Etapa județeană 
Romanitatea românilor în viziunea istoricilor.
Autonomii locale şi instituţii centrale şi în spaţiul românesc (secolele IX-XIII!.
 

"paţiul românesc între diplomaţie şi con#lict în Evul $ediu şi la începuturile

 

modernităţii.
%onstituţiile din România.
 

"tatul român modern& de la proiect politic la realizarea României $ari (secolele XIII-XX

1
R OMANITATEA ROMÂNILOR  
ÎN VIZIUNEA ISTORICILOR 

• Romanitatea
Romanitatea unui neam este dată de descendenţa sa din poporul roman . Popoarele antice cucerite şi
 înglobate în Imperiul Roman au fost supuse unui proces complex de transformare a caracteristicilor care
defineau neamul respectiv, numit romanizare. Se poate vorbi de romanitate doar în spaţiile istorice în care
procesul de romanizare a fost dus pnă la capăt !nu toate teritoriile cucerite de romani au putut fi romanizate "
exemplu# $ritannia%.

&upă anul '), cnd '(eodosius I a împărţit Imperiul Roman, se discută despre două forme de
romanitate# occidentală !italieni, francezi, portug(ezi, spanioli% şi orientală !romni%.
•
• Despre ideea de romanitate a românior !i despre "onte#t

Romanitatea romnilor ) ideea despre descendenţa romană a românilor . &in ansamblul acestei categorii
mai fac parte o serie de idei înrudite şi adiacente cum ar fi# stăruinţa elementului roman în &acia postaureliană,
unitatea de neam a romnilor, latinitatea limbii romne, esenţa romană a unor obiceiuri şi datini populare şi
conştiinţa romnilor despre originea lor romană.

 *n contextul migraţiei slavilor în sudul &unării, romanitatea orientală se va identifica cu poporul romn.
 +ceastă nouă realitate etnică sa fixat în conştiinţa contemporanilor şi a fost surprinsă şi în documentele
bizantine din epocă. +tenţia acordată de cronicarii bizantini teritoriilor locuite de romni a fost determinată, pe

• Vlah $ istoria %n%i n%me

La originea denumirii de vlah se află numele unui trib celt ( volcae) amintit de Caesar în „De bello Gallico”. De aici termenul a trecut la
germani, desemnându-i în germana veche mai întâi pe vecinii din sud i apus ( valh = roman şi gal romanizat ). !ermenul a cunoscut apoi în limba
germană o restrângere, referindu-se doar la locuitorii din "eninsula #talică ( wälcher ). $lavii, venind în contact nemi%locit cu lumea germană începând
cu secolul al #&-lea, au preluat acest termen. Chiar la începutul acestor contacte germano-slave, biograful apostolului slavilor, 'etodie, a aplicat
italienilor denumirea de wlach, primită evident prin filieră germană. Vlach înseamnă aadar, un străin, un neslav de limbă romanică. !ermenul a
cunoscut apoi diferite variante vlah la biantini i la slavii sudici, voloh la slavii răsăriteni, valachus  în lumea latino-catolică, blach la unguri, unde s-
a transformat rapid în oláh etc. *pari+ia acestui nume dat românilor de către străini în evul mediu, marcheaă sfâritul etnogeneei române, el
eprimă eact caracterul său romanic, con+inutul de baă al epresiei fiind cel etnic.

• &ormarea im'ii române

Când, în secolul ### d.r., împăratul *urelian a fost nevoit să renun+e la administrarea provinciei Dacia, idiomul latin era predominant. *cesta a
continuat să evoluee în contact cu provinciile latinofone de la sud de Dunăre. După instalarea slavilor în nordul "eninsulei alcanice, complicatele
rela+ii dintre #mperiul iantin / unde limba greacă devine, din sec. 0##, limbă oficială / i forma+iunile politico-militare din "eninsula alcanică au
avut drept consecin+ă, între altele, fragmentarea comunită+ilor locale vorbitoare de latină i despăr+irea lor de romanitatea nord-dunăreană, astfel încât
fiecare a devoltat în mod diferen+iat fondul originar latin. 1i în preent, eistă diferite dialecte ale limbii române diae"t% da"o(roman, vorbit pe
întregul teritoriu al 2omâniei, în 2epublica 'oldova, precum i în comunită+ile româneti din +ările vecine (3craina, $erbia, ulgaria, 3ngaria), i
diae"tee s%d(d%n)rene / dialectul aromân, istro-român i megleno-român. Diferen+e locale de mică importan+ă caracterieaă diferite  graiuri / 
 

oltenesc, maramurean, moldovenesc etc. "e baa graiului din 'untenia, dar cu un aport important al operelor literare create în 'oldova, se
constituie, în se"o% a *I*(ea , limba română literară pe care o vorbim i o scriem i astăi.

• Romanitatea românior +n ,i-i%nea istori"ior str)ini

.1/ $ Românii ,)-%0i de orientai.'i-antini i-,2 t%r"o(armene/

.3/ $ Românii ,)-%0i de o""identai.ma45iari %manisti/

6ersonaitate An7Se"o S%rsa Re8eriri

• 6rima atestare  a elementului
Strategikon
romanic la nord de Dunăre4
Imp2 Ma%ri"i% secolul 0## (tratat militar 
• "opula+ia e desemnată sub numele
 biantin)
de romani.
Moise C5orenati,   •  „!ara necunoscut" ce#i zic $alak#
secolul #& Geograia
geograf armean Valahia”
Cronica turcă • $crie despre o +ară a vlahilor (3la5-
- secolul #&
%g&zname ili)
• *mintete de aearea slavilor în
alcani i înfă+ieaă
întrepătrunderea lumii slave cu cea
românească străveche, numindu-i pe
 Des're cei din urmă cu termenul de romani,
Constantin VII secolul & administrarea în vreme ce pentru biantini
6or8iro4enet% im'eriului folosete denumirea de romei.
• „(ceştia se mai numesc şi romani
 'entru c" au venit din  Roma  şi
.1/  'oart" acest nume ')n" *n ziua de
ast"zi”.
• referire despre poporul român, sub
Vasie II 678 Documente numele de ,a5i.
Ma"edonean% imperiale biantine.
98:8   • 2eferire despre poporul român.
Saturile şi • $unt aminti+i vlahii (românii) sud-
9e:a%menos secolul &#  'ovestirile lui dunăreni care trăiau în apropierea
 +ekaumenos Dunării i pe $aos ($ava).
• 1tire despre originea poporului român.
;ardi-i, • 2eferindu-se la români, îi plaseaă între slavi
mi%locul sec. &#  ,odoaba istoriilor  (bulgari), rui i unguri, într-un spa+iu cuprins
 geograf persan între Dunăre i un ;munte mare<, probabil
'un+ii Carpa+i.
• Descrie o campanie biantină
Ioan 9<nnamos, împotriva maghiarilor în 99=>.
$ecretar al împăratului secolul &##  -'itome
'anuel Comnenul • Cronicarul spune despre vlahi „se zice c"
 sunt coloni veni!i demult din Italia”.
.3/ Anon<m%s secolul &## Gesta .ungarorum   • *dmit eplicit preen+a ;vlahilor<
Simon de 9e-a secolul &### Gesta .unnorum et  sau a ;păstorilor i colonilor<
 .ungarorum romanilor în bainul Dunării,  +nainte
de "%"erirea %i Arpad sau chiar de
 

"ea a %i Attia.

• "rimul umanist italian care afirmă originea romană a
 poporului român.
• *firmă continuitatea elementului roman în ?ările
2omâne, locuite de o popula+ie romană de la !raian
6o44io =ra""ioini secolul &0 încoace i care nu i-a pierdut uul limbii latine,
transformată în limba română.
• @ra prima dat) când s-a argumentat latinitatea limbii
române cu pro'e "%ese dire"t din spa0i% românes"
de cunoscători ai limbii latine.
• Bn legătură cu tetele referitoare la
?ările 2omâne, acesta i-a cules
Enea Si,io /osmograia
informa+iile de la misionarii
6i""oomini secolul &0 dominicani i franciscani.
(9A89)
.6apa 6i%s II/ • * influen+at ca niciun alt istoric din
epocă, opiniile despre originile
romane ale poporului român.
• 1tiri despre români.
*tenienii
• "rimii, care după veacuri de gândire medievală, revin
Demetrie i Laoni" secolul &0
C5a"o"ondi la teoria antică elină, care identi8i") im'a "%
neam%.
• „rom)nii sunt urmaşii coloniei şi ai
legiunilor romane din Dacia0 acest 
Antonio =on8ini secolul &0  Decadele adev"r e dovedit de limba lor 
roman"1 'entru care rom)nii s#au
lu'tat1 !in)nd la ea mai mult dec)t la
 'ro'ria lor iin!"”.
 2nsemn"ri des're
originea1
&ran"es"o dea Vae secolul &0# obiceiurile şi
• *duc în discu+ie i legătura dintre
oraşele rom)nilor 
(9A:) limba română i limba latină.
• $-au baat în afirma+iile lor despre
 Descrierea
3ransilvaniei1 romanitatea românilor pe
Antonio Veran"si"s secolul &0#  4oldovei şi 5"rii cunoaterea directă a acestora.
 6om)neşti
(după 9A6)
• @piscop de Eneno
• 0orbind în Con"ii% din Lateran .1?1@/   despre
>an Las:i secolul &0# 'oldova, a semnalat originea romană a popula+iei
„c"ci ei s'un c" sunt oşteni de odinioar" ai
romanilor” .

• 6oiti-area ideii romanit)0ii românior

#deea romanită+ii nord-dunărene s-a îmbogă+it cu două elemente noi în secolul al &0#-lea. 6rim% este legat de  +n"ep%t% s"ris%%i +n im'a
român), iar cel de- a doiea  de +n"ep%t% poiti-)rii ideii ori4inii romane a popor%%i român . *stfel, romanitatea românilor devine un element
component al unei anumite ideologii politice a vremii, fie că era vorba de cea a papalită+ii, fie de cea a unor potenta+i laici. 1i unii i al+ii, sus+ineau
 preten+iile politico-spirituale. Cei care se considerau motenitorii politici ai 2omei (papa sau împăratul) pun accent pe apartenen0a anti") a Da"iei
a Imperi% Roman, preten0iie or 8iind +n8)0i!ate +n )rie Române "a %n 8e de re"%"erire . Cei care nu puteau invoca acest lucru, făceau apel
la romanitatea românilor, tiind prea bine că la afirmarea ei, românii erau deosebit de receptivi.
Domnia %i Mi5ai Vitea-%  a marcat o epocă în istoria românilor, dar i în cea a ideii romanită+ii lor. Era+ie victoriilor strălucite ob+inute de
domnul român împotriva otilor turco-tătare, românii au devenit cunoscu+i în întreaga @uropă. Cunoaterea originii lor romane, a depăit cadrul
relativ restrâns al umanitilor vremii, pentru a se difua în cele mai largi cercuri ale societă+ii europene. $tăpânirea lui 'ihai 0iteaul în !ransilvania
i-a atras +ns) ostiitatea no'iimii ma45iare , reflectată puternic în ivoarele vremii. *ceastă schimbare de atitudine a nobilimii maghiare se poate
eemplifica cu un ca tipic, cel al lui Bte8an S-amos:-< (9A=A-9=9:). Bn timpul studiilor sale umaniste la eidelberg i "adova a publicat o lucrare
(9A6) în care a dedicat %n "apito Da"iei romane, unde scria că românii sunt urmaşii romanilor , descenden+a lor fiind atestată de limba acestora,
 

care s-a desprins din limba latină. 3manistul maghiar a suferit mult în timpul stăpânirii lui 'ihai 0iteaul în !ransilvania. La moartea domnitorului a
compus un epitaf în care-l %udeca aspru pe 'ihai ( „7ero versus”). $chimbarea de atitudine s-a manifestat i în privin+a opiniei sale în privin+a
românilor ei nu mai erau înrudiţi şi nici urmaşi ai romanilor . Cuvinte dumănoase la adresa românilor, după momentul 'ihai 0iteaul au eistat
i la al+i cronicari maghiari ai vremii. Cert este faptul că repreentan+ii nobilimii maghiare l-au urât pe 'ihai 0iteaul i poi+ia lor s-a reflectat atât în
actele oficiale ale vremii cât i în istoriografia maghiară. N% to0i repre-entan0ii no'iimii ma45iare de a "%mp)na se"oeor *VI(*VII a% 8ost
ostii românior. *ceste poi+ii obiective se întâlnesc, mai ales la a%torii ma45iari din a8ara Transi,aniei , care nu considerau că românii ar 
amenin+a tirbirea privilegiilor tradi+ionale ale ;na+iunii maghiare<. *a este "a-% epis"op%%i Ni"oae Ist,n88< , istoric i diplomat al împăratului
2udolf al ##-lea.
 +tunci cnd, spre sfrşitul secolului -II şi în secolul următor, primele semne ale unei conştiinţe naţionale
moderne apar în întreaga uropă, problema originii popoarelor se transformă pretutindeni din problemă istorică în
problemă politică. /onflictul acut dintre 0uropa imperiilor1 şi 0uropa naţiunilor1 se complică în 'ransilvania din cauza
tensiunii dintre interesele dominaţiei austrice şi revendicările naţionale mag(iare, ambele în contradicţie cu aspiraţiile
de emancipare ale romnilor. $ătălia politică şi simbolică pentru întietate în 'ransilvania devine acerbă, cu att mai
mult cu ct, după lupta de la 2o(acs, Principatul 'ransilvaniei rămăsese ultima redută a Regatului 3ngar, ocupnd
astfel un loc deosebit de important în imaginarul politic şi istoric al naţiunii mag(iare. Pe de altă parte, în pofida
faptului că romnii reprezentau peste 456 din populaţia 'ransilvaniei, ei continuau să fie consideraţi 0naţiune
tolerată1. +cest statut inferior al romnilor era 7ustificat de beneficiarii lui " cele trei naţiuni privilegiate, mag(iarii, săşii
şi secuii " prin argumente confesionale !spre deosebire de ceilalţi locuitori ai 'ransilvaniei, romnii erau ortodocşi% şi
prin argumentul pretinsei întietăţi a celor trei naţiuni privilegiate pe pămntul 'ransilvaniei.
8r, unirea unei părţi a clerului şi a romnilor ortodocşi cu $iserica /atolică !grecocatolicii%, realizată de casa
de 9absburg în :4;;:<5:, afecta ordinea tradiţională favorabilă naţiunilor privilegiate, iar acceptarea originii
romane a romnilor ar fi însemnat că aceştia, departe de a fi nouveniţi, iau precedat pe cuceritorii mag(iari în
ţinuturile de dincolo de munţi, conferind populaţiei de origine latină o superioritate de civilizaţie şi de tradiţie greu
de împăcat cu condiţia lor de naţiune tolerată.

&e aceea, mulţi erudiţi, mai ales germani, din secolul -=III sau convins ei înşişi, şi sau străduit să
dovedească întregii lumi savante şi politice a vremii, că este cu neputinţă ca romnii din 'ransilvania să fie
urmaşii direcţi ai populaţiei romane şi romanizate din provincia &acia.

Bn a do%a %m)tate a se"o%%i a *VII(ea , rivalitatea austro-otomană se reflectă i în mărturiile despre români. Bn acest contet apare i
"roni"a %i Ioan L%"i%s în 1FFF la Amsterdam. *utorul a urmărit istoria Croa+iei i a Dalma+iei, dar a făcut i considera+ii asupra vecinilor. *stfel,
%tim% "apito a 8ost "onsa"rat e#"%si, dis"%t)rii ori4inii romane a popor%%i român . Cronicarul i-a eprimat anumite d%'ii !i re-er,e "%
pri,ire a românii nord(d%n)reni . @l nu a negat continuitatea elementului roman în Dacia traiană, dar a s%s0in%t ") e a 8ost sporit printr(o
imi4rare pro,o"at) de ")tre '%4ari de a s%d a nord de D%n)re.
!eoria lui Lucius a trecut neobservată timp de un secol. *bia în a doua %umătate a secolului al &0###-lea ;s-a descoperit< valoarea ei
documentară pentru sus+inerea unor teorii care repreentau arme ideologice în combaterea revendicărilor politice ale românilor. Istori"% a%stria"
I2C5r2 En4e a turnat teoria lui Lucius în tipare noi, falsificând, însă, în bună parte prin eliminarea afirmării stăruin+ei elementului roman în Dacia
 post-aureliană, printr-o deplasare cronologică a amintitei implantări romane din ini+iativă bulgară, adăugându-i-se nuan+a preiorativă din ;teoria
eila+ilor i răufăcătorilor< lansată de istoriografia umanistă polonă.
"entru popula+ia ma%oritară din !ransilvania, secolul &0### a repreentat moment% %ptei pentr% drept%rie poiti"e re8%-ate se"oe de(a
rând% de Gna0i%nie pri,ie4iateH . Bn 1J1 a fost elaborat „Su''le8 9ibellus Valachorum”, în care se subliniaă că românii sunt "ei mai ,e"5i
o"%itori ai Transi,aniei , fiind %rma!i ai "ooni!tior %i Traian . !ot în această perioadă repreentan+ii 1colii *rdelene sus+in ideea ori4inii atine
a românior.
Bn această atmosferă a fost lansată „teoria imigra!ionist"”  a lui &ran- S%-er, potrivit căreia românii n% se tra4 din "ooni!tii romani din
Da"ia, aceasta fiind părăsită de toată popula+ia odată cu retragerea romană. "rin urmare, românii s(a% n)s"%t "a popor a s%d de D%n)re +ntr(%n
spa0i% nepre"i-at %nde,a +ntre '%4ari !i a'ane-i de a "are a% pre%at in8%en0e de im') pre"%m !i "redin0a ortodo#) . De aici, ei a%
emi4rat ")tre mio"% se"o%%i *III +n nord% D%n)rii !i Transi,ania %nde +i ,or 4)si sta'ii0i pe %n4%ri !i sa!i . "rin teoria sa, Fran $uler 
sfida părerea unanimă din cultura i tiin+a istorică europeană, care-i considera pe români cei mai vechi locuitori ai !ransilvaniei, urmai ai romanilor 
lui !raian.
S"op%  lansării teoriei era limpede an%area ar4%menteor istori"e ae românior +n %pta poiti") din Transi,ania i  %sti8i"area
pri,ie4iior de0in%te de ma45iari s)!i !i se"%i pre"%m !i a stat%t%%i de Gtoera0iH atri'%it românior . Bn felul acesta, chestiunea continuită+ilor 
istorice va căpăta un pronun+at caracter politic.
După realiarea dualismului austro-ungar (97=>), imigra+ionismul este readus cu i mai multă tărie în debaterile istoricilor de către un geograf 
austriac, Ro'ert Roeser. !eoria lui $uler este reluată i îmbogă+ită într-o lucrare ce va deveni fundamentală pentru adversarii continuită+ii, iar 
teoria imigra+ionistă va fi denumită teoria roesleriană. !eoria roesleriană a fost demontată cu dovei arheologice i epigrafice ale preen+ei dacilor 
sub stăpânirea romană i ale rămânerii popula+iei daco-romane în fosta provincie. Bncepând cu .".adeu, tiin+a istorică românească i străină a
adus argumente i dovei incontestabile privind latinitatea i continuitatea românilor.
Istori"% L%"ian =oia sublinia că „negarea continuit"!ii rom)neşti şi aducerea rom)nilor la sud de Dun"re a cores'uns evident obiectivelor 
austro#ungare *n secolele al :V;;;#lea şi al :;:#lea1 continu)nd s" ie un 'unct de dogm" *n istoriograia maghiar" de ast"zi1 cu sco'ul de a asigura
 

maghiarilor 'rimatul cronologic *n 3ransilvania” . !eoria imigra+ionistă a fost combătută în mod viguros de istoricii români, începând cu cei din
B"oaa Ardeean) i până ai, precum i un însemnat număr de mari istorici străini ca E2 ;i''on T52 Momsen >2 >%n4 C2 6ats"5  etc.

• Teoria %i Roeser2 En%n0are !i "om'atere

Formularea categorică a teei contrare / baa ideologică a domina+iei maghiare asupra !ransilvaniei / s-a datorat istoricului austriac 2obert
2oesler. Folosind ivoare istorice latine târii i nesigure, el a s%s0in%t te-a e#termin)rii pop%a0iei de ori4ine da"i") odat) "% "%"erirea
roman), precum i pe cea a retra4erii "ompete a pop%a0iei romani-ate  din cuprinsul provinciei Dacia în secolul ###. Locuitorii fostei provincii ar 
fi fost strămuta+i în masă la sud de Dunăre, unde s-ar fi format limba română i poporul român. La venirea maghiarilor în @uropa, !ransilvania ar fi
fost un +inut pustiu, pe care coroana maghiară l-ar fi aneat i populat, instalând apoi i coloniti germani pentru a-i apăra grani+ele. *bia după marea
ciumă din secolul al &#0-lea, +inuturile de dincolo de Carpa+i, pustiite de molimă, ar fi fost coloniate de păstori vlahi de la sud de Carpa+i i de
Dunăre.
!eoriile roesleriene, criticate în mediile academice contemporane, au fost preluate nu numai de alte lucrări savante, ci i de manualele colare
din 3ngaria secolelor &#&-&&, aimentând ima4inar% na0ionaist ma45iar. Bn schimb, istoricii i lingvitii români din secolul &#&
('.Gogălniceanu, *.D.&enopol, .".adeu, Er. !ocilescu) au adunat un mare număr de dovei referitoare atât la vechile popula+ii getice i dacice
din spa+iul carpato-danubian, cât i la continuitatea popula+iei romaniate pe teritoriul fostelor provincii Dacia i 'oesia, demonstrând ubreenia
multora dintre argumentele invocate în istoriografia oficială maghiară. La nivelul repreentărilor, identitare comune, ren%n0area a s"rierea sa,on)
(chirilică) i 4enerai-area a8a'et%%i atin, precum i predarea im'ii române !i a istoriei na0ionae  în colile organiate odată cu reformele lui
*.#.Cua a% 4enerai-at "on!tiin0a romanit)0ii popor%%i român a im'ii !i "i,ii-a0iei a"est%ia .
După 'area 3nire, negarea continuită+ii româneti în +inuturile de dincolo de Carpa+i i teoretiarea pretinsei inferiorită+i a lumii rurale
româneti în raport cu ierarhiile nobiliare maghiare i cu cultura aulică i urbană a acestora au alimentat masiv resentimentele pe care le-a provocat
destrămarea monarhiei austro-ungare i politica reviionistă maghiară. Bn aceiai ani, coala istorică i lingvistică românească produce opere
tiin+ifice importante pentru în+elegerea etnogeneei românilor „2nce'uturile vie!ii romane la gurile Dun"rii” i „Getica” lui 0asile "ârvan, primele
volume ale monumentalei „;storii a rom)nilor” a lui Hicolae #orga, „;storia limbii rom)ne”  de *l. 2osetti sau cartea lui Eh.#.rătianu, „% enigm"
 şi un miracol istoric< 'o'orul rom)n” . "e de altă parte, însă, micările de etremă dreapta devoltă / asemenea etremei drepte germane, fascinată
de trecutul istoric al ;indo-germanilor< i al go+ilor / un discurs autohtonist, care supraevalua importan+a elementului dacic în contrast cu civilia+ia
mediteraneană, pe care o considera
decadentă.
IJdata cu afirmarea miscarii de emancipare
nationala a ro. din !rans

Principalele idei ale

imigraţioniştilor 
• dacii au fost exterminaţi ca
popor
• dispariţia vechii toponimii dace
• romanizarea nu s-a putut realiza
 în cei 165 de ani de stăpânire
romană
• toţi locuitorii Daciei au părăsit
provincia prin retragerea
aureliană
poporul român şi lima română
s-au format la sud de Dunăre
deoarece! lipsesc din lima lor
elementele germanice" există
elemente lexicale comune în
lima română şi lima alaneză"
dialectele daco-român şi
macedo-român se aseamănă"
in#uenţa slavă a fost posiilă
numai la sud de Dunăre unde
 

• Disp%ta +n %r% "ontin%it)0ii

 

După felul în care istoricii au căutat să preinte evolu+ia romanită+ii de la nordul Dunării i din Carpa+i, s-au conturat două opinii cu privire la
formarea contemporan cu domnia lui '0(9A6 / 9=89) românilor ca popor "ontin%itatea or +n Da"ia i imi4rarea târ-ie din s%d% D%n)rii.
Ca-% GIst,an S-amas:o-<H a fost combătut de ")rt%rarii sa!i L2Toppetin%s !i >2Troster ,
ultimul, autor al unei lucrări despre Dacia în care i-a afirmat convingerea că „rom)nii de azi ce tr"iesc *n 5ara 6om)neasc"1 4oldova şi mun!ii
3ransilvaniei nu sunt dec)t urmaşii legiunilor romane” , prin urmare, „cei mai vechi locuitori ai acestei !"ri” . 'ai târiu, =en:o Io-se8 , în
cartea Transilvania, sive magnus Transilvaniae Principatus  (9>>7), arăta că la abandonarea provinciei traiane „mul!i romani *m'reun" cu
dacii indigeni au r"mas 'e loc” .
&ran- S%-er a lansat teoria imigra+ionistă în lucrarea eschichte des transalpinischen !aciens (9>79), la care aderă i istoricii #.C.@der,
oll 'arton i #.Chr.@ngel. *cetia identi8i"a% a'sen0a s%rseor s"rise as%pra românior "% a'sen0a +ns)!i a românior . Bn replică,
 +n,)0at% sas Mi"5ae Le're"5t  scria chiar în timpul răscoalei lui orea (9>7) că românii, ca urmai ai romanilor, sunt „cei mai vechi
locuitori ai acestei regiuni” . Bn 9>7>, istori"% en4e- E2;i'on , autor al unei celebre istorii a #mperiului 2oman, arăta că în Dacia, după
retragerea aureliană, a rămas „o 'arte *nsemnat" din locuitorii ei1 care mai mare groaz" aveau de migrare dec)t de st"')nitorul got” . De la
aceti locuitori vor deprinde migratorii „agricultura şi 'l"cerile lumii civilizate” .
 Hetemeinicia afirma+iilor lui $uler a fost reliefată i de repreentan+ii 1colii *rdelene, dar i de maree sa,ist 6a% Iosep5 S"5a8ari: , care
sus+inea (97) că „valahii de la nord şi de la sud de luviu au to!i aceeaşi origine”  evoluând din „ amestecul tracilor şi geto#dacilor cu romanii” .

Ro'ert Roeser redacteaă !acien und Romanen (97=7) i Romanische "tudien (97>9), unde reia, pe baa informa+iilor timpului său, toate
teele formulate timp de un secol în sensul contestării permanen+ei românilor în vatra strămoească. 2ăspunsul avea să vină din partea lui
A2D2*enopo, repreentant de seamă al istoriografiei româneti, în lucrarea Teoria lui Roesler   (977). Lucrarea abordeaă argumentele
contestatoare ale istoricului german i le răspunde apelând la toate sursele fundamentale, precum i la comentariile autorilor credita+i tiin+ific de-a
lungul timpului. Bn legătură cu chestiunea părăsirii Daciei, &enopol a emis un principiu convingător „,o'oarele nomade se str"mut" *naintea unei
n"v"liri1 cele aşezate r"m)n li'ite de teritoriul lor şi n"v"lirea trece 'este ele”  Bn acelai sens este combătută i teoria golirii de popula+ie a Daciei la
retragerea aureliană. Bn finalul lucrării atrage aten+ia analia despre rolul tradi+iilor popoarelor în ce privete obâria acestora, cu referiri la aa-isul
;descălecat<, evocat în legendele românilor.
Dacă la început *.D.&enopol i D.Jnciul, sus+inând continuitatea daco-romană, se baau pe argumente de ordin logic, mai târiu, investiga+iile
tiin+ifice conduse de marii notri istorici, cât i lingviti (H.#orga, 0."ârvan, C.Daicoviciu, Eh.rătianu etc.), alături de cercetarea arheologică, au
făcut progrese remarcabile. "e aceeai poi+ie s-au situat un număr important de istorici străini (!h. 'ommsen, #.Kung, C."atsch, L.omo, "aul
'ac5endric5), care "onsider) ") românii s%nt %rma!ii da"o(romanior !i ") s(a% 8ormat "a popor +n Da"ia Traian) .

• Romanitatea românior +n ,i-i%nea istori"ior din spa0i% românes"

.1/ "roni"ari din spa0i% românes"
Ni"oa%s Oa5%s (96-9A=7) / lucrare #ungaria
− umanist de anvergură europeană, de origine română
− a avut înalte demnită+i religioase i laice în 2egatul ungar (arhiepiscop de $trigoniu i primat al 3ngariei, vicerege al coroanei 3ngariei în
9A=:)
−  primul român care a sus+inut unitatea de neam, limbă, obiceiuri i religie a românilor 
− considera că românii din Modo,a ara Româneas") !i Transi,ania s%nt des"enden0ii "ooni!tior romani "eea "e e#pi") im'a or
atin)
>o5anes Konter%s - originar din raov, înscrie pe harta sa (9A:) numele Da"ia pe întreg teritoriul locuit de români
Se"o% *VII a mar"at +n istoria "%t%rii medie,ae române!ti eman"iparea de8initi,) de sa,onism !i deprinderea de tiparee 'i-antine2
A"east) s"5im'are radi"a) +n ,ia0a spirit%a) a românior se poate "onstata !i +n e,o%0ia ideii de romanitate2 As%pra a"estei idei !i(a%
e#er"itat o +nrâ%rire de"isi,) "roni"ari %mani!ti din ,ea"% a *VII(ea2

;ri4ore Ure"5e (cca 9A68-9=>) / lucrare $etopiseţul %ării &oldovei 

− observă asemănarea dintre cuvintele româneti i cele latineti, de unde concluia originii comune a românilor din 'oldova, !ransilvania i
?ara 2omânească, care se trag to+i ;de la 2âm<

Miron Costin (9=-9=69) / lucrare !e neamul moldovenilor 

− în concep+ia lui, istoria românilor începea cu cea a dacilor antici, cuceri+i i supui de romanii lui !raian, care era considerat des")e"at%
"e dintâi
− la retragerea romanilor din Dacia nu au plecat to+i romanii, ci mul+i au rămas pe loc, reistând năvălirilor barbare
− din aceste elemente s-a născut poporul român
− originea sa era atestată atât de numele pe care i l-au dat înii românii din toate +inuturile româneti, cât i de numele dat românilor de către
străini
 

− romanitatea românilor era dovedită (în opinia cronicarului) de latinitatea limbii lor din care reproducea o listă impresionantă de cuvinte, dar 
i urmele lăsate de romani în fosta Dacie
− lucrarea sa, repreintă în istoria literaturii române primul tratat savant consacrat eclusiv analiei originii neamului

stoni"% Constantin Canta"%-ino (cca. 9=8-9>9) / lucrare Istoria %ării Româneşti 

− lucrarea sa a fost redactată cam în aceeai perioadă cu opera ma%oră a lui 'iron Costin.
− deosebire eprimarea cea mai clară i mai concisă a eisten+ei contiin+ei romanită+ii la români
− sus+inea că românii 0in !i "red ") s%nt %rma!i ai romanior !i se mândres" "% a"east) des"enden0) 4orioas)

Dimitrie Cantemir / lucrare #ronicul romano-moldo-vlahilor 

−  până la Cantemir lumea savantă românească apela la produc+ia tiin+ifică eternă pentru argumentarea i demonstrarea tiin+ifică a originii
romane a românilor 
− începând cu opera lui / acest raport se inverseaă lumea savantă europeană apeleaă la savan+i români pentru a afla argumentarea i
doveile romanită+ii
− lucrarea dedicată eclusiv problemei romanită+ii românilor ↑ avea  de foi în manuscris în varianta românească
− fa+ă de cronicarii anteriori, C. inaugureaă prestigiosul efort al istoriografiei române de a determina i fia locul rom)nilor *n istoria
universal"
−  elementele de baă ale concep+iei lui C. despre originea românilor sunt descenden+a pur romană din !raian (;săditorul i răsăditorul
nostru<), stăruin+a neîntreruptă i unitatea romano-moldo-vlahilor în spa+iul carpato-danubian
− C. sus+inea că da"ii a% 8ost e#termina0i "ompet din pro,in"ia "%"erit), %rmând s) 8ie "ooni-at) "% romani
− sus+inea cu tărie d)in%irea eement%%i roman !i d%p) retra4erea a%reian)
−  #ronicul  / cea mai întinsă lucrare istorică de analiă a originii românilor (a fost depăită în detaliu, dar în ansamblul ei nu încă)

Sinte-a reai-at) +n mod n%an0at !i 4radat de ")tre "roni"arii români +n "eea "e pri,e!te e%"idarea pro'emei romanit)0ii propri%%i
neam a %rm)rit in8ormarea "ona0ionaior dar !i amendarea teoriior 4re!ite ap)r%te +n str)in)tate2 Ast8e "% ei se ina%4%rea-) seria
de misionari na0ionai ai romanit)0ii românior2 A"0i%nea or s(a des8)!%rat +n do%) dire"0ii +n sân% propri%%i neam !i +n a8ara
"adr%%i poiti"o(4eo4ra8i" românes"2

.3/ Croni"arii sa!i din Transi,ania

@fervescen+a cu care au apărut scrierile cronicarilor români a fost dublată de cronicarii sai din !ransilvania, care în a doua %umătate a secolului
&0## au adoptat o teorie umanistă germană cu scopul de a demonstra presupusa lor origine dacă. Corolarul necesar al acestei ipotee a fost afirmarea
de către ei a originii pur romane a românilor. Confuia cronicarilor sai a venit de la identi8i"area da"ior "% 4o0ii. *ceastă teorie a fost desfiin+ată
cu argumente de comitele sailor Vaentin &ran: ,on &ran:enstein, după care a dispărut cu totul în secolul &0###. Cu toate acestea, istoricii sai au
continuat să afirme în lucrările lor originea latină a românilor. #storicul sas care a contribuit poate cel mai mult la răspândirea în afara mediului
românesc a teoriei originii romane a românilor a fost 'ra!o,ean% Martin S"5meit-e. @l a predat ani de-a rândul la universitatea din alle un curs
despre istoria !ransilvaniei i a difuat opiniile despre romanitatea românilor prin lucrările tipărite în străinătate.
*firmarea romanită+ii românilor nu se întâlnete numai în lucrări săseti, ci i în cele despre secui. *stfel, într-o scriere ieuită de la începutul
secolului &0### despre secui se afirmă în două rânduri că to+i românii din cele  +ări române nu sunt al+ii decât urmaşii romanilor .

./ Ideea romanit)0ii românior +n epo"a modern)

Bn epoca modernă, ideea romanită+ii românilor va fi folosită ca armă politică în revendicările na+ionale. *ceastă nouă etapă apare în a doua
 %umătate a secolului &0### la motenitorii i "ontin%atorii %i Ino"5entie Mi"% , dar i în ?ara 2omânească i 'oldova în memoriile unor boieri. Bn
secolul al &#&-lea, această idee va apare simptomatic în momentele cheie ale luptei românilor pentru emancipare politică, unitate i independen+ă
na+ională.
$ecolul &#& aduce, la începutul său, contribu+ia >colii (rdelene la afirmarea ideii romanită+ii românilor. Continuându-l pe Cantemir, istoricii
acestui curent nu acceptă decât pura obârie romană a românilor. *ceastă poi+ie se poate eplica prin analia contetului situa+iei românilor din
!ransilvania. 'ilitând pentru emanciparea românilor transilvăneni, +inu+i într-o stare netă de inferioritate de elita conducătoare maghiară, corifeii
1colii *rdelene foloseau ideea romanită+ii ca pe o armă. 3rmai ai stăpânilor lumii, a căror limbă era încă limba oficială în 3ngaria i !ransilvania,
românii nu puteau să mai accepte situa+ia umilitoare de tolera+i i eclui de la drepturile politice i culturale. De aceea, recursul la originea romană,
fără cel mai mic amestec străin, era considerat esen+ial în lupta pentru emanciparea na+ională a românilor la care s-au anga%at urmaii lui 'icu-Glein.
*stfel, repre-entan0ii a"est%i "%rent in,o"a% e#terminarea !i a%n4area da"ior din no%a pro,in"ie ine#isten0a ")s)toriior mi#te  etc.
Bn aceeai perioadă, istoriografia din "rincipate, intrată odată cu domniile fanariote în faa influen+ei greceti, aborda ca pe un fenomen natural,
fuiunea daco-romană. *cest punct de vedere se găsete la istoricii greci stabili+i în "rincipate, Daniel "hiliphide, Dionisie Fotino, dar i românii
#enăchi+ă 0ăcărescu sau Haum 2âmniceanu.
>coala latinist"  s-a etins i în "rincipate, deoarece mul+i ardeleni ocupau poi+ii importante în sistemul cultural de aici. Corifeul curentului
latinist a fost A%4%st Tre'oni% La%rian, care considera că istoria românior +n"epe de a 8ondarea Romei i care %rm)rea s) Gp%ri8i"eH im'a
român) pentr% a apropia "ât mai m%t de atina ori4inar) . Bntre 11 i 1F a apărut Dic!ionarul limbii rom)ne care a constituit apogeul acestei
tendin+e. Laurian a scos din dic+ionar elementele nelatine i a adoptat un sistem ortografic etimologic, care nu mai semăna decât vag cu limba
 

română autentică. !entativa de a crea o limbă artificială a dis"reditat de8initi, !"oaa atinist) . !otui, până la mi%locul secolului, a continuat să
eiste unanimitate fa+ă de originea doar romană a românilor.
2epreentan+ii romantismului nu au insistat asupra dacilor ca element fondator al poporului român, dar au contribuit la consolidarea temei
dacice prin eviden+ierea cura%ului i a spiritului de sacrificiu al acestora.
Bnceputul l-a făcut 'ihail Gogălniceanu, care în celebrul său discurs din 1@ a făcut un elogiu lui Decebal, „cel mai *nsemnat rig" barbar care
a ost vreodat"” .
Jdată cu 8ormarea stat%%i na0iona român i do'ândirea independen0ei, precum i cu imp%nerea "%rent%%i po-iti,ist +n "er"etarea
istori"), tea originii pur latine a poporului român a început să fie considerată o eroare. Bnceputul l-a constituit studiul lui =262Ka!de% din 97=8,
intitulat ,ierit#au dacii? *utorul demonstra că 1coala *rdeleană i continuatorii ei au făcut o interpretare for+ată a ivoarelor antice, ;împu+inarea
 bărba+ilor< făcută de E%tropi%s  fiind amplificată în mod abuiv, în sensul eterminării unui neam întreg. Da"ii n% a% pierit  (concluia lui adeu)
i nici "ooni-area n% a +nsemnat o in8%-ie de romani p%ri "i de "ee mai di,erse ori4ini . 2eulta aadar, că poporul român s-a format din câteva
elemente din care niciunul nu a fost predominant. adeu a demonstrat apoi printr-o serie de lucrări bine argumentate, că substratul dacic al
 poporului român nu poate fi contestat. adeu a formulat i teoria circula!iei cuvintelor , arătând că str%"t%ra %nei im'i n% este dat) de n%m)r%
'r%t a "%,inteor "i de "ir"%a0ia a"estora , deoarece sunt cuvinte aproape uitate, depoitate în dic+ionare, altele însă folosite de nenumărate ori. @l
a demonstrat că slavismele din limba română, cu toate că nu sunt pu+ine, în circula+ia lor, adică în activitatea vitală a graiului românesc, ele se pierd
aproape cu desăvârire în latinisme. !ot el a preciat că se pot alcătui frae întregi numai cu cuvinte din limba latină, dar nicio propoi+ie cu cuvinte
eclusiv de alte origini.
E,iden0ierea ro%%i da"ior a "%nos"%t !i 8orme e#a4erate +n "are Da"ia +nainte de "%"erirea roman) a 8ost "entr% %nei mari "i,ii-a0ii .
*stfel, Ni"oae Dens%!ian% în lucrarea apărută postum în 1J1,  Dacia 'reistoric" de 9:88 pagini, reconstituia istoria unui presupus ;imperiu
 pelasgic<, care pornind din Dacia cu =888 de ani î.r., s-ar fi întins pe o mare parte a globului. Densuianu sus+inea că de la Dunăre i Carpa+i s-a
revărsat civilia+ia asupra celorlalte păr+i ale lumii. De aici ar fi pornit spre #talia i strămoii romanilor, iar limba dacă i limba latină nu sunt decât
dialecte ale aceleiai limbi. #storicul a%ungea la concluia că limba dacă nu datora nimic latinei, fiind transmisă din timpuri imemoriale, ceea ce
eplică factura sa deosebită fa+ă de limbile romanice occidentale. Bn perioada interbelică, tea lui Densuianu a fost preluată i devoltată de câ+iva
istorici amatori na+ionaliti.

.@/ Istorio4ra8ia "om%nist)

După al Doilea 2ăboi 'ondial, când atât 3ngaria, cât i 2omânia au devenit state-satelit ale 32$$, teoriile staliniste despre caracterul
;imperialist< al stăpânirii sclavagiste romane i despre importan+a civiliatoare a slavilor în istoria @uropei au modificat dramatic întregul contet
istoriografic. Bn ac+iunea sa de consolidare a puterii ob+inute în 96=A, H.Ceauescu a declanat o mare opera+ie de re+n,iere a sentiment%%i
na0iona a românior. Bn acest contet, a putut fi reevaluată i contribu+ia limbii latine i a civilia+iei romane la cristaliarea civilia+iei vechi
româneti. Humai că, destul de repede, ideologia i istoriografia oficială au a%uns să fie dominate de teorii "are minimai-a% aport% 8a"tor%%i
roman, din nou denun+at ca asupritor, de astă dată  +n 8a,oarea "i,ii-a0iei o"ae a 4eto(da"ior . Continuitatea i unitatea acestei civilia+ii erau
obsesiv afirmate, trecându-se sub tăcere particularită+ile locale4 diferi+i diletan+i sus+ineau că limba dacă, nu latina, repreintă matricea limbii române4
lucrări oficiale se străduiau să probee că românii erau de%a forma+i ca popor cu mult înainte de cucerirea romană, deosebindu-se astfel de toate
celelalte popoare romanice.
J polemică tot mai acerbă cu istoricii maghiari i bulgari traducea, în anii 9678 tendin+a regimurilor comuniste în declin de a folosi
instrumentele na+ionalismului agresiv pentru salvarea domina+iei eercitate de partidele comuniste. Bn această dispută, arheologia a dobândit un loc
tot mai important, cu atât mai mult cu cât sursele istorice scrise pentru secolele #0-& sunt aproape absente. Din păcate, elementele de cultură
materială nu pot răspunde prin ele însele unor întrebări referitoare la originea etnică ori la limba vorbită de purtătorii lor, astfel încât pot fi invocate ca
argumente de ambele păr+i.
Mi5ai Roer a devenit istoricul oficial al regimului. Bn man%a% de istorie a României .1J@/ 2oller i colaboratorii săi ne4a% romanitatea
românior , e#a4erând ro% eement%%i sa, +n etno4ene-a româneas"). Bn condi+iile în care comunitii români s-au îndepărtat treptat de 32$$,
aceste tee au fost abandonate.
III
$rivind retrospectiv% putem constata că a&rmarea romanităţii românilor a depăşit mereu cadrul strict ştiinţi&c% în măsura în
care a însemnat şi un semn al asumării identităţii europene% în vreme ce asolutizarea tradiţiei traco-getice a re#ectat mai
degraă tendinţa contrară% de închidere într-o identitate istorică izolată şi autarhică' (n condiţiile actuale% când )omânia% ca şi
statele vecine% *ngaria şi +ulgaria% fac parte din *niunea ,uropeană% argumentul întâietăţii istorice nu mai are valoare politică%
iar reconstituirea trecutului nu mai are consecinţe pentru drepturile inalienaile ale cetăţenilor şi comunităţilor acestei regiuni'
)omanitatea românilor nu mai are a & demonstrată şi cu atât mai puţin contestată" poate & acum recunoscută ca fapt istoric
cert' Dezaterea ştiinţi&că poate astfel progresa spre o mai ună înţelegere a căilor şi etapelor concrete prin care identitatea
românească s-a cristalizat şi s-a transmis din generaţie în generaţie'
 

3
AUTONOMII LOCALE BI INSTITUII CENTRALE
ÎN S6AIUL ROMÂNESC

AUTONOMII LOCALE ÎN S6AIUL ROMÂNESC

Conte#t

Bn secolele #&-&###, în urma destrămării domina+iei slavilor la nordul i la sudul Dunării, românii din aria
carpato-dunăreană i "eninsula alcanică, au fost semnala+i nu numai ca entitate etnică dar i în cadrul
organia+iilor lor autonome, cu structurile lor politice, militare i ecleiastice cuprinse în vaste conglomerate
 plurietnice din @uropa Centrală, 2ăsăriteană i $ud-@stică.
*saltate i în pericol de a fi anihilate de #mperiul iantin la sfâritul secolului al &##-lea i de ungurii
instala+i în "annonia încă de la începuturile epansiunii lor spre răsărit, autonomiile româneti au evoluat în cele
din urmă spre formula statului independent. *ceastă evolu+ie a fost accelerată în cursul secolelor &###-&#0 de
 politica 2egatului ungar de înlăturare a autonomiilor româneti din !ransilvania i de tendin+ele sale de
domina+ie la sud i răsărit de Carpa+i. 2eultatul acestei accelerări a fost constituirea ?ării 2omâneti i a
'oldovei ca state independente.

&orme in"ipiente de a%tonomii române!ti

"opula+ia autohtonă atestată pe teritoriul vechii Dacii la sfâritul mileniului # îi ducea via+a în cadrul unor 
structuri teritoriale de diferite tipuri, în func+ie de evolu+ia societă+ii. La baa acestui proces de organiare
teritorială diferen+iată au stat criteriul economic i cel social-politic. Ceea ce caracteria societatea de la nordul
Dunării era neta predominare a structurilor teritoriale tradi+ionale a satului, a obtii săteti sub raportul
organiării sociale a comunită+ii agrare respective.
#nstalarea ungurilor în Câmpia "anonică i apoi cuceririle lor de după cretinarea 2egatului ungar în
răsăritul i sud-estul european, precum i ofensivele încununate de succes ale împăra+ilor biantini Ioan
T-imis:es .JFJ(JF/  i Vasie II .JF(13?/, care au anihilat primul ?arat bulgar, mai întâi în estul apoi în
vestul "eninsulei alcanice, au adus în lumina ivoarelor romanitatea răsăriteană i autonomiile ei regionale.
 Bn secolele &#-&###, această popula+ie romanică i structurile ei politice i ecleiastice erau răspândite pe o
vastă întindere, din sudul "eninsulei alcanice, până în nordul arcului carpatic. *utonomiile teritoriale ale
romanită+ii răsăritene poartă în sursele epocii denumirile de Vlahia1 Vlahia de Sus1 Vlahia de @os1 3erra
 $lacorum, denumiri care eprimă sintetic realită+ile lor constitutive caracterul lor romanic i eisten+a lor 
 

autonomă în cadrul unor mari complee plurietnice #mperiul iantin, 2egatul ungar i succesivele ;imperii
ale stepelor< (peceneg, cuman, tătar).
*utonomiile rurale, ;romanii populare< sau ;democra+ii +ărăneti< cum le-a denumit Hicolae #orga, ;obti
de obti< după epresia unor documente medievale risipite în cuprinsul unor ;+ări<, erau conduse de cnezi1 Auzi1
 Au'ani învesti+i de comunitate cu func+ii social-politice corespunătoare. "uterea unora dintre cnei s-a etins cu
timpul peste mai multe sate dintr-o arie geografico-politică delimitată 0)rie / autonomii politice născute din
asocierea mai multor sate depindeau de un centru de putere străin, fie direct, fie prin intermediul unei căpetenii
militare (voievod , în ivoarele slave, du8, în ivoarele latine). $atul, cadrul principal de convie+uire socială,
grupa familiile de +ărani, popula+ie agricol pastorală, care folosea în comun o parte din teritoriile aflate în
stăpânirea sa.
@aminarea structurilor sociale i a comunită+ilor săteti la nord de Dunăre arată că în secolele 0##-#& nu se
depăise nivelul obtii săteti teritoriale. La baa evolu+iilor din sânul obtii săteti a stat devoltarea economică,
 progresul general înregistrat de societatea din spa+iul nord-dunărean, proces care a favoriat diferen+ierea
socială din cadrul comunită+ilor eistente.
Formele tradi+ionale de organiare politică românească predominante încă în această vreme erau "ne-at% i
,oie,odat%. /neazul , pe lângă beneficiul economic al func+iei sale, conferea titularului său atribute ale puterii
 politice, eerci+iul %usti+iei, uneori al comandamentului militar. Cneatele i voievodatele erau înestrate cu
organiare politică, militară i ecleiastică.

A%tonomii române!ti +n rea0ie "% "entree de p%tere ,e"ine

@pansiunea spre est a ungurilor, instala+i în Câmpia "anonică în secolul al #&-lea, s-a lovit de reisten+a
armată a popula+iilor slave, turanice i româneti dinlăuntrul i din afara arcului carpatic i a organia+iilor lor 
 politice. "otrivit informa+iilor transmise de Eesta ungarorum, maghiarii la începutul secolului al &-lea, au
început cucerirea spa+iului cuprins între !isa, Criuri i $ome, unde s-au lovit de  voievodate (al lui
'enumorut, al lui Elad i al lui Eelu). *cestea au fost cucerite rând pe rând.
Cucerirea, subordonarea i integrarea forma+iunilor politice a continuat i s-a accentuat în secolele &#-&###,
luând forme sistematice pe măsura înaintării ungurilor spre centrul i sudul !ransilvaniei. Cretinarea ungurilor 
după anul 9888, a însemnat i preluarea formelor de organiare politică i ecleiastică ale lumii apusene i a dat
epansiunii ungare un caracter organiat i eficace. 3ngurii au trecut treptat la preluarea conducerii directe
asupra popoarelor cucerite, la anihilarea structurilor lor politice i la asimilarea etnică i confesională.
3n alt mi%loc folosit de cuceritori pentru a-i impune stăpânirea asupra !ransilvaniei a fost "ooni-area
teritori%%i "% pop%a0ii de ate etnii . $ecuii, au fost progresiv deplasa+i spre răsăritul !ransilvaniei pe măsura
etinderii puterii regatului. #nstala+i în ihor, apoi în ona !ârnavelor i în $ubcarpa+ii răsăriteni pentru apărarea
trecătorilor, ei au convie+uit cu românii.
$udul !ransilvaniei a fost adus sub controlul efectiv al 2egatului ungar cu concursul elementului germanic.
$aii s-au instalat în principal în regiunea Jrătiei, a $ibiului, a !ârnavelor i în $@ !ransilvaniei. 0ia+a urbană a
!ransilvaniei a cunoscut un puternic impuls datorită sailor. Bn 9:99, regele *ndrei ## a instalat în ?ara ârsei
Jrdinul Cavalerilor !eutoni, cu misiunea de a opri invaiile cumanilor din Câmpia Dunării în !ransilvania i
 pentru a deschide calea epansiunii 2egatului ungar la sud i răsărit de Carpa+i.
Bn primele decenii ale secolului &###, 2egatul ungar a depăit în for+ă linia Carpa+ilor la sud i răsărit cu
tendin+a de a anea noi teritorii. 2egalitatea a intrat în contact cu românii i cu structurile lor politice
tradi+ionale, pe care a încercat să le subordonee. ?ările româneti din acest spa+iu au fost, fie aneate 2egatului
ungar, sub căpetenii numite de rege, fie păstrate de către români în condi+ii de dependen+ă fa+ă de puterea
 

suerană. La 9:>, conform diplomei acordate de ela #0, cavalerilor ioani+i, luau fiin+ă pe teritoriul dintre
Carpa+i i Dunăre forma+iuni politice prestatale româneti anatul de $everin, voievodatul lui Litovoi,
cneatele lui #oan i Farca, voievodatul lui $eneslau.
Bn schimbul libertă+ii recunoscute de către rege, voievodatele lui Litovoi i $eneslau erau îndatorate să
 participe cu for+ele armate la răboaiele defensive ale 2egatului ungar. Diploma ioani+ilor indică i un anume
statut politico-%uridic al acestor ;+ări<, prin cele două termene folosite ;cneat< i ;voievodat<. Cneatele
depinând de ?ara $everinului, etinsă până la râul Jlt, iar voievoii români, păstrându-i autonomia politică,
dar depinând de regele 3ngariei cu vasali ai acestuia.
#nvaia mongolă în @uropa centrală i constituirea unui stat mongol cu capitala pe fluviul 0olga, la care se
adaugă cria din interiorul regatului, a frânat epansiunea acestuia în afara arcului carpatic. Bn contetul
men+ionat, voievodul Litovoi i fratele său, ărbat, se ridică pe la 9:>>-9:>6 împotriva sueranită+ii maghiare.
Litovoi este ucis în luptă, fratele său, ărbat, este prins i obligat să se răscumpere dar i să recunoască
sueranitatea maghiară.
"resiunea triburilor turce nomade i tendin+ele agresive ale statelor vecine, în special cneatele ruseti (Giev
i alici), 2egatul ungar i oarda de *ur în teritoriul de la est de Carpa+i, au determinat necesitatea structurării
autonomiilor româneti pentru asigurarea apărării comunită+ilor. La nord de 'oldova, în teritoriile revendicate
de Cneatul halician, letopise+ele ruseti semnaleaă în secolul &### pe cneii bolohoveni. După invaia din
9:9-9::, regiunile unde sălăluiau triburile turanice au fost preluate de către mongoli. "oi+iile oardei în $@
'oldovei au fost men+inute până în prea%ma anului 9>8. Luând în calcul aceste elemente, se poate aprecia că
circumstan+ele politice au împiedicat apari+ia forma+iunilor prestatale româneti în partea de sud-est a spa+iului
carpato-nistrean. Bn schimb, au eistat condi+ii pentru constituirea lor în regiunile de vest, nord i centrale ale
'oldovei.
iantinii sub conducerea lui #oan !imis5es, au ocupat i teritoriul dintre Dunăre i mare. "ecenegii, uii i
cumanii au invadat timp de  secole acest teritoriu. Bn secolul &###, teritoriul danubiano-pontic a trecut sub
stăpânirea vremelnică a *sănetilor i apoi a conducătorilor celui de-al doilea ?arat bulgar. Chiar i în aceste
condi+ii, ivoarele men+ioneaă pe la 9:8 în teritoriul dintre 'angalia i 0arna, ;?ara Cărvunei<, nucleul în
 %urul căruia se va întemeia în secolul &#0 un principat independent condus de către alica.

Semni8i"a0ii !i perspe"ti,e ae a%tonomiior române!ti

?ările româneti din secolele &###-&#0 nu mai erau simple unită+i geografice, ci entită+i politice i de drept
corespunătoare unui teritoriu. Componentele principale ale acestor +ări, care adesea corespundeau unui cadru
geografic natural, erau teritoriul, poporul care îl locuia i structurile politice, militare i ecleiastice.
?ările erau organisme care gravitau în sfera de influen+ă a marilor puteri vecine sau instalate în spa+iul
carpato-dunărean în secolele &## i &### #mperiul cumanilor, 2egatul ungar i $tatul vlaho-bulgar.
*utonomiile româneti din nordul "eninsulei alcanice i din spa+iul carpato-dunărean au fost supuse unui
 puternic asalt cu tendin+ă de anihilare în secolele &#-&### din partea #mperiului iantin în sud i din partea
2egatului ungar în nord. *menin+ate să dispară, ele au reac+ionat marcând în efortul lor de apărare, trecerea de
la +ară, cadrul politic tradi+ional, la stat.

CONSTITUIREA STATELOR  MEDIEVALE ROMÂNEBTI
 

Conte#t

a/ e#tern
#nvolu+ia teritorială a 2egatului ungar, pierderea poi+iilor sale etracarpatice i etinderea influen+ei
oardei de *ur în aceste teritorii, au alcătuit trăsătura principală a cadrului etern în care s-a constituit cel dintâi
stat românesc la nordul Dunării, ?ara 2omânească. @lementul decisiv al constituirii statelor l-a repreentat
înlăturarea domina+iei teritoriale a 2egatului ungar.

'/ intern
Bntărirea raporturilor feudale i pericolul etern / lupta împotriva tătarilor i a 2egatului ungar / au
determinat concentrarea forma+iunilor politice prestatale în %urul uneia mai puternice, în interesul stăpânilor de
 pământ, a%uni să se constituie în clasă socială.
Lărgirea schimburilor comerciale, favoriate de apari+ia târgurilor i oraelor, precum i comer+ul de tranit
dintre Carpa+i i 'area Heagră, a contribuit la pregătirea premiselor economice care au impulsionat efortul de
unificare politică a teritoriului 'oldovei. Formarea statului românesc de la sud de Carpa+i a eercitat o influen+ă
 puternică în grăbirea procesului de închegare a unui stat asemănător i pe teritoriul 'oldovei.
"rocesul de întemeiere a ?ării 2omâneti i a 'oldovei s-a realiat în mai multe etape de evolu+ie
concentrarea forma+iunilor politice în cadre teritorial-politice unitare, formarea principalelor institu+ii laice i
ecleiastice i eliberarea teritoriului celor două state de sub domina+iile străine.

ara Româneas")

Bnlăturarea totală a sueranită+ii maghiare asupra teritoriului de la sud de Carpa+i are loc la cumpăna
secolelor &###-&#0. !radi+ia păstrată de cronicile muntene vorbete de un ;descălecat< al lui Ne4r% Vod), pornit
cu ai săi din ?ara Făgăraului pe la 9:68. $âmburele real al tradi+iei se leagă de desfiin+area, de către re4ee
ma45iar Andrei III, a autonomiei ?ării Făgăraului la 9:69, ceea ce i-a putut determina pe unii dintre fruntăii
românilor de acolo să treacă la sud de Carpa+i. Jraul Câmpulung, unde s-ar fi aeat Hegru 0odă, poartă i el
amprenta elementului transilvan, prin colonitii sai care îl locuiesc, i devine prima capitală a ?ării 2omâneti
i necropolă românească. De asemenea, realitatea unui descălecat de la nord de Carpa+i pare a fi sugerată chiar 
de numele de asarab, de origine cumană, consemnat în documente în ?ara a+egului.
'ai clar este documentată istoric întemeierea ?ării 2omâneti prin unirea teritoriilor oltene ale
voievodatului lui Litovoi   cu cele ale voievodatului argeean al lui $eneslau sub domnia lui =asara' .P11(
1?3/. *firmarea independen+ei fa+ă de regatul maghiar se făcea în contetul colaborării românilor cu tătarii,
 bulgarii i sârbii. Factorul de putere repreentat de regatul maghiar nu putea fi însă ignorat i, în 9:, asarab
se recunotea vasal al regelui Caro Ro'ert de Ano%, care, la rândul său, îi recunotea domnia asupra unei +ări
sud-carpatice unificate ( 3erra 3ransal'ina). La scurtă vreme însă, regele maghiar considera că asarab i-a
nesocotit obliga+iile vasalice i în 98 era declanata o campanie împotriva ?ării 2omâneti, condusă chiar de
Carol 2obert de *n%ou. "entru a evita distrugerile răboiului, asarab se oferă să restituie regelui anatul
$everinului i să-i plătească >.888 de mărci de argint, echivalând cu > 5g aur. $uma este un indiciu al for+ei
economice de+inute de voievodatul muntean, care poate fi legată i de controlul segmentului final al drumului
comercial care lega @uropa Centrală i 'area Heagră prin intermediul gurilor Dunării. Carol 2obert refuă
oferta, armata maghiară aparent victorioasă se întoarce spre !ransilvania, dar într-o trecătoare, nelocaliată cu
eactitate, dar intrată în istorie sub numele "osada, pe care i l-a dat #orga, românii îi surprind i îi masacreaă pe
 

unguri, al căror rege scapă cu greu. 0ictoria de la 98 consfin+ea independen+a ?ării 2omâneti i demonstra
for+a noului stat.
3lterior, raporturile cu 3ngaria au fost reluate în contetul necesită+ii de a duce o luptă comună pentru
eliberarea tătarilor din regiune. *cesta este contetul în care asarab cucerete sudul 'oldovei actuale, ceea ce
eplică numele de asarabia etins apoi asupra întregului teritoriu dintre "rut i Histru. 2egele ungar interpreta
însă %urământul de vasalitate prestat de domnul ?ării 2omâneti ca o recunoatere a faptului că acesta ar fi
de+inut întreaga +ară (inclusiv teritoriile nou cucerite de asarab) ca feudă, de la el.
Bn contetul unor astfel de preten+ii maghiare, urmaul lui asarab, Ni"oae Ae#andr%, îi ia în 9A6 titlul
de ;singur stăpânitor< ( samod*rAe! , autocrat) i creeaă mitropolia ?ării 2omâneti, dependentă de
Constantinopol. @rau măsuri care respingeau, în acelai timp, i preten+ii politice, i încercările de catoliciare,
văute ca un mi%loc de mai bună integrare a voievodatului muntean în sfera de influen+ă i chiar de domina+ie
directă maghiară.
După noi confruntări, Vadisa, Vai"% .1F@(1/ se recunoate din nou vasal al regelui 3ngariei, de la
care primete ca feude $everinul i Făgăraul, inaugurând astfel o îndelungată tradi+ie de stăpânire munteană
asupra acestor regiuni integrate regatului maghiar.

Modo,a

Din secolul al &###-lea, teritoriul 'oldovei se afla sub domina+ia tătarilor, care îi stabiliseră un centru
 politic la gurile Dunării. "e aici trecea i importantul drum comercial care lega one din @uropa Centrală
("olonia) cu 'area Heagră, ceea ce a favoriat în mare măsură unificarea economică a acestui spa+iu.
@volu+ia spre cristaliarea unor forma+iuni politice în această onă este ilustrată de un document din 9: al
cancelariei papale4 acesta vorbea despre ;puternicii acelor locuri< care confiscaseră bunurile episcopiei
Cumaniei. 3nirea acestor forma+iuni a fost favoriată de lupta regalită+ii maghiare pentru înlăturarea domina+iei
tătare i de succesele lui asarab.
#ni+iativa regelui maghiar de a apăra hotarele răsăritene ale 3ngariei a condus la crearea unei mărci de
apărare în nordul 'oldovei, condusă de voievodul Dra4o! din 'aramure, la 9>. !radi+ia istorică a păstrat
amintirea participării românilor de peste Carpa+i la întemeierea în legenda ;descălecatului<. Bn realitate,
dependen+a lui Drago fa+ă de coroana maghiară i nemul+umirile românilor maramureeni fa+ă de politica
regelui maghiar de desfiin+are a autonomiei 'aramureului au condus la o primă încercare, nereuită, de
înlăturare a domina+iei ungare, sub conducerea altui voievod din 'aramure, =o4dan. Bn 9=-9=A, în acelai
timp cu conflictele care aveau loc între 'untenia i 3ngaria, sueranitatea maghiară este înlăturată i statul
moldovean se constituie ca entitate de sine stătătoare.
"ână la sfâritul secolului &#0, 'oldova se etinde spre sud, înglobând gurile Dunării, astfel încât Roman I
.1J3(1J@/ se putea intitula ;domn din munte până la mare<. @tinderea teritorială a fost întovărăită i de o
necesară centraliare a institu+iilor statului i o clarificare religioasă, în vremea lui 6etr% I .1(1J3/4 după
eitări între 2oma i Constantinopol, domnia opteaă pentru ortodoie, punând astfel baele întemeierii
'itropoliei de la $uceava.
"entru a contracara preten+iile maghiare, în 97>, "etru # depune %urământ de vasalitate regelui "oloniei,
Vadisa, I Ia4eo, inaugurând astfel principala direc+ie de politică eternă a 'oldovei pentru viitoarea
 perioadă.

Do'ro4ea
 

Bn secolul &#0 se constituia i la sud de Dunăre un stat independent, al cărui nucleu a fost repreentat de
?ara Cavarnei, cu centrul la Caliacra, condusă de =ai"a .1@F(1?@/.
3lterior, în urma participării la un răboi civil în #mperiul iantin, Do'roti"i .1?@(1F/ a primit titlul de
;despot<, care era acordat rudelor sau alia+ilor imperiului i care îl plasa, cel pu+in formal, în cadrul ierarhiei
imperiale. 3rmaul său, I,an"o .1F(1J1/, se desprinde din sfera stăpânirii biantine i bate monedă proprie,
 pentru a-i marca independen+a.
Bn condi+iile apropierii #mperiului Jtoman de linia Dunării, Dobrogea, al cărei conducător dispărea în
luptele cu turcii, risca să fie transformată în paalâc. *cesta este momentul în care domnitorul ?ării 2omâneti,
'ircea cel ătrân (97=-997) intervine i o ia în stăpânire. Dobrogea avea să rămână în componen+a statului
muntean până în 99> sau 9:8, când este cucerită de turci i rămâne sub stăpânire otomană până în anul 97>7.

Transi,ania

"reen+a în documente, la 9999, a unui  4ercurius 'rince's Bltransilvanus arăta inten+ia maghiarilor de a

încorpora administrativ i %uridic !ransilvania. #nstitu+ia voievodatului nu s-a dovedit viabilă în !ransilvania în
condi+iile în care la 99>= ivoarele îl men+ioneaă pe Le%sta"5i%s, voievod i nu principe. "reluată de
învingători, institu+ia voievodatului avea să rămână întruchiparea autonomiei !ransilvaniei în raport cu
regalitatea ungară. Bn ciuda eforturilor de încorporare desfăurate de către regalitatea maghiară, !ransilvania i-a
 păstrat, în tot cursul evului mediu, individualitatea în plan economic, în structurile sale sociale, în situa+ia
confesională, ma%oritar ortodoă, chiar dacă regele Ludovic # a condi+ionat în 9== calitatea de nobil cu
apartenen+a la religia catolică.

În =a"ani

"rimul stat creat de către romanitatea răsăriteană a apar+inut vlahilor din alcani. Bn secolul &## vlahii din
această onă i-au văut amenin+ate privilegiile de către dinastia biantină *nghelos. Bn 997A, vlahii din alcani
s-au răsculat sub conducerea fra+ilor "etru i *san. 0lahii din nordul Dunării au spri%init răscoala alături de
cumani. 0ictoria vlahilor a însemnat formarea statului ,a5o('%4ar. Houl stat a recunoscut în timpul lui Ioni0)
"e &r%mos .11J(13/ autoritatea spirituală a 2omei în schimbul titlului dat de papa #nocen+iu ### ca ;rege al
vlahilor i bulgarilor<.
$ub Asan II .131(13@1/, statul vlaho-bulgar a atins apogeul puterii sale, a rupt legătura cu 2oma i a
revenit la confesiunea răsăriteană, restabilind rela+iile cu "atriarhia biantină. !reptat, elementul bulgar a
devenit predominant, în vreme ce elementul vlah s-a estompat.

INSTITUII CENTRALE

Conte#t

După constituirea statelor medievale, regimul lor politic a evoluat spre formula monarhică în tiparele
generale ale monarhiei feudale dar cu trăsături proprii, determinate de specificul societă+ii româneti.
Constituirea statelor medievale a însemnat i un transfer de putere politică din partea cneilor i voievoilor 
locali în favoarea conducătorului ales, care i-a asumat titlul de mare voievod. !itlul eprimă atât func+ia
militară a conducătorului, cât i întâietatea sa în raport cu ceilal+i voievoi care au dispărut din societatea
românească etracarpatică.
 

Domnia

#ntegrarea ?ării 2omâneti i a 'oldovei în aria de civilia+ie a #mperiului iantin, odată cu înfiin+area
scaunelor mitropolitane în dependen+ă de "atriarhia de la Constantinopol, a avut drept consecin+ă consolidarea
 poi+iei marelui voievod dar i modificarea calitativă a puterii sale. 3ns de mitropolit, marele voievod, adoptă
cu coroana, semn al suveranită+ii i titlul de domn, care a conservat semnifica+ia de dominus atribuit împăra+ilor 
romani din epoca târie a imperiului, cea a dominatului. "rin ungere, domnii deveneau conducători politici ;din
mila lui Dumneeu<4 afirmare de suveranitate eternă (în raport cu puterile vecine), dar mai ales internă (fa+ă de
to+i supuii). *ceastă caracteristică a puterii este eprimată i de formula ;de sine stăpânitor< sau de cea
 biantină de ;autocrator<. #ntroducerea în titulatura domnului a cuvântului ;#o<, prescurtare a lui #oannes, ;cel
ales de Dumneeu<, afirmă răspicat sursa divină a puterii domneti. *ceastă calitate, domnii o dobândeau prin
ceremonia religioasă a ungerii i încoronării, care le transfera harul divin i confirma spri%inul divinită+ii pentru
 puterea lor.
Atri'%0iie domniei au fost limitate de drepturile i privilegiile boierimii mari, care-l asista pe domn la
guvernarea +ării, i de ;obiceiul< sau ;legea +ării<. @ste stăpânul întregului pământ al +ării (de unde se trage i
denumirea de ;domn<), fiind singurul în măsură să legitimee proprietatea sub orice formă. Bn calitatea sa de
conducător al întregii administra+ii a statului, domnul îi numea pe marii dregători. !itlul de voievod arată că
domnul era comandantul suprem al armatei. Bn această calitate, domnul percepea birul, dare în general destinată
acoperirii cheltuielilor de apărare sau răscumpărării păcii prin tributul impus de puterile străine. Domnul
decidea i în ceea ce privete politica eternă a +ării4 declara răboi î încheia pace, semna tratatele cu statele
vecine. @ra %udecătorul suprem al +ării, dar %udecata era făcută împreună cu sfatul boierilor.
$emnificativă pentru autoritatea domnului valah este opera politică a lui 'ircea cel ătrân, repreentat pe
fresca de la Coia, ctitoria sa, cu însemnele imperiale. Hu tim dacă a aspirat cu adevărat la acest titlu, dar râvna
cu care a strâns în timpul vie+ii pământurile româneti, dublele negocieri cu $igismund de Luemburg sau
amestecul său la succesiunea #mperiului Jtoman ne arată că i-ar fi dorit o asemenea structură statală în
concordan+ă cu puterea sa de esen+ă divină.
$uccesiunea la tron se baa pe sistem% ereditar(ee"ti,, întemeiat pe drepturile ereditare ale unei familii
domnitoare, dar i pe dreptul de a alege al boierilor i al păturilor libere care alcătuiau ;+ara<. După instaurarea
domina+iei otomane, a început să se afirme sistemul numirii domnilor direct de către "oartă, fără consultarea
 boierimii. Humirile au devenit, cu vremea, simple acte de administra+ie ale "or+ii, domnul depunea omagiul i
 %urământul de credin+ă sultanului.
Ca urmare a creterii influen+ei "or+ii, ideea de domnie a suferit o transformare notabilă din a doua %umătate
a secolului al &0#-lea. Domnia a început să nu mai fie considerată un atribut eclusiv al voin+ei divine, ea
depinând acum de voin+a unui stăpân lumesc, care era sultanul. Bn concep+ia otomană, domnia a devenit, încă
din a doua %umătate a secolului al &0#-lea o func+ie administrativă, iar domnul un înalt dregător al "or+ii,
ocupând un anumit grad în ierarhia administrativă otomană.
Bn Transi,ania , vechea institu+ie a voievodatului, covertită de cuceritori în organ al puterii centrale,
simbolia autonomia +ării fa+ă de autoritate. 0oievodatul s-a men+inut în !ransilvania până în secolul al &0#-lea.
0oievoii !ransilvaniei concentrau în mâinile lor atribu+ii militare, %udiciare i administrative. 0oievodul îi
eercita autoritatea asupra comitatelor.
Bn contetul în care ?ara 2omânească îi afirmă neatârnarea în urma victoriei de la "osada, iar suprema+ia
lui Ludovic # asupra 'oldovei este respinsă, acesta consideră de cuviin+ă să petreacă lunile aprilie-octombrie
9== în !ransilvania, pentru a clarifica raporturile coroanei maghiare cu aceasta.
Dispoi+iile atunci adoptate aveau în vedere ca
 

9. $tăpânirea pământului să se facă numai pe baa unui act scris emis de rege, ceea ce eclude de la dreptul
de proprietate, deci din rândurile feudalilor, pe cneii români ale căror drepturi se baeaă pe ;ius
valachium<.
:. $tăpânirea cu titlu nobiliar era condi+ionată de apartenen+a la catolicism, ceea ce ecludea încă o dată
elitele româneti ortodoe de la conducerea statului.
Cele mai importante transformări pe planul institu+iilor s-au petrecut în secolul al &0#-lea, în legătură cu
crearea principatului autonom, aflat sub sueranitatea otomană, ca urmare a prăbuirii 3ngariei după lupta de la
'ohacs (9A:=). Bncepând cu anul 9A9, +ara a fost condusă de un principe ales de Dietă. Dreptul de a alege
 principele, pe care sultanul îl acordă dietei, a fost legiferat de către Dieta întrunită la Clu% în anul 9A.
*mestecul "or+ii în politica eternă aducea o îngrădire importantă unor prerogative care apar+ineau de drept
 principelui. Bn politica internă, principele de+inea însemnate prerogative, asemănătoare celor eercitate de
domnii ?ării 2omâneti i ai 'oldovei.
Bn secolul &0##, domnii i principii sunt alei de $tările privilegiate în momente de mai mare libertate de
micare sau numi+i direct de "oartă4 i unii i ceilal+i aveau nevoie de confirmarea puterii suerane.
*lte modificări au intervenit în organiarea institu+iei centrale odată cu instaurarea regimului fanariot în
?ările 2omâne (9>99 în 'oldova i 9>9= în ?ara 2omânească), i a regimului habsburgic în !ransilvania.
Domnii sunt numi+i direct de către "oartă, greci sau români, fără asentimentul +ării, prin derogări de la formulele
 procedurale de alegere. "erioadele de domnie sunt scurte, domnii fiind degrada+i la nivelul unor func+ionari ai
"or+ii, schimba+i dintr-o +ară în alta. Limitările puterii centrale i presiunea otomană nu au anulat însă autonomia
?ărilor 2omâne.
!ransilvania, potrivit  Di'lomei leo'oldine din 9=69, a devenit o provincie a #mperiului absburgic condusă
de împărat prin intermediul unui guvernator. *cesta era ales de către Dietă i confirmat de către Curtea de la
0iena.

S8at% domnes"

Jrganul central al guvernării era alcătuit ini+ial din marii stăpâni de domenii dar, treptat, pe măsura
consolidării puterii centraliatoare a domnilor, rolul cel mai important revine dregătorilor.
Format, în aria civilia+iei biantino-slave, aparatul de stat devoltat de domnia centralia-toare a purtat
amprenta sursei sale de inspira+ie.
Atri'%0iie S8at%%i Domnes" asista pe Domn la scaunul de %udecată, participa la încheierea tratatelor cu
 puterile vecine. "rincipalele acte ale domniei nu aveau putere dacă lipsea consim+ământul marilor boieri din
$fat.
3n pas important a înregistrat politica de centraliare a puterii în urma apari+iei cancelariei domneti, în
fruntea căreia s-a aflat marele logo"t . *firmarea i consolidarea prerogativelor %udecătoreti ale domniei i-au
găsit epresia în institu+ia marelui vornic. Eestiunea centrală a veniturilor domniei, adunate de vistierie, se afla
sub autoritatea marelui vistier . *ctivitatea diplomatică, primirea solilor străini i ceremonialul primirii lor se
aflau în gri%a marelui  'ostelnic, a marelui 'ortar  sau a marelui uşar .
Bn a doua %umătate a secolului &0, o dată cu întărirea autorită+ii centrale, din $fatul Domnesc au început să
fie elimina+i, treptat, boierii fără dregătorii. De asemenea, boierii din $fat se vor transforma treptat, în limba%ul
vremii, din ;boieri ai domniei mele<, în ;boieri ai +ării<, marcând astfel procesul de cristaliare a institu+iilor 
domniei ca stat.
*ccentuarea dependen+ei fa+ă de "oarta otomană a făcut ca de la sfâritul secolului &0# $fatul Domnesc să
fie numit cu termenul turcesc divan. Bn timpul domniilor fanariote, numărul dregătorilor a crescut foarte mult,
iar dregătoria a devenit repede principalul mi%loc de îmbogă+ire.
 

Bn !ransilvania, Consii% prin"iar a fost subordonat principelui în vremea absolutismului, câtigându-i în

momentele de declin ale puterii centrale, un rol precumpănitor. Bn timpul domina+iei habsburgice, Guberniul ,
institu+ia administrativă organiată în 9=6, a creat o repreentan+ă la 0iena care se constituia în Cancelaria
aulică a !ransilvaniei, condusă de un cancelar aulic i = consilieri, îndeplinind atribu+iile unui adevărat guvern.

Ad%n)rie de St)ri

*dunările de $tări repreintă o institu+ie semnalată încă din secolul &0, purtând numele de  4area (dunare
a 5"rii în ?ara 2omânească i 'oldova. *dunarea +ării se compunea din marii boieri, din clerul înalt, din
 boierimea mică i mi%locie i din curteni. Bntrunită numai când o convoca domnul, adunarea +ării nu a devenit o
institu+ie permanentă în 'oldova i ?ara 2omânească, ci una sporadică, din ce în ce mai frecventă în secolul
&0#, când era vorba de alegerea domnului, declara+ii de răboi împotriva turcilor sau încheierea păcii cu
acetia.
*dunarea $tărilor i-a definit atribu+iile în mai mare măsură în vremea lui 'atei asarab, când au apărut
conturate deosebirile dintre Sat   / $fatul sau Divanul domnesc al marilor boieri, Soborul   / fe+ele bisericeti i
 (dunarea a toat" !ara / cuprindea repreentan+ii tuturor stărilor privilegiate îndreptă+ite să participe. Bn timpul
regimului fanariot a scăut semnificativ rolul acestei institu+ii. 3ltima alegere a unui domn de către *dunarea
+ării a avut loc în 9>8, iar ultima sa reunire, dedicată desfiin+ării erbiei, a avut loc în 9>6. $ub o formă
moderniată dar nu departe totui de vechile adunări de stări medievale, institu+ia va renate între 979 i 977
sub numele de (dunarea %bşteasc".
Bn Transi,ania , statutul politic al românilor s-a degradat concomitent cu consolidarea poi+iei categoriilor 
 privilegiate ale nobilimii ungare, sailor i secuilor. Cele trei autonomii ale privilegia+ilor nobili, sai, secui, au
devenit factor de co-guvernare a voievodatului prin mi%locirea organului lor de repreentare, /ongrega!ia
 general" a !"rii. 2omânii erau înlătura+i din acest for de repreentare a intereselor stărilor privilegiate.
Convocate ini+ial din ini+iativa voievoilor, pentru a debate diverse probleme, îndeosebi de ordin %udiciar,
congrega+iile generale au devenit tot mai mult în cursul secolului &0, adunări de stări nobiliare.
Bncepând din secolul &0#, problemele mai importante de politică eternă erau debătute i hotărâte, în
 principiu, în Dieta !"rii. Dieta se întrunea periodic, având atribu+ii permanente i un statut bine preciat.

Armata

"rogresele centraliării s-au manifestat i în organiarea militară. "e lângă serviciul feudal al membrilor 
claselor privilegiate, care alcătuiau oastea cea mică, domnia putea dispune în situa+ii de prime%die, participarea
la apărarea +ării a întregii popula+ii apte de serviciul militar, oastea cea mare. După instaurarea domina+iei
otomane, ;oastea cea mare< nu a mai fost chemată sub arme. 3n rol important în sistemul de apărare al ?ării
2omâneti i al 'oldovei l-au avut cetă+ile de la hotare i din interiorul +ării.

Administra0ia

Bn Transi,ania , începând cu secolul &##, regalitatea maghiară a trecut la impunerea propriilor institu+ii
administrativ-teritoriale. /omitatul regal , unitate administrativă i militară, a fost instalat peste vechile +ări ale
autohtonilor. Bn 9999 era constituit primul comitat, ihorul, urmat de Crasna i Dăbâca la 99=, Clu%ul, *lba i
!imiul (99>A), iar în secolul &###, *radul, arandul i !ârnava. ?ările româneti au reistat în onele de
margine aflate în imediata vecinătate a Carpa+ilor ?ara ârsei, ?ara Făgăraului, ?ara secuilor i sailor.
!eritoriul secuiesc era împăr+it în  scaune, unită+i %udiciar-administrative în fruntea cărora se aflau un c"'itan i
 

un  Aude. $caunele i districtele sailor din !ransilvania erau conduse de doi %ui. @mancipate progresiv de sub
autoritatea regală, organia+iile săseti s-au constituit într-o universitate a saşilor   a cărei autonomie a fost
confirmată la sfâritul secolului &0.
Administra0ia )rii Române!ti !i a Modo,ei se realia prin intermediul unor dregători teritoriali, în
cadrul %ude+elor i respectiv a +inuturilor.

=iseri"a

Bn ce privete organiarea bisericească, românii au urmat ca i în caul altor institu+ii, modelul biantin
adaptat necesită+ilor româneti. Bn a doua %umătate a secolului &### a apărut un arhiepiscopat bine organiat la
0icina, care se va transforma într-o mitropolie. Bn mai 1?J, a fost inaugurată mitropoia )rii Române!ti (a
3ngrovlahiei). Dependentă de "atriarhia de la Constantinopol, urma să aibă în fruntea sa mitropoli+i numi+i de
ian+. "rin înfiin+area mitropoliei, domnul îi consolida tronul i poi+ia, devenind ca împăratul biantin,
monarh civil i religios. Bntre domnie i biserică eista o strânsă legătură. 'itropolitul ocupa i un loc important
în sfatul domnesc i +inea locul domnului în ca de vacan+ă a tronului.
Bn Modo,a, "etru 'uat a pus baele unei mitropolii ortodoe recunoscute de către ian+ în 98:.
!itlul suplimentar atribuit de patriarhul Constantinopolului, mitropolitului ?ării 2omâneti, care arăta i
calitatea sa de earh al plaiurilor, avea sensul de repreentant sau împuternicit al patriarhiei ecumenice în
+inuturile locuite de credincioii ortodoci români stăpânite de 2egatul maghiar.
Bn Transi,ania , românii, dei ma%oritatea de religie ortodoă, erau considera+i tolera+i.
absburgii au recunoscut importan+a bisericii romano-catolice drept factor unificator i i-au propus să
întărească catolicismul în !ransilvania pentru a putea controla tendin+ele centrifuge ale $tărilor protestante.
#nstrumentul lor urma să fie unificarea bisericii prin care sperau să aducă to+i românii, care alcătuiau %umătate
din popula+ia principatului, la unirea cu biserica 2omei. Bnfăptuirea unirii religioase a permis clerului greco-
catolic să aibă legături culturale cu 2oma, stimulând astfel micarea de idei promovată în secolul &0### de către
1coala *rdeleană, cu un rol important în devoltarea contiin+ei na+ionale.
 

((
S6AIUL ROMÂNESC ÎNTRE DI6LOMAIE BI CON&LICT 
ÎN EVUL MEDIU ŞI LA ÎNCEPUTURILE MODERNITĂŢII

 –I $
QRILE R OMÂNE ÎN ALIANELE  CREBTINE 
.SECOLELE *IV(*V/
 
M I R C E A C E L = Q T R Â N .1F(1@1/
Sit%a0ia poiti") e%ropean) +n se"o% a *IV(ea !i a +n"ep%t% se"o%%i a *V(ea
Bn a doua %umătate a secolului &#0 au loc schimbări importante în ceea ce privete raportul de for+e din estul i $@ @uropei.
UN;ARIA a%unge o mare putere în timpul re4e%i L%do,i" "e Mare (9:-97:), când aneeaă ?aratul de 0idin, iar din 1 intră în uniune
dinastică cu "olonia, Ludovic devenind i rege al acesteia. După moartea lui Ludovic cel 'are, 3ngaria îi men+ine influen+a în alcani i în răsăritul
@uropei, în timpul regelui Si4ism%nd de L%#em'%r4 (9>-9>), statul maghiar devenind unul din factorii politici cei mai importan+i ai luptei împotriva
epansiunii otomane.
STATUL  6OLON se consolideaă în timpul domniei re4e%i Ca-imir a III(ea (9-9>8) i mai ales în timpul re4e%i Vadisa, >a4ieo (97=-
9), dar el nu va avea rol în lupta antiotomană, datorită răboaielor pe care le sus+inea în fa+a epansiunii cavalerilor teutoni.
$chimbările cele mai importante se produc în peninsula alcanică, unde se ridică cu repeiciune o nouă for+ă politică i militară TURCII OTOMANI.
E#pansi%nea otoman) venea într-un moment în care statele balcanice erau diviate, iar #mperiul iantin nu mai avea for+a militară necesară opririi
ei. După ce ocupă ;aipoi .1?@/ i se instaleaă definitiv în @uropa, turcii otomani încep e#pansi%nea rapid) +n =a"ani. *%uni la Dunăre, otomanii nu
vor găsi de cuviin+ă că aceasta era un obstacol de netrecut pentru ei, timp de peste un secol făcând repetate încercări de a a%unge în @uropa centrală. Bn
alian+ele statelor cretine, formate pentru a opri epansiunea otomană, ?ările 2omâne au avut de %ucat un rol important, domnii români, când în alian+ă,
când pe cont propriu, sus+inând apărarea lumii cretine. "rimul dintre acetia a fost 'ircea cel ătrân.

 6oiti"a e#tern) a %i Mir"ea "e =)trân

'ircea cel ătrân s-a orientat către o alian+ă cu "olonia mi%locită de domnul 'oldovei, "etru 'uat (9>=-969) încheiată la Radom .1
de"em'rie 1J/ i ratificată la L%'in .3 ian%arie 1J/. *ceastă alian+ă era menită să asigure ?ara 2omânească în fa+a unei ac+iuni a 3ngariei,
care revendica anatul de $everin. *menin+area otomană era însă resim+ită i de regele 3ngariei, Si4ism%nd de L%#em'%r4, ceea ce a făcut ca
?ara 2omânească i 3ngaria să încheie o aian0) antiotoman) pe pi"ior de e4aitate . martie 1J? =ra!o,/ . "rin acest tratat cei doi îi făgăduiau
spri%in reciproc împotriva turcilor i organiarea unei cruciade antiotomane la sud de Dunăre (este primul tratat de alian+ă privind organiarea unei cruciade antiotomane din
$@ @uropei M ).
"rimele confruntări ale lui 'ircea cu otomanii au avut loc în 977, când Dobrogea, în prime%die de a fi cucerită de turci, a fost alipită ?ării
2omâneti. Bn 96:, 'ircea a atacat o baă otomană de la sud de alcani, pentru a opri epedi+iile pornite de la acea baă spre teritoriul ?ării
2omâneti. $ultanul otoman, aiaid #, a ripostat, atacând (în toamna anului 96 sau în primăvara anului următor) ?ara 2omânească. Lupta
decisivă a avut loc la Ro,ine .1 o"tom'rie 1J@ sau 1 mai 1J?/ i s-a încheiat cu victoria românilor. J parte a boierimii l-a spri%init pe un
 pretendent, Vad U-%rpator%, care a a%uns la o în+elegere cu turcii, ce implica recunoaterea autonomiei interne a ?ării 2omâneti în schimbul unui
tribut.
Bn fa+a succeselor otomane a fost reînviat idealul cruciadelor, sub forma aa-numitelor cruciade târii. La Ni"opoe, o armată cretină formată
din cavaleri occidentali (burguni, germani, englei etc.), oastea regelui $igismund de Luemburg i cea a lui 'ircea cel ătrân, a suferit un mare
 

deastru / 3F septem'rie 1JF. *ceastă gravă înfrângere a fost cauată de tactica militară defectuoasă adoptată de cavalerii occidentali i punea în
eviden+ă superioritatea artei militare medievale româneti în confruntările cu turcii.
Bn anul 1@3, într-una din marile bătălii ale @vului 'ediu, sultanul aiaid era înfrânt i luat prionier de cuceritorul !imur Len5. *cest fapt a
aruncat #mperiul Jtoman într-o criă caracteriată de lupte pentru tron între fiii lui aiaid. Bn aceste lupte a intervenit i 'ircea, care a spri%init pe
doi dintre pretenden+ii la tron 'usa (986-99) i 'ustafa, ca i răscoala condusă de un agitator social, edreddin, trimis de 'ircea în posesiunile
otomane din alcani. @ra o epresie a puterii i influen+ei de care se bucura domnul ?ării 2omâneti. *mbii pretenden+i sus+inu+i de 'ircea au fost
înfrân+i de fratele lor, 'ahomed # (99-9:9), iar edreddin a fost prins i ucis.
Bn 98-98=, teritori% )rii Române!ti atin4e ma#ima sa +ntindere , lucru care reiese eplicit din titulatura pe care o avea 'ircea cel
ătrân „N...O   domn a toat" 5ara Bngrovlahiei şi a '"r!ilor de 'este mun!i1 *nc" şi s're '"r!ile t"t"reşti şi her!eg1 NduceO al al (mlaşului şi
 C"g"raşului şi domn al $anatului1 Severinului şi de am)ndou" '"r!ile 'este toat" ,odunavia NDobrogeaO *nc" ')n" la 4area cea mare şi singur 
 st"')nitor al cet"!ii D)rstor N$ilistraO”
ircea duce o politică externă activă% menită să-i asigure alianţele necesare în cazul reluării răzoaielor cu
otomanii' (n aprilie 1400% în oldova îl înlătură pe .uga /odă de la domnie şi îl înscăunează pe 0lexandru cel
+un' u noul domn% ircea reglementează prolemele de hotar printr-un tratat de alian! "i #$n! %e&in!tate %
relaţii care se vor menţine în tot restul domniei sale' $rin intermediul acestuia domnul muntean reia le'!t$rile
&$ Vladi(la% )a'iell*% regele $oloniei% cu care semnează un nou tratat în (epte+#rie 140,' De asemenea%
re(ta#ile"te le'!t$ri &$ &nea-$l (.r#il*r % 2tefan 3azarevici' 4igismund de 3uxemurg iniţiază şi el tratative cu
ircea% privind organizarea unei cruciade împotriva turcilor% cei doi suverani întâlnindu-se la /e%erin% la (.r"it$l
l$nii n*ie+#rie 140'

3a sfârşitul domniei lui ircea sau în timpul domniei urmaşului său% ihail 117-189:% otomanii au cucerit
Dorogea% cetăţile ;urnu şi <iurgiu şi au oligat =ara )omânească să plătească triutul sumă modică:%
respectând însă autonomia statului românesc'
Concluzii: Domnia lui Mircea cel Bătrân este cea mai lungă din istoria Ţării Româneşti şi a însemnat o perioadă
de întărire a instituţiilor interne ale statului medieval românesc !n timpul domniei sale teritoriul Ţării Româneşti
atinge ma"ima sa e"pansiune teritorială# iar diplomaţia sa a $ăcut din Ţara Românească un $actor politic
important în sud%estul &uropei# vecinii căutându%i alianţa împotriva duşmanului comun: otomanii 'uând în
considerare conte"tul e"tern în care a domnit# Mircea a reuşit să păstreze pentru ţară cele două atri(ute ale
suveranităţii: organizarea politică proprie şi credinţa creştină

AL E 2A N DR U CE L 3U N 1400514,67
 

(n relaţiile cu statele vecine 0lexandru cel +un s-a dovedit a & un un diplomat% reuşind să salveze ţara de la
dezastrul unui răzoi' (n primul an de domnie încheie un tratat de alian! "i #$n! %e&in!tate &$ Mir&ea &el
3!tr.n% prin care se rezolvă prolema de hotar dintre cele două ţări'

$rolema cea mai importantă a domnului moldovean pe plan extern% era înlăturarea tendinţelor e"pansioniste
ale )ngariei asupra Moldovei şi gurilor Dunării' *rmând politica predecesorilor săi% 0lexandru a continuat
legăturile cu $olonia% la 16 +artie 1406  depunând  8$r!+.nt de %a(alitate re'el$i Vladi(la% )a'iell*% la
4uceava' $rin acest act% reînnoit în 19% 19>% 111 şi 115% se promitea regelui polon spri?in şi sfat împotriva
oricărui duşman'

$e aza acestor acte 0lexandru cel +un l-a a?utat pe regele $oloniei în luptele pe care acesta le purta
 împotriva cavalerilor teutoni' 0stfel% în anul 1410 îi trimite un corp de oaste care uşurează victoria polonilor în
lupta de la 9r:n;ald'
(n 1410% regele *ngariei% 4igismund de 3uxemurg devine şi împărat al .mperiului )omano-<erman% astfel că
puterea acestuia creşte% devenind o ameninţare pentru $olonia' (n aceste condiţii% regele $oloniei încheie cu
4igismund tratat$l de la L$#la$ din  1< +artie 1416% care conţinea şi prevederi referitoare la împărţirea
 

oldovei în eventualitatea în care 0lexandru cel +un ar & refuzat să ia parte la lupta antiotomană' (n mai multe
rânduri 4igismund a cerut aplicarea tratatului% însă de &ecare dată a cunoscut opoziţia regelui polon'

0lexandru cel +un a continuat să-l spri?ine pe /ladislav @agiello împotriva teutonilor" în 1466% în lupta de la
Marien#$r'% călăreţii moldoveni% atacându-i pe germani% As-au întors în taăra armatei regale iruitoriB% cum
scrie cronicarul polon @an Dlugosz' Domnitorul oldovei nu a primit însă acelaşi spri?in din partea regelui polon în
1460% când *t*+anii ata&! Cetatea Al#! % el reuşind să respingă atacul prin forţe proprii% cu daruri şi luând
măsuri de întărire a zidurilor cetăţii% prin noi lucrări'
(n a doua parte a domniei sale% 0lexandru cel +un devine un factor important de luat în seamă în relaţiile
internaţionale din ,uropa răsăriteană' .ntervine în =ara )omânească şi-l spri?ină pe Rad$ II Ple"$%$l7% unul din
&ii lui ircea cel +ătrân% împotriva lui Dan II% susţinut de 4igismund de 3uxemurg' (n 18C intervenţia lui
4igismund împotriva lui )adu .. a avut drept urmare înlocuirea acestuia cu Dan ..' De altfel% relaţiile lui 0lexandru
cu regele maghiar au fost mai tot timpul tensionate% acesta &ind nemulţumit de (t!p.nirea d*+n$l$i
+*ld*%ean a($pra C=iliei   primită în 1466  de la )adu ..:' (ncercările lui 4igismund de a prelua hilia au
 întâmpinat opoziţia lui 0lexandru% spri?init şi de marele cneaz al 3ituaniei% /itold'
(n 146> Dan ..% domnul =ării )omâneşti% a făcut o încercare de recuperare a hiliei% pătrunzând cu oştile în
oldova' După ce este înfrânt în campanie% Dan este înlocuit cu pretendentul Aldea% prote?atul lui 0lexandru cel
+un'
ătre &nalul domniei relaiile &$ re'ele p*l*n (5a$ ?nr!$t!it % datorită reanexării $ocuţiei la $olonia' (n
aceste condiţii d*+n$l +*ld*%ean ader! la &*aliia +a'=iar*5lit$anian! ?+p*tri%a P*l*niei ' astea
oldovei intră în regat% a?ungând până la 3iov% dar a fost respinsă de cea polonă în august 1C1% încheindu-se un
armistiţiu' 3a puţină vreme 0lexandru cel +un înceta din viaţă 1 sau C ianuarie 1C8:'

I AN CU DE @ U NE DO A RA 1441514<7

Sit%a0ia poiti") e%ropean) +n prima %m)tate a se"o%%i *V

"rima %umătate a secolului al &0-lea se caracterieaă prin conruntarea 'olitico#militar" dintre lumea creştin"  (sus+inută prin for+ele "apei,
republicilor italiene, 3ngariei, "oloniei i ?ărilor 2omâne)  şi cea musulman" (repreentată de statul otoman).
Imperi% =i-antin, redus la un teritoriu în %urul Constantinopolului nu se mai putea opune epansiunii otomanilor, care deveniseră stăpânitori ai
 peninsulei alcanice i ateptau momentul favorabil cuceririi capitalei împăra+ilor biantini. *pelurile repetate ale acestora de a%utor către monarhii cretini
i conducătorii isericii catolice au rămas fără un răspuns concret. *cest lucru se eplică prin două motive, unul de natură religioasă, celălalt de natură
 politică i con%uncturală. 'otivul religios se referă la debinarea isericii cretine (în catolică i ortodoă) i la opoi+ia "atriarhului de la Constantinopol la
reunificarea ei. 'otivul politic i con%unctural constă în faptul că Jccidentul se confrunta la rândul său cu grave probleme de ordin politic, lucru care îi
diminua interesul pentru epansiunea musulmană în sud-estul european.
*stfel, &ran0a i An4ia îi măcinau for+ele în 2ăboiul de 988 de ani (9>-9A), statee itaiene ('ilano, Heapole, 0ene+ia, Floren+a) se răboiau
între ele pentru preponderen+ă în peninsula #talică, ;ermania era fărâmi+ată în numeroase stătule+e, care promovau politici proprii intereselor lor. *c+iunile
militare pentru stăvilirea epansiunii militare nu mai erau sus+inute decât de  ,a'" (care pusese capăt conflictelor din interiorul isericii catolice), Vene!ia
(care avea interese comerciale în răsăritul 'ării 'editerane i în "eninsula alcanică), Bngaria  i 5"rile 6om)ne (ale căror grani+e erau cele mai
amenin+ate de pericolul otoman).
De cealaltă parte, Imperi% Otoman, după ce depăete perioada de criă de la începutul secolului al &0-lea, revine la politica ofensivă în timpul
sultanilor 'urad ## (9:9-9A9) i 'ahomed ## (9A9-979). 'urad ##, după ce este înfrânt în luptele navale cu 0ene+ia îi anga%eaă for+ele în peninsula
alcanică i împotriva 3ngariei i ?ărilor 2omâne.
3ngaria, slăbită de luptele interne dintre marii baroni după moartea regelui $igismund de Luemburg, suferă înfrângeri în $erbia (97), după ce nu a
 putut împiedica incursiunile aapilor i a5îngilor (din 9A-9=) în !ransilvania, când $ibiul, Cetatea de altă, raovul sunt asediate, iar 'ediaul i
$ighioara arse. "ierderile teritoriale suferite ca i a influen+ei politice în alcani au determinat statul maghiar să fie principalul factor în organiarea
ultimelor cruciade antiotomane, desfăurate în prima %umătate a secolului al &0-lea. Bn sus+inerea acestor campanii au fost anga%ate i ?ările 2omâne, prin
 politica de coaliare a for+elor cretine de către voievodul !ransilvaniei, #ancu de unedoara.

6rimee "on8i"te miitare "% otomanii

Bn toamna  anului 1@@1, #ancu de unedoara începe campaniile pentru îndepărtarea i alungarea turcilor de la hotarele ?ărilor 2omâne. Bn
octombrie, oastea sa pătrunde în $erbia i pricinuiete o gravă înfrângere beiului de $emendria. !urcii răspund cu o incursiune rapidă în !ransilvania,
asediaă $ibiul i înfrâng oastea transilvană la Sântim'r% .ân4) A'a(I%ia 1 martie 1@@3/ . Bn retragerea lor, otomanii sunt urmări+i de #ancu i
înfrân+i lângă $ibiu, unde sunt ucii comandantul trupelor turceti, beiul de 0idin, i fiul său (:: martie 9:).
 

După alungarea otomanilor din !ransilvania, Ian"% inter,ine +n ara Româneas") i-l alungă de la domnie pe 'ircea ##, fiul lui 0lad Dracul
(iulie-august 9:). Bn locul acestuia îl aaă în scaun pe asarab ##, din familia Dănetilor, cu care #ancu se înrudea. $chimbarea de domnie făcută
de #ancu determină interven+ia unui corp de oaste otoman condus de beilerbeiul 2umeliei. *cesta este înfrânt i ucis în lupta care are loc pe Iaomi0a ,
la 3 septem'rie 1@@3.

Campania "ea %n4) .1@@(1@@@/

0ictoriile anterioare ale voievodului !ransilvaniei determină 0ene+ia i "apa să propună reluarea cruciadelor împotriva necredincioilor, mai ales
că ian+ul se afla într-o situa+ie foarte delicată i cerea insistent a%utor. Ape% 6apei E%4eni% IV  la cruciadă nu a fost primit cu prea mare încredere
la Cur+ile europene, astfel că proiectata epedi+ie apuseană în alcani, înso+ită de blocarea strâmtorilor de către flota vene+iană, a fost amânată.
Bn acest contet, #ancu de unedoara i re4ee Un4ariei Vadisa, I .1@@(1@@@/ , încep pregătirile cu for+e proprii pentru o nouă campanie
antiotomană, în primăvara anului 9. Jastea cretină se pune în micare în septembrie 9, când trece Dunărea i în drum spre trecătorile
alcanilor îi înfrânge pe otomani pe malurile 'oraviei, la Ni!  i So8ia, ocupând cetă+ile de aici. 'urad ## încheie în grabă pace cu emirul
Caramaniei i blocheaă trecătorile mun+ilor alcani, pentru a-i opri pe cretini să pătrundă spre *drianopol. La 13 de"em'rie 1@@, în lupta de la
Zati0a  (la est de $ofia), oastea lui #ancu este oprită în fa+a unei trecători închisă de turci cu palisade, valuri de pământ i copaci răsturna+i. Condi+iile
iernii determină întreruperea campaniei, pe drumul de întoarcere cretinii înfrâng for+ele beilerbeiului 2umeliei ( ian%arie 1@@@). Bn 8e'r%arie 1@@@
oastea maghiară i transilvană intră în uda, unde era întâmpinată cu mare fast de popula+ia oraului ieită în stradă.
„/am'ania cea lung"” se *ncheie du'"  luni1 *n care au ost sus!inute şase lu'te şi s#a '"truns *n 'eninsula $alcanic" 'e o distan!" de EFF de
kilometri.

Cr%"iada de a Varna .1@@@/

Confruntat în peninsula alcanică cu lupta albaneilor condusă de Eheorghe Gastriotul ($5anderbeg), cu răscoala din *sia 'ică a emiratului
Caramaniei i cu pregătirile flotei vene+iene de a veni în a%utorul Constantinopolului, s%tan% M%rad II +n"epe tratati,ee de pa"e "% Un4aria .
"adiahul oferea "ondi0ii 8oarte a,antaoase încetarea conflictelor militare timp de 98 ani, retragerea otomanilor din $erbia i nordul *lbaniei,
înapoierea reciprocă a prionierilor de răboi, plata unei despăgubiri de 988.888 de scui de aur i a%utor în ca de răboi.
2egele 3ngariei, neîncreător în propunerile de cruciadă care erau avansate de apuseni, acceptă condi+iile păcii, încheiată la Se45edin în i%ie
1@@@.
Bncheierea tratatului de pace a grăbit trecerea la ac+iune a vene+ienilor, care îi trimit flota spre Constantinopol. La insisten+ele legatului papal,
regele 3ngariei nu mai recunoate tratatul i începe pregătirile de cruciadă. Bn septembrie 9 unită+ile regale, oastea ardeleană condusă de #ancu,
reunite cu oastea lui 0lad Dracul, domnul ?ării 2omâneti trec Dunărea, îndreptându-se spre Hicopole i 0arna. 'urad ##, în fruntea trupelor 
otomane (care nu fuseseră împiedicate de flota vene+iană să treacă strâmtoarea osfor venind din *sia 'ică) a%unge în urma unui mar rapid în
apropierea taberei cretine de la 0arna.
*ici are loc %pta din 1 noiem'rie 1@@@, în care un atac nechibuit al regelui 3ngariei i moartea sa produc panică i derută în tabăra alia+ilor 
i conduc către o inevitabilă victorie a otomanilor. Bn adar încearcă #ancu de unedoara să-i întoarcă pe fugari ( „noi n#am venit aici 'entru rege1 ci
 'entru credin!"” ), soarta luptei nu mai putea fi schimbată. Bnfrângerea de la 0arna dovedea că otomanii erau o putere în plină ascensiune, favoriată
i de neîn+elegerile dintre monarhii apuseni i cei balcanici, care nu spri%iniseră îndea%uns campania.
2eultatele cruciadei de la 0arna l-au convins pe #ancu de necesitatea unei alian+e militare antiotomane cu participarea 3ngariei, ?ărilor 
2omâne i a despo+ilor din alcani. Bn 9A reia ofensiva împotriva otomanilor la Dunăre, prin care cucerete Eiurgiu, arde cetă+ile !urtucaia i
 Hicopole i asediaă $ilistra.
'oartea regelui 0ladislav # (9) a fost urmată de o nouă criă politică internă. La 1 i%nie 1@@F a fost "on,o"at) Dieta de a 6esta  care
 propunea alegerea lui #ancu de unedoara ca guvernator al 3ngariei, pe timpul minoratului regelui Ladisa% V .6ost%m%/ . Ca guvernator, #ancu a
 pus capăt luptelor interne, men+inând stabilitatea internă, a continuat legăturile cu domnii 'oldovei i ?ării 2omâneti i a încercat încheierea de
alian+e cu sârbii i albaneii.

9osso,opoe .1@@/
Campania plănuită pentru anul 97 avea a"ea!i "ara"ter oensiva *n teritoriul de!inut de otomani . "entru reuita planului său, #ancu încearcă
atragerea lui Eheorghe racovici, despotul sârb, în tabăra cretină, dar mai ales ob+inerea a%utorului din partea lui $5anderbeg, conducătorul luptei
antiotomane a albaneilor.
Cu scopul de a anga%a i for+ele muntene i moldovene în cruciadă, Ian"% inter,ine +n %ptee pentr% domnie din ara Româneas") !i
Modo,a. *stfel, în decembrie 9> intră cu otile în ?ara 2omânească, îl înlătură pe 0lad Dracul (care devenise fidel politicii otomane) i îl aaă
 pe scaun pe 0ladislav ##. Bn documente, #ancu se intitula „voievod al '"r!ilor transal'ine” . Bn lunile februarie-martie 97 #ancu intervine în
'oldova i îl spri%ină la domnie pe "etru ## (care îi era i cumnat) împotriva lui 2oman ##, sus+inut de poloni. "entru a%utorul acordat, "etru ## a cedat
lui #ancu cetatea Chilia, voievodul !ransilvaniei trimi+ând aici o garnioană proprie. *lian+ele stabilite cu acest prile% creaseră condi+ii favorabile
începerii noii campanii antiotomane. Hu tot atât de favorabile au fost împre%urările din alcani determinate de politica sârbilor i albaneilor. Faptul
a avut consecin+e nefaste asupra reultatelor campaniei lui #ancu.
Bn septembrie 97 oastea cretină, condusă de #ancu, trece Dunărea i în octombrie a%unge la Gossovopol%e (sau Câmpia 'ierlei, în centrul
$erbiei). 0enirea neateptată a turcilor îl determină să pornească lupta, în condi+iile în care nu sosise a%utorul lui $5anderbeg iar rancovici se arătase
ostil cretinilor.
=)t)ia de a 9osso,opoe a 0in%t  -ie .1(1J o"tom'rie 1@@/ , încheiată cu mari pierderi pentr% oastea %i Ian"% i ,i"toria otomanior.
*ceastă înfrângere însemna sfâritul ofensivei cretinilor pentru alungarea otomanilor din alcani i o perioadă grea pentru 3ngaria (frământată iar 
de lupte interne) i pentru #ancu de unedoara, confruntat cu scăderea influen+ei sale interne.
L%pta de a =e4rad .1@?F/
 

"ână în 9A, #ancu de unedoara s-a preocupat de apărarea hotarelor i de întărirea elgradului ca punct principal al opririi ofensivei
otomanilor în @uropa centrală. Bn anul 9A, #ancu renun+ă la titlul de guvernator al 3ngariei i-l aduce pe Ladislau 0 pe tronul 3ngariei. "rimete în
schimb tit% de ")pitan 4enera a Un4ariei !i Transi,aniei , pe care îl va de+ine până la finalul vie+ii.
0enirea lui Ma5omed II .1@?1(1@1/ la conducerea #mperiului Jtoman a schimbat politica militară a statului otoman, care trece la pregătiri
sus+inute pentru a cuceri ultimul teritoriu biantin / Constantinopolul. După ce a blocat oraul, la = aprilie 9A 'ahomed ## începe asediul capitalei
 biantine. Cererile ultimului împărat biantin, Constantin &## Dragasses, către monarhii apuseni să-i trimită a%utoare a rămas fără răspuns. La 3J mai
1@?, turcii pătrund în ora, pe care îl %efuiesc timp de  ile. Constantinopolul înceta să mai fie capitala #mperiului iantin, devenind capitală a
#mperiului Jtoman sub numele de #stanbul, pentru circa A88 de ani.
La începutul lunii iulie elgradul este încon%urat de otile otomane, începând asediul oraului. #ancu trece Dunărea cu armata sa i începe luptele
de hăr+uială a turcilor, până la venirea a%utoarelor. Bn acelai timp a dat poruncă să fie adunate toate vasele de pe Dunăre care, împreună cu cele ale
elgradului, distrug flota flota turcească de pe fluviu, deschiând pe o latură încercuirea oraului. 'ahomed ## hotărăte atacul general pentru iua de
:9 iulie, acesta fiind deosebit de puternic i prelungindu-se până noaptea târiu. * doua i, #ancu trece la atacul direct al taberei otomane, în timpul
căreia sultanul este rănit, aga ienicerilor moare apărându-i stăpânul, iar cretinii captureaă tunurile otomanilor. La 3 i%ie 1@?F, 'ahomed ## dă
ordin de retragere i părăsete în grabă tabăra, mai ales că ibucnise i molima de ciumă. 0ictoria nu a putut fi fructificată însă de #ancu de
unedoara, pentru că la 11 a%4%st 1@?F moare de ciumă, în apropierea taberei de la Zem%n, pe piatra sa funerară fiind scrise următoarele cuvinte
„S#a stins lumina lumii” .

V L A D  E 6 E B .1@@ 1@?F(1@F3 1@F/

Rea0iie "% )rie Române
Bn rela+iile cu vecinii, domnia lui 0lad ?epe a fost deosebit de agitată. Bncă din primele luni de domnie a intrat în conflict cu fiul lui #ancu de
unedoara, Ladislau, care a%unsese căpitan general al 3ngariei i care îl spri%inea pe un pretendent, din familia Dănetilor, la tronul ?ării 2omâneti.
Rea0iie "% Cor,ine!tii   s-au îmbunătă+it în anii următori, dar 0lad ?epe a trebuit să facă o serie de incursiuni împotriva oraelor săseti din
!ransilvania pentru alungarea pretenden+ilor la tronul său, care erau sus+inu+i de către patriciatul săsesc.
Continuând tradi+ia în rela+iile dintre domnitorii români, ?epe a acordat spriin %i Bte8an "e Mare  la înscăunarea sa ca domn al 'oldovei, în
9A>. Dorea să aibă, astfel, un aliat sigur în lupta contra numeroilor pretenden+i la tron sau un loc de refugiu în ca de necesitate.

Rea0iie "% t%r"ii

"ână în anul 9A6, a plătit sultanului haraciul anual de 98.888 de galbeni i a dat ;tributul sângelui<, de A88 de copii pentru corpul ienicerilor.
Bntărindu-i poi+ia internă i cunoscând politica ofensivă a otomanilor în sud-estul european,  +n 1@?J domn% m%ntean re8%-) s) mai p)teas")
tri'%t% an%a. 'ahomed ## nu a reac+ionat imediat, dar în 9=9 trimite secretarul cu redactarea documentelor oficiale ale "or+ii i pe beiul de
 Hicopole, ama-paa, pentru a-l prinde pe 0lad prin vicleug. "retetul folosit era lămurirea unor probleme de grani+ă, la Eiurgiu. 0oievodul,
neîncreător în trimiii sultanului a venit la întâlnire înso+it de garda sa, care îi prinde pe turci i îi trage în +eapă, cea mai lungă fiind reervată lui
ama-paa. *c+iunea lui continuă prin asedierea i alungarea turcilor din cetatea Eiurgiu. !rece Dunărea, atacă cetă+ile de acolo, printre care
Dîrstor, !urtucaia, 2usciuc. "rin această atitudine i prin evenimentele ini+iate, 0lad ?epe apare ca un precursor al lui 'ihai 0iteaul, care va începe
lupta antiotomană în mod asemănător. $uccesele lui ?epe au fost descrise în cronicile germane i ale autorilor biantini ca provocând mânia
 padiahului i hotărârea acestuia de a-l alunga de la tron.
Bn apriie 1@F3, 'ahomed ## începe marea "ampanie +mpotri,a )rii Române!ti . J uriaă armată otomană (cea mai mare de la cucerirea
Constantinopolului) se pune în micare de la *drianopol spre Dunăre. Bn fa+a pericolului otoman, ?epe pustiete teritoriul de la nord de Dunăre i
cheamă oastea mare a +ării. Contemporanii apreciaă că sub steagul domnului muntean s-a strâns circa 8.888 de oteni, cifră mult inferioară
efectivelor otomane anga%ate în luptă.
Bn mai 9=: un corp de oaste otomană pătrunde în ?ara 2omânească pe la răila, dar este drobit de români i aruncat peste Dunăre. $ultanul
 poruncete trecerea grosului armatei sale peste fluviu pe la Hicopole, 0lad încercând să-i oprească pe malul românesc (la !urnu), fără succes. Bn
condi+iile în care oastea otomană se îndreaptă spre !ârgovite, domnul muntean schimbă tactica de lupta i hăr+uindu-i continuu, îi provoacă mari
 pierderi. Bn apropiere de !ârgovite, 0lad ?epe săvârete vestitul ata" de noapte as%pra ta'erei s%tan%%i, din 1F71 i%nie 1@F3, provocând
 panică în rândul otomanilor.
 Heputând să-l înfrângă pe ?epe într-o luptă decisivă, 'ahomed ## a dat ordin de retragere, îndreptându-i oastea spre răila, de unde urma să
fie îmbarcată pe navele care îl ateptau acolo. J parte a oastei sultanului s-a întors la *drianopol prin Dobrogea, care se afla atunci sub stăpânire
otomană. 2etragerea otomanilor s-a făcut ;în grabă<, cum scriu cronicarii, iar sultanul a organiat serbări ca i cum ar fi ob+inut o mare victorie.
Campania în sine a fost un eec total, sultanul nereuind să-i atingă scopul propus prinderea i uciderea lui 0lad ?epe i transformarea +ării în
 paalâc. Cronicile vremii au re+inut înfrângerea suferită de turci cronicarul din 2agusa Feli "etancius scria „Dracula N0lad ?epeO cu 'u!ini dar 
aleşi r"zboinici a atacat 'e *m'"ratul turc 4ehmet  N'ahomed ##O N...O *n tim' de noa'te şi#l sili s" ug" s're Dun"re cu mari 'ierderi de oameni şi
cu ruşinea de a i dat dosul” . *nalele sârbeti consemneaă pentru anul 9=:, evenimentul astfel „( mers !arul NsultanulO  4ehmet *n Valahia N?ara
2omâneascăO *m'otriva lui Vlad voievod şi nimic nu a reuşit” sau „( mers !arul 4ehmet *n Valahia şi l#a b"tut Dracula *n tim'ul no'!ii” .
Ceea ce nu a reuit sultanul au reuit boierii munteni, ostili lui 0lad ?epe, care l-au spri%init pe fratele său la tron, Rad% "e &r%mos. La aceasta
se adaugă i faptul că 'atei Corvin nu a trimis a%utorul solicitat de ?epe, mul+umindu-se să apere cetatea raovului în fa+a unei eventuale invaii
otomane. 0lad ?epe este nevoit să se retragă în !ransilvania, sperând în reluarea tronului cu a%utorul regelui 3ngariei. 'atei Corvin însă, nu-l a%ută,
 

mai mult, sub pretetul unor scrisori privind o în+elegere (ineistentă) între domnul muntean i sultan, îl pune sub arme i-l închide în apropiere de
uda, unde a stat timp de 9 ani.
0ictoria lui ?epe va fi fructificată însă de boierii munteni, care în 9=:P9=, încheie un act (capitula+ie) cu sultanul prin care ob+ineau
 promisiunea acestuia de a nu mări haraciul anual peste 98.888 de galbeni. !urcii se obligau să apere +ara, domnul urmând să fie ales de boieri iar 
 padiahul îi dădea numai confirmarea. *stfel, prin ac+iunea lui 0lad ?epe ?ara 2omânească îi men+ine statutul de autonomie, era limitată politica
otomanilor de a interveni în via+a internă a +ării iar Dunărea era men+inută ca hotar al românilor cu #mperiul Jtoman.
Creterea pericolului repreentat de turci, în anii următori, l-a îndemnat pe 'atei Corvin să-l eliberee pe 0lad ?epe i să-l a%ute să-i recapete
tronul în ?ara 2omânească, în 9>A. *ceastă a doua domnie a fost însă foarte scurtă, deoarece boierii nu uitaseră mi%loacele folosite împotriva lor în
timpul primei domnii. Bn urma unui complot al boierilor munteni, spri%ini+i de turci, 0lad ?epe este ucis într-o luptă în decembrie 9>= sau ianuarie
9>>.
/oncluzii< Vlad 5e'eş r"m)ne o igur" controversat" *n istoria rom)nilor1 'rin a'tele sale im'resion)nd 'e contem'orani *n hot"r)rea cu care
*şi realiza 'rogramul 'olitic< subordonarea boierilor a!" de 'uterea domneasc" şi men!inerea statutului 'olitic al !"rii *n ra'orturile cu turcii
 4etodele sale de conducere cu nimic mai crude dec)t cele ale lui 9udovic :; al Cran!ei sau ale !arului ;van cel Groaznic al 6usieiH trebuie *n!elese
*n conte8tul e'ocii1 *n care tendin!ele centriuge ale boierilor şi e8isten!a 'retenden!ilor la domnie nu 'uteau i *nl"turate 'rin miAloace 'aşnice

B T E &A N C E L M A R E .1@?(1?@/
Sit%a0ia poiti") e%ropean) +n a do%a %m)tate a se"o%%i *V
* doua %umătate a secolului al &0-lea se caracterieaă prin câteva trăsături care reflectă politica dusă de statele europene cretine, pe de o parte, i
#mperiul Jtoman, pe de altă parte.
După înfrângerea otomanilor la elgrad, statee "re!tine a% ren%n0at a pan%rie de or4ani-are a "r%"iadeor pentru alungarea acestora din
@uropa, sau cel pu+in de oprire a lor la Dunăre. Faptul se datora următoarelor evenimente de pe continent
  ;m'eriul %toman abia acum îi începea perioada de ascensiune i aspira să devină un arbitru în politica europeană4
  suveranii din ('us şi statele italiene se aflau într-un permanent conflict i nu îi puteau concentra for+ele pentru oprirea epansiunii otomane.
După cucerirea Constantinopolului, 'ahomed ## Cuceritorul ini+iaă marea ofensivă de lichidare a punctelor de reisten+ă care mai rămăseseră în
alcani, astfel că ocupă $erbia (9A7-9A6), 'oreea (9=8), osnia (9=), er+egovina (9>6), *lbania (978). "e litoralul pontic, otomanii ocupă cele
două cetă+i de la Chilia i Cetatea *lbă (97) i aduce în stare de vasalitate anatul Crimeii (9>A). Bn 'area 'editerană se desfăurau, cu reultate
schimbătoare, luptele navale otomano-vene+iene, încheiate prin pacea din 9 decembrie 9A8:.
De cealaltă parte, 6apa lansa apeluri repetate la organiarea cruciadei împotriva ;necredincioilor<4 An4ia se afla în perioada de criă dinastică
generată de ;2ăboiul celor două roe< (9AA-97A), &ran0a trecea prin perioada conflictelor cu urgundia, în Spania se desfăura ultima etapă de
alungare a arabilor i realiare a unificării teritoriale, iar statee itaiene se răboiau între ele, punctul culminant constituindu-l începutul ;2ăboaielor 
 pentru #talia< (96-9AA6), cu participarea Fran+ei, împăratului Eermaniei i $paniei.
Bn acest contet european, ?ările 2omâne, care erau cele mai amenin+ate de pericolul otoman, au trebuit să se orientee către alian+ele cu puterile
vecine (3ngaria i "olonia) lucur nu tocmai facil, deoarece acestea nu doreau alian+e prin respectarea statutului politic propriu ci anga%area statelor 
româneti la sus+inerea politicii lor i desfiin+area lor ca factori politici cu interese proprii. Domnitorii români nu s-au confruntat numai cu prime%dia
otomană dar i cu pericolul repreentat chiar de vecinii lor, anima+i de planuri epansioniste pe seama statelor mici din spa+iul sud-est european.

6oiti"a e#tern) a %i Bte8an "e Mare

"olitica eternă a lui 1tefan cel 'are s-a desfăurat într-o perioadă *n care se maniestau asu'ra 4oldovei tendin!ele de suzeranitate ale
vecinilor  3ngaria, "olonia, #mperiul Jtoman.
"erioada rela+iilor interna+ionale desfăurate de 1tefan cel 'are poate fi urmărită de-a lungul a trei perioade 1@?(1@1 1@1(1@J 1@J(1?@.
Fiecare din ele însumeaă evenimentele care au orientat rela+iile cu statele vecine. Dacă în rela+iile i conflictele cu 3ngaria i "olonia, 1tefan a
urmărit să aducă 'oldovei un statut de independen+ă i factor activ al rela+iilor interna+ionale din această parte a @uropei, în rela+iile cu #mperiul
Jtoman 1tefan a activat ca apărător al credin+ei, stârnind admira+ia @uropei.

 ,-6;%(D( IJKL#IJLI

Bn primii ani de domnie, 1tefan s-a orientat în primul rând pentru normai-area rea0iior "% 6oonia . *cest fapt era determinat de preen+a lui
"etru *ron la Cameni+a (în apropierea hotarelor +ării acesta atepta a%utorul regelui polon pentru a-i relua tronul), dar i de interesul pe care îl aveau
 polonii în restabilirea legăturilor comerciale, prin 'oldova, cu cetă+ile porturi de la 'area Heagră i Dunăre Chilia i Cetatea *lbă. "lanurile lui
1tefan cel 'are aveau sor+i de ibândă datorită faptului că "olonia era anga%ată în luptele cu cavalerii teutoni iar regele 3ngariei, 'atei Corvin, era
amestecat în luptele pentru ob+inerea coroanei sale. !otodată, domnul moldovean nu a negli%at men+inerea unor rela+ii normale cu otomanii,
continuând să plătească tri'%t% an%a de 32 de 4a'eni  până în anul 9>9.
Bn 1@? 1tefan face o incursiune în regiunea sudică a "oloniei, unde se afla rivalul său la tron, sus+inut de nobilimea locală. Cavaleria
moldoveană blocheaă puternica cetate a otinului, fapt care determină pe Ca-imir IV (regele "oloniei între 9>-96:) să înceapă tratativele de
reglementare a rela+iilor cu 'oldova. La data de @ apriie 1@?J, în urma unor negocieri moldo-polone, se încheie tratat% de a O,er"5e)%0i (pe
 Histru), prin care regele polon îl recunoate pe 1tefan ca domn i interice lui "etru *ron apropierea de hotarele 'oldovei. !ratatul înscria i
obliga+ia celor două păr+i la spri%in militar în ca de necesitate. "entru a da mai multă autoritate actului, 1tefan recunoate formal sueranitatea
 polonă. @ra o măsură de prevedere în măsura în care "etru *ron rămânea o prime%die pentru tron, iar în interior încă nu-i consolidase poi+ia fa+ă de
 boieri. !ratatul a fost reînnoit la 3 martie 1@F3, în aceleai condi+ii.
Legăturile cu regatul polon au fost i mai mult întărite în anul 1@F, prin ")s)toria %i Bte8an "% E,do"5ia , fiica cneaului Gievului (3craina,
aflată la vremea respectivă în componen+a "oloniei). Bn anul următor ( 1@F@), re4ee poon a restit%it Modo,ei "etatea Kotin , unde 1tefan cel 'are
l-a aeat pe unchiul său, 0laicu, ca pârcălab.
 

Bn această perioadă, rea0iie "% Un4aria a% 8ost +n"ordate  din mai multe motive preten+iile de sueranitate ale lui 'atei Corvin asupra
'oldovei, preen+a la curtea acestuia a lui "etru *ron (care se refugiase din "olonia ca urmare a în+elegerii dintre 1tefan cel 'are i Caimir #0) i
stăpânirea de către unguri a cetă+ii Chilia, de la gurile Dunării. 2ela+iile s-au înrăută+it i mai mult în 1@F? când 1tefan a ocupat i aneat C5iia  la
'oldova.
Ca urmare a evenimentului din 9=A, în anul 1@F are loc e#pedi0ia ma45iar) +n Modo,a. Jastea regală, cu un efectiv de 8.888 de oameni,
 pătrunde în +ară pe la pasul Jitu, după care incendiind !g.!rotu, acăul i oraul 2oman, s-a îndreptat spre =aia, unde a%unge la 9 decembrie
9=>. 1tefan atacă cu oastea sa în noaptea de 1@(1? de"em'rie 1@F. Cronicarul polon Kan Dlugos scrie că din oastea lui 'atei Corvin au pierit
;multe capete de dregători, căpitani i vite%i< al ;căror număr nici să-l scriem nu putem<. "ierderile oastei regale s-au ridicat la >.888 de oameni
numai la aia, la care se adaugă cei ucii de moldoveni pe drumul de întoarcere, prin trecătorile mun+ilor. 2egele a căpătat  răni, trebuind să stea la
raov, pentru a fi îngri%it de un doctor, timp de o lună. Jastea maghiară s-a putut retrage în ordine i nu a avut pierderi mai mari pentru că vornicul
Crasnă, care-l înso+ea pe 1tefan, nu a respectat planul de atac, în care trebuia să închidă toate posibilită+ile de retragere a maghiarilor. "entru acest
fapt a fost eecutat la scurtă vreme după luptă.
0ictoria de la aia întărea poi+ia lui 1tefan în interior, fa+ă de boieri, i ridica prestigiul său în rela+iile cu vecinii. Bn 9=7 i în 9=6, domnul
'oldovei face două incursiuni în păr+ile răsăritene ale !ransilvaniei, unde era informat că se găsea "etru *ron, în ultima reuind să-l prindă i să-l
ucidă.
Bn anul 1@FJ .sa% 1@/, 1tefan cel 'are este ne,oit s) 8a") 8a0) %nei p%terni"e in"%rsi%ni a t)tarior , în păr+ile de nord ale 'oldovei. "entru
apărarea hotarelor de răsărit, în fa+a incursiunilor tătarilor, domnitorul a poruncit ridicarea cetă+ii de la Or5ei, lângă Histru.
Bn 8e'r%arie 1@FJ, 1tefan întreprinde o a"0i%ne miitar) +n ara Româneas") +mpotri,a %i Rad% "e &r%mos , vasal otomanilor.
"rima etapă a domniei lui 1tefan se încheie printr-un act ce avea scopul de a-i întări autoritatea internă pedepsirea 'oierior tr)d)tori, în
ian%arie 1@1, la 0aslui, care, cu spri%inul lui 2adu cel Frumos, urmăreau înlăturarea de la tron i uciderea sa. Jastea domnului muntean este înfrântă
apoi de 1tefan la So"i, în martie.

 ,-6;%(D( IJLI#IJMN

Cu o poi+ie internă întărită i cu influen+ă mare în rela+iile cu statele vecine cretine, 1tefan cel 'are re8%-) pata tri'%t%%i ")tre 6oart)  în
1@1.
$ultanul, 'ahomed ##, nu reac+ioneaă imediat, sus+inând în acea perioadă răboaie grele cu 0ene+ia în 'area 'editerană i cu hanul turcoman
din *sia (#ran i #ra5), 3un-asan.
Bte8an inter,ine +n ara Româneas"), în eventualitatea unui răboi cu turcii. Convins că într-un asemenea conflict nu va fi spri%init de 2adu
cel Frumos, întreprinde campania pentru înlăturarea lui, mai ales că domnul muntean sus+ine complotul boierilor moldoveni împotriva sa, din 9>9.
Bn noiembrie 9>, oastea moldoveană intră în ?ara 2omânească, îl înfrânge pe 2adu cel Frumos la 0odnău i-l alungă de la tron. Bn locul său este
înscăunat Laiot) =asara', dar după retragerea moldovenilor din ?ara 2omânească, 2adu cel Frumos vine cu a%utor otoman i îi reia tronul în
decembrie 9>. Bn anul următor, 1tefan mai face două încercări de înscăunare a lui Laiotă asarab, dar acesta nu-i sus+ine politica antiotomană i
trece de partea sultanului.
Bn fa+a pericolului otoman, domnul 'oldovei adreseaă o scrisoare "apei, în noiem'rie 1@@, prin care propunea organiarea unei cruciade
împotriva ;păgânilor<, apel rămas făra urmări.
Bnainte de a porni campania împotriva 'oldovei, 'ahomed ## a trimis un sol la $uceava pentru a-i cere lui 1tefan să-i aducă personal tributul
restant i să-i cedee Chilia i Cetatea *lbă. 2efuul categoric al domnitorului moldovean l-a determinat pe padiah să-i trimită oastea din *lbania,
condusă de S%eiman pa!a, în 'oldova, Jastea sultanului, cu un efectiv de 9:8.888 de oameni, cărora li s-au adăugat 9:.888 de munteni, intră în
+ară i se îndreaptă spre $uceava.
Bn fa+a puhoiului otoman, 1tefan cel 'are a ridicat o oaste de 8.888 de oameni (boieri, cuteni, răei), în a%utorul moldovenilor venind A.888 de
secui, apro. :.888 de transilvăneni i :.888 de poloni. #nferioritatea numerică a fost suplinită printr-o ta"ti") a'i) ce a slăbit capacitatea de luptă a
turcilor. * poruncit retragerea locuitorilor din drumul lor, lipsindu-i să se aproviionee pe seama lor, i i-a hăr+uit continuu. La începutul lunii
ianuarie 9>A 1tefan, prin hăr+uieli permanente, îi atrage pe valea ârladului, unde îi crease un sistem defensiv, la sud de târgul Vas%i. ătălia
finală s-a dat la 1 ian%arie 1@?, când turcii au fost măcelări+i de armata lui 1tefan cel 'are. Campania din 9>A se încheiase cu un deastru pentru
sultan. Cronicarul $aQadeddin scria că în acestă luptă otomanii au avut mari pierderi „şi nu 'u!in a li'sit s" nu ie cu to!ii t"ia!i *n buc"!i şi numai cu
mare greutate Suleiman#'aşa şi#a salvat via!a 'rin ug"” .
0estea victoriei de la 0aslui s-a răspândit în @uropa cu repeiciune. "apa, principii i monarhii vremii s-au întrecut în laude la adresa
domnitorului din 'oldova, dar acesta nu dorea numai atât. *vând în vedere verosimilitatea unei noi campanii otomane împotriva sa i a 'oldovei,
dorea să ob+ină un a%utor concret. Bn scrisoarea trimisă monarhilor apuseni, la 3? ian%arie 1@?, 1tefan scria „De aceea ne rug"m de Domniile
Voastre s" ne trimite!i aAutor 'e c"'itanii Domniilor Voastre *m'otriva duşmanilor /reştin"t"!ii1 ')n" mai este vreme” . *cetia, însă, s-au mul+umit
să-i trimită numai scrisori de încura%are i încredere în atotputernicia lui Dumneeu.
*%utorul cerut de 1tefan se dovedea cu atât mai necesar cu cât otomanii, în ofensiva din vara anului 9>A, pun sub controlul lor litoralul nordic
al 'ării Hegre până la Histru, cucerind coloniile italiene de la gura Donului i din Crimeea (*ov i Caffa), principatul 'angop (din Crimeea), iar 
anatul tătar din Crimeea devine vasalul sultanului.
Bn aceste împre%urări grele pentru 'oldova, 1tefan cel 'are începe negocierile pentru încheierea unui a"t de aian0) "% re4ee Un4ariei, 'atei
Corvin. La 13 i%ie 1@?, la Ia!i, domnul îi pune pecetea pe tratatul de alian+ă, prin care cei doi monarhi îi făgăduiau a%utor reciproc împotriva
otomanilor, îndepărtarea oricărui pretendent de la tronul 3ngarieiP'oldovei, neîn+elegerile dintre cele două păr+i să fie reolvate prin tratative.
Bncheierea tratatului punea capăt vechilor dumănii generate de răboiul din 9=>. !ot în acest an 0ene+ia îi numea un repreentant permanent
(ambasador) la Curtea lui 1tefan cel 'are, în persoana lui @manuele Eerardo. @ra cea dintâi repreentan+ă diplomatică a unei puteri europene în
?ările 2omâne. *mbasadorul vene+ian avea misiunea de a informa $enatul (vene+ian) asupra situa+iei 'oldovei i de a-l determina pe 'atei Corvin
să vină în spri%inul lui 1tefan împotriva otomanilor, care pregăteau o nouă campanie.
 

La 9 mai 9>= o uriaă armată otomană, cu un efectiv de 9A8.888 de oameni se punea în micare (părăsind *drianopolul) pe +ărmul 'ării
 Hegre, a%unge la 96 mai la 0arna. !otodată, flota padiahului primise poruncă să blochee +ărmul moldovean, între Histru i gurile Dunării. anul
tătarilor din Crimeea, acum vasal turcilor, îi trimise i el cete să-i atace pe moldoveni dinspre răsărit.
1tefan, cu oastea sa de 9=.888 de luptători, după ce-i aruncă peste Histru pe tătari i încearcă adarnic să-i oprească pe turci să treacă Dunărea,
îi fieaă tabăra într-un punct întărit pe malul "ârâului *lb (afluent al râului 'oldova), la H0 de 2oman. Datorită vetilor despre o nouă invaie a
cetelor de tătari, domnul trimite pe răei să-i apere gospodăriile, astfel că în fa+a turcilor a rămas numai cu boierii i curtenii.
"adiahul, în fruntea otirii sale, după ce a trecut Dunărea, a înaintat pe valea $iretului, spre $uceava. Domnul 'oldovei a adoptat aceeai
tactică folosită în iarna anului 9>A retragerea locuitorilor i hăr+uirea dumanului prin lovituri rapide, ceea ce provoca mânia sultanului că nu putea
anga%a lupta decisivă.
La :A iulie 9>=, avangarda otomană, comandată de $uleiman paa, învinsul de la 0aslui, a avut o scurtă luptă cu cavaleria moldoveană, care se
retrase în spatele fortifica+iilor de la "ârâul *lb. * doua i, vineri 3F i%ie 1@F, turcii atacă cu toate for+ele tabăra întărită a moldovenilor. $unt
aruncate asupra fortifica+iilor trupele de elită ale padiahului ienicerii. *rtileria moldoveană mătură primele rânduri ale ienicerilor, iar celelalte s-au
culcat cu fa+a la pământ, ceea ce n-au mai făcut până atunci. #nterven+ia lui 'ahomed ## hotărăte soarta luptei. 1tefan se retrage cu oastea sa în
desimea codrului ateptând întoarcerea răeilor, pleca+i să-i apere gospodăriile de tătari, cu a%utorul lui 'atei Corvin.
Despre %pta de a R)-'oieni .Vaea A')/  din := iulie 9>=, cronicarul Erigore 3reche va scrie, aproape două secole mai târiu, că „turcii tot 
ad"ug)ndu#se cu oaste 'roas'"t" şi moldovenii obosi!i şi nevenindu#le aAutor din nicio 'arte1 ')n" la moarte se a'"rau1 nu birui!i de arme1 ci
 stro'şi!i de mul!imea turcilor” .
*%uns în fa+a cetă+ii $uceava, sultanul îi împarte oastea în două corpuri unul a rămas să asediee cetatea de scaun, iar celălalt a fost îndreptat
către cetatea otin. *mbele cetă+i au reistat asalturilor date de otomani. Cronicarul polon Kan Dlugos consemneaă în lucrarea sa „Se a'uc" a'oi
 sultanul s" asedieze c)tva tim' Suceava şi .otinul1 dar iind straşnic *nr)nt sub am)ndou" cet"!ile1 u silit s" se retrag" cu ruşine” . Corpul de oaste
condus de 'ahomed ##, pe drumul de întoarcere a asediat i cetatea Heam+ului, dar fără succes.
@ecul în fa+a cetă+ilor 'oldovei, foametea i ciuma care bântuiau printre turci, atacurile oastei lui 1tefan, care se refăcuse i vestea apropierii
a%utoarelor trimise de 'atei Corvin, l-au silit pe padiah să părăsească +ara i să se retragă peste Dunăre. Campania otomană din 9>= s-a încheiat cu
un eec total, 1tefan rămânând domn iar 'oldova nepierând niciun teritoriu. Bn @uropa s-a răspândit vestea înfrângerii sultanului i că o bună parte
din oastea sa se înecase în Dunăre, pe care o trecuse ;în grabă<.
Bn anul 9>>, 1tefan trimitea o nouă solie 0ene+iei, prin care cerea spri%in, pentru că „turcul va veni *n vara aceasta iar"şi asu'ra mea 'entru
cele dou" !inuturi1 ale /hiliei şi /et"!ii (lbe 9umin"!ia Voastr" trebuie s" aib" *n vedere c" aceste dou" !inuturi sunt 4oldova toat" şi c" 4oldova
cu aceste !inuturi este un zid 'entru Bngaria şi 'entru ,olonia” . La cererile de a%utor a primit numai elogii i încura%ări, fără ca 0ene+ia să
întreprindă ceva concret. De altfel, în 1@J, Vene0ia +n"5eie pa"e "% s%tan%, la Constantinopol, prin care, în schimbul unui tribut anual, ob+inea
dreptul de a face comer+ în 'area Heagră. "acea încheiată cu vene+ienii nu a diminuat ofensiva otomană împotriva 3ngariei. Bn octombrie 9>6 beii
de la Dunăre, *li i $5ender, atacă, pornind din ?ara 2omânească, sudul !ransilvaniei dar sunt înfrân+i de voievodul 1tefan athorR i comitele
!imioarei, "avel Chineu (Cneau), la Câmpul "âinii (lângă Jrătie).
Bn anii acetia 1tefan cel 'are a făcut alte încercări de atragere într-o alian+ă politică a ?ării 2omâneti, spri%inind succesiv la tronul acesteia pe
0lad ?epe, asarab cel !ânăr (?epelu), 'ircea i 0lad Călugărul, dar to+i, cum au a%uns în scaunul domnesc, s-au supus turcilor. $peran+a în
spri%inul 3ngariei s-a spulberat în 1@, când Matei Cor,in +n"5eie !i e pa"e "% t%r"ii .
Bn aceste condi+ii are loc, în 1@@, "ampania otoman), condusă de noul sultan, =aia-id II .1@1(1?13/, în urma căreia sunt cucerite C5iia .1@
i%ie 1@@/ i Cetatea A') .? a%4%st 1@@/ . Cucerirea celor două cetă+i i instalarea unor garnioane otomane a însemnat o grea lovitură pentru
1tefan, care se vedea astfel supravegheat i amenin+at permanent. !otodată, turcii controlau comer+ul pe 'area Heagră, care devenea ;lac turcesc<.
"ierderea Chiliei i Cetă+ii *lbe însemna o mare prime%die pentru sistemul defensiv al 'oldovei, singurul în care 1tefan îi mai pusese năde%dea.
De la regele 3ngariei nu mai putea spera a%utor, iar regele "oloniei condi+ionase spri%inul împotriva turcilor de prestarea %urământului de vasalitate.
Bn 97A, Caimir #0 convocase Dieta de la !orun, cu scopul de a cere sfatul nobililor în privin+a a%utorului către 'oldova. Dieta a respins acest
a%utor i a pretins încheierea tratatului de vasalitate. 1tefan cel 'are nu a avut încotro i la 1? septem'rie 1@?, la Coomeea  (în "ocu+ia), în
 preen+a nobilimii polone i a boierilor săi a depus  %r)mânt% de ,asaitate re4e%i poon, Caimir #0.
!ratatul încheiat nu s-a dovedit prea folositor, pentru că în 97A, 1tefan cel 'are a respins cu for+e proprii incursiunile turcilor în +ară / 
C)t)'%4a .1F noiem'rie 1@?/ i B"5eia .F martie 1@F/.
Descura%at i deamăgit de politica vecinilor săi cretini, 3ngaria i "olonia, domnul 'oldovei îi reorienteaă politica eternă i începe
tratativele cu aiaid ##, pentru  +n"5eierea p)"ii. *ceasta are loc în 1@J, prin care 1tefan se obligă să plătească tributul anual de .888 de florini
vene+ieni, în schimbul recunoaterii sueranită+ii sultanului. Bn acelai an, încheie un tratat de alian+ă cu 'atei Corvin, lucru care a produs reac+ia lui
Caimir #0, acesta protestând pe lângă "apă, ce recunoscuse noul act. Bn schimb, 1tefan primea Ci"e%  (pe malurile $omeului) i Cetatea de =at)
(pe malurile râului !ârnava 'ică) drept posesiuni. "rin aceste acte, domnitorul 'oldovei îi asigura frontierele i înlocuia tratatul de vasalitate,
nefolositor, încheiat cu regele polon.

 ,-6;%(D( IJMN#IKFJ

2ela+iile 'oldovei cu "olonia s-au înrăută+it mai mult după moartea lui Caimir #0, căruia îi succede la tron fiul său mai mare, Ioan A'ert
(96:-9A89). Conflictul dintre 1tefan cel 'are i noul rege al "oloniei avea motive mai vechi. Bn 968, 1tefan nu-l spri%inise la tronul 3ngariei (după
moartea lui 'atei Corvin) iar în 1@J o"%pase 6o"%0ia, locuită în mare parte de români de rit ortodo.
#oan *lbert, încă din 96=, începe pregătirile pentru o campanie prin 'oldova, spunea el, pentru a elibera cetă+ile Chilia i Cetatea *lbă de
ocupa+ia turcă. Bn realitate el urmărea îndepărtarea lui 1tefan de la tron i readucerea 'oldovei sub sueranitate polonă. 1tefan a acceptat campania,
dar a cerut regelui polon să-i deplasee oastea pe malul lituanian al Histrului, promi+ându-i aproviionare cu hrană.
 

Jastea polonă, al cărei efectiv se ridica la 78.888 de oameni, pătrunde în 'oldova pe la Cernău+i i mergând pe 0alea $iretului, se îndreaptă
spre $uceava. 1tefan cel 'are îi stabilete tabăra la 2oman, unde refăcuse Cetatea Houă. !otodată, solicită a%utor 3ngariei i voievodului
!ransilvaniei, artolomeu DragffR.
Bn septembrie 96>, #oan *lbert asediaă $uceava timp de  săptămâni, fără a o putea cuceri. La sugestia regelui 3ngariei, 0ladislav ## (fratele
lui #oan *lbert), voievodul !ransilvaniei a început negocierile pentru încetarea luptelor dintre 'oldova i "olonia. Bn+elegerea s-a încheiat în
octombrie 96>, în urma căreia #oan *lbert a ridicat asediul $ucevei. Domnul 'oldovei a cerut ca oastea polonă să se retragă pe acelai drum pe
care venise, pentru a se evita alte distrugeri. #oan *lbert se abate din drum la !ârgu $iret, mergând spre cetatea otin. 1tefan cel 'are i-a atacat pe
 poloni în Codrii Cosmin%%i (:= octombrie 96>), provocându-le o mare înfrângere comandantul gării regale, trimis în a%utor, fiind luat prionier.
La 8 octombrie 96>, #oan *lbert se afla la Liov.
După alungarea polonilor din 'oldova conflictul a continuat până în 966, prin atacuri ale lui 1tefan în "olonia. *stfel, în iunie 967 otile sale
a%ung până aproape de Liov, îndreptându-se apoi către alici i "remRsl. Bndemna+i de 1tefan, au făcut incursiuni în "olonia i tătarii, distrugând
întinse regiuni ale acesteia din sud i răsărit. La interven+ia regelui 3ngariei (0ladislav ##), în aprilie 966 încep tratativele de pace între trimiii
domnului 'oldovei i cei poloni (la Cracovia).
La 13 i%ie 1@JJ  se încheie, între 1tefan i #oan *lbert, tratat% de pa"e de a Kâr)% , prin care cei doi îi făgăduiau spri%in reciproc în ca de
răboi i ;linite i pace venică< între cele două +ări. "roblema "ocu+iei nu a fost reolvată datorită refuului regelui polon de a recunoate drepturile
lui 1tefan asupra ei.
Datorită acestui fapt rela+iile dintre cei doi nu s-au îmbunătă+it în următorii ani, cu toate că se încheiase un tratat de pace. De altfel, regele polon
moare în 9A89, urmat la tron de fratele său, *leandru (care era i 'are cnea al Lituaniei). 1tefan spera într-o reglementare a problemei "ocu+iei cu
noul rege, dar acest fapt nu a avut loc. Bn octombrie 9A8:, 1tefan a ocupat "ocu+ia, instalând pârcălabi în cetă+ile acesteia i vamei în târguri i orae.
@venimentul a încordat rela+iile dintre domnul 'oldovei i regele *leandru, în noiembrie 9A8, 1tefan declarând solemn că "ocu+ia apar+ine
'oldovei.
1tefan cel 'are s-a stins din via+ă în iua de mar+i, : iulie 9A8, ;la o oră după răsăritul soarelui<, după cum scrie cronica. Cu câtva timp înainte
îi stabilise succesorul la tron, în persoana fiului său, ogdan, care va domni între 9A8-9A9>.

 –II $ 
QRILE R OMÂNE ÎN SECOLUL *VI
Sit%a0ia poiti") e%ropean) +n se"o% a *VI(ea
  EURO6A A6USEANQ
 confruntarea dintre Casa de 0alois (Fran+a) i Casa de absburg (*ustria) S se manifestă în special în timpul ;2ăboaielor pentru
#talia< (96-9AA6)
 Carol de absburg
 9A9= / rege al $paniei
 9A96 / împărat al #mperiului 2omano-Eerman (sub numele de Carol 0)
 
⇒ Dinastia de absburg devine cea mai puternică din @uropa ($pania, #2E, ?ările de Kos, Cehia, nordul 3ngariei).
⇒ amenin+are puternică în epocă pentru Fran+a, care se orienteaă către o alian+ă politică i militară cu #mperiul Jtoman.
  IM6ERIUL OTOMAN
- îi mărete teritoriul (se întinde pe  continente)
 9A9= / $iria
 9A9> / @gipt
$oliman 'agnificul (9A:8-9A==)
 9A:9 / elgrad (;cheia @uropei Centrale<)
 9A:: / #.2hodos (;cheia 'ării 'editerane Jrientale<)
 9A:=-9A9 / campania împotriva 3ngariei ST "aalâcul de la uda (:6 aug.9A9)
  6OLONIA
- mare putere în timpul lui $igismund # (9A8=-9A7) i $igismund ## *ugust (9A7-9A>:) din dinastia de Kagiello
- perioadă de maimă întindere teritorială (cucerite "rusia i Lituania)
- nu s-a opus epansiunii otomane
- principal rival dinastia de absburg
  RUSIA
 

- începe ridicarea ca mare putere europeană în timpul lui 0asile ### (9A8A-9A) i #van #0 (9A-9A7)
- nu este încă un rival pentru #mperiul Jtoman

⇒ se instituie asupra ?ărilor 2omâne re4im% s%-eranit)0ii otomane

'anifestare
• ştirbirea autonomiei  S domni numi+iPrevoca+i de sultan fără a consulta +ara4 cumpărarea tronului
I)?ările 2omâne i-au păstrat institu+iile i politica internă proprie
• creşterea dependenţei politice S integrarea treptată a politicii eterne a ?ărilor 2omâne în cea otomană (domnii
?ărilor 2omâne aveau obliga+ia de a nu avea ini+iative în politica eternă)
•  pierderi teritoriale Ti45ina  devine raia%a =ender .1?/, =r)ia  în 1?@3, iar =anat% este organiat sub
forma 6a!aâ"%%i de a Timi!oara .1??3/
• creşterea obligaţiilor materiale tributul crete foarte mult4 noi obliga+ii S pecheuri i mucarerul (mare i
mic)4 se instituie monopol otoman asupra comer+ului eterior al ?ărilor 2omâne

Domnii mai importante până la 'ihai 0iteaul

ARA ROMÂNEASCQ
12 Nea4oe =asara' .1?13(1?31/
- 9A9> / ceremonia de sfin+ire a mânăstirii din Curtea de *rge (invitat "atriarhul de la Constantinopol)
- rela+ii bune cu 3ngaria, 0ene+ia, "olonia, #2E
- teoretician al tiin+ei politice i diploma+iei ST lucrarea ;Bnvă+ăturile lui Heagoe asarab către fiul său, !eodosie<

32 Rad% de a A8%ma0i .1?33(1?3J +ntrer%peri/

- contetul domniei ?2 amenin+ată cu ocuparea militară i transformarea în paalâc
- lupte cu "aa de Hicopole S 'ehmed-bei
- victorii Ehibovi, 1tefeni, Cle%ani
- înfrângeri Ciocăneti ST se retrage în !ransilvania (martie 9A::)
- decembrie 9A: / viită la Constantinopol
• sultanul îl acceptă domn al ?2 
• tributul se mărete de la 9:.888 la 9.888 de duca+i
- 9A:>-9A:7 / intervine în luptele pentru tronul 3ngariei, spri%inindu-l pe Ferdinand de absburg
 
MOLDOVA
2 =O;DAN III .1?@(1?1/
- rela+ii panice cu #mperiul Jtoman US tributul crete de la .888 la 7.888 de galbeni
- rela+ii bune cu 3ngaria (continuă stăpânirea asupra Ciceului i Cetă+ii de altă)
- conflicte cu "olonia, prin incursiuni reciproce în ona de hotar4 se încheie pace în 9A86
- conflicte cu 2adu cel 'are (9A8>)

@2 6ETRU RAREB .1?3(1? 1?@1(1?@F/

a2 prima domnie
- intervine în lupta pentru tronul 3ngariei, spri%inindu-l pe #oan apolRa
- rela+iile cu "olonia
• încordate
• anuleaă toate actele încheiate cu "olonia în timpul domniei lui 1tefăni+ă 0odă
• 9A8 / intră cu armata în "ocu+ia
• 9A9 / înfrângerea de la O'ert<n (oastea moldovenească pierde A.888 de oameni4 retragerea din "ocu+ia)
- a de%ucat ac+iunea prin care turcii urmăreau să impună influen+a în ?ările 2omâne prin intermediul lui *loisio Eritti
- 9? $ marea "ampanie otoman) +n Modo,a
• $uceava este ocupată de turci
• "etru 2are se refugiaă în !ransilvania, în cetatea Ciceu
• $oliman organieaă raiaua ender 
'2 a do%a domnie
- s-a supus politicii otomane
- 9A9 / 3ngaria devine "aalâcul de la uda ST crete amenin+area otomană ST se impune un tribut mai mare S de la 7.888 la 9:.888 de
galbeni
- 9A:-9A / încearcă să recuperee posesiunile din !ransilvania din prima domniei (nu reuete)

A. IOAN VODQ CEL VITEAZ .1?3(1?@ )

- s-a ridicat împotriva otomanilor (motiv cererea acestora de a dubla tributul)
 

- victorii Kilite, arderea enderului, răilei, Cetă+ii *lbe

- 98 iunie 9A> / înfrângerea de la 2ocani S trădarea boierimii condusă de #eremia 'ovilă4 uciderea în chinuri groanice (legat de două
cămile i rupt în bucă+i)

M I K A I VI T E A ZU L .1?J(1F1/
Sit%a0ia poiti") e%ropean) a s8âr!it% se"o%%i *VI
Bn a doua %umătate a secolului al &0#-lea, @uropa răsăriteană este regiunea unde se confruntă interesele celor trei puteri #mperiul Jtoman, #mperiul
absburgic i "olonia. @volu+ia rela+iilor dintre acestea a influen+at situa+ia internă i statutul european al ?ărilor 2omâne.
Imperi% Otoman a%unge în această perioadă la maima epansiune, mai ales în urma politicii ofensive promovată de $oliman 'agnificul. For+a
militară a #mperiului era foarte mare i bine organiată4 după model european, s-au constituit unită+i specialiate pe arme, cu atribu+ii bine stabilite în timpul
opera+iunilor. *stfel, după moartea lui $oliman (9A==), #mperiul Jtoman desfăura ac+iuni militare în 'area 'editerană, în #ran i în @uropa Centrală
(împotriva absburgilor).
Imperi% Ka's'%r4i", după ce încercase în adar să-i alunge pe otomani din 3ngaria cu for+e proprii, căuta noi alia+i care să-i spri%ine în acest efort.
De aceea, în anii 9A68-9A6: ini+iaă crearea unei alian+e antiotomane, numită Liga cretină, care unea $pania, 0ene+ia, "apa, i ducatele italiene 'antua,
Ferara i !oscana. *cest lucru era necesar cu atât mai mult cu cât noul împărat 2udolf ## (9A>=-9=9:) nu se bucura de prea multă autoritate în rândul statelor 
germane. !otodată, absburgii urmăreau atragerea ?ărilor 2omâne în alian+a cretină, în condi+iile creterii dependen+ei lor fa+ă de otomani.
Cealaltă putere, 6oonia, aflată într-o perioadă de criă politică, datorită stingerii dinastiei Kagiellonilor (9A>:), avea bune raporturi cu #mperiul
Jtoman4 mai mult, turcii se amestecă în cria dinastică i în anul 9A>:, la propunerea lor, principele !ransilvaniei, 1tefan athorR, credincios politicii
otomane, este ales rege al "oloniei. "rin urmare, statul polon nu privea cu prea multă îngăduin+ă etinderea influen+ei absburgilor asupra ?ărilor 2omâne.
"olonii s-au dovedit, de asemenea, ostili unui stat românesc unit, interven+ia lor fiind una din cauele căderii marelui voievod 'ihai.

În"ep%t%rie domniei %i Mi5ai Vitea-%

Conform obiceiului din epocă, 'ihai, fost mare ban al Craiovei, îi cumpără domnia în 9A6. Dar acest semn de fidelitate este superficial. Bn
anul următor, începe colaborarea cu Liga $fântă, alian+ă a statelor cretine condusă de împăratul romano-german 2udolf ## de absburg, la care
aderase i principatul transilvănean.

L%pta antiotoman)
Declanarea luptei împotriva #mperiului Jtoman s-a făcut în 9A6, prin uciderea creditorilor turci instala+i la ucureti în ateptarea recuperării
sumelor cu care îl împrumutaseră pe 'ihai în vederea cumpărării domniei.
Bn 9A6-9A6A, 'ihai luptă cu tătarii i declaneaă o "ampanie +n s%d% D%n)rii. "articiparea în comun la Liga $fântă, dar i nevoile luptei
antiotomane i-au impus lui 'ihai reglementarea raporturilor cu principele !ransilvaniei, $igismund athorR, care fusese recunoscut ca sueran de
domnii 'oldovei, "etru *ron i 1tefan 2ăvan i care se dorea conducător al luptei comune împotriva turcilor. Hegociat de marii boieri în propriul
avanta%, la A'a(I%ia  se încheie la 3 mai 1?J? un tratat +ntre Transi,ania !i ara Româneas") , care îl transforma pe domn într-un simplu
loc+iitor al principelui !ransilvaniei.
Bn august 9A6A, marele viir $inan "aa trece Dunărea cu o armată evaluată la circa 988.888 de oameni. Domnitorul muntean dispunea de
9=.888 de oameni, la care se adaugă >.888 condui de *lbert GiralR, ca a%utor trimis din !ransilvania. Lupta prin care se încerca oprirea invaiei
otomane a avut loc la C)%4)reni , la 3 a%4%st 1?J?. 2omânii au cauat mari pierderi armatei otomane, dar nu au putut opri înaintarea acesteia.
ucuretiul era ocupat i fortificat de turci, !ârgovitea, vechea capitală, de asemenea, iar otomanii începeau organiarea +ării în paalâc.
Bn aceste condi+ii, în toamnă se declaneaă ofensiva care angrena for+e din ?ara 2omânească, !ransilvania i 'oldova, silindu-l pe $inan "aa
să se retragă spre Dunăre. La ;i%r4i%, între 9A-:8 octombrie, s-a dat bătălia care s-a soldat cu o mare victorie cretină.
Bn primăvara anului 9A6=, domnitorul muntean declaneaă o campanie peste Dunăre, a%ungând până la "levna i $ofia.
Datorită schimbării raportului de for+e pe plan interna+ional, era nevoie de o redefinire a raporturilor interna+ionale ale +ării, prin  +n"5eierea
p)"ii "% t%r"ii, în condi+ii foarte avanta%oase pentru ?ara 2omânească în ian%arie 1?J #mperiul Jtoman îi recunotea lui 'ihai domnia pe via+ă i
diminua semnificativ tributul. Bn 9A6>, raporturile cu $igismund athorR erau reaeate pe picior de egalitate, anulându-se, în practică, tratatul de la
*lba-#ulia. 'ihai 0iteaul dorea însă continuarea apropierii de puterile cretine în vederea reluării luptei antiotomane, astfel că la J71J i%nie 1?J
încheia i un tratat de prietenie "% +mp)rat% 4erman R%do8 II , care prevedea recunoaterea domniei ereditare a lui 'ihai i promisiunea unui
a%utor financiar pentru între+inerea a A.888 de lefegii. Bn schimb, împăratul devenea sueranul ?ării 2omâneti iar 'ihai trebuia să-i oprească pe
otomani la Dunăre i să-i a%ute pe ardeleni împotriva acestora.
@chilibrul politico-militar în care se găsea ?ara 2omânească între cele două imperii a fost însă afectat de evenimentele din !ransilvania i din
'oldova. $igismund athorR renun+ă la tronul !ransilvaniei i revine asupra hotărârii, renun+ă din nou, în favoarea vărului său, *ndrei athorR,
apropiat de "olonia i partian al păcii cu otomanii. Bn 'oldova, noul domn #eremia 'ovilă ac+iona în vederea ob+inerii tronului 'unteniei pentru
fratele său, $imion 'ovilă.

Unirea de a 1F
La 173 o"tom'rie 1?JJ, 'ihai ob+inea la Beim')r victoria împotriva lui *ndrei athorR, ceea ce îi permitea ca în noiembrie (acelai an) să-
i facă intrarea triumfală la *lba-#ulia, capitala principatului ardelean. * urmat apoi campania împotriva 'oldovei, unde nu a întâmpinat reisten+ă
 prea mare / cetatea $ucevei, care reistă în vremea lui 1tefan otomanilor, i-a deschis por+ile în fa+a lui 'ihai. *stfel, la 3 mai 1F, 'ihai se
intitula ;Domn al ?ării 2omâneti, al *rdealului i a toată ?ara 'oldovei<.
Bn urma unor negocieri destul de complicate, #mperiul absburgic, care părea acum factorul de deciie în onă, îi recunoate domnia asupra
celor trei +ări române. Dar măsurile pe care le luase în vederea consolidării puterii centrale, iar în !ransilvania i în favoarea românilor, au declanat
reac+ii ale elitelor locale. La 1 septem'rie 1F, nobilimea maghiară se revoltă i este spri%inită chiar de trupele imperiale, conduse de generalul
 

Eheorghe asta, care de fapt fusese trimis în a%utorul lui 'ihai. La Mir)s)%, domnul muntean este înfrânt i pierde !ransilvania. Bn octombrie, cu
a%utor polon, 'oviletii cuceresc 'oldova i apoi 'untenia, unde este instalat domn $imion 'ovilă, recunoscut i de otomani.
Bntre 9=88 i 9=89, 'ihai se află în pribegie la "raga i 0iena, încercând să-l convingă pe 2udolf să-l a%ute să-i recapete domnia. Deoarece
nobilii maghiari se răsculaseră i împotriva lui asta, alungându-l, i îl reînscăunaseră pe $igismund athorR, împăratul, contient că a pierdut
!ransilvania, îl a%ută pe 'ihai cu bani i contribuie la reconcilierea cu generalul asta.
La 1 a%4%st 1F1, la ;%r%s)%, 'ihai ob+inea victoria împotriva lui athorR, redevenind stăpân al !ransilvaniei.
"erspectiva ca 'ihai să-i redobândească puterea era însă nelinititoare pentru absburgi i la 96 august, în tabăra militară aflată pe Câmpia
!urii, domnul român este asasinat din ordinul lui asta.

 –III $
QRILE R OMÂNE ÎN SECOLUL *VII
Sit%a0ia poiti") e%ropean) +n se"o% a *VII(ea
secolul &0## S perioadă în care rela+iile interstatale devin tot mai complee ST modificări în ceea ce privete influen+a unora sau altora din
marile puteri europene asupra continentului.
• @32J"* *"3$@*HV
- 9=7 / pacea de la Westfalia ST Fran+a S putere dominantă

• @32J"* 2V$V2#!@*HV
12 Imperi% Ka's'%r4i"
- este înfrânt în 2ăboiul de 8 de ani (9=97-9=7) ST îi reorienteaă politica de epansiune către răsărit
- 9=7 / asediul 0ienei de către turci (victoria austriecilor asupra turcilor)
⇒ se continuă politica ofensivă în perioada 9=7A-9=6>, ob+inând victorii i introducând propria administra+ie în 3ngaria,
!ransilvania, anat, Croa+ia i $lovenia
⇒ regresul preen+ei otomanilor
32 6oonia
- cunoate ultimul secol ca mare putere europeană
- poartă răboaie cu vecinii 2usia, "rusia, $uedia, #mperiul Jtoman
⇒ "rusia înlătură sueranitatea polonă (după un secol)
⇒  pierderi teritoriale
 3craina -------T 2usiei i #mperiului Jtoman
 Letonia --------T $uediei
2 Imperi% Otoman
- ultima perioadă de epansiune în @uropa Centrală
- 9=>: / asediaă, cuceresc i aneeaă cetatea Cameni+a de la poloni
- 9=7 / asediaă 0iena cu 988.888 de oameni, timp de două luni (iulie-septembrie), dar sunt înfrân+i, ca urmare a implicării polonilor în
conflict, de partea asedia+ilor, pe 9: septembrie
- alte înfrângeri
 9=7= / uda
 9=7> / 'ohacs
 9=69 / $alan5emen
 9=6> / enta
⇒ 1FJJ / 9aroit- / tratat de pace (Sînceputul ;criei orientale<)
 

@2 R%sia
- dinastia 2omanov
- începe epansiunea către vest
- o mare putere militară în timpul lui "etru cel 'are (9=7:-9>:A) i @caterina a ##-a (9>=:-9>6=)
- aneeaă
 9==> / 3craina răsăriteană (de la poloni)
 9=6= / cetatea *ov

DJ'H##L@ $@CJL3L3# &0## BH ?V2#L@ 2J'XH@

- caracteristici
•  instabilitatea domniilor 
• influen+a crescândă a familiilor boiereti în numirea domnilor 
- domnii
• ?ara 2omânească :> domnii (9=89-9>9=)
• 'oldova A9 domnii (9=88-9>99)
• !ransilvania :8 de principi i guvernatori (9=89-9>99)
Domnii mai importante
TRANSILVANIA
12 ;A=RIEL =ETKLEN .1F1(1F3J/
- bun diplomat
- în+elegeri cu 2adu 'ihnea (?ara 2omânească) i 1tefan !oma ('oldova)
- dorete să devină rege al Daciei, prin unirea celor  +ări române
- participă la 2ăboiul de 8 de ani împotriva #mperiului absburgic
⇒ ob+ine recunoaterea împăratului romano-german
⇒ ob+ine spri%in împotriva *ustriei din partea #2E
32 ;KEOR;KE RA9OCZ I .1F(1F@/
- implicare în ultima faă a 2ăboiului de 8 de ani ST !ransilvania participă ca stat cu drepturi depline în cadrul păcii de la Westfalia
- tratate de alian+ă cu 'atei asarab i 0asile Lupu
2 ;KEOR;KE RA9OCZ II .1F@(1FF/
- men+ine rela+iile cu ?ara 2omânească i 'oldova
- 9=A9 / reînnoiete tratatul cu 'atei asarab i legăturile cu hatmanul caacilor, ogdan melni+5i
- 9=A> / încearcă să devină rege al "oloniei ST întreprinde o epedi+ie militară ST intră în conflict cu #mperiul Jtoman (aliatul polonilor) ST
înfrângerile din 9=A6, 9==8 ST organiarea "aalâcului de la Jradea (9==8-9=7=)

ARA ROMÂNEASCQ
12 RADU BER=AN .1F3(1F11/
a2 rea0ia "% )rie Române
- !ransilvania
• 9=8 / bătălia de lângă raov / este înfrânt principele 'oise $ecuiul (supus "or+ii)
• 9=99 / raov / înfrânt Eabriel athorR (9=87-9=9)
- 'oldova / rela+ii bune cu 'oviletii
'2 rea0ia "% IR;
- rela+ii bune cu 2udolf ##
- este numit principe al #2E
"2 rea0ia "% otomanii
- continuă lupta antiotomană
• 9=8: / luptele de la !eiani / înfrântă o oaste otomano-tătară
• 9=8 / atacă răila i ârova
• 9=8-9=8A / pace cu turcii, tătarii ST turcii îi recunosc domnia4 tributul crete la :.888 galbeni
32 MATEI =ASARA= .1F3(1F?@/
- stabilete legături cu împăratul german i cu regele "oloniei i le propune o colaborare împotriva "or+ii
- 9= / tratat de alian+ă i spri%in reciproc cu Eheorghe 2a5ocR #
- 9=A8 / în+elegere cu hatmanul caacilor, ogdan melni+5i
- 9=A / răscoala ostailor 
2 MIKNEA III .1F?(1F?J/
- moment al luptei unite a celor  +ări române împotriva otomanilor 
- octombrie 9=A6 / îi ucide pe musulmanii din +ară4 cucerete Eiurgiu i răila4 atacă $ilistra, Hicopole i 2usciuc
- noiembrie 9=A6 / victorii împotriva otomanilor la Frăteti i Călugăreni
- decembrie 9=A6 / tătarii pătrund în +ară4 înfrângerea i retragerea lui 'ihnea ### în !ransilvania
@2 BER=AN CANTACUZINO .1F(1F/
 

- 9=7 / participă la asediul 0ienei (la cererea otomanilor), îi spri%ină pe ascuns pe asedia+i
- după înfrângerea otomanilor de la 0iena întreprinde tratative cu absburgii
• îi este garantată domnia ereditară
•  primete titlul de baron al imperiului
• ob+ine a%utor de =.888 de ostai
- 9=77 / trimite o delega+ie către #mperiul absburgic pentru redactarea unui act care să recunoască independen+a ?ării 2omâneti (tratatul
nu a fost întocmit datorită mor+ii lui 1erban Cantacuino)
?2 CONSTANTIN =RÂNCOVEANU .1F(11@/
(cea mai lungă domnie din perioadă)
a2 rea0iie "% imperiaii
- încordate încă de la început
- 9=76 / incursiune în ?2 a generalului austriac eissler (alungat de C.. cu a%utorul tătarilor)
- 9=68 / otile muntene i otomane înfrâng armata austriacă la ărneti
'2 rea0iie "% 6oonia
- se caracterieaă prin încercarea de a stabili contactePanga%amente concrete împotriva otomanilor 
- se dovedesc a fi imposibile datorită lipsei unei for+e militare polone capabilă să intervină într-un conflict de anvergură
"2 rea0iie "% Modo,a
- încordate / motiv adversită+ile cu familia Cantemiretilor 
- 9=6 / îl spri%ină pe Constantin Duca împotriva lui Dimitrie Cantemir 
d. rea0iie "% 6oarta
- 9=66 / otomanii îl recunosc domn pe via+ă
- 9>8 / chemat la "oartă datorită plângerilor boierilor4 îi păstreaă atât via+a, cât i domnia
- 9>86 / conven+ie secretă cu 2usia împotriva #mperiului Jtoman
MOLDOVA
DIMITRIE CANTEMIR .11(111/
- numit de sultan într-o perioadă în care #J avea nevoie de un om credincios în 'oldova (datorită epansiunii 2usiei în răsărit)
- 1@ apriie 111 $ Tratat% de a L%0:  (în "olonia)
• încheiat între "etru cel 'are i Dimitrie Cantemir 
• scopul înlăturarea sueranită+ii otomane
•  prevederi
 recunoaterea domniei ereditare în familia lui Cantemir 
 garantarea hotarelor 
 spri%in militar reciproc împotriva #J
( i%ie 111 $ ')t)ia de a St)nie!ti
• otile ruso-moldovene sunt învinse de otomani
• Dimitrie Cantemir se refugiaă la curtea lui "etru #

 –IV $
QRILE R OMÂNE ÎN SECOLUL *VIII
ÎN CONTE*TUL  RQZ=OAIELOR  RUSO(AUSTRO(TURCE 

Conse"in0ee as%pra spa0i%%i

R)-'oi% 6a"ea 6re,ederie p)"ii
românes"
ILIF#ILII @ste numit primul fanariot în 'JLDJ0*, în
0adul uilor Jtomanii numesc primul fanariot în 'oldova.
(ruso-turc)  persoana lui Hicolae 'avrocordat.
 

*H*!3L

- devine domeniu al Coroanei absburgice

- între 9>97-9>A9 este supus administra+iei
militareSTguvernatorul este comandantul
trupelor stabilite în regiune, este subordonat
Consiliului de 2ăboi i Camerei *ulice de
la 0iena4
- din 9>A9 este introdusă administra+ia civilă ST
consiliu format din = membri i un
 preedinte
- 9>>7 / este încorporat 3ngariei
- 9>>6 / districtele sunt înlocuite cu trei
#mperiul Jtoman cedeaă absburgilor comitate Cara, !imi, !orontal
 anatul JL!@H#*
ILI#ILIM "assaroYit  Jltenia
(austro-turc) (:9 iulie 9>97) - devine protectorat habsburgic (temporar)4
 nordul $erbiei
- Bmpăratul de la 0iena devine suveran al
 nordul osniei Jlteniei, pe care o administra printr-un
consiliu format dintr-un an (pre.) i 
membri4
- sediul administrativ Craiova
- primul an Eheorghe Cantacuino
- teritoriul era împăr+it în %ude+e (conduse de un
vornic) i plăi (conduse de un ispravnic)4
- din punct de vedere militar apar+inea de
Comandamentul de la $ibiu4 comandantul S
;"rincipatus 0alachiae $upremus Director<4
- din punct de vedere religios a fost scoasă de
sub autoritatea 'itropoliei ?ării 2om. i
trecută sub autoritatea 'itropoliei de la
GarloYit i a episcopului de la elgrad4
ILE#ILEN #mperiul Jtoman
elgrad JL!@H#* revenea ?ării 2omâneti (după :9 de
(ruso-austro- - ceda 2usiei cetatea *ov (în Crimeea)4
(9,97 sept. 9>6) ani de protectorat habsburgic).
turc) - primea de la absburgi nordul $erbiei4
3CJ0#H*

- supusă administra+iei habsburgice4

contetul
- 9>>: / prima împăr+ire a "oloniei4
- 9>=7-9>> / absburgii ocupă militar "ocu+ia
2usia primete i nordul 'oldovei4
- drept de naviga+ie liberă în 'area Heagră4 - > mai 9>>A / Conven+ia de la #stanbul
ILM#ILLJ Guciu5-Gainargi
- cetă+i în Crimeea4 absburgii primesc ucovina4
(ruso-turc) (98 iulie 9>>)
- dreptul de a interveni în favoarea ortodocilor din - mai 9>>= / *neă la Conven+ia de la #stanbul
alcani. incluse alte 8 de sate4
- 9>>A-9>7= / administra+ie militară4
- din 9>7= / administra+ie civilă ST în fruntea
 provinciei se află un căpitan4
- iserica ortodoă a fost scoasă de sub
autoritatea 'itropoliei 'oldovei i trecută
sub autoritatea 'itropoliei de la GarloYit.
1itov / cu #..
ILML#ILNO 2usia primete
(9>69)
(ruso-austro- - cetatea Jcea5ov4 2usia a%unge vecina 'JLDJ0@#.
#ai / cu 2usia
turc) - +inuturile dintre Histru i ug4
(9>6:)
*$*2*#* devine parte componentă a 2usiei
IMF#IMIO ucureti
2usia aneeaă asarabia. ST aproimativ Z din teritoriul 'oldovei
(ruso-turc) (9= mai 979:)
medievale devine componentă a 2usiei.

@
 

CONSTITUIILE DIN R OMÂNIA

"ână la primele Constitu+ii, în sensul modern al cuvântului (lege fundamentală), actele cu caracter constitu+ional s-au
concretiat în documente care au rămas la stadiul de
 de"ara0ii de prin"ipii /ererile norodului rom)nesc (97:9)
 de"ara0ii de drept%ri ,roclama!ia de la ;slaz (977)
 proie"te de re8orm) /onstitu!ia c"rvunarilor   (97::), redactat de #onică !ăutu, %s"bitul (ct de numirea
 suveranului rom)nilor  (977), redactat de #on Câmpineanu
@volu+ia constitu+ională a 2omâniei, de la 3nirea "rincipatelor din 97A6 până la revolu+ia română din 9676, a cunoscut
 patru etape distincte
9. o etap) de a!e-are a instit%0iior "onstit%0ionae (: ianuarie 97A6 / 9 iulie 97==)4
:. o etap) de "ontin%itate a instit%0iior "onstit%0ionae (9 iulie 97== / :8 februarie 967)4
. o etap) de insta'iitate "onstit%0iona) (:8 februarie 967 / 8 decembrie 96>)4
. etapa di"tat%rii "om%niste (8 decembrie 96> / decembrie 9676).

Do"%mente "% "ara"ter "onstit%0iona +nainte de an% 1FF

12 Re4%amentee or4ani"e .11(13/

Bn anul 13 "rincipatele Dunărene au intrat sub o"%pa0ia miitar) r%s) până în anul 1@. *a cum s-a stabilit prin
!ratatul de la *drianopol, în "rincipate urmau să fie introduse regulamentele privind organiarea internă. !etul lor a fost
debătut la 6eters'%r4, supus aprobării Ad%n)rior O'!te!ti de a =%"%re!ti !i Ia!i i rati8i"at de 6oart). *ceste prime
acte constitu+ionale, puse în aplicare la 1 i%ie 11 +n ara Româneas") i 1 ian%arie 13 +n Modo,a, au pus baele
 parlamentarismului în "rincipate i au prevăut necesitatea unirii.
2egulamentele au fost redactate de două comisii boiereti, sub pre!edin0ia "ons%%%i 4enera r%s Min"ia:i, "on8orm
indi"a0iior C%r0ii imperiae de a 6eters'%r4. Cele două regulamente erau aproape identice i cuprindeau unele noută+i
în organiarea statelor, asigurând moderniarea, între anumite limite, a "rincipatelor 2omâne. Deoarece au fost percepute
ca o frână în devoltarea societă+ii româneti, prin prevederile care men+ineau privilegiile boierimii, revolu+ionarii
 paoptiti au dorit înlocuirea lor. *cest aspect este dovedit de con+inuturile documentelor programatice ale revolu+iei de la
977, precum ,roclama!ia de la ;slaz, din ?ara 2omânească.

32 Con,en0ia de a 6aris .1?/

 

Devenită chestiune europeană, problema

românească a fost debătută de marile puteri în anul 1?
( 'uterile garante, care înlocuiau protectoratul rusesc
 / &ran0a An4ia 6r%sia Sardinia A%stria R%sia i
Imperi% Otoman). 2epreentan+ii acestora au redactat
/onven!ia de la ,aris, care însă nu satisfăcea decât în
 parte dorin+a de unire a românilor. "rincipatele erau
organiate sub forma unei uniuni sub numele de
6rin"ipatee Unite ae Modo,ei !i Vaa5iei. $ingurele
 puteri comune erau Comisia Centra) i Înata C%rte de >%sti0ie !i Casa0ie, cu sediul la &o"!ani. *.#.Cua a reuit să
transforme uniunea personală într-o uniune reală, să formee primul guvern unic i primul "arlament unicameral.

2 Stat%t% De-,ot)tor a Con,en0iei de a 6aris .1F@/

Bn anul 1F@, a ibucnit un conflict între puterea eecutivă / domn i guvern, pe de o parte i puterea legislativă pe de
altă parte. După o,it%ra de stat din 3 mai 1F@, Cua a organiat un plebiscit în ilele de 1733 mai  i 1@73F mai 1F@
 prin care este aprobat un nou act constitu+ional i o nouă lege electorală. Houl act constitu+ional, introdus cu acordul "or+ii
i "uterilor garante, a men+inut principiul separa+iei puterilor în stat, dar a prevăut modificări esen+iale în organiarea
legislativului. Cua a introdus al doilea Corp legislativ, Senat%, numit i Corp 6onderator, punând baele sistemului
 bicameral.

CONSTITUIA DIN 1FF

Bndepărtarea lui Cua, în 8e'r%arie 1FF, de pe tronul "rincipatelor 3nite punea serioase probleme succesorilor săi / o
locotenen+ă domnească în care erau repreentate ambele "rincipate i armata, Euvernul provioriu i o *dunare proclamată
imediat Constituantă. Dei pu+in agreat de unele 'ari "uteri, prin+ul străin a fost acceptat în cele din urmă drept fapt
împlinit. *stfel, iua de 1 mai 1FF a marcat instaurarea în 2omânia a dinastiei pr%sa"e de Ko5en-oern(Si4marin4en.

A2 Adoptarea Constit%0iei

După debateri aprinse între "onser,atori i i'erai, noua Constitu+ie a fost votată în Ad%narea Le4isati,) a 3J
i%nie 1FF i promulgată de Caro I a 1 i%ie 1FF.
*doptarea ei a repreentat o necesitate istorică pentru că noua lege fundamentală trebuia
.1/ s) r)sp%nd) noior reait)0i poiti"e de d%p) +n)t%rarea domniei a%toritare a %i C%-a 
.3/ s) repre-inte temei% %ridi" a domniei !i apoi a monar5iei "onstit%0ionae.

=2 Tr)s)t%ri 4enerae
 " este prima constitu+ie internă românească elaborată de repreentan+i legitimi ai na+iunii S adică de "arlament.
 " a avut la baă modelul constitu+iei belgiene din 11, una dintre cele mai liberale i echilibrate constitu+ii europene
din perioadă S motivul alegerii acestui model a avut la baă sintagma GRomânia $ =e4ia Orient%%iH, adică
dorin+a ca 'arile "uteri să aibă în privin+a statutului politic al 2omâniei o poi+ie asemănătoare cu cea fa+ă de
elgia.
 " este prima lege fundamentală care pro"am) o8i"ia n%mee 0)rii de România (art.9).
 " a repreentat o constitu+ie de factură liberală în sensul că o8erea "adr% 8a,ora'i de-,ot)rii !i moderni-)rii
so"iet)0ii române!ti a %n%i re4im demo"rati"  (în limitele epocii), aeând $tatul român, pe principii de
organiare moderne, necesare integrării 2omâniei între statele europene moderne.
 

 " a fost reultatul compromisului dintre conservatori i liberali, socotită o emana+ie a ambelor for+e politice.
 " a pus baele domniei "onstit%0ionae .1FF(11) i apoi a monar5iei "onstit%0ionae .11(1J/.
C2 Con0in%t% Constit%0iei

Bn privin+a teritoriului ţării  introducea

 " "ara"ter% %nitar al statului i numele de 2omânia (art.9) S  ,rinci'atele Bnite 6om)ne constituie un singur Stat 
indivizibil1 sub numele de 6om)nia.
 " "ara"ter% neaiena'i al teritoriului (art.:) S 3eritoriul 6om)niei este nealienabil .
Bn privin+a   puterilor în stat  introducea
a) prin"ipi% s%,eranit)0ii na0ionae (poporului) S înscris în art.9 3oate 'uterile statului eman" de la na!iune.
 b) prin"ipi% 4%,ern)rii repre-entati,e !i responsa'ie
 "  potrivit acestui principiu na+iunea nu poate guverna decât prin repreentan+i.
 " înscris în art21 S 3oate 'uterile Statului eman" de la na!iune care nu le 'oate e8ercita dec)t numai 'rin
delega!iune şi du'" 'rinci'iile şi regulile aşezate *n /onstitu!iunea de a!"  i în art.: S orice lege cere
înnoirea a celor  ramuri ale puterii legiuitoare / Domn, $enat, *dunarea Deputa+ilor4 nicio lege nu poate fi
supusă sanc+iunii domnului decât după ce a fost discutată i votată liber de ma%oritatea ambelor Camere ale
"arlamentului.
c) prin"ipi% responsa'iit)0ii ministeriae S minitrii erau răspunători de actele domnului (regelui) pe care le
contrasemnau (art.6:) i se făceau răspunători pentru deciiile luate în fa+a "arlamentului.
d) prin"ipi% monar5iei ereditare / înscris în art.7:, prin care puterile constitu+ionale ale domnului (regelui) sunt
ereditare în linie directă i legitimă în familia lui Carol # ohenollern din bărbat în bărbat prin ordinul de
 primogenitură (primul fiu) i cu ecluderea perpetuă a femeilor i a coborâtorilor ei.
e) prin"ipi% separa0iei p%terior +n stat, din acest punct de vedere
 " p%terea e#e"%ti,)
 este eercitată de Domn i ;%,ern
 Domn%
 conform art.A eercita puterea eecutivă în mod regulat prin constitu+ie
 conform art.6: S  ,ersoana Domnului este neviolabil". (nu putea fi adusă nicio atingere persoanei
sale)
 era irevocabil S puterile lui erau ereditare i pe via+ă
 era eful statului
 era comandantul suprem al armatei
 încheia tratate i conven+ii cu acordul "arlamentului
 acorda decora+ii i distinc+ii
 avea drept de a numi i revoca minitri
 numea premierul
 avea dreptul de a bate monedă
 avea dreptul de amnistie politică, de gra+iere
 numea i confirma în toate func+iile publice
 dispunea de dreptul de a diolva "arlamentul sau de a-l convoca sau amâna
  putea declara răboi sau încheia pace
 ;%,ern%
 format din minitri numi+i P revoca+i de domn (rege)
 condus de premier, numit de Domn
  potrivit art.6: S minitrii erau răspunători de actele domnului, pentru că le contrasemnau
 era răspunător i în fa+a "arlamentului
 " p%terea e4isati,)
 

 eercitată colectiv de Domn i 6arament S 2epreentan+ă Ha+ională, conform art.: S  ,uterea legislativ" se
e8ercit" colectiv de c"tre Domn şi re'rezenta!iunea na!ional" i art. S ini+ierea legilor este dată fiecăreia
dintre cele  ramuri ale puterii legislative
 Domn%
 avea drept de a ini0ia e4i, dar cu amendamentul de la art.6: / niciun act al suveranului nu avea
tărie dacă nu era contrasemnat de un ministru
 avea drept de ,eto a'so%t S de a se opune legilor ini+iate i votate de "arlament (Carol # nu s-a
folosit de acest drept niciodată).
 sanc+iona i promulga legile
 6arament%
 numit i *dunare Legislativă sau 2epreentan+ă Ha+ională
 avea componen+ă bicamerală S $enat [ *dunarea Deputa+ilor 
 avea drept de autoconducere
 avea drept de a ini+ia legi (art.)
 vota, modifica sau abroga legile
 repreenta un for de control al eecutivului, pentru că avea dreptul de interpelare a minitrilor S
întrebări prin care acetia trebuiau să %ustifice anumite acte ale lor 
 dădea mo+iuni de cenură guvernului sau de a deschide anchete
 lucra în sesiuni ce se deschideau la 9A noiembrie, cu durata de -A luni
 edin+ele erau publice, dar în unele situa+ii (la cererea preedintelui Camerei sau $enatului sau a
min. 98 senatoriPdeputa+i, deliberările se puteau face în secret).
 o atribu+ie ce apar+inea numai *dunării Deputa+ilor era aceea de a discuta i vota bugetul +ării.
 " p%terea %de")toreas")
 eercitată de instan+ele %udecătoreti (Cur+i de %udecată i tribunale)
 instan+a supremă de %udecată era Curtea de Casa+ie
 hotărârile i sentin+ele se pronun+au în virtutea legii i se eecutau în numele Domnului
  pentru prima dată, Constitu+ia din 97== introducea tribunalele cu %ura+i.
Concluie
Bn privin+a puterilor în stat, Constitu+ia din 97== acorda largi prerogative Domnului (din 9779 2egelui), implicând institu+ia
centrală în toate structurile de putere ale statului S în cea eecutivă, cu Euvernul, în cea legislativă, cu "arlamentul i în cea
 %udecătorească, pentru că hotărârile instan+elor se eecutau în numele Domnului (2egelui).

Bn privin+a drepturilor şi libertăţilor cetăţeneşti 

 art.A S libertatea contiin+ei, presei, învă+ământului, întrunirilor i asocierilor.
 art.> S condi+iona acordarea cetă+eniei române de apartenen+a la religia cretină (articol cu tentă antisemită
 pentru că lovea în evrei / religie moaică4 va fi abrogat în 97>6).
 art.98 S egalitatea românilor în fa+a legilor i obliga+iilor, dărilor i sarcinilor publice.
 art.96 S declara proprietatea de orice natură i toate crean+ele asupra statului sacre i neviolabile.
 alte drepturi / drept de ail politic, libertatea absolută a cuvântului i presei, libertatea individuală

Bn privin+a sistemului electoral , Constitu+ia includea i o nouă lege electorală

  baată pe ,ot "ensitar, vârsta minimă a alegătorilor fiind de 31 ani
 sistemul electoral cuprindea F "oe4ii ee"torae /  pentru *dunarea Deputa+ilor i : pentru $enat
 Ad%narea Dep%ta0ior
 aleasă de  colegii electorale
 "oe4i% I !i II  /T conservatorilor S marilor proprietari funciari care aveau un venit de peste 88
galbeni (colegiul #) sau între 988-88 galbeni (colegiul ##). 0otul era direct.
 "oe4i% III / apar+inea burgheiei, liber-profesionitilor i ofi+erilor în retragere, care plăteau un
impoit de cel pu+in 78 de galbeni. 0otul era direct.
 

 "oe4i% IV / apar+inea +ărănimii care plătea un impoit cât de mic. 0otul era indirect S prin delega+i
S 9 delegat la A8 iar to+i delega+ii dintr-un %ude+ alegeau un deputat.
 de'uta!ii / erau alei pentru un mandat de @ ani4 trebuiau să fi împlinit vârsta de 3? de ani.
 Senat%
 ales de : colegii / %n% a proprietarior 8%n"iari, %n% a proprietarior de imo'ie (burgheiei)
  senatorii / se alegeau pe  ani, dar pentru %umătate din locurile de senatori se efectuau prin tragere
la sor+i, noi alegeri la  ani4 trebuiau să fi împlinit vârsta de @ de ani.
Concluii la legea electorală
 avanta%a pe marii proprietari funciari care din totalul de = colegii de+ineau  S tocmai de aceea, a%uni la
guvernare, liberalii au modificat în 977 legea, reducând de la  la  colegiile din *dunarea Deputa+ilor pentru
a egalia lupta pentru puterea politică4
 a stat în vigoare din 97== până în 9697 S când a fost introdusă legea votului universal.
D2 Semni8i"a0ia Constit%0iei de a 1FF

6e pan intern

 " a creat cadrul necesar func+ionării institu+iilor moderne ale statului

 " a reglementat statutul monarhiei din 2omânia, punând baele monarhiei constitu+ionale
 " a stat la baa vie+ii politice din perioada 97==-96:
 " a suferit  modificări, în
• 1J S când a fost abrogat art.>.
• 1@ S când a fost modificată legea electorală prin reducerea de la  la  a colegiilor din
*dunarea Deputa+ilor 
• 1J1 S ultima modificare4 modificate art.A> i art.=> pentru a se putea introduce legea
votului universal i pentru a se putea înfăptui reforma agrară (art.96)

6e pan e#tern -  Constitu+ia din 97== a fost percepută de 'arile "uteri ca o manifestare a dorin+ei de independen+ă a
românilor pentru că
• a fost promulgată de Carol # 8)r) apro'area Marior 6%teri
•  prevedea ereditatea domn%%i
• depăea stat%t% de a%tonomie permis prin tratatele interna+ionale
• nu amintea nimic de regimul de sueranitate i de garan+ie colectivă
• atribuia domnului prero4ati,e de !e8 s%,eran 
• tit%at%ra stat%%i !i in,ioa'iitatea teritori%%i (art.9 i art.:) aveau în vedere perspe"ti,a +n)t%r)rii
de8initi,e a s%-eranit)0ii otomane.

CONSTITUIA DIN 1J3

Conte#t

La 1J i%ie 1J1, în împre%urările ecep+ionale ale "rimului 2ăboi 'ondial, s-a realiat o reviuire a Constitu+iei, care
era însă incompletă. "e de altă parte, după unirea cu 0echiul 2egat a provinciilor româneti asarabia, ucovina i
!ransilvania, se punea problema unei noi constitu+ii, pentru a reflecta noile condi+ii politice, economico-sociale, etnice i
institu+ionale. Devenise mai compleă i problema minorită+ilor na+ionale, apăruseră confesiuni care anterior nu erau foarte
importante din punct de vedere numeric în 0echiul 2egat (greco-catolică, protestantă, catolică), iar prin tratatele de pace
2omânia era obligată, ca i în 97>7, să le garantee drepturile.
Constitu+ia a fost votată de /amer"  la 3F martie 1J3, iar de Senat   la 3 martie 1J3. @a a fost promulgată de
 suveran prin De"ret% din 3 martie 1J3 i publicată în Monitor% O8i"ia nr233 din 3J martie 1J3 . Constitu+ia a fost
 

contestată până la adoptare de către "artidul Ha+ional 2omân i "artidul ?ărănesc, dar după adoptare a fost acceptată
unanim i aplicată de to+i factorii politici. Constitu+ia din 96: a repreentat în cea mai mare parte o reproducere a tetului
Constitu+iei din 97==, o adaptare a vechiului act constitu+ional la noua situa+ie politică, economică i socială.

No%t)0i

?inând seama de realitatea politică la care se a%unsese în urma actelor de unire cu +ara a celorlalte provincii româneti,
dar i ca o măsură de prevedere îndreptată împotriva posibilelor tendin+e separatiste, noua constitu+ie pre"i-ea-) "ar
"ara"ter% stat%%i „(rtI 6egatul 6om)niei este un stat na!ional1 unitar şi indivizibil”
Bntrucât prin legi organice se trecuse la eproprierea unei păr+i a marilor moii, în vederea realiării re8ormei a4rare,
în noua Constitu+ie dreptul la proprietate nu mai este un drept absolut, ca în 97==, ci este nuan+at prin referire la utilitatea
socială. *stfel, 'o4)0iie s%'so%%i s%nt de"arate proprietate de stat .art21J/, iar ")ie de "om%ni"a0ie apee
na,i4a'ie !i 8ota'ie !i spa0i% atmos8eri" s%nt in"%se a rând% or +n domeni% p%'i" .art23/. *pari+ia i
devoltarea industriei, ca i eemplele tulburărilor sociale din ultimii ani impun interven+ia statului în rela+iile dintre patroni
i muncitori, prin preciarea că to+i factorii produc+iei se bucură de o egală ocrotire i prin prevederea asi4%r)rii so"iae a
m%n"itorior +n "a- de a""idente .art231/.
!etul legifera des8iin0area sistem%%i ee"tora "en-itar, la care se renun+ase de%a prin introducerea ,ot%%i
%ni,ersa pentr% ')r'a0ii de peste 31 de ani. $e stabilete prin"ipi% ,ot%%i %ni,ersa e4a !i dire"t o'i4atori% !i
se"ret "% s"r%tin pe ist).
Drepturile cetă+eneti în general, ca i drepturile minorită+ilor erau definite în conformitate cu noile tendin+e
interna+ionale, iar cele din urmă i în func+ie de tratatele de pace de la "aris. *stfel, în articolele A,>,98(7),:=(:7),:>(:6),
apare preciarea, impusă de tratatele de pace „"r" deosebire de origine etnic"1 de limb" şi de religie”. $e precia
e4aitatea +ntre se#e, fără însă a se da drept de vot femeilor, cu preciarea că drepturile acestora vor fi reglementate prin
legi speciale. Se 4arantea-) i'ertatea presei dar !i responsa'iitatea patronior de p%'i"a0ii !i a %rnai!tior.
$e precieaă că =iseri"a Ortodo#) este 'iseri"a dominant) +n stat, dar se acordă un stat%t aparte =iseri"ii ;re"o(
Catoi"e, privilegiată în raport cu alte culte (art.::).
Bn ceea ce privete raporturile dintre puterile statului i func+ionarea principalelor institu+ii, reviuirile nu sunt de
substan+ă. $e men+ine separarea puterilor în stat, se de8ine!te mai 'ine 4%,ern% "a or4anism, se precieaă limitele
legislaturilor i ale mandatelor senatorilor.
J noutate ar fi introd%"erea %n%i Consii% Le4isati,, care trebuia să aviee legile, dar al cărui organism era
consultativ, nu deliberativ. @ste introdusă inamo,i'iitatea %de")torior (art.98).
Bn concluie, prin această reviuire, Constitu+ia 2omâniei, păstreaă intact spiritul liberal al Constitu+iei din 9 iulie
97==, printr-o formă superioară din punct de vedere al tehnicii legislative i, într-un limba% moderniat i specialiat,
adapteaă vechile tete la situa+ia politică, economică i socială din 2omânia 'are.

CONSTITUIA DIN 1J

Bn urma criei apărute în urma alegerilor din 96>, în care niciun partid politic nu reuise să-i asigure ma%oritatea, i în
condi+iile în care regele Carol ## dorea să instituie un regim de guvernare personală, la 3  8e'r%arie 1J, o nouă
Constitu+ie I  este ;înfă+iată< poporului de către rege printr-o proclama+ie (Bnaltul Decret 2egal nr.688, publicat în
\'onitorul Jficial\, nr.:). ;Bnvoirea< poporului a fost eprimată printr-un plebiscit, în care votul s-a făcut prin declara+ie
verbală, consemnată pe liste separate cu cei care votau  'entru i cei care votau contra. Houa Constitu+ie repreenta un
a'%-, n% mai emana de a na0i%ne "i de a p%terea e#e"%ti,) !i n% 8%sese adoptat) potri,it pro"ed%rior de re,i-%ire
a a"t%%i 8%ndamenta. Constitu+ia a intrat în vigoare la 3 8e'r%arie 1J, adică la data sanc+ionării ei. !etul constitu+iei
este publicat în ;'onitorul Jficial< nr.7P:>.8:.967. @a a abrogat epres, pe aceeai dată, Constitu+ia din 96:.
"rincipiile noii Constitu+ii încetaseră a mai fi liberale, aa cum se observă din !itlul ##, care, tratând drepturile omului,
vorbete mai întâi ;Despre datoriile românilor<, i de-abia apoi ;Despre drepturile românilor<.
"rin Constitu+ia din 967 era des8iin0at) separarea p%terior +n stat  i se producea o "on"entrare a p%terii +n
mâinie re4e%i, care devenea G"ap% stat%%iH (art.8). 6%terea e4isati,) se eercita de către rege prin Repre-entan0a
EI elaorată de .strate icescu% reputat ?urist al perioadei interelice
 

Na0iona), iar p%terea e#e"%ti,) este încredin+ată tot regelui, care o eercită prin 4%,ern% său. Re4ee de0inea ini0iati,a
e4isati,), "arlamentul fiind mult limitat în domeniu. De asemenea, p%tea "on,o"a +n"5ide di-o,a am'ee ad%n)ri
sa% n%mai %na !i e p%tea amâna %"r)rie. "arlamentul, chiar redus la un rol oarecum decorativ, era controlat i prin
n%mirea de ")tre re4e a %n%i mare n%m)r de senatori. Bn fapt, eerci+iul puterilor constitu+ionale trecea în mâinile
regelui. 2omânia devenea o monarhie autoritară, în care regele nu numai că domnea, dar i guverna.
$e aduceau importante modificări legisla!iei electorale. Drept% de ,ot pentr% Ad%narea Dep%ta0ior era ridi"at a
 de ani i era n%mai pentr% !ti%torii de "arte. "e de altă parte, se acorda pentru prima dată în 2omânia drept de ,ot
8emeior ne8iind +ns) ei4i'ie. "rin toate aceste modificări scădea numărul alegătorilor de la ,= milioane în anul 96>, la
: milioane în anul 966.
),<.*).3, 0)3.4; 2. 0F;F,4.0F G * 2. HI)I F4;.;*=.,

/onstituţia carlistă se întemeia pe critica regimului de partide !dintro perspectivă reacţionară% şi pe doctrina
corporatismului. 0>oul regim1 consfinţit de constituţia carlistă se caracteriza prin poziţia fundamental diferită a şefului statului,
care îşi asuma practic guvernarea, prin întietatea atribuită puterii executive, parlamentul bicameral devenind o simplă anexă
legislativă a acestei puteri, prin desfiinţarea partidelor politice !înlocuite cu alcătuiri inconsistente de tipul ?rontul Renaşterii
>aţionale sau Partidul >aţiunii, puse sub conducerea regelui, ambele surse de inspiraţie tardivă pentru >icolae /eauşescu în
anii comunismului% şi prin anularea controlului parlamentar. +semenea „Statutului dezvoltător”  din :@4A, şi /onstituţia din :;B@
a fost supusă plebiscitului !desfăşurat însă sub stare de asediu% menit să legitimeze moartea democraţiei şi inaugurarea
autoritarismului, în fond rezultatul unei lovituri de forţă.

ste cert astăzi că în anii :;B@:;A5, regimul personal al regelui /arol II a modificat raportul de forţe dintre puterile
statului, anulnd dreptul de control reciproc, şi a eliminat garanţiile care prote7au libertăţile individuale.

Regimul antonescian a mers mai departe. Preşedintele /onsiliului de 2iniştri concentra toate puterile, devenind
conducătorul statului, în vreme ce regele, aruncat întro poziţie strict ceremonială, funcţionează în umbra sa.

"erioada cuprinsă între îndepărtarea printr-o lovitură de palat a regimului antonescian (: august 96) i abolirea
monarhiei (8 decembrie 96>) a fost marcată de evolu+ii care vor pregăti aearea în legalitate a unei noi ordini
constitu+ionale, marcate de totalitarismul comunist. *stfel, legea electorală din 96= desfiin+a senatul i instituia votul
universal feminin, iar alegerile parlamentare care au urmat ofereau "C2 i alia+ilor lor o largă ma%oritate care, un an mai
târiu, la 8 decembrie 96>, a dus la abolirea definitivă a monarhiei i la proclamarea 2epublicii "opulare 2omâne.

CONSTITUIA DIN 1J@

După cel de-al Doilea 2ăboi 'ondial, în condi+iile ocupării +ării de către sovietici, a cuceririi puterii politice de către
comuniti i a înlăturării monarhiei, s-a pus problema adoptării unei noi Constitu+ii. Bn martie 967, după autodiolvarea
fostului parlament, au fost organiate alegeri pentru noul organ repreentativ, numit de acum Marea Ad%nare Na0iona).
 Houa Constitu+ie era adoptată în unanimitate la 1 apriie 1J@, fiind publicată în ;'onitorul Jficial< nr.7>, la aceeai
dată. $e consfin+ea noua titulatură a statului, de Rep%'i"a 6op%ar) Român)  i se precia caracterul său de „stat 
 'o'ular1 unitar1 inde'endent şi suveran”, care „a luat iin!" 'rin lu'ta dus" de 'o'or1 *n runte cu clasa muncitoare1
*m'otriva ascismului1 reac!iunii şi im'erialismului”.
*parent, legea fundamentală consfin+ea principii democratice, precum suveranitatea poporului, votul universal
„*ntreaga 'utere de stat eman" de la 'o'or şi a'ar!ine 'o'orului”, care „*şi e8ercit" 'uterea 'rin organe re'rezentative1
alese 'rin vot universal1 egal1 direct şi secret”.
De asemenea, statua egalitatea în fa+a legii pentru to+i cetă+enii 2epublicii "opulare 2omâne, fără deosebire de se,
na+ionalitate, rasă, religie sau grad de cultură. *cetia puteau fi alei (la : de ani) i puteau alege (participau la vot de la 97
ani) toate organele de stat.
"entru drepturile cetă+eneti afirmate în Constitu+ie se aflau drept% a m%n") a odi5n) a +n,)0)t%r). $e stipula că
8emeia a,ea drept%ri e4ae "% ')r'at%, minorit)0ie na0ionae se '%"%ra% de toate drept%rie4 s)n)tatea p%'i") era
 

or4ani-at) de stat se a8irma prote"0ia de ")tre stat a 8amiiei. !eoretic, prin Constitu+ie erau afirmate libertatea
contiin+ei i libertatea religioasă4 libertatea individuală a cetă+eanului4 libertatea presei, a cuvântului, a întrunirilor,
mitingurilor, cortegiilor i manifesta+iilor. "ractic însă, toate afirma+iile aparent democratice nu erau acoperite de garantarea
acestor drepturi, care au fost, în ma%oritatea lor, încălcate sistematic în timpul regimului comunist.
Constitu+ia din 967 nu mai prevedea principiul separării puterilor în stat, întrucât '*H devenea „organul su'rem al 
 'uterii de stat al 6,6”, deci legislativul i eecutivul se confundau.
 Prerogativele &'(  erau
• alegerea "reidiului '*H4
• formarea guvernului 2"24
• modificarea Constitu+iei4
• stabilirea numărului, atribu+iilor i denumirilor ministerelor i desfiin+area, contopirea sau redenumirea celor 
eistente4
• votarea bugetului, fiarea impoitelor i a modului de percepere a lor4
• deciderea consultării poporului prin referendum4
• acordarea amnistiei.
"rimul preedinte al "reidiului '*H a fost pro8esor% Constantin I2 6ar5on, care oficial era eful statului român.
 Pre)idiul*
• convoca '*H în sesiuni ordinare i etraordinare4
• emitea decrete4
• interpreta legile votate de '*H4
• eercita dreptul de gra+iere i comuta pedepsele4
• conferea decora+iile i medaliile 2"24
• repreenta 2"2 în rela+iile interna+ionale4
• acredita i rechema, la propunerea guvernului, pe repreentan+ii diplomatici ai 2"24
• în intervalul dintre sesiunile '*H, numea i convoca minitri la propunerea preedintelui Consiliului de
'initri4
• stabilea gradele militare, rangurile diplomatice, la propunerea guvernului4
• în ca de agresiune, declara stare de necesitate (în intervalul dintre sesiunile '*H)4
• ratifica sau denun+a tratatele interna+ionale.
6%terea e#e"%ti,)  (în fapt singura putere reală în stat) apar+inea +onsiliului de &iniştri , compus din preedintele
Consiliului de 'initri, din unul sau mai mul+i vicepreedin+i i din minitri.
Jrganele locale ale puterii de stat erau consiliile populare locale.
6%terea %de")toreas") era repreentată de instan0ee de %de"at) !i de C%rtea S%prem), dar independen+a %usti+iei
era practic desfiin+ată prin interven+ia factorului politic.
Dei Constitu+ia sus+inea garantarea proprietă+ii private ;agonisită prin muncă i economisire<, aceasta anun+a i
m)s%rie de "ooperati,i-are, care aveau să fie puse în practică mai târiu.
"revederile economice prevalau asupra celor politice, fiind instrumentul legal prin care se pregătea trecerea întregii
economii sub controlul statului. *stfel, la art.99 prevedea că mioa"ee de prod%"0ie ')n"ie !i so"iet)0ie de asi4%rare
pot de,eni proprietatea stat%%i când interesul general o cere, iar articolul 9 prevedea că atât "omer0% intern "ât !i "e
e#tern tre" s%' "ontro% stat%%i, iar art.9A pre,edea pani8i"area e"onomiei na0ionae.
Legea fundamentală din 967 nu prevedea în mod epres că rolul conducător revenea "'2, dar organele de stat erau
subordonate acestuia. Bn 96A:, în condi+iile unor epurări în rândurile partidului, a fost promulgată i o nouă constitu+ie, care
nu aducea însă modificări esen+iale celei din 967.

CONSTITUIA DIN 1J?3

Constitu+ia 2epublicii "opulare 2omâne din 3@ septem'rie 1J?3 N;uletinul Jficial al 'arii *dunări Ha+ionale a
2epublicii "opulare 2omâne< nr.9 din :>.86.96A:O este constitu+ia prin care se consfin+ete aservirea totală a 2omâniei fa+ă
 

de 32$$. Bn aceasta se vorbete pentru prima dată despre proprietatea socialistă (art.=), care a constituit mi%locul economic
de aservire a cetă+eanului, precum i de ;rolul conducător al partidului< (art.7=), mi%locul politic de aservire a lui.
Constitu+ia din 96A: definea baa politică a statului ;democrat-popular<, fundamentată pe dictatura proletariatului,
stipulând epres căror clase sociale le apar+inea puterea de stat i indicând modalitatea de eercitare a acestei puteri prin
;realiarea alian+ei dintre clasa muncitoare i +ărănimea muncitoare, în care rolul conducător îl de+ine clasa muncitoare<.
"rincipiile fundamentale ale acestei Constitu+ii sunt suveranitatea poporului, unitatea puterii de stat i eercitarea
acesteia prin organe repreentative, centralismul democratic, planificarea na+ională, legalitatea populară, activismul social
i politic al cetă+enilor. $tatul român este definit ca un ;stat democrat-popular<, unitar, suveran i independent, dar 
nefăcându-se nicio referire la caracterul său indiviibil sau inalienabil.
Bn Capitolul # / ;Jrânduirea socială<, sunt cuprinse următoarele reglementări „6e'ublica ,o'ular" 6om)n" este stat 
al oamenilor muncii de la oraşe şi de la sate”  (art.9)4 „$aza 'uterii *n 6e'ublica ,o'ular" 6om)n" este alian!a clasei
muncitoare cu !"r"nimea muncitoare1 *n care rolul conduc"tor a'ar!ine clasei muncitoare” (art.:)4 „6e'ublica ,o'ular"
 6om)n" s#a n"scut şi s#a *nt"rit ca rezultat al eliber"rii !"rii de c"tre or!ele armate ale Bniunii Sovietice1 de sub Augul 
 ascismului şi de sub domina!ia im'erialismului1 ca rezultat al dobor)rii 'uterii moşierilor şi ca'italiştilor de c"tre masele
 'o'ulare de la oraşe şi de la sate *n runte cu clasa muncitoare1 sub conducerea ,artidului /omunist 6om)n” (art.).
Forma politică prin care se eercita puterea era repreentată de organele statului, sistem ce avea o construc+ie
 piramidală, ierarhiată i centraliată, în fruntea acesteia situându-se '*H, ca organ suprem al puterii în stat. *rticolul =
eprima esen+a orânduirii social-economice astfel ;Fundamentul forma+iunii social-economice socialiste este proprietatea
socialistă asupra mi%loacelor de produc+ie, care are fie forma proprietă+ii de stat (bun comun al poporului), fie forma
 proprietă+ii cooperatist-colectiviste (proprietatea gospodăriilor colective sau a organia+iilor colectiviste)<.

CONSTITUIA DIN 1JF?

Bn condi+iile în care începuse procesul de destaliniare i venise la conducerea partidului unic Hicolae Ceauescu, odată
cu schimbarea denumirii +ării în 2epublica $ocialistă 2omânia, la 31 a%4%st 1JF?, a fost adoptată o nouă constitu+ie,
 publicată în ;uletinul Jficial al 2.$.2< nr.9P:9.87.96=A. *ceasta prevedea în mod eplicit că for+a conducătoare a întregii
societă+i este "artidul Comunist 2omân i că scopul tuturor ;oamenilor muncii< (nu se vorbea prea mult de na+iune) este
construirea societă+ii socialiste i asigurarea condi+iilor pentru trecerea la comunism.
Constitu+ia din 96=A nu aducea modificări importante în ceea ce privete atribu+iile '*H, care repreenta în continuare
;organul suprem al puterii de stat, unicul organ legiuitor al 2epublicii $ocialiste 2omânia< (art.:).
Euvernul îi păstra denumirea de Consiliul de 'initri i era definit ca organul suprem al administra+iei de stat.
!ribunalele i procuratura rămâneau subordonate factorului politic repreentat de "C2.
Constitu+ia consfin+ea caracterul socialist (i cooperatist) al proprietă+ii i al economiei. $tatul era proprietarul bogă+iilor 
de orice natură ale subsolului, minele, terenurile din fondul funciar de stat, pădurile, apele, ivoarele de energie naturală,
fabricile i uinele, întreprinderile agricole de stat, sta+iunile pentru mecaniarea agriculturii, căile de comunica+ie,
mi%loacele de transport, telecomunica+iile de stat, fondul de clădiri i locuin+e, baa materială a institu+iilor social-culturale
de stat.
"rima modificare importantă adusă Constitu+iei din 96=A dateaă din februarie 96=7, când a avut loc reorganiarea
administrativă a teritoriului. $e revenea la %ude+e ca forme de administrare locală, în locul regiunilor i raioanelor de
inspira+ie sovietică, se introducea calitatea de municipii pentru oraele mari.
"e măsură ce puterea personală a lui Ceauescu cretea, a devenit necesară i consfin+irea acestui proces prin modificări
constitu+ionale. După ce a devenit secretar general al "C2, ales de Congresul partidului, fără a mai depinde de Comitetul
Central, următorul pas pe calea consolidării sale a fost înfiin+area func+iei de preedinte, la 3 martie 1J@, prin
modificarea Constitu+iei din 96=A.
 Prerogativele preşedintelui , ales de '*H, erau foarte largi
•  preida Consiliul de $tat4
• repreenta puterea de stat în rela+iile interne i interna+ionale4
• era comandantul suprem al for+elor armate i preedintele Consiliului *părării 2$24
•  preida edin+ele Consiliului de 'initri, atunci când era necesar4
 

• stabilea măsurile de importan+ă deosebită ce priveau interesele supreme ale +ării, care urmau să fie supuse de
către '*H spre consultarea poporului, prin referendum4
• numea i revoca, la propunerea primului-ministru, viceprim-minitrii, minitrii i preedin+ii altor organe
centrale ale administra+iei de stat4
• numea i revoca preedintele i membrii !ribunalului $uprem4
• conferea decora+ii4
• încheia tratate interna+ionale în numele 2$24
• stabilea rangurile misiunilor diplomatice4
•  proclama starea de necesitate în ca de urgen+ă4
• acorda gra+ierea4
• acorda dreptul de ail4
• emitea decrete preiden+iale i deciii.

CONSTITUIA DIN 1JJ1

*doptată de "arlament la :9 noiembrie 9669 i aprobată apoi de către popor prin referendum la 7 decembrie 9669
(>] pentru), Constitu+ia cuprinde principiile de organiare ale statului i asigură buna func+ionare a institu+iilor acestuia.
"otrivit Constitu+iei, autorită+ile publice ale statului român sunt  'arlamentul1 'reşedintele 6om)niei1 guvernul1
administra!ia 'ublic" şi autoritatea Audec"toreasc". $unt garantate separa+ia puterilor în stat, proprietatea privată,
respectarea drepturilor omului (libertatea de gândire, de contiin+ă, de epresie).
6arament% României este organul repreentativ al poporului român i unica autoritate legiuitoare a +ării (art.A7). @l
adoptă legi constitu+ionale, legi organice i legi ordinare (art.>:). "arlamentul este alcătuit din Camera Deputa+ilor i
$enat, ai căror membri sunt alei prin vot universal, egal, direct, secret i liber eprimat, pentru un mandat de  ani.
@ercită control asupra guvernului, are drept de interpelare i de anchetă.
6re!edintee României  repreintă statul român i este garantul independen+ei na+ionale, al unită+ii i integrită+ii
teritoriale a +ării. @l vegheaă la respectarea constitu+iei i la buna func+ionare a institu+iilor statului. Bn acest scop,
 preedintele eercită func+ia de mediere între puterile statului, precum i între stat i societate. 'andatul preedintelui este
de  ani, iar începând cu alegerile preiden+iale din :88, de A ani. *re dreptul la maim două mandate. @l numete pe
 primul-ministru, poate să diolve "arlamentul (în condi+ii precise), este comandantul for+elor armate, promulgă legile etc.
;%,ern% duce la realiarea politicii interne i eterne a statului român. @ste alcătuit din primul-ministru, minitri i
al+i membri stabili+i prin lege organică. Euvernul este responsabil în fa+a "arlamentului.
C%rtea Constit%0iona) este unica autoritate de %urisdic+ie fa+ă de orice altă autoritate publică, se pronun+ă asupra
constitu+ionalită+ii legilor, deciiile sale fiind obligatorii.
Administra0ia p%'i") cuprinde autorită+ile publice centrale aflate în subordinea guvernului, precum i autorită+ile
 publice locale la nivelul %ude+elor, oraelor i comunelor. Euvernul numete câte un prefect în fiecare %ude+ i în
municipiul ucureti care vegheaă asupra respectării legalită+ii hotărârilor adoptate.
A%torit)0ie %de")tore!ti. Kusti+ia se realieaă prin Curtea $upremă de Kusti+ie i prin celelalte instan+e
 %udecătoreti. Kudecătorii sunt independen+i i se supun numai legii.
A,o"at% popor%%i  este numit de $enat, pe o durată de  ani, i vegheaă asupra respectării drepturilor i a
libertă+ilor cetă+enilor.
*ceastă constitu+ie a fost reviuită în :88 pentru a pune legea fundamentală în concordan+ă cu noile realită+i impuse
de viitoarea aderare a 2omâniei la H*!J i 3niunea @uropeană. *rticolele reviuite ale Constitu+iei din 9669 au fost
supuse aprobării na+iunii prin referendum(97-96 octombrie :88).
 

 
(?(
STATUL ROMÂN MODERN
DE LA 6ROIECT 6OLITIC LA REALIZAREA R OMÂNIEI MARI

6ROIECTE 6OLITICE BI ÎNCERCQRI DE MODERNIZARE
 ÎN S6AIUL ROMÂNESC
.se"o% *VIII(+n"ep%t% se"o%%i *I*/

Sit%a0ia poiti") a 6rin"ipateor +n se"o% a *VIII(ea

#nstaurarea domniilor fanariote după 9>99, provocase un considerabil impact asupra societă+ii româneti, marcat printr-o intrare mai profundă a
"rincipatelor în lumea Jrientului, după ce dobândiseră sentimentul europenită+ii lor, prin scrierile lui Dimitrie Cantemir i stolnicul Constantin
Cantacuino.
*pari+ia i devoltarea contiin+ei na+ionale după 9>A8, făcea posibilă ideea de regenerare i redeteptare na+ională a românilor, de renatere
culturală. *ceastă idee avea semnifica+ia unei moderniări, care nu devenea posibilă decât prin europeniare, adică prin ieirea turco-orientală, prin
renun+area la institu+iile lipsite de modernitate i refractare la nou.
*plicarea reformelor a fost stân%enită de fluctua+iile domina+iei otomane, de interven+ia turcilor i, nu în ultimul rând, de ostilitatea boierimii.
*gravarea decaden+ei otomane i seria răboaielor ruso-austro-otomane au adus în scena istorică noile solu+ii politice antifanariote ale micării de
emancipare na+ională.

G6ro'ema orienta)H $ "adr% pentr% eman"iparea românior

După asediul 0ienei (9=7), decăderea #mperiului Jtoman se accentueaă iar vechea ;problemă orientală< dobândete un nou con+inut. Bn secolul al
&0##-lea concuren+a dintre absburgi i 2omanovi pentru motenirea ;omului bolnav< al @uropei a generat răboaie care au marcat sud-estul european i
au obligat #mperiul Jtoman la importante cedări teritoriale.
!eatrul acestor răboaie a fost de cele mai multe ori teritoriul "rincipatelor române, pe care un contemporan le caracteria drept ;corăbii în furtună<.
Dei românii se închinaseră turcilor prin tratate ;nu ca învini ci ca învingători<, "rincipatele au făcut parte din proiectele de împăr+ire a #mperiului Jtoman.
Bnfrângerile suferite de turci în fa+a puterilor cretine au avut drept consecin+ă anearea unor teritorii româneti de către statele cretine din vecinătate
 precum i creterea îngri%orării marilor puteri pentru echilibrul european, implicit a interesului lor fa+ă de "rincipate.
*ceastă con%unctură a oferit elitei româneti posibilitatea să ac+ionee pentru modificarea statutului interna+ional al "rincipatelor, având ca fundal
 proiec+ia statului român modern.

Re8ormism% domnes"
a/ Re8orme poiti"e !i so"iae
Constantin Ma,ro"ordat .1(1FJ/, a domnit alternativ în 'oldova i ?ara 2omânească. Domnul a început, având aprobarea "or+ii, aplicarea
 programului de reorganiare a institu+iilor fiscale, administrative i %udiciare în spiritul de ra+ionaliare a statului. 2eformele aplicate succesiv în cele
două +ări, au avut în vedere realiarea unei monarhii moderate prin puteri intermediare i corpuri constituite în cadrul *dunărilor de $tări.
2eorganiarea via sistemul fiscal, în sensul asigurării stabilită+ii masei +ărăneti i sporirea competen+ei statului în reglementarea raporturilor de
 proprietate. Ca urmare, la 1@F în ?ara 2omânească i la 1@J în 'oldova, !er'ia a 8ost des8iin0at) . Fotii erbi au devenit clăcai, liberi din punct de
vedere %uridic, dar lipsi+i de pământ.
Maria Tere-a .1@(1/  a deschis o nouă faă în istoria practicii reformiste la nivelul întregului #mperiu habsburgic, cu efecte i în
!ransilvania, continuată de Iosi8 a II(ea .1(1J/ . "rincipala reformă cu înrâurire în !ransilvania a fost reforma socială. La 33 a%4%st 1?, la
câtva timp după răscoala condusă de orea, Cloca i Crian, o patent) imperia) des8iin0a +n mod o8i"ia io')4ia din Transi,ania . Ca i în
"rincipate însă, reforma nu a îmbunătă+it decât par+ial condi+ia +ărănimii.
'/ Re8orme %ridi"e
 

"rimul cod de legi fanariot s-a tipărit în 1, din ini+iativa lui *leandru #psilanti,  ,avilniceasca condic", care se va aplica în ?ara 2omânească
 până în prea%ma revolu+iei lui !udor 0ladimirescu, când a fost înlocuit cu legiuirea /aragea IMIMH . /odul /allimachi IMILH  i Legiuirea Caragea
s-au redactat din ini+iativa domnilor fanario+i S"arat Caima"5i ('oldova) i Ioan Cara4ea (?ara 2omânească).
"/ Re8orme rei4ioase !i "%t%rae
Bn !ransilvania, 'aria !erea a restaurat din ra+iuni de stat, prin edictul din ILKN , ortodoia pentru a salva unirea religioasă. "rin politica
colară, în special prin  6atio -ducationis (9>>>), paralel cu sporirea re+elei colare rurale i instruc+ia preo+imii, s-a format o elită intelectuală
instruită în universită+i catolice, la 2oma sau 0iena, care promova idei în avanta%ul emancipării na+ionale. 2eformele în acest domeniu au fost
continuate de către #osif ##, care prin  -dictul de toleran!" (9>79) asigura liberul eerci+iu religiilor necatolice, fără ca să pre%udiciee primatul
catolicismului.
"rin reformele practicate de fanario+i s-a îndeplinit un proces de unificare treptată a condi+iilor politice i sociale din "rincipate care pregăteau
unificarea pe care o va aduce secolul următor.

Re8ormism% 'oieres"
a/ Interna0ionai-area pro'emei 6rin"ipateor
Contien+i de greutatea men+inerii unei identită+i politice proprii, într-o onă politică disputată de marile puteri vecine, boierii au încercat să
interna+ionaliee problema "rincipatelor transformându-le în state neutre tampon, menite a preveni ciocnirea intereselor divergente ale 2usiei,
*ustriei i !urciei. "entru prima dată, ideea statului tampon, pus sub protec+ia 2usiei, *ustriei i "rusiei, a fost eprimată de divanul muntean la
9>>:. *pelul la dreptul istoric era menit să argumentee înlocuirea regimului fanariot care încălca, prin acordul "or+ii, privilegiile +ărilor. *ceste
memorii, prin con+inutul lor, mărturisesc o atitudine na+ională la boierime i cler, manifestată la nivel interna+ional, tendin+ă care va constitui punctul
de plecare al programului revendicativ de la sfâritul secolului &0### i începutul secolului &#&.
Bn cererile i memoriile trimise către puterile cretine de boierimea pământeană, ca i în proiectele de reforme, se avea în vedere i statutul
 %uridic al "rincipatelor dunărene, cerându-se lărgirea autonomiei pe baa vechilor capitula+ii încheiate cu "oarta.
'/ 6roie"te poiti"e
Bn secolul &0### i la începutul secolului &#&, programul politic nu s-a fiat în "rincipate într-un act fundamental, în totalitatea lor memoriile i
 proiectele de reformă l-au formulat coerent i l-au articulat în raport cu principala problemă recâtigarea independen+ei prin abolirea domina+iei
turco-fanariote. $olu+iile oferite de către boieri au fost, în ma%oritatea lor, reformiste.
"rincipala preocupare a programelor elaborate de către boieri a viat  'roblema ormei de guvern"m)nt   a "rincipatelor. Bntre 9>9= i 97:9,
 boierimea a cerut de 8 de ori înlocuirea fanario+ilor cu domni alei de +ară, repetându-i cererea la Constantinopol, "etersburg, 0iena sau "aris.
2eultă că boierimea a fost tot timpul ostilă oricărui tip de absolutism fanariot, i că recâtigarea puterii politice a fost elementul 'rinci'al   al
 programului său politic pân) a 131. Bn aceste proiecte politice, boierii au propus diferite forme de guvernământ pentru "rincipate. Bn 1FJ, partida
na+ională9, condusă de mitropoit% ;a,ri Caima"5i  al 'oldovei, propunea insta%rarea %nei rep%'i"i aristo"rati"e "ond%s) de 13 mari
'oieri.
oierimea mică i mi%locie a avut ini+iativa unor proiecte politice în condi+iile unei aprigi confruntări de interese între puterile vecine pentru
suprema+ie politică în sud-estul european.  4emoriul din ILLO, de eemplu, sus+inea unirea 'oldovei cu ?ara 2omânească, iar cel din 1J13
revendica unirea i independen+a "rincipatelor sub protec+ia 2usiei i a *ustriei. 'arele vistier #ordache 2osetti-2osnovanu a scris în 979>-9797 nu
mai pu+in de opt proiecte de reformă, propunând instaurarea unui regim politic în care domnia să fie un simplu organ de supraveghere i control,
 puterea reală trecând în mâna unei *dunări Jbteti i a unui divan controlat de boierime. Bn 978:, Dumitrache $turda elabora  ,lanul de obl"duire
NconducereO aristo#democr"ticeasc", ce propunea un proiect republican de nuan+ă aristocratică.
Din punct de vedere social, programele boiereti nu aduceau nimic nou, situa+ia +ărănimii nu era uurată, pentru sate eploatarea pământeană
 putea fi tot atât de grea ca i cea fanariotă.
"rogramul politic, prin revendicările lui na+ionale, a reuit în fa+a a"0i%nii %i T%dor Vadimires"% I, să solidariee întregul corp social al
na+iunii. "rogramul micării lui !.0ladimirescu, /ererile norodului rom)nesc  (97:9), era în aparen+ă îndreptat împotriva fanario+ilor, nu a "or+ii. Bn
realitate, alungarea grecilor era doar primul pas pe calea cuceririi independen+ei.
oierii au continuat ac+iunile i după înfrângerea micării lui 0ladimirescu, ob+inând pentru +ară câtiguri pre+ioase. Bn 97:9 i 97:: ei au
elaborat nu mai pu+in de >A de memorii i proiecte de reformă, pe care le-au înaintat ruilor, turcilor i austriecilor, cerând recunoaterea drepturilor 
na+ionale i, în primul rând, reacordarea dreptului de a avea domni pământeni. Drept consecin+ă a acestor ac+iuni, în septem'rie 133, "oarta a
acceptat înlocuirea fanario+ilor numindu-l pe Erigore Ehica domn al ?ării 2omâneti i pe #oni+ă $turda domn al 'oldovei.
Bn 133, Ioni") T)%t% a redactat /onstitu!ia c"rvunarilor (înaintată domnitorului #oni+ă $andu $turda), iar Simion Mar"o,i"i semneaă
 (şez"m)ntul 'oliticesc. "rimul sus+inea ;monarhia mărginită i motenitoare< i revendicări precum garantarea libertă+ii persoanei, a egalită+ii în fa+a
legilor sau formarea unei adunări repreentative / $fatul Jbtesc, iar al doilea organiarea statului pe baa separării puterilor.
!reptat, micările politice au căpătat o organiare mai închegată, cu aderen+ă în rândul boierimii liberale, intelectualilor i orăenilor.
2eformele propuse de E%8rosim 6ote"a urmăreau instituirea impoitului pe venit, libertatea tiparului i a ocupării func+iilor administrative.
Dini"% ;oes"% în lucrarea 2nsemnare a c"l"toriei mele (97:=), sus+inea unirea tuturor provinciilor româneti sub forma Daciei 'ari.

1 "artida na+ională S grupare a nobilimii pământene care revendica, în secolul &0### respectarea autonomiei statale, revenirea la domnii pământene,
eliminarea grecilor din administra+ie i biserică.

8 Bn timpul tratativelor de pace de la 1itov (9>69), boierii munteni au înaintat un memoriu 2usiei i *ustriei prin care revendicau autonomia i
neutralitatea +ării sub garan+ia *ustriei i 2usiei, desfiin+area obliga+iilor fa+ă de "oartă (cu ecep+ia tributului), alegerea unui domn pământean,
desfiin+area raialelor, libertatea comer+ului.
 

Eruparea na+ională din ?ara 2omânească din %urul lui Ion Câmpinean% a elaborat în 1, două documente referitoare la organiarea ?ării
2omâneti. "rimul, intitulat  (ct de unire şi inde'enden!" , cerea înlăturarea sueranită+ii otomane i a protectoratului +arist, unirea principatelor într-
un regat al Daciei, alegerea unui domn ereditar. *l doilea act era un proiect de constitu+ie, %s"bitul act de numire a suveranului rom)nilor . *ctivită+i
asemănătoare desfăura i societatea secretă  Cr"!ia (97), care avea înscrise în program obiective precum unirea ?ării 2omâneti cu 'oldova,
independen+a acestora, emanciparea clăcailor, egalitatea cetă+enilor în fa+a legii. $ocietatea  Cr"!ia, a avut un rol principal în pregătirea i
desfăurarea 2evolu+iei de la 977 în ?ara 2omânească.

A"0i%nea %i T%dor Vadimires"% $ "onte#t o'ie"ti,e7pro4ram %rm)ri

Bn ultimul deceniu al epocii fanariote, lumea cretină sud-est europeană intră într-un proces de radicaliare politică. J societate secretă,  -teria, avea ca scop
eliberarea grecilor, cu spri%inul 2usiei, pe fondul unei răscoale generale a cretinilor din alcani. 'icarea stabilise legături i cu boierii români, inclusiv cu aceia
de la vârful ierarhiei politice.
La cumpăna anilor 97:8-97:9, trei mari boieri munteni gândesc organiarea unei răscoale pentru ob+inerea vechilor privilegii ale +ării, alegându-l comandant
militar pe !udor 0ladimirescu, mic boier cunoscut pentru rela+iile cu @teria i pentru sentimentele sale antifanariote i antiturceti. Bn ianuarie 97:9, !udor 
0ladimirescu a fost învestit cu conducerea militară a răscoalei4 la rândul său, a semnat o conven+ie militară cu eteritii, cu scopul îndepărtării domina+iei otomane.
După moartea, în condi+ii suspecte, a ultimului domn fanariot al ?ării 2omâneti, !udor a guvernat +ara timp de câteva luni. Bntre timp însă, din ra+iuni diplomatice,
2usia a deavuat public @teria i tulburările pricinuite de aceasta în "rincipate. "oi+ia 2usiei i iminen+a interven+iei militare otomane l-au determinat pe !udor să
încerce o apropiere de "oartă, prin incriminarea eclusiv a fanario+ilor. Dacă din perspectiva românească această poi+ie putea fi convenabilă, din perspectiva
antiotomană a @teriei, a fost asimilată trădării. La sfâritul lui mai 97:9, !udor a fost %udecat, condamnat i eecutat de eteriti.
Documentele micării conduse de !.0ladimirescu sunt alcătuite dintr-o seamă de proclama+ii ( ,roclama!ia de la ,adeş) i din /ererile norodului rom)nesc,
combina+ie de program politic i act cu valoare constitu+ională, atât timp cât domnul, la instalare, ar fi trebuit să %ure pe acest document. Documentul întemeia
statul pe principiul suveranită+ii poporului, repreentat de *dunarea Horodului i reclamau anularea legilor abuive adoptate fără acordul acesteia. Domnul trebuia
să fie ales de +ară, privilegiile boiereti desfiin+ate, promovarea în func+ii să se facă după merit i veniturile din slu%be să se desfiin+ee4 se încredin+a mânăstirilor 
între+inerea unei armate de  888 de panduri i :88 de arnău+i ;cu leafă uoară<4 reforma fiscală ar fi înlocuit dările vechi printr-un impoit unic plătibil în patru
rate, desfiin+ând categoriile privilegiate ale scutelnicilor i poslunicilor. Hu lipsea nici anularea vămilor interne, în vederea unificării pie+ei na+ionale. Dar $fânta
*lian+ă nu putea accepta sistemul stabilit la Congresul de la 0iena.
"e măsura conturării tot mai clare a pericolului interven+iei militare otomane, programul social se estompeaă tot mai mult. /ererile norodului rom)nesc
con+in o serie nesistematiată i vagă de proiecte de reformă, dintre care multe se regăsesc i în scrierile boierilor reformatori. Hu mai cere nici măcar îndepărtarea
imediată a fanario+ilor, ci doar limitarea abuurilor acestora.
#nterven+ia militară otomană a pus capăt micării lui !udor 0ladimirescu. @lita politică românească a recuperat însă, prin redactarea unui număr impresionant
de memorii i proiecte de reformă, întregul +el declarat (antifanariot) al acesteia. Bn septembrie 97::, "oarta a acceptat restaurarea domniilor pământene, numindu-i
 pe Erigore #0 Dimitrie Ehica în ?ara 2omânească i pe #oni+ă $andu $turda în 'oldova.
2evenirea la domniile pământene poate fi interpretată ca o schimbare de regim politic, în măsura în care institu+ia domniei devine na+ională (pământeană).
$tructura organiării de stat (institu+iile) nu s-a modificat până la adoptarea 2egulamentelor Jrganice. Bn deceniile  i  ale secolului &#&, boierimea reformatoare
a redactat eci de proiecte, viând moderniarea organiării interne i, în primul rând, redactarea unor legi fundamentale.
 Hevoia de reorganiare internă era recunoscută i în principalele acte interna+ionale referitoare la "rincipate (Conven+ia de la *55erman , !ratatul de la
*drianopol). !ratatul de la *drianopol (97:6) consacra individualitatea politică a ?ărilor 2omâne, instituia oficial protectoratul rusesc asupra acestora i prevedea
reorganiarea administrativă internă în temeiul unor noi reglementări, viitoarele 2egulamente Jrganice.
"/ 6roie"te "are ,i-a% aspe"t% na0iona
Bn absen+a unei nobilimi na+ionale în !ransilvania, conducerea luptei românilor pentru drepturi politice a fost asumată în secolul &0### de către
cler. Figura repreentativă a fost cea a episcopului greco-catolic Ino"5entie Mi"%. Bn memoriile sale a cerut includerea românilor între $tări ca
na+iune aparte. "ermanent a dublat revendicările sale de ordin ecleiastic cu cele na+ionale, cerând repreentarea na+iunii în via+a publică i anularea
legilor discriminatorii pentru români. #nochentie 'icu în S%ppe# Li'e%s, memoriu înaintat Cur+ii de la 0iena, oferea o imagine cuprinătoare a
stării na+iunii, cu referiri la vechimea ei istorică, dar în special înfă+iând condi+ia socială i politică a românilor. @l cerea declararea na+iunii române
ca a patra na+iune receptă, repreentarea ei în sistemul de $tări, în institu+iile provinciale, la nivelul celorlalte na+iuni.
De la sfâritul secolului &0###, elita românească din !ransilvania s-a fiat în cele din urmă la o formulă politică neconfesională, la un act
repreentativ na+ional. S%ppe# Li'e%s Vaa"5or%m a fost elaborat de personalită+ile de prim-plan din via+a intelectuală $amuil 'icu, Eheorghe
1incai, "etru 'aior, #oan "iuariu 'olnar, #osif 'ehei, udai Deleanu, #oan "ara. $emnat în numele na+iunii de categoriile sale libere, $upple-ul
sintetia principalele cereri ale românilor tergerea numirilor odioase i %ignitoare de tolera+i, admii, i reaearea na+iunii române în uul tuturor 
drepturilor civile i ;regnicolare<, să i se redea na+iunii locul pe care l-a avut în via+a politică în evul mediu, clerul, nobilimea i plebea să se
considere la nivelul $tărilor care constituiau uniunea celor trei na+iuni, repreentarea propor+ională în Dietă i în func+ii.

Re4%amentee or4ani"e !i domniie re4%amentare

2egulamentele organice au intrat în vigoare în 11 în ?ara 2omânească i în 13 în 'oldova. Din punct de vedere al con+inutului,
cuprindeau, pe lângă reguli pentru organiarea puterilor statului, norme de drept administrativ sau financiar sau chiar dispoi+ii de drept
C "revederi ale Conven+iei de la *55erman (97:=) alegerea domnilor dintre boierii pământeni pe o durată de > ani4 libertatea comer+ului după
achitarea obliga+iilor fa+ă de "oartă / tributul i cuantumul celorlalte obliga+ii rămâneau cele fiate anterior4 încetarea eilului boierilor pământeni,
 participan+i la revolu+ia de la 97:94 instituirea unor comisii care să propună măsuri pentru îmbunătă+irea situa+iei "rincipatelor.

 "revederi ale !ratatului de la *drianopol (97:6) restituirea către ?ara 2omânească a cetă+ilor turceti de pe malul stâng al Dunării (!urnu, Eiurgiu
i răila)4 autonomia administrativă a "rincipatelor4 stabilirea grani+elor pe talvegul Dunării4 numirea domnilor pe via+ă4 libertatea comer+ului i
scutirea "rincipatelor de obliga+ia aproviionării #stanbulului4 dreptul de naviga+ie pe Dunăre cu vase proprii4 îngrădirea dreptului de interven+ie a
!urciei în "rincipate4 men+inerea ocupa+iei ruseti i obliga+ia "or+ii de a recunoate viitoarele regulamente administrative ale "rincipatelor.
 

civil, deoarece răspundeau în primul rând nevoii de a pune capăt abuurilor din toate domeniile. 2egulamentele organice au schi+at
separarea puterilor în stat i pot fi considerate ;actul de natere a parlamentarismului în 2omânia<, fiind primele legiuiri care instituie
adunări formate pe baă de sufragiu, care, prin participare la activitatea legislativă, limitau puterea efului statului.
Domn%, ales pe via+ă, este organul central al întregii structuri statale. @l singur are drept de ini+iativă legislativă, numete minitri,
 poate refua publicarea legilor votate în adunare, fără a fi obligat să preinte motiva+ii, are dreptul de a diolva adunările. Ad%n)rie
o'!te!ti  debăteau i adoptau proiectele de lege trimise de domn. $fatul domnesc este înlocuit cu S8at% administrati, , alcătuit din
minitri, efi ai departamentelor nou-înfiin+ate. @rau reorganiate %usti+ia i administra+ia i se ini+iau o serie de măsuri importante în
domeniile edilitar, penitenciar, al pensiilor i a%utoarelor sociale, al instruc+iei publice.
Bn 1@, au fost numi+i (nu alei, aa cum prevedeau 2egulamentele Jrganice), Ae#andr%  ;5i"a ('untenia) i Mi5ai St%rd-a
('oldova). *cuat de proastă gestiune i de lipsă de autoritate, *leandru Ehica a fost destituit i înlocuit cu ;5eor45e =i'es"% .1@3/,
singurul domn ales în conformitate cu prevederile 2egulamentului Jrganic. *ceste trei domnii poartă denumirea de ;domnii
regulamentare<. Dei au aplicat programe reformatoare la nivel institu+ional i de cretere a gradului de civilia+ie, domnii regulamentari au
fost vehement contesta+i în epocă i s-au confruntat cu opoi+ia cvasipermanentă a clasei politice.

6ROIECTUL 6OLITIC 6ABO6TIST
;Hoi vrem să ne unim cu +araM<
('area *dunare Ha+ională de la la%, -A mai 977)

Conte#t
*nul 977 s-a afirmat în plan european, atât prin grăbirea procesului de afirmare a principiului suveranită+ii na+iunilor în fa+a legitimită+ii
monarhiilor, cât i prin schimbarea raportului de for+e pe continent. 2evolu+iile de la 977 au fost o continuare a 2evolu+iei francee din 9>76,
eveniment ce încercase să impună principiile de organiare a statului modern. "e de altă parte, revolu+iile repreintă reac+ia popoarelor europene
împotriva sistemului stabilit de monarhiile absolutiste în urma Congresului de la 0iena din 979A.
"roiectele reformatoare elaborate în ?ările 2omâne de la începutul secolului &#& au atins punctul culminant prin 2evolu+ia de la 977-976.
*ceasta avea să cuprindă, într-un singur program, propunerile de reforme pentru care activaseră repreentan+ii românilor în perioada anterioară. "rin
 programul de la 977, românii îi afirmau dorin+a de a se alătura na+iunilor europene moderne.
&a"torii 8a,ora'ii de"an!)rii re,o%0iei române de a 1@
"entru intelectualii români, anul 977 a marcat triumful ideii de na+iune. Bn ambele "rincipate i în #mperiul habsburgic ei i-au %ustificat cererile
de independen+ă sau autonomie politică prin invocarea dreptului legitim la autodeterminare al unei comunită+i etnice. Bn ?ara 2omânească i
'oldova, intelectualii au căutat să desfiin+ee protectoratul 2usiei i să restabilească echilibrul cu #mperiul Jtoman, în timp ce în !ransilvania, anat
i ucovina ei i-au propus să unească to+i românii într-un singur stat autonom.
2evolu+ia de la 977 din "rincipatele 2omâne a fost, în primul rând opera intelectualilor liberali paoptiti, care recunoteau în *pus un model
 politic i cultural demn de urmat i la ei acasă.
*spira+iile genera+iei de la 977 i-au găsit epresia practică în nemul+umirea generală a tuturor claselor sociale din "rincipate, fa+ă de condi+iile
 politico-economice eistente.

&orme de a"0i%ne a românior a 1@

Ca în orice revolu+ie democratică, distingem într-o primă faă două planuri de manifestare ale spiritului na+ional, două comportamente, cel
+ărănesc, tradi+ional i cel burghe, liber-democrat, al elitei intelectuale i al burgheiei. #ntelectualitatea a prelungit în primele luni ale revolu+iei
tradi+ia legalistă, peti+ionară din micarea românească, caracteristică perioadei premergătoare revolu+iei de la 977. Convocarea unor adunări
 populare la ini+iativa elitei a marcat începutul procesului de organiare a revolu+iei, ce a urmărit fuiunea celor două tipuri distincte de
comportament. *pelul la adunarea na+ională ca organism suprem care să decidă în afacerile na+ionale are i o altă semnifica+ie, mai ales în
!ransilvania. @a opune dreptului istoric al guvernan+ilor, întemeiat pe cucerire, ideea democratică a repreentativită+ii unui popor, argumentului
istoric pe cel demografic cantitativ, minorită+ii privilegiate un întreg popor, na+iunii politice de sorginte medievală, na+iunea etnică. !actica legalistă
 propusă de intelectualitatea românească a dominat la începutul revolu+iei în toate teritoriile româneti. J inova+ie o constituie în această revolu+ie i
abandonarea principiilor elitiste în favoarea repreentativită+ii na+iunii, încorporând în na+iune mul+imea poporului. Bn ?ara 2omânească s-a format
un Comitet revolu+ionar însărcinat cu organiarea unei revolte armate. "rincipiile eprimate de către Comitet% re,o%0ionar de a Isa- .J(31 i%nie
1@/ îi au sorgintea în evolu+ia ideilor cuprinse în memorandumurile boierilor reformatori, în proclama+ia dată de !udor 0ladimirescu i în
aspira+iile boierilor liberali din adunările legislative din cele două "rincipate. 'icările revolu+ionare au continuat la ucureti, ducând la instaurarea
unui 4%,ern pro,i-ori% .1@(3F i%nie 1@/ , format în ma%oritate din tineri intelectuali liberali. Euvernul revolu+ionar a încercat să-i consolidee
 poi+ia prin promovarea unor reforme i înfiin+area de noi institu+ii.

&a"torii "are a% +mpiedi"at +n8)pt%irea pro4rameor re,o%0ionare a 1@(1@J

 

Bn ?ara 2omânească, interven+ia străină a pus capăt activită+ii i eisten+ei guvernului revolu+ionar i a curmat eforturile acestuia privind
reforma. Cooperarea dintre 2usia i "oarta Jtomană a spulberat speran+ele de supravie+uire ale guvernului provioriu. *cesta a fost înlocuit cu o
Locotenen+ă domneascăA, formată din #..2ădulescu, Hicolae Eolescu, Christian !ell i mai apoi de un caimacam =. Din septembrie 977, ruii au
instituit controlul asupra ?ării 2omâneti i 'oldovei. La 9 septembrie armata otomană a intrat în ucureti, interven+ia armată punând capăt
revolu+iei i în ?ara 2omânească. Bn 'oldova nu s-au desfăurat confruntări militare, revolu+ionarii desfăurându-i cea mai mare parte a ac+iunilor 
în eil, deoarece domnitorul 'ihail $turda a luat măsuri împotriva acestora de teama unei interven+ii din partea 2usiei.
Bn !ransilvania, ac+iunile românilor îndreptate împotriva unirii !ransilvaniei cu 3ngaria au euat. La 17 mai 1@, Dieta de la Clu% a votat
 pentru anearea !ransilvaniei la 3ngaria.
"entru revolu+ia română din !ransilvania, adunarea din septembrie 977 de la la% a însemnat începutul insurec+iei, abandonarea legalită+ii i
asumarea revolu+iei ca mi%loc pentru transpunerea în practică a programului autodeterminării, înarmarea poporului i organiarea !ransilvaniei pe
 baa principiului de na+ionalitate. * început formarea gărilor militare româneti sub conducerea lui *vram #ancu i *ente $ever. Bn !ransilvania,
armata română urma să lupte pe două fronturi împotriva habsburgilor i împotriva revolu+iei maghiare. Bn perioada aprilie-iulie 976, într-o
încercare de a salva revolu+ia na+ională, Hicolae ălcescu a căutat să facă posibilă reconcilierea dintre guvernul ungar i *vram #ancu. Bn+elegerea s-a
încheiat prea târiu, deoarece în august 976 for+ele austriece i ruseti au reuit să înfrângă armata maghiară la 1iria (lângă *rad), punând astfel
capăt revolu+iei din !ransilvania.
2evolu+ia de la 977 a demonstrat că pentru reforma societă+ii nu era de a%uns unitatea de ac+iune a românilor sau contiin+a na+ională. Fără
unitatea statală nu se putea trece la moderniarea internă a statului, după cum nu se putea ob+ine nici independen+a.

STATUL ROMÂN MODERN $ ÎN&Q6TUIRE BI MODERNIZARE
;2evolu+ia viitoare va fi o revolu+ie na+ională.<
(Hicolae ălcescu, 97A8)

Conte#t% intern !i interna0iona

3nirea "rincipatelor a fost, din punct de vedere politic, ideea centrală a perioadei ce a urmat revolu+iei de la 977. Condi+iile interne i
interna+ionale au fost influen+ate i de încheierea la 1J apriie 1@J a /onven!iei de la $alta 9iman , între puterea suerană (#mperiul Jtoman) i
 puterea protectoare (2usia), care îngrădea i mai mult autonomia internă a "rincipatelor. "oarta i 2usia îi arogă dreptul numirii domnilor >, durata
domniilor reducându-se la apte ani. *dunările obteti erau diolvate i înlocuite cu adunări compuse eclusiv din marii boieri (Divanuri
Legislative).
'icarea unionistă i efortul de moderniare s-au desfăurat într-un contet interna+ional dificil, sub ocupa+ii străine, ostile fie liberaliării
 politice interne (2usia), fie aspira+iilor na+ionale panromâneti (*ustria, !urcia).

6rin"ipatee +ntre dipoma0ie !i interesee marior p%teri

Bn străinătate, românii i-au propovăduit caua după 977 mai ales în rândurile revolu+ionarilor europeni (E.'aini, Ledru-2ollin), alături de
care credeau în victoria revolu+iei general europene. Jdată cu venirea la putere a lui Hapoleon ### în Fran+a, după 97A:, unionitii i-au schimbat
direc+ia, orientându-se cu precădere către cur+ile europene considerate a fi favorabile cauei româneti. 'emorii au fost adresate "arisului i Londrei,
iar diferite articole favorabile unirii au fost publicate în presa franceă, engleă i italiană.
Deteriorarea rela+iilor dintre 2usia i #mperiul Jtoman a dus în 97A la declanarea R)-'oi%%i Crimeii, cu consecin+e i asupra situa+iei
interne din "rincipate. Bnfrângerea 2usiei a fost sanc+ionată prin încheierea protectoratului pe care l-a eercitat asupra "rincipatelor.
"revederile 3ratatului de la ,aris (17 martie 1?F), ce a urmat răboiului Crimeii, au influen+at devoltarea politică a "rincipatelor. Dei au
rămas sub sueranitatea #mperiului Jtoman, "rincipatele beneficiau de protec+ia colectivă 7  a marilor puteri. !oate păr+ile semnatare, inclusiv
#mperiul Jtoman, recunoteau autonomia "rincipatelor, dreptul fiecăruia de a avea o armată na+ională, de a emite legi i de a face comer+ liber cu alte
+ări. 'arile puteri au creat o comisie specială de anchetă pentru a strânge informa+ii i a face recomandări asupra noii forme de guvernământ a
"rincipatelor. "uterile garante (Fran+a, 'area ritanie, 2usia, "rusia, $ardinia, *ustria i #mperiul Jtoman) au pregătit alegerea unei adunări
consultative speciale, adunarea ad-hoc în fiecare "rincipat, având misiunea de a face cunoscută comisiei poi+ia românilor în privin+a unirii.
5 Locotenen+ă domnească S organism politico-administrativ care +inea locul domnului i eercita atribu+iile sale.

6 caimacam S loc+iitor al domnului.

> "oarta numea i 2usia avia. *u fost numi+i arbu 1tirbei (?ara 2omânească) i Erigore *leandru Ehica ('oldova).

7 protec+ie colectivă S statut interna+ional care indică o autonomie sub controlul marilor puteri.
 

Modait)0i de ameste" ae marior p%teri +n pro'emee interne ae 6rin"ipateor

!ratatul de la "aris a deschis o nouă etapă în lupta pentru realiarea unirii sub controlul puterilor garante, iar popula+ia pentru a fi consultată în
 privin+a unirii, urma să-i aleagă adunările în 1?.
Bn privin+a "rincipatelor, aplicarea clauelor !ratatului de la "aris s-a realiat prin ac+iuni interne i negocieri între marile puteri. "rima ac+iune a
fost aceea a alegerii adunărilor în 97A>, atât în 'oldova, cât i în ?ara 2omânească. Lupta îi opunea pe partianii unirii afla+i fa+ă în fa+ă cu
antiunionitii. 2epreentan+ii #mperiului Jtoman, au falsificat alegerile. Bn acest contet, Hapoleon ### amenin+a în iulie 97A>, ruperea rela+iilor cu
"oarta. 3nionitii au câtigat alegerile pentru adunările ad-hoc din ambele "rincipate. Cele două adunări s-au întrunit în o"tom'rie 1? i au
elaborat reolu+ii6 prin care cereau unirea, autonomia i o garantare colectivă a noii ordini de către marile puteri.
"oarta refua să accepte revendicarea unirii, pe care o considera contrară !ratatului de la "aris. Bn 97A7, comisia de anchetă a preentat raportul
său către marile puteri asupra dorin+elor românilor, eprimate în adunările ad-hoc. 'arile puteri au semnat în 71J a%4%st 1?, /onven!ia de la
 ,aris cu scopul de a oferi "rincipatelor o organiare definitivă. $e recunotea dreptul la unire, dar fiecare "rincipat îi men+inea domnul, pământean
nu străin, aa cum se ceruse în reolu+iile adunărilor ad-hoc, precum i guverne separate. 'arile puteri au fost de acord ca "rincipatele 3nite ale
'oldovei i ?ării 2omâneti, cum se numeau prin acest act, să se autoadministree, fără amestec din partea #mperiului Jtoman. Bn ceea ce privea
drepturile fundamentale ale cetă+enilor, a însuirilor i îndatoririlor conducătorilor politici, ea prelua atributele unei constitu+ii. J Comisie Centrală se
întrunea periodic la Focani, pentru a debate legile de interes comun, i tot la Focani func+iona Bnalta Curte de Kusti+ie i Casa+ie. 'arile puteri au
lăsat guvernul fiecărui principat în gri%a unei comisii proviorii, formate din trei caimacami, până la alegerea domnitorilor.

În8)pt%irea %nirii
"rincipala atribu+ie a comisiilor proviorii era aceea de a supraveghea alegerea noilor adunări elective. Campania electorală din 'oldova a dus
la alegerea unei adunări favorabile unirii. 3nionitii moldoveni au putut impune cu uurin+ă candidatura la domnie a colonelului *.#.Cua, care a fost
ales domn cu unanimitate de voturi la ? ian%arie 1?J. #deea alegerii domnului moldovean i la ucureti a fost oficial sugerată muntenilor de către
delega+ia 'oldovei, care mergea spre Constantinopol pentru a anun+a reultatul alegerii de la #ai. Bn ?ara 2omânească, adunarea a fost dominată de
conservatori, care erau însă scinda+i. Heputându-se pune de acord asupra unui candidat propriu, conservatorii munteni au sfârit prin a se ralia
candidatului partidei na+ionale care a fost ales la 3@ ian%arie 1?J, domn al ?ării 2omâneti. *stfel românii au realiat de facto unirea, punând la :
ianuarie 97A6, baele statului na+ional român modern.

Domnia %i Ae#andr% Ioan C%-a .1?J(1FF/

a/ Ae#andr% Ioan C%-a !i ainierea e%ropean)

"rincipalele aspecte ale domniei lui Cua au viat recunoaterea unirii pe plan interna+ional, iar în plan intern moderniarea statului, practic
 punerea în aplicare a programelor 2evolu+iei paoptiste.
2ecunoaterea interna+ională a unirii, oferea un cadru favorabil pentru înfăptuirea reformelor. 'arile puteri s-au întrunit la "aris la 3F martie
1?J. Cu ecep+ia *ustriei i #mperiului Jtoman, celelalte puteri au recunoscut actul de la : ianuarie. 2ecunoaterea oficială a unirii de către
 puterile garante s-a realiat în cadrul /onerin!ei de la /onstantino'ol  din 33 noiem'rie 1F1. *.#.Cua proclama la 11 de"em'rie înfăptuirea unirii
depline i naterea na+iunii române.
Bn plan intern Cua a trecut la o repunere în ordine a +ării după modelul @uropei. $-a trecut la unificarea serviciilor publice din cele două +ări.
*rmata se unificase sub comandă unică. Liniile telegrafice i serviciile vamale erau unitare. După proclamarea unirii depline, s-a trecut la unificarea
guvernelor i a adunărilor celor două "rincipate. La 33 ian%arie 1F3  s-a format  'rimul guvern unic al ,rinci'atelor Bnite , condus de
"onser,ator% =ar'% Catar4i%.  ,arlamentul unic îi va deschide lucrările la 3@ ian%arie 1F3, iar oraul ucureti devenea capitala noului stat.
Comisia Centrală de la Focani îi înceta astfel activitatea. $e puneau baele unui sistem politic modern. #nstitu+iile statului na+ional au fost create,
înlocuind o suprastructură baată pe monopolul de putere al unei singure clase, boierii. Erupările politice au devenit instrumentul indispensabil
func+ionării acestor institu+ii, iar circula+ia liberă a ideilor a servit schimbărilor necesare la nivelul societă+ii. Cele două principale tendin+e ale
domniei lui Cua au fost liberalismul i conservatorismul. Domnul a colaborat pe parcursul domniei mai ales cu liberalii modera+i.
'/ 6roie"t% C%-a(9o4)ni"ean%
Bncepând cu octombrie 97= i până în ianuarie 97=A, Cua a încredin+at conducerea +ării unui guvern de orientare liberală condus de 'ihail
Gogălniceanu, adeptul unor reforme interne radicale.
 Hemul+umit de tendin+ele manifestate de legislativ, domn% a di-o,at Ad%narea   la 3 mai 1F@. "entru a-i consolida poi+ia, acesta a
 promulgat o nouă lege electorală i un nou actPstatut cu rol de constitu+ie. Statutul Dezvolt"tor al /onven!iei de la ,aris  reflecta nemul+umirea lui
Cua fa+ă de *dunările repreentative, ducând astfel la schimbarea fundamentală a rela+iei dintre ramura eecutivă i cea legislativă a guvernului.
$tatutul a subordonat legislativul domnitorului, deoarece îi garanta acestuia puteri cum ar fi dreptul unic de a ini+ia o lege (elaborată de Consiliul de
$tat) i dreptul de veto asupra proiectelor de lege adoptate de adunare. Conform prevederilor $tatutului Devoltător, prin înfiin+area $enatului
(Corpul "onderator) se trecea de la sistemul unicameral la cel bicameral.
'uta+ia esen+ială a 2omâniei post-paoptiste constă în transformarea raporturilor economice i sociale impuse de reforma agrară din 97=.
$tatutul +ăranilor i organiarea muncii au fost modificate, raportul cu pământul este definit prin  'ro'rietate. "roiectele avansate prin proclama+ia din
iunie 977 îi găseau acum aplicarea. 2eforma de la 97= era un produs al anului 977. Le4ea r%ra) din 1@ a%4%st 1F@, recunotea drepturile

J reolu+ie S hotărâre luată în urma unei debateri colective.

 

depline de proprietate ale clăcailor asupra pământului pe care îl aveau. Bntinderea suprafe+elor de pământ distribuite în proprietate era în func+ie de
mi%loacele de cultură de care dispuneau +ăranii. Legea limita suprafa+a de pământ disponibilă +ăranilor la două treimi din moia proprietarului.
@fectul reformei a însemnat desfiin+area erbiei, eliberarea pământului, libertatea de micare a +ăranului proprietar, libertatea de transmitere a acestor 
 pământuri prin motenire, elemente care corespundeau unei noi filoofii liberale, capitaliste. "e termen lung, au eistat i elemente defavorabile
+ărănimii. 'otenirea atrăgea după sine diviarea, împăr+irea i împrătierea parcelelor disponibile. Dintre consecin+ele imediate ale reformei, cea
mai evidentă a fost acordarea a 9 798 99 hectare de pământ unui număr de = AA familii de +ărani.
'otenirea regulamentară trebuia înlăturată i adoptată o nouă lege. $-au elaborat astfel coduri de procedură civilă i criminală. Codul civil din
97=A, asigura individului libertă+i personale, garanta egalitatea tuturor cetă+enilor în fa+a legii i apăra proprietatea privată. Cod% "i,i i "od%
pena, alcătuit după modelul france (din 9798) i prusac (din 97A9), asigurau organiarea modernă a statului i în materie %uridică. Bn 97=, domnul
a promulgat legea învă+ământului general, care reglementa instruirea la toate nivelele, acordând o aten+ie particulară învă+ământului primar, prin
stabilirea principiului de gratuitate i obligativitate al acestuia. *.#.Cua a înfiin+at i primele universită+i #ai (97=8) i ucureti (97=).
Din punct de vedere economic, cea mai importantă dintre legile referitoare la biserică se referea la seculariarea pământurilor mănăstireti, care
repreentau aproape un sfert din teritoriul na+ional. Legea din 97=, a transferat aceste întinse suprafe+e agricole sub controlul statului. La 1
de"em'rie 1F@ s-a înfiin+at Casa de E"onomii !i Consemna0i%ni , institu+ie care va avea un rol însemnat în devoltarea economică a +ării.
Conservatorii i liberalii radicali nemul+umi+i de poi+ia lui Cua fa+ă de reforme s-au grupat în „monstruoasa coali!ie”  care urmărea înlăturarea
domnului, i aducerea unui principe străin. *c+iunile ;monstruoasei coali+ii< s-au soldat cu  +n)t%rarea %i C%-a de la tron la 11 8e'r%arie 1FF.

Importan0a domniei %i C%-a

Deideratele revolu+iei de la 977 au devenit realitate într-o perioadă în care, pe plan intern, tendin+ele conservatoare erau puternice, iar pe plan
etern, 2usia +aristă i #mperiul Jtoman nu renun+aseră a considera "rincipatele ca teritorii asupra cărora aveau drepturi depline. Bn timpul domniei
lui Cua au fost create într-un ritm intens institu+ii statale moderne. Hu a eistat domeniu în care să nu se fi înregistrat progrese. 2omânia a intrat pe
scena statelor europene, nu numai ca stat na+ional, ci i ca stat modern.

6ROIECTELE 6ARTIDELOR  6OLITICE DIN S6AIUL ROMÂNESC ÎN E6OCA
MODERNQ
În"ep%t%rie i'eraism%%i !i "onser,atorism%%i +n spa0i% românes"
Bn @uropa occidentală, liberalismul s-a devoltat concomitent cu ascensiunea oraelor i a burgheiei, cu lupta acesteia, inclusiv a profesiunilor 
liberale, împotriva privilegiilor nobiliare i a restric+iilor din calea comer+ului i industriei. *cestui fundal socio-economic al începuturilor, i s-a
asociat o ideologie politică specifică apărută în rândul intelectualită+ii. "rincipatele 2omâne i !ransilvania, dei aflate într-un spa+iu de domina+ie
eternă a unor imperii absolutiste (*ustria, !urcia i 2usia), au fost influen+ate de ideile liberalismului european.
Bn 'oldova i ?ara 2omânească, împăr+irea în liberali i conservatori se poate urmări încă de la începutul secolului &#&, conturându-se în chip
 precis după 97:9, când proiectele de reformă carbonare s-au înfruntat cu cele ale marii boierimi conservatoare.
Deosebirile de vederi dintre conservatori i liberali au continuat să se adâncească după 977, legate mai ales de problema reformelor interne i a
solu+ionării chestiunii agrare. După unirea administrativă a "rincipatelor în 97=:, a survenit scindarea for+elor în rândul liberalilor.
Conservatorismul era motenitorul tradi+iilor i privilegiilor premergătoare momentului 977. Conflictul ideologic i politic dintre marea i mica
 boierime a devenit un element permanent al scenei politice româneti, atât conservatorismul cât i liberalismul secolului &#& trăgându-i originile
din lupta de idei a acestei perioade. 2epreentan+ii conservatorismului doreau să men+ină structurile social-economice eistente, să restrângă dreptul
de vot i să păstree func+iile publice pentru clasele înstărite.
Bntemeierea "artidului Conservator a fost consecin+a politică a stadiului economico-social al statului român de după 97A6.
Ideoo4ia i'era)
#nspirată din principiile 2evolu+iei francee i din practica liberalismului occidental, doctrina liberală se întemeia pe tradi+iile na+ional-culturale
i politice româneti.
Liberalismul românesc promova constitu+ionalismul i pluralismul politic baat pe libertatea de eprimare i spiritul de toleran+ă, încercând să
întindă principiile de libertate i egalitate până la baa societă+ii. Liberalii îi propuneau să emancipee poporul de orice servitute înestrându-l cu
drepturi politice. De aici ideea lor de etindere a drepturilor electorale.
Considerau că societatea românească trebuia supusă unor schimbări ma%ore în domeniul proprietă+ii funciare i al rela+iilor agrare. De mica
 proprietate, liberalii legau un ir de ameliorări social-politice i culturale, o schimbare de mentalitate în sânul întregii na+iuni, care ar fi trebuit să
devină o for+ă economică activă, inclusiv pe planul solidarită+ii cu cona+ionalii afla+i sub domina+ie străină. "e lângă agricultura pe care o considerau
aptă de devoltare prin crearea unor institu+ii de credit, liberalii se pronun+au pentru interven+ia statului în accelerarea procesului de devoltare a
industriei na+ionale. $tatul urma să prote%ee ritmul de devoltare a industriei na+ionale, iar profiturile urmau să fie învestite în +ară. Conceptul „'rin
noi *nşine”, repreenta devia liberalilor, formulată de #.C.rătianu, prin care îi propuneau valorificarea tuturor resurselor i energiilor na+ionale
care să contribuie la devoltarea societă+ii româneti. @rau viate în special industria na+ională, capitalul i comer+ul românesc, proprietatea privată.
Doctrina liberală punea accent pe libertatea presei, pe dreptul de asociere i eprimare, deci pe garantarea drepturilor i libertă+ilor cetă+eneti.
 

Ideoo4ia "onser,atoare
@tinderea teoriei „ormelor "r" ond” , sus+inută de către %unimiti, în via+a socială i politică a vremii, a stat în centrul ideologiei
conservatoare. Condul  era repreentat de realitatea istorică a societă+ii româneti iar prin  orm" se în+elegeau ideile i institu+iile apărute în Jccident,
 pe care liberalismul voia să le implantee în mediul românesc. Kunimitii au semnalat neconcordan+a dintre structura socială, tradi+ională românească
i institu+iile noi adoptate după modelul occidental. !itu 'aiorescu s-a opus sistemului politic dominat de liberali, care s-a constituit după 97==,
opunându-i ideea statului ;natural< sau ;organic<. Bn acest scop, statul trebuia să intervină, asigurându-se o ;armonie socială<. Kunimitii au
condamnat statul liberal ca pe un produs al capitalismului străin, respingând structura sa parlamentară, nepotrivită în plan cu realită+ile româneti.
!itu 'aiorescu minimalia rolul burgheiei, men+ionând doar două elemente ale structurilor sociale monarhia i +ărănimea. !ransformările
economice i sociale din 2omânia, considerau %unimitii, nu au urmat modelul Jccidentului, unde burgheia a preluat rolul conducător în societate.
2idicarea culturală a poporului ar fi permis, în concep+ia %unimitilor, dobândirea i eercitarea libertă+ilor politice.

În8iin0area !i e,o%0ia 6artid%%i Na0iona Li'era

#nstitu+ionaliarea regimului parlamentar modern în anul 97==, baat pe alegeri periodice, a grăbit închegarea partidelor politice i din punct de
vedere organiatoric. 3nificarea grupărilor liberale a fost una din preocupările principale ale lui #on C. rătianu i C.*.2osetti. 3n moment al acestei
ac+iuni l-a repreentat în+elegerea realiată între liberalii radicali i liberalii modera+i grupa+i în %urul lui 'ihail Gogălniceanu. Bn+elegerea s-a încheiat
în 97=>, la hotelul Concordia. ,rogramul de la /oncordia a însemnat o primă încercare de constituire a unui partid liberal.
La 3@ mai 1?, s-au pus baele "artidului Ha+ional Liberal în urma /oali!iei de la 4azar#,aşa. "rogramul partidului din 97>A avea în vedere
respectarea legilor i a regimului constitu+ional, apărarea libertă+ii personale, organiarea învă+ământului i a armatei. "rogramul economic sus+inea
ini+iativa particulară i întărirea rolului statului, împroprietărirea cuplurilor căsătorite, reducerea sarcinilor fiscale i a cheltuielilor publice. Bn plan
etern, liberalii militau pentru pace i respectarea tratatelor.
Con4res% 6NL din 1J3 a elaborat un nou program al partidului baat pe necesitatea respectării legilor, desfăurarea alegerilor în mod liber,
măsuri pentru îmbunătă+irea situa+iei sătenilor, spri%inirea românilor din afara grani+elor. 3rmătoarele programe elaborate de către liberali au
continuat să con+ină principii reformiste. Bn 968= ma%oritatea membrilor partidului s-au pronun+at pentru lărgirea dreptului de vot. După alegerea în
9686 a lui #on #.C.rătianu ca ef al partidului, a început o perioadă de înnoiri în activitatea acestuia. Bn 969, partidul a anun+at înscrierea în program
a două reforme fundamentale reforma agrară i reforma electorală.
Cond%")torii partid%%i  au fost #on C. rătianu (97>A-9769), Dumitru rătianu (9769-976:), Dimitrie $turda (976:-9686) i #on
#.C.rătianu (9686-96:>).
;%,ern)ri i'erae 97>=-9777, 976A-9766, 9689-968, 968>-9698, 969-9697.

În8iin0area !i e,o%0ia 6artid%%i Conser,ator

La  8e'r%arie 1, un grup de oameni politici, printre care Lascăr Catargiu, 'anolache Costache @pureanu, !itu 'aiorescu, 0asile "ogor,
 puneau baele "artidului Conservator. Din decembrie 9778, lider al partidului a devenit Lascăr Catargiu, până în 9766, la moartea sa. Bn ac+iunea de
reorganiare a partidului de la începutul secolului &&, un rol aparte l-a avut !a5e #onescu. După moartea lui Eheorghe Erigore Cantacuino i
hotărârea lui ".".Carp de a se retrage definitiv din via+a politică, !itu 'aiorescu a fost ales preedinte al "artidului Conservator, urmat din 969 de
*leandru 'arghiloman.
Conservatorii se pronun+au pentru consolidarea institu+iilor de%a create i garantate prin Constitu+ia din 97==. *cetia considerau că practica
 politică trebuie să se spri%ine pe ;clasele avute i luminate, adică pe ra+iune<.
Bn concep+ia conservatorilor, libertă+ile publice, legalitatea, stabilitatea, linitea, armonia, puteau deveni realitate numai prin ;muncă i adevăr<.
Conservatorii nu erau împotriva progresului dar acesta trebuia să fie măsurat, dar continuu. Bn 977 conservatorii s-au opus reviuirii Constitu+iei.
"otrivit concep+iei lor, nu drepturile politice lipseau românilor, ci situa+ia lor materială lăsa de dorit. Drepturile politice nu puteau să premeargă
devoltării economice. Considerau, de asemenea, că orice reformă politică era adarnică cât timp oamenii asupra cărora se aplica nu tiau a citi i a
scrie i nu aveau posibilitatea de a %udeca interesele publice. Conservatorii se considerau apărătorii privilegiilor clasei proprietarilor de pământ.
#deile preentate de către ".".Carp în 9698 viau elaborarea unor măsuri în favoarea +ăranilor i meseriailor, care erau considera+i baa
edificiului social. *lte reforme viau domeniul administrativ, prin care administra+ia urma să câtige o mai mare autonomie în raport cu partidele
 politice.
;%,ern)ri "onser,atoare 97>9-97>=, 9777-976A, 9766-9689, 968-968>, 9698-969.
 

MODERNIZAREA INSTITUIONALQ A R OMÂNIEI
Monar5ia
#nstitu+iile i reformele menite a aea 2omânia între statele europene, dateaă mai ales din timpul domniei lui *.#.Cua. $istemul constitu+ional
introdus în 97==, marca în ceea ce privete 2omânia, încadrarea ei printre statele cu structuri democratice.
Bncă din 978:, programele politice ale partidei na+ionale ceruseră alegerea unui domn străin, cerere ce fusese inclusă i în propunerile înaintate
de adunările ad-hoc marilor puteri. *legându-i domn străin, românii sperau pe de o parte, să pună capăt luptelor interne, iar pe de alta, să-i asigure
un mai stabil spri%in diplomatic pe plan etern. *legerea prin+ului străin era considerată modalitatea cea mai eficientă de a asigura stabilitatea socială
i politică. După detronarea lui Cua, alegerea prin+ului s-a oprit oficial asupra lui Filip de Flandra, apoi, după refuul acestuia, tronul a fost oferit lui
Caro de Ko5en-oern(Si4marin4en .1FF(1J1@/.
"rin urcarea lui Carol pe tronul 2omâniei, marile puteri au fost puse în fa+a faptului împlinit, iar reisten+a lor s-a diminuat treptat. Bn o"tom'rie
1FF, Carol a făcut o ,i-it) a Istan'% , în timpul căreia a primit firmanul de numire din partea sultanului. $-a considerat că această recunoatere a
însemnat ibânda deplină a programului de unitate na+ională i edificare a noului stat pe bae moderne. "rin recunoaterea principelui străin i
eredită+ii tronului, se recunotea implicit noul regim constitu+ional monarhic.
Consecin+a imediată a recunoaterii domnitorului Carol # a constat în consacrarea interna+ională a monarhiei constitu+ionale în 2omânia,
condi+ie indispensabilă echilibrului politic intern.
Domnia lui Carol # a debutat prin adoptarea de către "arlament, în iunie 97==, a primei Constitu+ii din 2omânia, care va rămâne în vigoare până
în 96:. *ceastă lege fundamentală a statului, limita prerogativele domnitorului la cele ale unui monarh constitu+ional, crea condi+iile pentru alegerea
unui guvern repreentativ, stipula repreentativitatea minitrilor pentru ac+iunile lor i întărea principiul separa+iei puterilor.
Bn prima parte a domniei   (1FF(11), Carol s-a preocupat de consolidarea institu+iilor statului. 'onarhul i-a concentrat eforturile către
realiarea independen+ei statale, prin ruperea legăturilor de sueranitatea cu "oarta.
Ca urmare a cuceririi i recunoaterii interna+ionale a independen0ei 2omâniei, a crescut prestigiul monarhiei. Bn plan politic, acest lucru s-a
realiat prin acordarea titlului ;*lte+ă regală< în 97>7 i apoi, a celui de rege al 2omâniei în 9779, lui Carol #.
Cea de a do%a perioad) a domniei lui Carol # ( 11(1J1@), a fost una favorabilă moderniării +ării. Bn plan intern, caracteristica perioadei a
fost stabilitatea politică, mai ales după introd%"erea rotati,ei 4%,ernamentae în 1J?. Bn ce privete func+iile domnitorului, acesta avea din 97==
 prile%ul de a fi ;arbitrul< %ocului de for+e politice care confruntau societatea românească. @l forma guvernul i avea posibilitatea de a decide între
acesta i opoi+ie, acceptând, în caul unor contradic+ii nereolvabile, retragerea cabinetului sau diolvarea uneia sau alteia dintre cele două *dunări
legiuitoare.
@isten+a partidelor politice, libertatea de eprimare oferită presei, func+ionarea guvernului i a parlamentului cu putere reală de legiferare i
eecutare, au fost trăsături dominante ale unei societă+i aflată în plin proces de moderniare. Ca urmare a stabilită+ii politice, 2omânia a ob+inut i
importante progrese economice i culturale.
Bn pan e#tern după ob+inerea independen+ei de stat, 2omânia avea nevoie de un sistem de alian+e care să-i garantee integritatea teritorială.
$emnarea de către Carol # a tratat%%i se"ret "% A%stro(Un4aria (977), a însemnat i posibilitatea 2omâniei de a interveni în favoarea românilor 
din !ransilvania pe lângă Curtea de la 0iena. Bn timpul domniei lui Carol #, prestigiul 2omâniei a crescut în rela+iile interna+ionale, aceasta devenind
un factor de stabilitate în sud-estul @uropei. R)-'oaiee 'a"ani"e .1J13(1J1/, au dat prile% 2omâniei să-i îndeplinească acest rol de echilibru, fapt
apreciat de diploma+ia i opinia publică europeană. 3ltima ac+iune a lui Carol # legată de politica eternă a constituit-o de"i-ia e4at) de
parti"iparea României a 6rim% R)-'oi Mondia , când Consiliul de Coroană a adoptat neutralitatea.
$uccesorul lui Carol #, regele &erdinand .1J1@(1J3/, a continuat politica predecesorului său privind moderniarea statului, introducerea unor 
reforme radicale votul universal i reforma agrară, continuând lupta pentru reîntregirea na+ională a 2omâniei, în limitele aceleiai monarhii
constitu+ionale.

6arament%
"arlamentul 2omâniei moderne îi are originea în *dunările de stări din evul mediu românesc. 2egulamentele organice au fost primele acte cu
caracter constitu+ional, care stabileau atribu+iile puterii legislative. "utem considera astfel că regulamentele au făcut începutul instituirii regimului
 parlamentar în "rincipate. 2evolu+ia de la 977 a propus un sistem politic baat pe o largă repreentare socială. Conform Conven+iei de la "aris,
 puterea legislativă urma să fie eercitată în comun de către domnitor, *dunarea @lectivă i Comisia Centrală de la Focani. Conven+ia de la "aris
instituia parlamentul unicameral în fiecare "rincipat. $tatutul Devoltător al Conven+iei de la "aris a fost actul care a marcat trecerea la "arlamentul
 bicameral, prin înfiin+area $enatului.
$istemul parlamentar instituit în 1FF s-a caracteriat prin rolul preponderent al legislativului. *cesta a devenit aproape partener egal cu
domnitorul în elaborarea legilor i a ob+inut dreptul de a pune întrebări minitrilor cu privire la linia politică urmată i abuurile puterii i chiar de a-i
supune unor investiga+ii parlamentare. Domnitorul păstra un rol decisiv în procesul legislativ. "utea înainta "arlamentului propriile sale proiecte de
legi i avea dreptul de a se opune prin veto, ac+iune ce nu putea fi contracarată de *dunarea legislativă.
*ctivitatea legislativă a "arlamentului a cuprins practic, toate domeniile vie+ii sociale, economice, politice, i culturale ale societă+ii româneti.
De obicei, legile adoptate, constituiau obiective programatice cu care partidele conservator i liberal se preentau la alegeri.
*ctivitatea parlamentului începea la 1? noiem'rie în fiecare an i se desfăura pe parcursul a trei luni de ile. "ână în anul 9697, deschiderea
sesiunii parlamentare se făcea printr-un 'esa% al tronului, citit de rege i se închidea printr-un mesa% al premierului. "arlamentul i-a adus contribu+ia
la crearea sistemului constitu+ional baat pe separa+ia puterilor. *c+iunile întreprinse au avut în vedere principiul suprema+iei legii în toate sferele
 

societă+ii româneti. "arlamentul a fost cel care a dat forma %uridică programelor guvernamentale ale partidelor politice. *les până în 9697 pe baa
votului censitar, parlamentul va repreenta interesele tuturor categoriilor sociale după introducerea votului universal.

;%,ern%
"rimul guvern unic al 2omâniei s-a constituit la :: ianuarie 97=:, în timpul domniei lui *.#.Cua. "otrivit Constitu+iei din 97==, domnul
eercita împreună cu guvernul puterea eecutivă. După 97== se folosea în guvernare procedeul potrivit căruia regele încredin+a guvernul unui lider 
de partid, după care diolva parlamentul i se organiau alegeri generale. "rin acest sistem, eecutivul îi construia ma%orită+i parlamentare. Euvernul
era răspunător în fa+a parlamentului pentru activitatea desfăurată.
Din punct de vedere guvernamental, începutul domniei lui Carol s-a caracteriat prin instabilitate i confruntări între diversele grupări politice.
Constituirea partidelor politice i introducerea rotativei guvernamentale a adus i stabilitatea guvernelor.

>%sti0ia !i administra0ia
#nstan+e %udiciare moderne eistau încă din perioada 2egulamentului organic, ele fiind devoltate în perioada inaugurată de anul 97A6. Bn ultimii
ani ai domniei sale, Cua înestrase societatea românească cu codurile de legi moderne, întemeiate mai ales pe cele francee. Codul civil i
 procedura civilă, codul penal i procedura penală, codul de procedură criminală, condica de comer+, repreentaseră estrea pe care o primise %usti+ia
modernă a 2omâniei până în 97==. La 3@ ian%arie 1F1 s-a înfiin+at C%rtea de Casa0ie !i >%sti0ie , cu un rol important în organiarea
 %udecătorească modernă.
"otrivit Constitu+iei din 97==, puterea %udecătorească era eercitată de cur+i i tribunale. otărârile i sentin+ele se pronun+au în virtutea legii i
se eecutau în numele domnului. #mportan+a a fost crearea cur+ilor cu %ura+i, în temeiul unei legi din iulie 97=7, ele fiind instituite în fiecare %ude+.
"rin intermediul acestei institu+ii au fost contracarate unele ac+iuni guvernamentale contrare opiniei publice.
!eritoriul 2omâniei era împăr+it în %ude+e, acestea în plase, iar plasele cuprindeau comunele urbane i rurale. Constitu+ia din 97== stabilise că
institu+iile %ude+ene i comunale să fie guvernate prin legi, urmărindu-se astfel descentraliarea administrativă. *paratul administrativ %ude+ean i
comunal era subordonat autorită+ilor guvernamentale centrale.

Armata
'uta+iile intervenite în domeniul militar au fost evidente. Legile militare adoptate, începând cu 1F@ au avut o însemnătate marcantă în
 procesul de organiare a armatei. Bn 1F a fost elaborată  9egea 'entru organizarea 'uterii armate. Bn temeiul acestei legi, armatei permanente i
reervelor ei li se adăugau doroban+ii i grănicerii, mili+iile, garda civilă i gloatele. *ceastă lege a introdus principiul mobiliării generale. Le4ea
din 13 a urmărit ridicarea calitativă a nivelului otirii în ansamblul ei. @fectivele au fost sporite, căutându-se realiarea unei mai bune instruiri i
 pregătiri a otirii. $-a acordat aten+ie i devoltării flotei de răboi. *rmata era pusă sub administrarea centrală a 'inisterului de 2ăboi, care
 potrivit legii din 97=7, administreaă i conduce interesele armatei.

=iseri"a
* contribuit la realiarea unită+ii spirituale i na+ionale a românilor, prin încrederea i respectul manifestat de către popula+ie pentru această
institu+ie. Bn epoca modernă biserica i-a păstrat independen+a în raport cu institu+iile statului. Bn 1?, iserica Jrtodoă i-a proclamat autocefalia98
în raport cu "atriarhia de la Constantinopol. * fost adoptată apoi Le4ea "er%%i mirean !i a seminariior  care prevedea salariarea preo+ilor din
 bugetul statului sau al localită+ilor. Bn teritoriile aflate sub stăpânire străină, iserica ortodoă a constituit un pilon în efortul de păstrare a identită+ii
na+ionale i spirituale.

CUCERIREA INDE6ENDENEI DE STAT
;$untem independen+i, suntem na+iune de sine stătătoareM<
('ihail Gogălniceanu, 6 mai 97>>, în "arlamentul 2omâniei)
Conte#t
După 9>>:, elita politică românească solicitase în memoriile adresate marilor puteri, statutul de independen+ă pentru "rincipatele române.
Diferite proiecte i planuri din prea%ma anului 977 ale revolu+ionarilor munteni i moldoveni, afla+i în legătură cu activitatea revolu+ionarilor 
 polonei, aveau ca obiectiv dobândirea independen+ei. *dversarul comun era 2usia care, prin ;articolul adi+ional< la 2egulamentele Jrganice,
urmărea să-i sporească controlul asupra "rincipatelor. 2omânii considerau că o în+elegere cu sultanul, pe cale panică, s-ar fi putut realia, iar 
 principala piedică în calea reformelor interne o constituia +arul. *ceeai ostilitate era manifestată i fa+ă de habsburgi, fapt care a permis, în timpul
domniei lui *.#.Cua, o apropiere de revolu+ionarii maghiari. #nteresante sunt planurile federaliste care înfloreau la %umătatea secolului al &#&-lea.
 Hicolae ălcescu a sus+inut i el mai multe proiecte federaliste (97A8, 97A9), re+inând aten+ia cel care via fondarea $tatelor 3nite ale Dunării care ar 
fi grupat pe români, maghiari i ;iugoslavi<. #on . 2ădulescu dorea o ;republică universală a @uropei<. 'ai realiste au fost planurile de în+elegere
 balcanică. *stfel, în 97=, Cua a stabilit rela+ii diplomatice cu $erbia peste capul "or+ii, rela+ii continuate după venirea lui Carol # la tronul +ării, prin
semnarea unui tratat în 97=7. Cei doi monarhi au sus+inut micarea revolu+ionarilor bulgari, iar în 97== i 97=6, oamenii politici români se consultau
cu emisarii guvernului grec în vederea unei ac+iuni comune antiotomane.

19 autocefalie S conducerea de sine stătătoare a unei biserici ortodoe na+ionale.

 

 6edeschiderea „crizei orientale” în 1?, prin răscoalele antiotomane din osnia i er+egovina, a oferit ocaia unei ac+iuni politice i militare
 pentru dobândirea independen+ei. Carol # ridicase această problemă în fa+a Consiliului de 'initri încă din 97>. Clasa politică sus+inea ideea, dar 
eistau deosebiri de vederi asupra căilor i metodelor prin care se putea realia. Cei mai mul+i liberali (între care #.C.rătianu, '.Gogălniceanu) erau
 pentru o apropiere de 2usia în vederea unei ac+iuni antiotomane deschise. $chimbarea de atitudine fa+ă de aceasta era legată de eecul rus în răboiul
Crimeii i de ostilitatea fa+ă de #mperiul habsburgic, devenit *ustro-3ngaria în 97=>, cu toate consecin+ele care decurgeau de aici pentru românii din
imperiu.
Conservatorii se opuneau, socotind că regimul garan+iei colective din 97A= era singurul obstacol în calea epansiunii ruse. Forma+i la colile din
Eermania, ei vedeau în panslavism cea mai serioasă amenin+are. Houl guvern liberal condus de #.C.rătianu (97>=) cu '.Gogălniceanu la eterne,
spera să ob+ină independen+a pe cale panică. Cria s-a agravat în 97>=. $erbia i 'untenegru au declarat răboi !urciei, iar bulgarii au declanat
micarea de eliberare, parte din detaamentele lor înarmate fiind pregătite chiar pe teritoriul românesc.
"rintr-un memoriu guvernul român solicita, în iulie 97>=, "or+ii i "uterilor garante recunoaterea individualită+ii statului român i a numelui de
2omânia, dar acesta era primit cu ostilitate. Bn decembrie 97>=, Dimitrie rătianu ini+ia un demers diplomatic la Constantinopol, cerând ;garan+ii
speciale pentru neutralitatea venică a teritoriului românesc<. !ratativele româno-otomane euau însă, ca urmare a adoptării Constitu+iei lui 'idhat-
 paa prin care statul român era declarat ;provincie privilegiată< a imperiului. Hici apropierea de 2usia din octombrie 97>=, când o delega+ie condusă
de #.C.rătianu i '.Gogălniceanu propusese la Livadia, în Crimeea, +arului *leandru al ##-lea i cancelarului Eorceacov un tratat antiotoman, nu
avusese mai mult succes.
*ustro-3ngaria i 2usia se în+elegeau prin /onven!ia de la $uda'esta , semnată la  ian%arie 1, cu privire la schimbările teritoriale pe care
ar fi trebuit să le aducă un eventual răboi ruso-turc (2usia ar fi aneat sudul asarabiei, revenind la gurile Dunării, iar *ustro-3ngaria s-ar fi
mul+umit cu osnia i er+egovina).
2usia a semnat cu 2omânia la @ apriie 1, /onven!ia de la $ucureşti, privind trecerea armatei sale prin teritoriul românesc spre "eninsula
alcanică, garantând integritatea teritorială a +ării. La = aprilie 2omânia a decretat mobiliarea generală, iar la 9: aprilie a început trecerea armatei
ruse prin teritoriul românesc spre alcani.

De"ararea independen0ei de stat a României !i parti"iparea a r)-'oi% de independen0)

Bncă din aprilie la Dunăre s-a instalat starea de răboi, prin bombardarea de către turci a localită+ilor de pe malul românesc i prin răspunsul dat
de armata română. *ceasta a permis proclamarea independen+ei de stat a 2omâniei la J mai 1. #nterpelat de Hicolae Fleva, repreentantul
opoi+iei din *dunarea Deputa+ilor, ministrul de eterne, '.Gogălniceanu declara „Suntem dezlega!i de leg"turile noastre cu 2nalta ,oart"  N...O
 suntem inde'enden!i1 suntem na!iune de sine st"t"toare” . După acest discurs, Camera a adoptat o mo+iune prin care declara ;independen+a absolută a
2omâniei<. La 98 mai mo+iunea a fost preentată domnitorului Carol # care a dat o "roclama+ie către +ară, semnată de to+i minitrii. "e Dunăre, mica
flotilă a +ării participa la neutraliarea i distrugerea monitoarelor turceti, iar artileria română acoperea, în luna iulie, trecerea armatei ruse în
"eninsula alcanică. Curând ofensiva rusă a fost oprită în fa+a sistemului de fortifica+ii de la "levna i în pasul 1ip5a. După două asalturi nereuite
asupra "levnei, marele duce Hicolae, fratele +arului, care comanda armata rusă pe frontul de la "levna i-a cerut în mod epres, prin telegrama din 1J
i%ie 1, lui Carol # să se alăture armatei sale. Dei nu a eistat o conven+ie militară între cele două +ări (2omânia i 2usia), armata română a trecut
în sudul Dunării i a luat parte la atacul asupra "levnei din 8 august 97>>, în care, după pierderi grele, a fost cucerită reduta Erivi+a #. După un lung
asediu, "levna a capitulat pe :7 noiembrie 97>>, în frunte cu generalul Jsman "aa. *rmata română a cucerit de asemenea 2ahova i a înaintat în
vestul "eninsulei alcanice până către 0idin i elogradci5. Bn ianuarie 97>7 otomanii au capitulat. 2ăboiul din alcani a eviden+iat spiritul de
sacrificiu i eroismul armatei române, căând la datorie peste 98888 de oameni (între care maiorul Eeorge 1on+u, căpitanul 0alter 'ărăcineanu .a.).
Cucerirea independen+ei de stat a fost o cauă a tuturor românilor. 0oluntarii veni+i din provinciile de peste mun+i s-au înrolat în armata română.
"resa de acolo, în ciuda opoi+iei autorită+ilor, îi informa cititorii despre evenimentele din alcani, iar comitetele de femei pregăteau pachete pentru
cei de pe front.

Re"%noa!terea interna0iona) a independen0ei

Bn ultima parte a răboiului, 2usia a arătat o atitudine neprietenoasă fa+ă de 2omânia, afirmându-i inten+ia de a anea sudul asarabiei. *cest
fapt a atras protestul parlamentului de la ucureti (ianuarie 97>7). Dei contribuise pe plan militar la înfrângerea !urciei, 2omânia nu a fost
acceptată la tratativele de pace de la San Ste8ano .1J 8e'r%arie 1/ . Kocul de interese al 'arilor "uteri a făcut ca tratatul de pace semnat la $an
$tefano să fie înlocuit de cel de la =erin .1 i%ie 1/ . $e recunotea independen+a 2omâniei în anumite condi+ii răscumpărarea de către guvernul
român a ac+iunilor $ocietă+ii $trousberg (care construise drumurile de fier), modificarea articolului > din Constitu+ie, pentru a se acorda cetă+enia
română i locuitorilor de altă religie decât cea cretină. !ratatul a impus i ;rocada< unor teritorii statul român primea Dobrogea, Delta Dunării i
#nsula 1erpilor i era nevoit să cedee 2usiei sudul asarabiei. Cucerirea independen+ei de stat deschidea astfel perspective noi pentru devoltarea i
întregirea 2omâniei.

STATUL ÎN SLU>=A IDEALULUI NAIONAL
;*cum ori niciodatăM<
(devia armatei române la trecerea în !ransilvania)

6o-i0ia so"iet)0ii române!ti 8a0) de 6rim% R)-'oi Mondia

"rimul 2ăboi 'ondial a început la 3 i%ie 1J1@ cu declara+ia de răboi adresată $erbiei de către *ustro-3ngaria, ca urmare a asasinării
 prin+ului motenitor, de către un student na+ionalist sârb. Carol # i politicienii români aveau motive întemeiate să se teamă de răboi pentru că poi+ia
geografică a 2omâniei făcea inevitabilă preen+a ei într-un conflict european în epansiune. #nstitu+iile statului, partidele politice i opinia publică
manifestau opinii diferite fa+ă de poi+ia 2omâniei în acest conflict.
a/ instit%0iie stat%%i
 

"oi+ia oficială fa+ă de răboi a fost stabilită în urma /onsiliului de /oroan" de la Sinaia din  a%4%st 1J1@, unde s-a hotărât adoptarea politicii
de neutralitate. 1edin+a a fost preidată de rege i la ea au participat membrii guvernului, foti prim-minitri i conducătorii principalelor partide
 politice care au cântărit două op+iuni posibile. "rima era intrarea imediată în răboi alături de "uterile Centrale, sus+inută de Carol # care i-a eprimat
încrederea în victoria Eermaniei. Bn fa+a puternicului curent în favoarea neutralită+ii, eprimat de conducătorii de partide, regele a consim+it la
hotărârea lor, punând astfel în eviden+ă rolul său de monarh constitu+ional.
La 98 octombrie 969, când a murit regele Carol, responsabilitatea politicii eterne a fost asumată de #on #.C.rătianu. Dei simpatiile sale
mergeau spre *ntanta, nici el i nici succesorul lui Carol, regele Ferdinand, nu aveau vreo inten+ie de a abandona starea de neutralitate până în
momentul în care nu erau siguri de realiarea obiectivelor na+ionale. Euvernul liberal era adeptul epectativei armate pentru pregătirea răboiului i
realiarea unită+ii na+ionale.
'/ partidee poiti"e
Bn cadrul "artidului Conservator s-au format  grupări, cu opinii diferite. Eruparea condusă de !itu 'aiorescu i *leandru 'arghiloman se
 pronun+a pentru neutralitate i pentru men+inerea bunelor rela+ii cu Eermania i *ustro-3ngaria. J altă grupare condusă de Hicolae Filipescu
sus+inea intrarea în răboi împotriva "uterilor Centrale. Eruparea formată în %urul lui !a5e #onescu sus+inea intrarea în răboi alături de *ntanta.
$us+inătorii intrării în răboi de partea "uterilor Centrale se grupaseră în %urul lui "etre ". Carp.
"artidul Ha+ional Liberal s-a orientat potrivit punctului de vedere sus+inut de preedintele partidului #onel rătianu, a cărui idee centrală era
legată de întregirea na+ională.
'icarea socialistă s-a pronun+at pentru neutralitatea definitivă.
"/ opinia p%'i")
$us+inea intrarea 2omâniei în răboi alături de *ntanta în vederea realiării deideratului na+ional.

Dipoma0ie !i r)-'oi
#on #.C.rătianu a purtat negocieri cu *ntanta, intermitent în 969A i la începutul anului 969=. *ntanta ducea negocieri cu ucuretiul în func+ie
de înaintarea apoi de stagnarea frontului rusesc, de epedi+ia anglo-franceă, de deschiderea strâmtorilor maritime din primăvara lui 969A. Locul
 principal între condi+iile impuse de rătianu era garan+ia scrisă că 2omânia îi va împlini deideratul na+ional ca urmare a implicării sale în conflict.
*lia+ii occidentali au acceptat condi+iile lui rătianu în iulie 969=.
La @ a%4%st 1J1F, #on #.C. rătianu i repreentan+ii politici ai Fran+ei, 'arii ritanii, 2usiei i #taliei la ucureti au semnat "on,en0iie
poiti"e !i miitare  care stabileau condi+iile intrării 2omâniei în răboi. De importan+ă imediată erau prevederile referitoare la un atac împotriva
*ustro-3ngariei, nu mai târiu de 9A august i recunoaterea dreptului românilor din *ustro-3ngaria la autodeterminare i la unire cu 2egatul
2omâniei. Consiliul de Coroană român a aprobat oficial tratatele i a declarat răboi *ustro-3ngariei la 9 august. Bn iua următoare, Eermania a
declarat răboi 2omâniei. !urcia i ulgaria i-au urmat eemplul.
"rima faă a campaniei a început în noaptea de 9-9A august 969=, când trupele române au trecut în !ransilvania. @le au înaintat constant
ocupând un număr de orae printre care i raovul. $itua+ia la sudul Dunării, devenise alarmantă, deoarece în Dobrogea fusese declanată ofensiva
 bulgaro-germană condusă de feldmarealul *ugust von 'ac5ensen. Bnaltul Comandament a transferat trupe din !ransilvania care au încetinit i apoi
au oprit ofensiva inamică.
Linia de apărare mai spre vest nu a putut reista puternicei ofensive lansate de armatele austriacă i germană pe valea Kiului. Craiova a căut pe
7 noiembrie i armata română s-a retras la est de râul Jlt. *rmatele austriacă i germană au înaintat către râurile *rge i Hea%lov, unde, între 9> i :8
noiembrie 969= a avut loc bătălia decisivă. Bnfrângerea armatei române a dus la o retragere generală i armatele germane au intrat în ucureti la :
noiembrie. Frontul s-a stabiliat la sfâritul lunii decembrie în sudul 'oldovei. Euvernul, administra+ia i armata s-au stabilit la #ai, ora care
devenea capitala 2omâniei. 2ăboiul s-a reluat pe frontul din 'oldova în iulie 969>, când generalul *verescu a pornit ofensiva de lângă 'ărăti, în
cadrul efortului general aliat pe fronturile din est i vest de a învinge "uterile Centrale. Lupte îndâr%ite au avut loc la 'ărăeti i Jitu, când armata
română a oprit înaintarea trupelor austriece i germane i a pus capăt ofensivei acestora.
2evolu+ia bolevică din 969>, urmată de părăsirea răboiului de către 2usia, amenin+a să deorganiee frontul de luptă i să subminee
stabilitatea socială i politică din 'oldova.
La 97 februarie 9697, noul guvern bolevic al 2usiei a semnat  'acea de la $rest#9itovsk   cu "uterile Centrale i a ieit din răboi, lipsind
2omânia de spri%inul rus i iolând-o de Jccident. Bn aceste condi+ii, guvernul român condus de conservatorul pro-german *leandru 'arghiloman,
a semnat 3ratatul de la $ucureşti ( mai 1J1), prin care 2omânia devenea dependentă politic i economic de "uterile Centrale.
@venimentele hotărâtoare pe câmpurile de luptă au schimbat soarta 2omâniei. "e frontul de vest, *lia+ii au ădărnicit ofensiva germană finală
din iulie 9697 i au început să înaintee constant spre Eermania, iar în nordul #taliei au respins armatele austro-ungare i au obligat *ustro-3ngaria
să accepte un armisti+iu la  noiembrie. La 98 noiembrie, regele Ferdinand a ordonat armatei să reintre în răboi i la 9 decembrie 9697 a intrat în
ucureti în fruntea trupelor sale.

Impa"t% r)-'oi%%i as%pra so"iet)0ii

2omânii din teritoriile aflate sub stăpâniri străine au intrat în răboi încă de la început, 0echiul 2egat rămânând în afara conflictului.
"rimul act al dramei a fost cel din august 969. Dramă pentru transilvănenii mobilia+i în armata austro-ungară, dramă pentru românii din regat
al căror viitor depindea de deciia regelui, credincios alian+ei din 977 i partidelor politice. Bn !ransilvania a fost proclamată legea mar+ială i a fost
decretată mobiliarea generală. Fatalitatea răboiului i solidaritatea în fa+a pericolului mor+ii au câtigat în fa+a identită+ii i solidarită+ii na+ionale
ardelenii vor lupta în armata austro-ungară.
Bn urma intrării în răboi, armata română a suferit pierderi grele în efective, aproimativ :A8 888 ostai, aproape o treime din efectivele
mobiliate în august 969=, fiind mor+i, răni+i sau prionieri de răboi. 'ai mult de %umătate din teritoriul +ării, care cuprindea regiunile agricole i
centrele industriale cele mai importante, fusese ocupat de inamic. Bn aceste condi+ii, contient de moralul scăut din rândul ostailor, în urma
înfrângerii suferite, i temându-se de tulburări sociale de amploare cauate de greută+ile etreme cu care se confruntau toate segmentele popula+iei,
#on #.C.rătianu, a făcut din reforma agrară i cea electorală, principalele obiective interne ale guvernului de coali+ie. La : martie 969>, regele a
 

emis o proclama+ie către trupele sale, promi+ându-le pământ i dreptul la vot imediat după încheierea răboiului. Eestul său pare să fi avut efectul
dorit asupra moralului armatei.
Luptele cele mai grele în 969= au avut loc la "odul Kiului i !ârgu-Kiu. Bn aceste lupte s-a remarcat prin cura%ul i dârenia ei @caterina
!eodoroiu, înrolată ca voluntar în armata română. @caterina !eodoroiu a fost un model al luptei pentru libertatea românilor, o întruchipare a dragostei
fa+ă de +ară. *semeni @caterinei, o altă personalitate feminină a vremii devine un model regina 'aria, care a sus+inut intrarea 2omâniei în răboi
 pentru eliberarea teritoriilor româneti aflate sub domina+ie străină. Din 969=, regina se deplasa ilnic să viitee Cartierul Eeneral al *rmatei i să
facă turul diferitelor spitale din ucureti. 2egina a luat sub supravegherea ei Crucea 2oie, acordând a%utor i asisten+ă permanentă răni+ilor i
 bolnavilor. Devotamentul cu care regina i-a îndeplinit misiunea în răboi a dat mult cura% solda+ilor i a constituit un eemplu pe care românii nu l-
au uitat.

STATUL NAIONAL UNITAR  ROMÂN
;3nirea necondi+ionată i pentru vecie.<
(Congresul Eeneral al ucovinei, 9AP:7 noiembrie 9697)

Conte#t% +n8)pt%irii Unirii

*nul 9697 repreintă în istoria poporului român anul triumfului idealului na+ional. *cest proces istoric, desfăurat în întreg spa+iul de locuire
românesc, a înregistrat puternice manifestări în 9>7, 97:9, 977-976. * avut apoi ca evenimente cardinale, unirea 'oldovei i 'unteniei (97A6) i
independen+a 2omâniei.
Jrgania+i în state separate din punct de vedere politic, amenin+a+i mereu de epansiunea vecinilor mai puternici, românii i-au păstrat
întotdeauna contiin+a că apar+in aceluiai popor, că au aceeai geneă.
"rimul 2ăboi 'ondial a constituit ocaia formării 2omâniei 'ari. Hu victoriile militare au stat la temelia statului na+ional român, ci actul de
voin+ă al na+iunii române. $acrificiile ei în campania anilor 969=-969> au fost răsplătite de ibânda idealului na+ional, în condi+iile prăbuirii
autocra+iei +ariste i a destrămării monarhiei austro-ungare, precum i al afirmării dreptului popoarelor la autodeterminare pe baa principiului
na+ionalită+ilor.

În8)pt%irea Unirii
3nirea teritoriilor româneti cu 2omânia în anul 9697 a urmat trei etape autonomia, independen+a, unirea.
 'utonomia
a/ =asara'ia
La începutul lunii apriie 1J1, s-a format la Chiinău "artidul Ha+ional 'oldovenesc, al cărui preedinte a fost ales 0asile $troescu. "artidul i-
a înscris în programul său ca obiectiv principal ob+inerea autonomiei asarabiei. Jrganul de presă al partidului era /uv)ntul 4oldovenesc  condus de
către Jnisifor Ehibu. La 7 octombrie 969>, Congresul ostailor moldoveni întrunit la Chiinău a proclamat a%tonomia =asara'iei.
Bn 3(F noiem'rie 1J1 a avut loc Congresul de constituire al $fatului ?ării, organismul coordonator al luptei pentru unire, ales pe bae
democratice. $fatul ?ării era condus de #on #ncule+ i avea ca organ eecutiv Consiliul Directorilor Eenerali (un guvern, condus de "etre @rhan). La
3 de"em'rie 1J1, acest organism de conducere a pro"amat Rep%'i"a Demo"rati") Modo,eneas") . "rimul preedinte al acesteia a fost ales
Ion In"%e0, iar puterea eecutivă a fost preluată de către guvern.

'/ =%"o,ina
2omânii din acest teritoriu românesc s-au integrat luptei popoarelor din #mperiul *ustro-3ngar pentru autodeterminare. Bn octombrie 9697,
deputa+ii români din "arlamentul de la 0iena au constituit Consii% Na0iona Român , condus de Constantin #osipescu Erecul i Eeorge
Erigorovici. La J o"tom'rie 1J1 CH2 a cerut, în numele na+iunii, dreptul la autodeterminare i a eprimat dorin+a de secesiune. 3rmătoarea etapă
a fost constituirea la 1@ o"tom'rie 1J1 a *dunării Constituante a ucovinei, din care făceau parte repreentan+i ai locuitorilor, în ma%oritate români.
"reedinte al acestui organism a fost ales #ancu Flondor. *dunarea Constituantă a hotărât unirea ucovinei cu celelalte provincii româneti din
imperiu într-un stat na+ional. $-a format i un Consiliu Ha+ional ca organ repreentativ.
"/ Transi,ania
Bn cursul anului 9697, monarhia habsburgică a fost supusă presiunii popoarelor pentru autodeterminare. Congresul na+iunilor din imperiu,
desfăurat în aprilie 9697 la 2oma, adoptase hotărârea fiecăreia dintre acestea de a se constitui în stat na+ional independent sau de a se uni cu statul
său na+ional eistent. Bn aceste condi+ii, la 13 o"tom'rie 1J1, repreentan+ii 6artid%%i Na0iona Român întruni+i la Jradea au adoptat o
Declara+ie în care proclamau libertatea na+iunii, separarea politică de 3ngaria i asumarea suveranită+ii în teritoriul na+ional. *leandru 0aida 0oevod
a preentat această Declara+ie de autodeterminare în "arlamentul 3ngariei la 1 noiem'rie 1J1.

. Independenţa
a/ =asara'ia
Consiliul Directorilor Eenerali, confruntat cu deordinile i distrugerile provocate de trupele ruseti în retragere i cu încercările bolevicilor de
a prelua puterea în teritoriu, a solicitat spri%inul militar al guvernului român. La 13 ian%arie 1J1 armata română a trecut "rutul i a restabilit
ordinea în asarabia.
 

La 3(3@ ian%arie 1J1, $fatul ?ării întrunit la Chiinău, a proclamat independen+a 2epublicii Democratice 'oldoveneti i separarea ei de
2epublica Federativă 2usă.
'/ =%"o,ina
Bn acest teritoriu românesc au început să pătrundă trupe ucrainiene cu scopul de a-l ocupa i anea 3crainei. Bn aceste condi+ii, Consiliul
 Ha+ional 2omân a solicitat spri%inul armatei române. *rmata română a intervenit pentru a restabili ordinea. La 13 noiem'rie, Consiliul Ha+ional
2omân a stabilit institu+iile ucovinei.
"/ Transi,ania
"entru coordonarea ac+iunilor micării na+ionale, la (1 o"tom'rie 1J1 s-a constituit la *rad Consiliul Na0iona Român Centra, format
din = repreentan+i ai "artidului $ocial Democrat i = repreentan+i ai "artidului Ha+ional 2omân. CH2C a publicat la F noiem'rie 1J1 maniestul 
„/"tre na!iunea rom)n"”, în care erau argumentate drepturile românilor din teritoriile ce apar+ineau atunci 3ngariei, la autodeterminare.
La J(1 noiem'rie, CH2C a adresat guvernului maghiar o notă ultimativă, prin care cerea întreaga putere de guvernare. Euvernul maghiar a
trimis o delega+ie pentru tratative. *cestea s-au desfăurat la *rad în ilele de 1(1@ noiem'rie 1J1. !ratativele au euat deoarece maghiarii
recunoteau doar autonomia !ransilvaniei i nu separarea definitivă de 3ngaria.

/ 0nirea
a/ =asara'ia
La 3 martie 1J1, S8at% )rii a votat %nirea =asara'iei "% România. La :: aprilie 9697, regele Ferdinand semna decretul de promulgare a
*ctului 3nirii asarabiei cu 2omânia. "entru administrarea proviorie a asarabiei a fost desemnat Consiliul Directorilor, până la preluarea acesteia
de guvernul de la ucureti.
'/ =%"o,ina
La 3 noiem'rie 1J1 au început lucrările Con4res%%i ;enera a =%"o,inei . "reedintele Congresului a fost ales #ancu Flondor, care a dat
citire mo+iunii prin care se hotăra „Bnirea necondi!ionat" şi 'entru vecie a $ucovinei1 *n vechile ei hotare1 cu 6egatul 6om)niei”
"/ Transi,ania
CH2C a publicat la  noiem'rie 1J1 tetul convocării la *lba-#ulia a *dunării na+ionale a românilor. La 1 de"em'rie 1J1 s-a desfăurat
Marea Ad%nare Na0iona) de a A'a(I%ia , la care au participat 9::7 de delega+i i peste 988 888 de persoane. *dunarea a fost deschisă de către
Eheorghe "op de ăseti, iar 2eolu+ia 3nirii a fost preentată de 0asile Eoldi. *dunarea Ha+ionala de la *lba-#ulia a adoptat 2eolu+ia, care în
 primul său articol a proclamat „Bnirea acelor rom)ni şi a tuturor teritoriilor locuite de d)nşii cu 6om)nia” . "entru conducerea !ransilvaniei până la
integrarea sa definitivă în statul român s-au format 'arele $fat Ha+ional cu rol legislativ i Consiliul Dirigent, forul eecutiv.
La : decembrie 9697, Ferdinand a emis decretul de unire.
Lupta na+ională a fost sus+inută de importante organe de presă, precum ;2omânul<, ;Drapelul<, ;Elasul *rdealului<, ;*devărul<, ;Eaeta
 poporului<, ;!elegraful român<, ;3nirea< etc.

Re"%noa!terea interna0iona) a Marii Uniri

• 3ratatul de la Saint Germain din 1 septem'rie 1J1J, încheiat cu *ustria, a recunoscut unirea ucovinei cu 2omânia.
• 3ratatul de la 3rianon  din @ i%nie 1J3, încheiat cu 3ngaria, a recunoscut unirea !ransilvaniei cu 2omânia.
• 3ratatul de la ,aris din 3 o"tom'rie 1J3, încheiat între 2omânia i !urcia, Fran+a, #talia i Kaponia, a recunoscut unirea asarabiei
cu 2omânia.

Conse"in0ee %nirii 
La 9 Decembrie 9697 s-au pus baele statului unitar român, prin unirea provinciilor româneti aflate sub domina+ie străină, motiv pentru care
această i este iua Ha+ională a 2omâniei.
 Houa 2omânie se deosebea în chip fundamental de cea eistentă înainte de 969. Crescuse în primul rând ca suprafa+ă, a%ungând prin
înglobarea !ransilvaniei, anatului, asarabiei i ucovinei de la 9> 888 5m : la :6A 86 5m:. Din punct de vedere demografic, vechea unitate
etnică era înlocuită cu o situ+ie nouă, în care alături de români coeistau i alte na+ionalită+i, într-un procent însemnat. Conform statisticii din 968,
2omânia 'are avea în acel an o popula+ie de 97 8A> 8:7 locuitori, din care >9,6] români.
După 9697, 2omânia i-a pierdut caracterul de +ară de imigra+ie, numărul celor care plecau definitiv depăindu-l acum pe al celor care veneau să
se stabilească.
Din punct de vedere social, absorbirea noilor provincii nu a modificat în chip substan+ial structura popula+iei4 în 968 popula+ia rurală repreenta
>7,6].
)eformele din anii 1J1>-1J8C au schimat în chip radical vechile structuri sociale şi politice% dând naştere din
punct de vedere instituţional% unei )omânii noi' (n 1J1> regele Herdinand a semnat decretul privind reforma
agrară şi pe cel referitor la aolirea sistemului electoral cenzitar şi introducerea votului universal' Diferitele
prevederi ale reformei agrare s-au legiferat apoi în 1J17-1J89% până la votarea de&nitivă a legii agrare în 1J81%
care des&inţa practic marea proprietate% transformând )omânia într-o ţară de mici proprietari' $rimele alegeri
organizate pe aza sufragiului universal au avut loc în anul 1J1J' )eforma agrară lichidase puterea economică a
marii moşierimi% iar reforma electorală spărgea monopolul ei politic'