1

Romanitatea românilor in viziunea istoricilor – Izvoare

Romanitate – se referă la descendenţa romana a poporului român.

Importanţă:

Românii au avut conştiinţa originii latine comune, a unităţii de neam, fapt ce a stat la baza formării conştiinţei naţionale şi a realizării
statului român. În conştientizarea importanţei ideii de romanitate au jucat un rol important scrierile istoricilor, care au susţinut-o prin
diverse argumente.

Personalitate An/Sec. Sursa Referiri

Impăratul bizantin Secolul Strategikon ● Prima atestare a elementului romanic la nord de Dunare;
Mauricius VII (tratat militar ● Populatia e desemnata sub numele de romani.
bizantin)
Moise Chorenati, Secolul Geografia ● „tara necunoscuta ce-i zic Balak- Valahia”
geograf armean IX
Despre ● Aminteste de asezarea slavilor în Balcani si infatiseaza
Constantin VII Secolul administrarea întrepatrunderea lumii slave cu cea româneasca straveche, numindu-
Porfirogenetul X imperiului i pe cei din urmā cu termenul de romani, în vreme ce pentru
(912-959) bizantini foloseste denumirea de romei.
● „Acestia se mai numesc si romani pentru ca au venit din Roma
si poarta acest nume pânā în ziua de astazi”.
Ioan Kinnamos, ● Descrie o campanie bizantina împotriva maghiarilor în 1167.
Secolul Epitome ● Cronicarul spune despre vlahi: „se zice ca sunt coloni veniti
XII demult din Italia”.
Anonymus Secolul Gesta Hungarorum ● la sosirea lor, ungurii ai găsit în Panonia pe slavi, bulgari şi «
XII blachi,adică păstorii romanilor.».
Simon de Keza Secolul ● românii erau în Panonia la venirea hunilor, iar în vremea lui
XIII Attila, romanii, locuitori ai oraşelor, s-au înapoiat în Italia, doar
“vlahii, care au fost păstorii şi agricultorii acestora au
rămas de bunăvoie în Panonia.”

Umaniști Italieni – Evul Mediu

Flavio Biondo (1392- Secolul ● afirma despre românii cu care se întâlnise la Roma că aceştia
2

1463) XV “invocau cu mândrie originea lor romană.”

Enea Silvio Secolul În legatura cu textele referitoare la Tarile Române, acesta si-a cules
Piccolomini XV Cosmografia informatiile de la misionarii dominicani si franciscani.
(Papa Pius II) (1501) ● A influentat ca niciun alt istoric din epocā, opiniile despre
originile romane ale poporului român.
Antonio Bonfini Secolul Decadele ● „românii sunt urmasii coloniei si ai legiunilor romane din
XV Dacia; acest adevar e dovedit de limba lor romana, pentru care
românii s-au luptat, tinând la ea mai mult decât la propria lor
fiinta”.
Cronicarii medievali - români

Nicolaus Olahus ● “Moldovenii au aceeaşi limbă,obiceiuri şi religie cu

(1493-1568) transalpinii(cei din Ţ.Românească); diferă puţin doar la
Sec. XVI Hungaria îmbrăcăminte [...]Limba lor şi a celorlalţi valachi a fost odată
romană, ca unii care sunt coloni romani; în timpul nostru diferă
foarte mult de ea, însă multe din vorbele lor pot fi înţelese de
latini.[...],
● “ În ţara Ardealului nu lăcuiesc numai unguri, ce şi saşi peste
Cronicarul Grigore Sec.XVII samă de mulţi şi români peste tot locul, de mai multu-i ţara lăţită
Ureche. de români decâtu de unguri...Rumâni, câţi se află locuitori
înŢara Ungurească şi Ardeal şi la Maramoroşu, de la un loc
sântu cu moldovenii şi toţi de la Râm să trag.”,
● În concepţia cronicarului moldovean, istoria românilor începe cu
cea a dacilor antici, cuceriţi şi supuşi de romanii lui Traian, care era
considerat descălecătorul cel dintâi
Miron Costin (1633- ● La retragerea romanilor din Dacia nu au plecat toţi romanii,ci
1691) mulţi au rămas pe loc rezistând năvălirilor barbarei. Din aceste
elemente romane s-a născut poporul român.
● Romanitatea românilor era dovedită, în opinia cronicarului, de
latinitatea limbii lor din care reproduce o listă impresionantă de
cuvinte, dar şi de urmele lăsate de către romani în fosta Dacie
A scris De neamul moldovenilor, tratat consacrat analizei originii
neamului.
● să dovedeaşte precum românii ceşti de astăzi în Dachia sunt tot
aceia romani pre care Ulpie Traian i-au adus atuncea”,
3

Dimitrie Cantemir adăugând că “ aceştia dară (...) vestiţii romani (...) sunt moşii,
(1673-1723) Hronicul vechimii romano- strămoşii noştri, a moldovenilor, muntenilor, ardelenilor (...)”.
moldo-vlahilor ● descendenţa pur romană din Traian, stăruinţa neîntreruptă şi
unitatea romano-moldo-vlahilor în spaţiul carpato-dunărean.
Revenind la Traian, Cantemir susţinea extirparea totală a dacilor
din provincia cucerită şi colonizarea completă cu romani. Cantemir
susţinea însă cu tărie dăinuirea elementului roman în Dacia şi după
retragerea aureliană.
● Cantemir a întreprins prima analiza ştiinţifică a izvoarelor
privind părăsirea Daciei de către Aurelian şi strămutarea
“provincialilor” în sudul Dunării, pe care a interpretat-o în
sensul unei retrageri parţiale şi temporale, susţinând stăruinţa
romanilor în Dacia, unde au rămas “înfipţi şi nesmulţi” şi de
unde, “niciodată piciorul afară nu şi-au scos”.
Consecințe ale studierii romanității:
De a clarifica originile propriului popor, dar şi de a combate teoriile imigraţioniste;
• Progrese în cercetarea istorică şi lingvistică;
• Apar primele observaţii despre latinitatea limbii române;
• În epoca modernă, ideea romanităţii românilor a fost folosită ca armă politică în procesul de emancipare a naţiunii române din
Transilvania;
• Se formulează argumente despre unitatea limbii române;
• Rol esenţial în trezirea şi dezvoltarea conştiinţei naţionale.

CONCLUZII
• La început, istoricii susţin romanitatea românilor cu argumente de ordin logic; în secolul al XX-lea – investigaţiile ştiinţifice conduse
de istorici şi lingvişti şi cercetarea arheologică au făcut progrese remarcabile;
• Problema romanităţii românilor a depăşit mereu cadrul strict ştiinţific, interferând cu sfera politicului;
• Azi, argumentul întâietăţii istorice nu mai are valoare politică.