RIGA CRYPTO ȘI LAPONA ENIGEL

ION BARBU
(particularitățile textului)

I. ÎNCADRARE ÎN PERIOADĂ ȘI ÎN CURENT LITERAR

- Publicat în 1924 în „Revista română” și inclusă în 1930 în volumul „Joc secund”, în
ciclul „Uvedenrode” (numele neobișnuit al unei râpe imaginare, unde transformări
greu de închipuit devin posibile), aparține perioadei interbelice a liricii românești
- Se încadrează în modernism prin:
a) Încălcarea convențiilor constitutive ale genurilor și ale speciilor literare: balada preia o
formulă specifică epicului în proză, aceea de povestire în ramă, dar păstrează intacte
resursele liricului
b) Ambiguitatea limbajului datorată încifrării
c) Intertextualitatea prin poemul „Luceafărul”, aceasta fiind „un Luceafăr întors, cu
rolurile inversate”, cum o descria Ion Barbu

II. PREZENTAREA TEMEI PRIN DOUĂ SECVENȚE COMENTATE

Tema: iubirea în ipostaza ei eșuată, aceasta fiind o modalitate de cunoaștere a lumii
Secvențele pot fi delimitate în funcție de desfășurarea epică lineară a poveștii:
a) O primă secvență este constituită din primele patru strofe ale poeziei, acestea
constituind rama poveștii de iubire și dezvoltă tema creației și a creatorului
(elementele artei poetice). La o nuntă adevărată, împlinită („La spartul nunții în
cămară”), un nuntaș îi cere menestrelului să-i „zică” balada lui Enigel și riga Crypto,
balada nuntirii imposibile, a iubirii neîmplinite. Creația este „cântec larg”, iar balada
care fusese cântată „cu foc acum o vară” va fi rostită acum „stins, încetinel”.
b) O altă secvență este reprezentată de povestea fabuloasă de iubire dintre cei doi eroi
aparținând unor lumi opuse. Expozițiunea baladei îi prezintă pe acești eroi în două
secvențe de tip portret. Personajul masculin, riga Crypto, aparține unei lumi inferioare,
mediocre, lume a văii (simbol al golului spiritual, al absenței eului – conștiință) și a
umbrei: „Des cercetat de pădureți/ În pat de râu și humă unsă”. El refuză însă a-și
îndeplini destinul într-un spațiu al vieții vegetative, inferioare. Refuzul înfloririi, al
nuntirii cu perechea destinată lui în lumea de jos semnifică refuzul împlinirii
destinului într-o lume inferioară. El năzuiește să depășească limitele condiției sale prin
iubire. Văzut din perspectiva lui Enigel, ființa ce se închină la „Soarele înțelept”,
„regele ciupearcă” poartă pecetea urâțeniei, caracteristică oricărei făpturi care nu
oglindește în sine absolutul.
c) Tot o secvență o constituie și cele trei încercări ale lui Crypto de o determina pe
„lapona dreaptă, Enigel” să renunțe la călătoria spre sud, la aspirația spre o existență
solară, aceste chemări cristalizându-se ca tentații ale trăirii imediate, materiale,
instinctuale. El îi oferă valorile lumii lui („dulceață”, „fragi”), valori materiale însă,
îndemnând-o să guste bucuriile lumii senzoriale, bucuriile unei existențe telurice
(aparținând pământului) „în somn fraged și răcoare”. Crypto este gata să se sacrifice
pentru visul fetei, alegând să-i fie aproape ființei iubite, chiar dacă această apropiere
este mortală pentru firava sa făptură. Enigel depășește proba ispitirii, refuzând să se
 abată din drumul spre ultima treaptă a cunoașterii. Monologul ei exprimă crezul
omului superior care triumfă asupra limitelor sale sufletești și biologice, alegând calea
Soarelui, optând pentru cunoașterea totală, care dăruiește nemărginirea lumii ei.

III. ANALIZA ELEMENTELOR DE COMPOZIȚIE ȘI DE LIMBAJ

1. Titlul: este alcătuit din numele celor 2 ființe din lumi opuse: „riga” (rege) Crypto
(ascuns, dar care sugerează și apartenența sa la familia ciupercilor, denumite științific
„criptogame”) și „lapona” (locuitoare a Laponiei) Enigel (nume cu rezonanță nordică,
angel însemnând înger)
2. Incipitul: este reprezentat de formula de adresare folosită de nuntașul care încearcă să
convingă menestrelul să cânte povestea tristă, a iubirii neîmplinite dintre regele Crypto
și lapona Enigel. Menestrelul este un inițiat, posesor al unor taine dincolo de fire, pe
care le transmite respectând constrângerile specifice ritualului inițiatic. Cântecul său
„larg” este unul încăpător pentru înțelesuri ascunse.
3. Relații de opoziție și de simetrie:
a) Opoziția este ilustrată la toate nivelurile desfășurării epice: nonuman (Crypto)/
uman (Enigel), masculin/ feminin, regal/ comun, materie/ spirit, Soare/ umbră.
b) Simetria:
- Între incipit și final, unde sunt evocate cele două nunți: în incipit este redată nunta
umană, împlinită, iar în final nunta din lumea plantelor otrăvitoare, între regele
ciupercă și „măselarița mireasă”
- Cele trei chemări ale lui Crypto și refuzurile succesive ale fetei
4. Motive poetice: fântâna, trecerea timpului, somnul, Soarele, nunta, oglinda,
transhumanța, visul
5. Figuri semantice:
- Inversiuni: „mult îndărătnic”, „des cercetat”, „răi ghioci”
- Epitete: „menestrel trist”, „vinul vechi”
- Repetiții: „Enigel, Enigel”
6. Prozodie:
- Stofe inegale;
- Rima savantă, care alternează, împle tindu-se rima încrucișată cu cea îmbrățișată și cea
împerecheată;
- Măsura variabilă, de 8-9 silabe sau 5-9 silabe.