MIHAILESCU STANCIOI CAMELIA CORINA 

FACULTATEA DE KINETOTERAPIE 
ANUL I, SEM II
GRUPA 212A 
REFERAT LA KINESIOLOGIE

POZITA ANATOMICA

 
Pozitia anatomica
este pozitia stand cu membrele superioare apropiate de partile laterale aletrunchiului, coatele
in extensie, antebratele in rotatie externa, mainile in supinatie, degetele( inclusiv policele )
extinse, membrele inferioare apropiate, genunchii extinsi , picioarele inunghi drept pe gambe,
calcaiele apropiate, varfurile apropiate sau departate la un unghi demaxim 45 de grade.
Planurile anatomice
Anatomia este adesea descrisă în planuri, referindu-ne la secțiuni bidimensionale ale corpului.
O secțiune este o suprafață bidimensională a unei structuri tridimensionale care a fost tăiată.
Un plan este o suprafață imaginară bidimensională care trece prin corp. La anatomie și
medicină se face referire la trei planuri:
- frontal 
– dispus paralele cu fruntea, adica vertical si latero-lateral, care imparte corpul intr-o partea
anterioara si o parte posterioara. Planul frontal care imparte corpul intr-o jumatateanterioara si
una posterioara se numeste plan medio-frontal.
- sagital 
sau antero-posterior – este dispus vertical si antero-posterior, imparte corpul intr-o parte
dreapta si una stanga. Planul sagital care imparte corpul intr-o jumatate dreapta si unastanga
se numeste plan medio-sagital.
- transversal 
– eeste dispus orizontal si paralel cu solul, imparte corpul intr-o parte superioarasi una
inferioara. Planul transversal care imparte corpul intr-o parte superioara si unainferioara se
numeste plan medio-transversal.
Axele
Axele de referință sunt definite perpendicular pe planurile de referință.
Se formeaza prin intersectarea a doua planuri:
- axul vertical – la intersectia planului frontal cu cel sagital
- axul sagital – la intersectia planului sagital cu cel transversal- axul frontal – la intersectia
planului frontal cu cel transversal

 
Centrul de greutate
– este locul unde actioneaza rezultanta fortelor gravitationale si nu coincide cu centrul
geometric al organismului deoarece corpul uman este alcatuit din diverse segmente cu
densitate diferita si nu este perfect simetric. Prezinta variatii individuale in functie de
constitutia fiecarei persoane si se modifica odata cu schimbarea pozitiei. In cazul persoanelor
cu constitutie normala care se gasesc in pozitie anatomica centrul de greutate estea proximativ
in centrul micului bazin la nivelul marginii superioare a verbrei S3.
Anterior
- indica pozitia inainte, care este asezat in partea de dinainte;
Posterior
– indica pozitia inapoi, care este asezat in partea dinapoi;
Apex
– punctul culminanat sau varful unei formatiuni anatomice;
Apical
– care este localizat in varful unei formatiuni anatomice;
Caudal
– termen anatomic care se refera la partea distala, inferioara a unui organ sau a uneiregiuni;
Distal
– indica o pozitie extrema, periferica in raport cu un punct central;
Proximal
– indica o pozitie superioara apropiata de un punct central;
Dorsal
- care se afla in partea posterioara a corpului sau a unui organ;
Ventral
– care apartine partii anterioare a corpului sau a unui organ, partea anterioara acorpului sau a
unui organ;
Medial
– partea interna, mai aproape de linia mediana a corpului, central;
Lateral
– situat la margine, la periferie, departe de centru, partea externa a corpului;
Vertex
– punctul cel mai inalt in plan sagital pe suprafata externa a cutiei craniene, crestet;
Centrifug
– eferent – care tinde sa se departeze de centru;
Centripet
– aferent – care tinde sa se apropie de centru;
Bilateral
– care are doua parti sau doua laturi opuse simetrice;
Contralateral
– se refera la partea opusa a unui punct sau a unei regiuni;
Juxtaarticular
– paraarticular – localizarea unei afectiuni in imediata apropiere a uneiarticulatii;
Subiacent
– care este situat dedesubt;
Intercostal
– spatiul situat intre doua coaste;
Interscapular
– situat intre cele doua margini interne ale omoplatilor ( scapula );
Apofiza
– proeminenta normala a unui os;
Pronatie
– miscarea de rotatie interna pe care o efectueaza mana si antebratul prin care fata palmara
devine posterioara si policele medial;
Supinatie
– miscarea de rotatie externa pe care o efectueaza mana si antebratul prin care fata palmara
devine anterioara si policele lateral.
Flexia
– este miscarea pe care doua segmente articulate intre ele se apropie unul de celalalt.Se
produce cand unghiul dintre axele longitudinale ale celor doua segmente care participa
laformarea articulatiei respective se miscoreaza. Se executa in plan sagital.
Extensia
– este miscarea inversa celei de flexie, prin care doua segmente articulate intre elese
indeparteaza unul de celalalt. Este miscarea prin care unghiul dintre axele longitudinale
alecelor doua segmente care participa la formarea articulatie respective se mareste. Se executa
in plan sagital.
Abductia
– este miscarea prin care segmentul respectiv se indeparteaza de linia mediana acorpului sau
miscare prin care un membru sau segment de membru se deplaseaza lateral fatade axul
longitudinal al sau. Se executa in plan frontal.
Adductia
– este miscarea prin care segmentul se apropie de linia mediana a corpului saumiscare prin
care un membru sau semgent de membru se deplaseaza medial fata de axullongitudinal al sau.
Se executa in plan frontal. 
Inclinare laterala
– sunt miscari caracteristice coloanei vertebrale prin care un segment alcorpului se apleaca
spre dreapta sau spre stanga in plan frontal. SUnt miscari care se executain jurul unei axe
sagitale care trec prin articulatiile care participa la aceasta miscare.
Rotatiile
– se executa in jurul axului longitudinal al segmentului care realizeaza miscarea derasucire in
cazul articulatiilor coloanei vertebrale, vorbind de rotatie spre dreapta si sprestanga, iar in
cazul membrelor de rotatii interne si externe. La nivelul antebratului vorbim de pronatie –
rotatie interna si supinatie – rotatie externa.
Circumductia
– este miscarea care se executa concomitent pe mai multe planuri, miscare prin care
segmentul descrie un conc cu baza la extremitatea distala a segmentului sau amembrului
respectiv si cu varful in articulatia care executa miscarea. Este caracterisiticaarticulatiilor cu
grad mare de mobilitate, cele biaxiale si triaxiale. In cadrul acesteia se succed urmatoarele
miscari: flexie, abductie, extensie si adductie.
Ortostatism
– mentinerea corpului in pozitie verticala sau ortostatica.
Clinostatism
– pozitia culcat a corpului.
Decubit dorsal
– pozitie in care pacientul sta intins pe spate cu membrele superioare de-alungul corpului si
membrele superioare de-a lungul corpului si membrele inferioare intinse.
Decubit lateral
- pozitie in care subiectul este culcat pe un flanc, pe o latura.
Decubit ventral
– asezat cu partea anterioara a corpului pe un plan orizontal.

BIBLIOGRAFIE
Note de curs Kinesiologie semestrul al II -lea
https://ro.wikipedia.org/wiki/Terminologie_anatomic
Sbenghe, Tudor, Kinesiologie. Stiinta miscarii,Editura Medicala
A. Dragnea, A. Bota, Teoria activitatilor motrice, Editura didactica si pedagogica