Drept civil.

Persoanele

TESTE GRILĂ
PERSOANELE

Secțiunea 1. Persoana fizică

1. Minorul dobândește capacitate deplină de exercițiu:

a) la împlinirea vârstei de 18 ani, chiar dacă anterior fusese pus sub interdicție;
b) prin hotărâre judecătorească, în cazul în care instanța a apreciat că există motive
temeinice pentru a recunoaște capacitate deplină de exercițiu minorului care a
împlinit vârsta de 16 ani;
c) prin căsătorie, însă numai dacă a fost de bună-credință la încheierea acesteia.

2. Persoanele fizice sunt lipsite de capacitate de exercițiu atunci când:

a) au împlinit vârsta de 14 ani;
b) au împlinit vârsta de 10 ani;
c) au fost puse puse sub interdicție judecătorească

3. Drepturile personalității:
a) pot fi exercitate și prin intermediul altei persoane;
b) se sting prin neuz;
c) sunt drepturi absolute, opozabile față de orice subiect de drept

4. Au capacitate de exercițiu restrânsă persoanele fizice:

a) care între 14 ani și 18 ani;
b) care s-au căsătorit înainte de împlinirea vârstei de 18 ani dar numai după
împlinirea vârstei de 14 ani;
c) căror instanța de tutelă le-a recunoscut capacitate deplină de exercițiu, după
împlinirea vârstei de 16 ani.

5. Persoanele fizice dobândesc capacitate deplină de exercițiu înainte de 18 ani în

următoarele cazuri:
a) s-au căsătorit înainte de 18 ani, dar după ce au împlinit 16 ani;
b) instanța de tutelă le-a recunoscut capacitate de exercițiu deplină, după împlinirea
vârstei de 16 ani
c) niciodată, ci numai după ce au împlinit 18 ani.

6. Codul civil în art. 272 alin. (2) prevede: „Pentru motive temeinice, minorul care a
împlinit vârsta de 16 ani se poate căsători în temeiul unui aviz medical, cu
încuviinţarea părinţilor săi sau, după caz, a tutorelui şi cu autorizarea instanţei de
tutelă în a cărei circumscripţie minorul îşi are domiciliul. În cazul în care unul dintre
părinţi refuză să încuviinţeze căsătoria, instanţa de tutelă hotărăşte şi asupra acestei
divergenţe, având în vedere interesul superior al copilului.”
Problemă: enunțați condițiile legale ce trebuie îndeplinite pentru a decide instanța de
judecată în sensul art. 272 alin. (2) Cod civil
7. Pot fi considerate ca atingeri aduse vieţii private:
a) intrarea sau rămânerea fără drept în locuinţă unei persoane fizice sau juridice;
b) interceptarea a unei convorbiri private sau utilizarea a unei asemenea interceptări;
c) captarea ori utilizarea imaginii sau a vocii unei persoane aflate într-un spaţiu privat,
fără acordul acesteia;

8. Drepturile personalității au următoarele caractere juridice:

a) Sunt drepturi inerente calității de persoană umană sau persoană juridice
b) Sunt drepturi personale nepatrimoniale
c) Sunt incesibile și insesizabile.

9. Reprezintă atribute de identificare a persoanei fizice:

a) numele, domiciliu, stare civilă,
b) numele, domiciliul și apartenența politică
c) doar numele și domiciliul

10. În virtutea respectului datorat fiinţei umane şi drepturilor ei inerente:

a) Sunt interzise orice intervenţii medicale asupra caracterelor genetice având drept
scop modificarea descendenţei persoanei, cu excepţia celor care privesc prevenirea
şi tratamentul maladiilor genetice.
b) Este permisă orice intervenţie având drept scop crearea unei fiinţe umane genetic
identice unei alte fiinţe umane vii sau moarte, precum şi crearea de embrioni umani
în scopuri de cercetare.
c) Utilizarea tehnicilor de reproducere umană asistată medical nu este admisă pentru
alegerea sexului viitorului copil decât în scopul evitării unei boli ereditare grave
legate de sexul acestuia.

11. În virtutea respectului datorat fiinţei umane şi drepturilor ei inerente:

a) Prelevarea şi transplantul de organe, ţesuturi şi celule de origine umană de la
donatori în viaţă se fac exclusiv în cazurile şi condiţiile prevăzute de lege, cu
acordul scris, liber, prealabil şi expres al acestora şi numai după ce au fost
informaţi, în prealabil, asupra riscurilor intervenţiei.
b) Prelevarea şi transplantul de organe, ţesuturi şi celule de origine umană de la
donatori în viaţă se fac exclusiv în cazurile şi condiţiile prevăzute de lege, fără
acordul scris, liber, prealabil şi expres al acestora şi numai după ce au fost
informaţi, în prealabil, asupra riscurilor intervenţiei.
c) Se interzice prelevarea de organe, ţesuturi şi celule de origine umană de la minori,
precum şi de la persoanele aflate în viaţă, lipsite de discernământ din cauza unui
handicap mintal, unei tulburări mintale grave sau dintr-un alt motiv similar, în
afara cazurilor expres prevăzute de lege.

12. Dreptul la libera exprimare:

a) Orice persoană care a împlinit vârsta de 16 ani are dreptul la libera exprimare.
b) Exercitarea dreptului la libera exprimare nu poate fi restrânsă niciodată
c) Exercitarea dreptului la libera exprimare nu poate fi restrânsă decât în cazurile şi
limitele prevăzute de lege.

13. În ceea ce privește dreptul la propria imagine:

a) Orice persoană are dreptul la propria imagine.
 b) În exercitarea dreptului la propria imagine drept o persoană poate să interzică ori
să împiedice reproducerea, în orice mod, exclusiv a înfăţişării sale fizice
c) În exercitarea dreptului la propria imagine drept o persoană poate să interzică ori
să împiedice reproducerea, în orice mod, exclusiv a înfăţişării sale fizice ori a vocii
sale

14. Pot fi considerate ca atingeri aduse vieţii private:

a) difuzarea de imagini care prezintă interioare ale unui spaţiu privat, cu acordul
celui care îl ocupă în mod legal;
b) ţinerea vieţii private sub observaţie, prin orice mijloace, în afară de cazurile
prevăzute expres de lege;
c) difuzarea de ştiri, dezbateri, anchete sau de reportaje scrise ori audiovizuale
privind viaţa intimă, personală sau de familie, fără acordul persoanei în cauză;

15. În materia  respectului vieţii private şi al demnităţii persoanei umane, prezumția

de consimțâmânt operează:
a) Când cel la care se referă o informaţie sau un material le pune la dispoziția
persoanei care îl face public
b) Când cel la care se referă o informaţie sau un material le pune la dispoziţia unei
persoane despre care are cunoştinţă că îşi desfăşoară activitatea în domeniul
informării publicului, consimţământul pentru utilizarea acestora este prezumat,
nefiind necesar un acord scris.
c) Când cel la care se referă o informaţie sau un material le pune la dispoziţia unei
persoane despre care are cunoştinţă că îşi desfăşoară activitatea în domeniul
informării publicului, consimţământul pentru utilizarea acestora este prezumat,
fiind necesar și în acest caz acordul scris.

16. Numele ca atribut de identificare al persoanei fizice are printre altele și

următoarele caracteristici:
a) drept absolut, inalienabil, imprescriptibil
b) drept relativ, inalienabil, imprescriptibil
c) poate fi exercitat prin reprezentare,

17. Numele de familie:

a) Stabilirea numelui de familie nu se poate face decât în condițiile stabilite de lege
b) Prenumele, ca și numele de familie, este determinat de lege
c) Funcția numelui de familie este de a exprima apartenența la o familie și se
dobândește prin filiație

18. În materia numelui copilului din căsătorie:

a) Copilul din căsătorie ia numele de familie comun al părinţilor săi;
b) Legea permite dobândirea de către copil a unui alt nume de familie decât numele
comun al părinților;
c) Dacă părinţii nu au un nume comun, copilul ia numele mamei;

19. Numele de familie şi prenumele copilului găsit, născut din părinţi necunoscuţi,
precum şi cele ale copilului care este părăsit de către mamă în spital, iar
identitatea acesteia nu a fost stabilită în termenul prevăzut de lege, se stabilesc:
a) Prin lege
 b) Prin dispoziţia primarului comunei, oraşului, municipiului sau al sectorului
municipiului Bucureşti în a cărui rază teritorială a fost găsit copilul ori, după caz,
s-a constatat părăsirea lui, în condiţiile legii speciale.
c) Prin dispoziţia consiliului local al comunei, oraşului, municipiului sau al sectorului
municipiului Bucureşti în a cărui rază teritorială a fost găsit copilul ori, după caz,
s-a constatat părăsirea lui, în condiţiile legii speciale.

20. În materia numelui copilului din afara căsătoriei:

a) Copilul din afara căsătoriei ia numele de familie al aceluia dintre părinţi faţă de
care filiaţia a fost mai întâi stabilită.
b) În cazul în care filiaţia a fost stabilită ulterior şi faţă de celălalt părinte, copilul,
prin acordul părinţilor, poate lua numele de familie al părintelui faţă de care şi-
a stabilit filiaţia ulterior sau numele reunite ale acestora.
c) În toate cazurile ia numele mamei

21. Pseudonimul:
a) nume fals pe care o persoană și-l atribuie pentru a fi individualizat într-un domeniu
pentru a-și păstra anonimatul
b) este obligatoriu și are valoare juridică
c) este protejat ca și dreptul la nume

22. Domiciliul de drept comun:

a) Are ca titular, în principiu, persoana cu capacitate de exercițiu deplină
b) La majorat, domiciliul legal nu se convertește în domiciliu de drept comun
c) Persoana fizică nu poate avea decât un singur domiciliu/o singură reședință, chiar
dacă are mai multe locuințe
d) Dovada domiciliului se face cu actul de proprietate

23. Domiciliul ales:

a) Locul ales/stabilit prin acordul de voință al părților în vederea executării actului
juridic în acel loc sau pentru soluționarea litigiului ori comunicarea actelor de
procedură
b) Alegerea domiciliului se prezumă, nu trebuie făcută în scris.
c) Natura juridică a domiciliului convențional – este aceea de convenție accesorie

24. Dovada stării civile

a) Starea civilă se dovedeşte prin actele de naştere, căsătorie şi deces precum şi prin
certificatele de stare civilă eliberate pe baza acestora.
b) Actele de stare civilă sunt înscrisuri autentice şi fac dovada, până la înscrierea în
fals, pentru ceea ce reprezintă constatările personale ale ofiţerului de stare civilă şi,
până la proba contrară, pentru celelalte menţiuni.
c) Starea civilă se dovedeşte exclusiv prin actele de naştere și căsătorie;

25. În materia anulării, completării, modificării sau rectificării actelor de stare civilă
a) Anularea, completarea sau modificarea actelor de stare civilă şi a menţiunilor
înscrise pe acestea se poate face numai în temeiul unei hotărâri judecătoreşti
definitive.
 b) Rectificarea actelor de stare civilă şi a menţiunilor înscrise pe marginea acestora se
poate face, din oficiu sau la cerere, numai în temeiul dispoziţiei primarului de la
primăria care are în păstrare actul de stare civilă.
c) Anularea, completarea sau modificarea actelor de stare civilă şi a menţiunilor
înscrise pe acestea se poate face, din oficiu sau la cerere, numai în temeiul
dispoziţiei primarului de la primăria care are în păstrare actul de stare civilă.

26. Actele de stare civilă întocmite de un ofiţer de stare civilă necompetent

a) Actele de stare civilă întocmite de o persoană care a exercitat în mod public
atribuţiile de ofiţer de stare civilă, cu respectarea tuturor prevederilor legale, sunt
valabile, chiar dacă acea persoană nu avea această calitate, afară de cazul în care
beneficiarii acestor acte au cunoscut, în momentul întocmirii lor, lipsa acestei
calităţi.
b) Actele de stare civilă întocmite de o persoană care a exercitat în mod public
atribuţiile de ofiţer de stare civilă, cu respectarea tuturor prevederilor legale, nu
sunt valabile, afară de cazul în care beneficiarii acestor acte au cunoscut, în
momentul întocmirii lor, lipsa acestei calităţi.
c) Actele de stare civilă întocmite de o persoană care a exercitat în mod public
atribuţiile de ofiţer de stare civilă, cu respectarea tuturor prevederilor legale, sunt
valabile, în toate cazurile

27. Capacitatea civilă a persoanei fizice constă în:

a) Aptitudinea persoanei fizice de a avea drepturi subiective civile și obligații civile și
în aptitudinea de a dobândi și exercita drepturi subiective civile, precum și de a-și
asuma și executa obligații civile, prin încheierea de acte juridice civile
b) Aptitudinea persoanei fizice de a avea drepturi subiective civile și în aptitudinea de a
dobândi și exercita drepturi subiective civile, precum și de a-și asuma și executa
obligații civile, prin încheierea de acte juridice civile
c) Aptitudinea persoanei fizice de a avea drepturi subiective civile și în aptitudinea de a
dobândi și exercita drepturi subiective civile, prin încheierea de acte juridice civile

28. În materia limitelor capacității civile:

a) nimeni nu poate fi îngrădit în capacitatea de folosinţă decât în cazurile şi condiţiile
expres prevăzute de lege.
b) nimeni nu poate fi îngrădit în capacitatea de folosinţă.
c) nimeni nu poate renunţa, în tot sau în parte, la capacitatea de folosinţă.

29. Prin caracterul juridic de legalitatea al capacității de folosință se înțelege:

a) toate normele privind instituirea și sfârșitul capacității de folosință sunt supuse legii,
iar nu particularilor.
b) toate normele privind instituirea, conținutul și sfârșitul capacității de folosință sunt
supuse legii, iar nu particularilor.
c) toate normele privind instituirea, conținutul și sfârșitul capacității de folosință sunt
supuse atât legii cât și particularilor.

30. Capacitatea de folosință a persoanei fizice începe:

a) la nașterea;
b) la întocmirea actelor de stare civilă – certificat de naștere
 c) și înainte de naștere

31. Capacitatea de folosință anticipată a persoanei fizice:

a) Privește inclusiv dreptul copilului de a dobândi obligații civile.
b) Drepturile copilului sunt recunoscute de la concepţiune, însă numai dacă el se naşte
viu.
c) Drepturile copilului sunt recunoscute de la concepţiune, însă numai dacă el se naşte
viu și viabil.

32. Timpul legal de concepție :

a) reprezintă Intervalul de timp cuprins între a trei suta şi a o sută optzecea zi
dinaintea naşterii copilului;
b) Se calculează zi cu zi
c) Se calculează pe luni, lună cu lună

33. Capacitatea de folosință a persoanei fizice încetează

a) la data decesului persoanei fizice;
b) la data decesului persoanei fizice, chiar dacă moartea nu a fost constatată fizic;
c) La data stabilită prin hotărârea judecătorească;
d) La data pronunțării hotărârii judecătorești de declarare a morții.

34. În materia declarării pe cale judecătorească a morții persoanei fizice

a) În cazul în care o persoană este dispărută şi există indicii că a încetat din viaţă,
aceasta poate fi declarată moartă prin hotărâre judecătorească, la cererea oricărei
persoane interesate, dacă au trecut cel puţin 2 ani de la data primirii ultimelor
informaţii sau indicii din care rezultă că era în viaţă.
b) În cazul în care o persoană este dispărută şi există indicii că a încetat din viaţă,
aceasta poate fi declarată moartă prin hotărâre judecătorească, doar la cererea
soțului, dacă au trecut cel puţin 2 ani de la data primirii ultimelor informaţii sau
indicii din care rezultă că era în viaţă.
c) În cazul în care o persoană este dispărută şi există indicii că a încetat din viaţă,
aceasta poate fi declarată moartă prin hotărâre judecătorească, la cererea oricărei
persoane interesate, dacă au trecut cel mult 2 ani de la data primirii ultimelor
informaţii sau indicii din care rezultă că era în viaţă.

35. În materia declarării pe cale judecătorească a morții, dacă data primirii

ultimelor informaţii sau indicii despre cel dispărut nu se poate stabili cu
exactitate
a) termenul de cel puțin 2 ani se socoteşte de la sfârşitul lunii în care s-au primit
ultimele informaţii sau indicii, iar în cazul în care nu se poate stabili nici luna, de la
sfârşitul anului calendaristic.
b) termenul de cel puțin 2 ani se socoteşte de la sfârşitul anului în care s-au primit
ultimele informaţii sau indicii
c) termenul de cel puțin 2 ani se socoteşte de la sfârşitul anului în care s-au primit
ultimele informaţii sau indicii, în cazul în care luna nu poate fi stabilită
36. În materia anulării hotărârii declarative de moarte
a) Dacă cel declarat mort este în viață el trebuie să ceară de îndată anularea hotărârii
judecătorești de declarare a morții
b) Dacă cel declarat mort este în viată poate cere oricând anularea hotărârii
c) Acțiunea de anulare este prescriptibilă.
37. Efectul imediat al anulării hotărârii de declarare a morţii
a) cel declarat mort nu și-a pierdut niciodată capacitatea de folosință
b) cel declarat mort își redobândește capacitatea de folosință
c) cel declarat mort începe o nouă capacitate de folosință

38. Cel care a fost declarat mort poate cere, după anularea hotărârii declarative de
moarte
a) înapoierea bunurilor sale exclusiv în natură,
b) dobânditorul cu titlu oneros nu este obligat să le înapoieze decât dacă, sub rezerva
dispoziţiilor în materie de carte funciară, se va face dovada că la data dobândirii ştia ori
trebuia să ştie că persoana declarată moartă este în viaţă.
c) înapoierea bunurilor sale în natură, iar dacă aceasta nu este cu putinţă, restituirea lor prin
echivalent.