CACME 02 v05 Lect

Universitatea Politehnica din București
Facultatea de Inginerie Electrică

Departamentul de Mașini, Materiale și Acționări Electrice
Laborator de Controlere Logic Programabile – PLC
Spl. Independenței nr. 313, EA 008
Tel / Fax: 021.402.9564, www.plc.pub.ro
L2. Construcția unei bobine cu miez de aer și analiza acesteia prin metoda
elementului finit
1. Introducere
Scopul acestui proiect este acela de a prezenta un scurt tutorial pas cu pas cu privire la
mediul de calcul FEMM (Finite Element Method Magnetics) dezvoltat de cercetătorul David
Meeker, care rezolvă probleme de câmp prin metoda elementului finit
(https://www.femm.info/wiki/HomePage).
La finalul acestui tutorial, se va obține modelul numeric al unei bobine cu miez de aer,
iar cu ajutorul mediului de calcul prezentat se va explora câmpul magnetic generat de această
bobină.
2. Construcția și analiza modelului
Bobina de analizat este ilustrată în Fig. 1. Aceasta este un solenoid cu miez de aer.
Diametrul interior este de 1 inch, diametrul exterior de 3 inchi, iar lungimea axială de 2 inchi.
Bobina este construită din 1000 de spire din sârmă de cupru de dimensiune 18 AWG.
Valoarea intensității curentului electric care parcurge conductorul acestei bobine se consideră
a fi de 1A.
Figura 1. Bobină cu miez de aer.
1 / 15
– Concepția asistată de calculator a mașinilor electrice –

© Aurel CHIRILĂ, Sergiu-Valentin POPESCU, Dragoș DEACONU
În FEMM, se modelează doar o porțiune a problemei, deoarece prezintă simetrie

axială. Prin convenție, se admite că axa r = 0 este axa verticală (de simetrie), iar domeniul
problemei este limitat la regiunea în care r ≥ 0. În această convenție, curenții cu valoare
pozitivă sunt orientați perpendicular pe pagină (ecran) și în sensul de intrare în pagină (ecran).
2.1 Crearea unui nou model numeric
Se rulează aplicația FEMM selectând «FEMM 4.2» din secțiunea «femm 4.2» din
meniul Start (a se vedea Fig.2).
Figura 2. Pornirea aplicației FEMM.
Odată rulată aplicația, se afișează o fereastră goală și bara de meniu, preferințele fiind
automat cele implicite, așa cum se arată în Fig. 3.
Figura 3. Pornirea aplicației FEMM – fereastra inițială.
2 / 15

Se alege din meniul principal «File» - «New» și apare o casetă de dialog Creare
problemă nouă («Create a new problem») cu o listă care permite alegerea tipului de analiză
(implicit, tip de fișier). Din acest moment, se spune că începe faza de preprocesare.
Se alege varianta Problemă de magnetism («Magnetics Problem») și se apasă

butonul «OK». De această dată, interfața aplicației, mai exact bara de instrumente, va fi
populată cu butoane suplimentare specifice acestui tip de problemă.
2.2 Definirea problemei
Prima sarcină este de a preciza ce tip de problemă de magnetism trebuie rezolvată.

Pentru aceasta, se alege opțiunea Problemă («Problem») din meniul principal. Va apărea
caseta de dialog Definiție problemă («Problem definition»). Se alege Tipul problemei la
Axisimetric («Problem Type to Axisymmetric»).
Asigurați-vă că unitățile de lungime sunt setate la inch și că frecvența este setată la 0.

După ce se introduc valorile corespunzătoare, se apasă butonul «OK». În Fig. 4 se prezintă
cum ar trebui să arate această fereastră de configurare.
Figura 4. Definirea problemei de magnetism.
3 / 15

2.3 Desenarea bobinei
Se comută pe modul noduri apăsând din bara de instrumente pe butonul de Gestionare

noduri («Operate on nodes») . Se pot plasa noduri fie mutând indicatorul mouse-ului în
locația dorită și apăsând butonul stâng al mouse-ului, fie apăsând tasta <TAB> și introducând
manual coordonatele punctului în câmpurile ferestrei de dialog care apare. Se plasează
nodurile la coordonatele (0.5, -1), (1.5, -1), (1.5,1) și (0.5,1). Se va defini și punctul de
coordonate (0,0), acesta fiind necesar ulterior la partea de post-procesare.
Se apasă în bara de instrumente pe butonul Gestionare segmente («Operate on

segments») astfel încât să poată fi trasate linii care leagă punctele între ele. Prin
selectarea nodurilor care definesc bobina cu clicuri stânga pe butonul mouse-ului, se obțin
linii între noduri astfel încât să se obțină un dreptunghi.
2.4 Plasarea de etichete bloc
Se apasă pe butonul Gestionare etichete blocuri «Operate on block labels» . Se

plasează o etichetă bloc în regiunea bobinei și o alta în aer în afara regiunii bobinei. La fel ca
punctele nodurilor, etichetele blocurilor pot fi plasate fie printr-un clic pe butonul stâng al
mouse-ului, fie prin caseta de dialog de introducere a coordonatelor activată prin tasta
<TAB>.
Programul folosește etichete de bloc pentru a asocia materiale și alte proprietăți

diferitelor regiuni din geometria problemei.
Momentan, denumirile etichetelor de bloc este Niciuna («None»). Ulterior, se va

reveni la aceste etichete, pentru a le asocia (asigna/atribui) anumite proprietăți de material.
Observație: Dacă opțiunea Snap-to-grid este activată, plasarea etichetei de bloc în anumite
zone poate fi uneori dificilă. În aceste situații, se dezactivează opțiunea snap-to-grid prin
deselectarea butonului cu punctul și săgeata din bara de instrumente (de obicei este pe
bara de unelte verticală din partea stângă a ferestrei).
2.5 Adăugarea de materiale modelului
Se selectează din meniul principal Proprietăți | Biblioteca de materiale

(«Properties | Materials Library»). Se trage din copacul din partea stângă a bibliotecii de
materiale («Library Materials») materialul Aer («Air») în copacul din partea dreaptă al
4 / 15

materialelor din model («Model Materials»). În acest fel se adaugă acest material modelului și
poate fi alocat diverselor regiuni ale geometriei modelului. Tot din biblioteca de materiale, se
mai adaugă în model, din folderul «Copper AWG Magnet Wire» materialul «18 AWG». La
final se apasă pe «OK».
2.6 Definirea proprietății de „circuit electric”
Bobina din modelul numeric reprezintă de fapt un circuit electric. Prin folosirea
acestei facilități a programului FEMM, după efectuarea calculului soluției de câmp magnetic,
se pot extrage ușor, diverși parametri specifici acestor circuite electrice.
Se selectează Proprietăți | Circuite («Properties | Circuits») din meniul principal. În

caseta de dialog care apare, se apasă butonul Adăugare proprietate («Add Property»)
pentru a crea o nouă proprietate de circuit. Se denumește circuitul, înlocuind numele noului
circuit cu Coil (care înseamnă bobină). Se specifică că proprietatea circuitului trebuie aplicată
unei regiuni de înfășurare care are spire, prin alegerea opțiunii Series. Se introduce valoarea
de 1 Amper prin circuit. Caseta de editare j reprezintă componenta imaginară a curentului,
care este utilizată în probleme de regim armonic în raport cu timpul pentru a indica faza
curentului. În acest caz, problema este magnetostatică, deci componenta imaginară este
ignorată - se impune valoarea zero în caseta de editare j. Se apasă butonul «OK» atât pentru
casetele de dialog Proprietate circuit («Circuit Property»), cât și pentru Definirea
proprietății («Property Definition»).
2.7 Asocierea proprietăților cu etichetele de bloc
Se face clic dreapta pe nodul etichetei blocului din regiunea aerului din afara bobinei.
Eticheta blocului va deveni roșie, indicând că este selectată. Se apasă <SPACE> pentru a
„deschide” eticheta blocului selectat (în loc să se apese bara de spațiu, se poate utiliza butonul
din bara de instrumente Deschidere Dialog Proprietăți / «Open up properties dialog for
currently selected entities» ).
Va apărea un dialog care conține proprietățile atribuite etichetei selectate. Se setează

tipul de bloc («Block type») a fiind aer «Air».
De obicei, este suficient să se accepte densitatea implicită a rețelei de discretizare

bifând caseta Lăsați aplicația Triangle să decidă finețea rețelei de discretizare («Let
Triangle choose Mesh Size»). Dacă se dorește o rețea mai fină, opțiunea aceasta se poate
debifa și specifica o valoare prescrisă în câmpul Mărime element a rețelei de discretizare
(«Mesh size»). Această valoare impune doar dimensiunea maximă a elementelor de
5 / 15

discretizare. Modulul de realizare a rețelei de discretizare încearcă să umple regiunea cu

triunghiuri aproape echilaterale în care laturile au aproximativ aceeași lungime ca parametrul
de dimensiune a elementelor de discretizare ale rețelei.
La final se apasă pe butonul «OK». În acest moment, eticheta de bloc va fi denumită

drept Aer («Air»).
Se selectează și se deschide nodul etichetei blocului din interiorul regiunii bobinei

(după ce este roșu se apasă <SPACE>). Acest tip de bloc («Block type») se setează ca
Conductor din cupru de dimensiune 18 AWG («18 AWG»).
Pentru a impune un curent electric care străbate regiunea de cupru (bobina), se alege
din listă pentru parametrul «In Circuit», circuitul bobină («Coil»). Câmpul Număr de spire
(«Number of Turns») va deveni activ dacă este selectat un circuit de tip serie pentru o
anumită regiune (cum este cazul prezentului proiect, se reamintește că proprietatea Coil a fost
definită anterior ca Series). Se introduce un număr de 1000 de spire pentru această regiune.
Astfel, se definește că această regiune este umplută cu 1000 de spire bobinate în sensul unui
burghiu drept (adică spire care intră în ecran). Se face clic pe «OK».
Observație: Dacă se dorește să se stabilească un sens opus spirelor, care iese din ecran, atunci
numărul acestora poate fi introdus ca o valoare negativă, aici, –1000.
2.8 Definirea condițiilor pe frontieră
Modelul numeric realizat este o problemă cu „frontieră deschisă”, adică se dorește să

se rezolve câmpul bobinei într-un spațiu nelimitat, neafectat de vreo graniță de calcul în
apropiere. Cu toate acestea, metoda elementelor finite necesită întotdeauna rezolvarea
problemelor pe un domeniu delimitat.
Pentru a aproxima un domeniu nelimitat, se face clic pe butonul Creați IABC

frontieră liberă («Create IABC Open Boundary») de pe bara de instrumente.
Prin apăsarea acestui buton se afișează fereastra auxiliarului Open Boundary Builder
care creează o structură de graniță care emulează cu precizie impedanța unui domeniu
nelimitat. Expertul este prezentat mai jos ca Fig. 5.
În general, este suficient să se accepte pur și simplu parametrii limită sugerați apăsând
«OK». Cu toate acestea, în scopul acestei probleme, s-a specificat raza de 3 și un centru de
(0,0) (prin specificarea parametrilor așa cum se arată în Fig. 5).
6 / 15

Figura 5: Open Boundary Builder.
Geometria finalizată arată ca în Fig. 6. Structura multi-strat este construită automat

după ce se apasă butonul «OK».
Figura 6: Model de bobină complet, pregătit pentru analiză.
7 / 15

2.9 Generarea rețelei de discretizare și rularea analizei pe baza metodei cu

elemente finite (FEA – Finite Element Analysis)
Se salvează fișierul și se apasă butonul barei de instrumente cu plasă triunghiulară

galbenă: . Această acțiune generează o rețea de discretizare formată doar din elemente
triunghiulare. Dacă rețeaua pare prea fină sau prea grosieră, se poate ajusta prin selecția
etichetelor de bloc sau segmente de linie și ajusta dimensiunea maximă a triunghiurilor rețelei
în proprietățile fiecărui obiect (a se vedea Fig. 7).
Figura 7: Ajustarea rețea de discretizare: pentru etichetă de bloc (stânga), pentru segment de
dreaptă (dreapta).
Pentru a redimensiona uniform toată rețeaua de discretizare se poate folosi tasta <F3>
pentru a rafina (îndesi) rețeaua de discretizare în toate regiunile deodată sau tasta <F4> pentru
a rări rețeaua de discretizare în toate regiunile deodată.
După generarea rețelei de discretizare se încheie etapa de preprocesare și se poate trece

la etapa de rezolvare a problemei numerice, prin apăsarea butonului cu manivela rotitoare
(«Run analysis») . Pe toată durata etapei de rezolvare numerică a sistemului de ecuații
sunt afișate informații despre acest proces. Dacă barele indicatoare de progres nu se modifică,
calculul trebuie oprit. Acest lucru poate apărea dacă s-au specificat condiții limită (pe
frontieră) insuficiente.
Pentru problema curentă, rezolvarea ar trebui să dureze cel mult câteva secunde (în
funcție de calculatorul utilizat). În momentul în care calculele sunt complete nu există nicio
confirmare anume, fereastra de stare dispare (se închide automat) la finalizarea calculelor.
8 / 15

3. Rezultatele analizei
În acest moment se ajunge la etapa de post procesare. Pentru a vizualiza rezultatele

analizei se apasă butonul cu pictograma ochelari . Se afișează o fereastră pentru post-
procesare, care permite extragerea a unei multitudini de tipuri diferite de informații din
soluție.
3.1 Explorarea rezultatelor la nivel de punct
Similar pre-procesorului, și în fereastra de post-procesare există mai multe moduri de

editare diferite: punct, contur și regiune. Alegerea modului este realizată prin butoanele din
bara de instrumente unde, primul buton corespunde modului punct, al doilea
modului contur și al treilea modului regiune.
Implicit, când programul este instalat pentru prima dată, post-procesorul pornește în
modul punct. Făcând clic pe orice punct cu butonul stâng al mouse-ului, diferitele proprietăți
ale câmpului asociate cu acel punct sunt afișate în fereastra de ieșire a programului FEMM.
Similar cu desenarea punctelor în faza de pre-procesare, locația unui punct poate fi

specificată cu precizie apăsând butonul <TAB> și introducând coordonatele punctului dorit.
De exemplu, dacă în fereastra de dialog este specificat punctul de coordonate (0,0), în
fereastra de rezultate sunt afișate mărimile prezentate în Fig. 8.
Figura 8: Afișarea valorilor mărimilor calculate în punctul (0,0).
9 / 15

3.2 Explorarea rezultatelor la nivel de circuite
Cu ajutorul programului FEMM este ușor să se determine inductanța (inductivitatea) și

rezistența unui circuit electric (bobină). Dacă se apasă pe butonul se afișează rezultatele
specifice circuitului electric ales din lista «Circuit name». Pentru circuitul din modelul
curent, denumit Coil, fereastra specifică cu rezultatele asociate acestui este ilustrată în Fig. 9.
Figura 9: Fereastra de rezultate cu proprietățile calculate pentru circuitul Coil.
3.3 Trasarea graficului valorilor câmpului de-a lungul unui contur
Cu ajutorul programului FEMM se poate să se traseze graficul valorilor câmpului de-a

lungul unui contur definit de utilizator. În cazul de față, se trasează graficul inducției
magnetice de-a lungul liniei centrale a bobinei. Se trece pe modul Contur apăsând butonul
din barei de instrumente. Acum se poate defini un contur de-a lungul căruia se va trasa
inducția magnetică.
Există trei moduri prin care se definesc puncte ale conturului după care se trasează
graficul:
1. Prin apăsarea butonului stâng al mouse-ului se adăugă la contur cel mai apropiat nod al
geometriei față de poziția curentă a mouse-ului;
2. Prin apăsarea butonului drept al mouse-ului se adăugă la contur poziția curentă a

indicatorului mouse-ului la contur;
3. Prin apăsarea tastei <TAB> se introduc manual coordonatele punctului dorit a fi inclus la
conturul după care se trasează graficul.
10 / 15

În cazul exemplului prezentat, se poate utiliza prima sau a treia metodă. Pentru prima
metodă, se face clic cu butonul stâng al mouse-ului lângă punctele de coordonate (0,4), (0,0)
și (0, -4), adăugând punctele în ordinea de mai sus. În acest moment, conturul după care se va
trasa graficul este reprezentat cu roșu. Acesta ar trebui să fie axa de simetrie a modelului.
Dacă se dorește redefinirea conturului, se poate apăsa tasta <ESC>. Cu ajutorul butonului
Reprezentare grafică («Plot») se activează fereastra de dialog din Fig. 10, prin care se
definește modul de reprezentare grafică și mărimea de reprezentat. reprezintă grafic mărimea
aleasă.
Figura 10: Fereastra de dialog pentru stabilirea mărimii și a modului de reprezentare grafică.
Selecția implicită este modulul inducției magnetice («Magnitude of flux density»).

Se apasă butonul «OK». Rezultatul este cel din Fig. 11.
Figura 11: Variația inducției magnetice de-a lungul axei de simetrie a bobinei.
11 / 15

Observație: În rezolvarea problemelor de câmp magnetic se întâmplă adesea ca valorile

câmpului să fie discontinue de-a lungul unei frontiere. În acest caz, FEMM determină de pe
care parte a frontierei preia valorile numerice în funcție de ordinea în care se adaugă punctele
conturului pe care se reprezintă. De exemplu, dacă punctele sunt adăugate în jurul unui contur
închis într-o ordine inversă acelor de ceasornic, valorile folosite aparțin punctelor aflate chiar
în interiorul conturului. Dacă punctele sunt adăugate într-o ordine în sensul acelor de
ceasornic, valorile folosite aparțin punctelor aflate în exteriorul conturului.
În cazul aplicației curente, punctele conturului trebuie definite de-a lungul axei de
simetrie r = 0, dar cu coordonatele z în ordine descrescătoare (adică în sens invers acelor de
ceasornic). Astfel, valorile punctelor conturului sunt preluate din interiorul domeniului
soluției în loc să fie în afara acestuia, unde valorile câmpului nu sunt definite).
3.4 Vizualizarea hărții inducției magnetice
În mod implicit, când programul este instalat pentru prima dată, este afișat doar un
grafic alb-negru al liniilor de flux magnetic. Harta de variație a inducției magnetice poate fi
reprezentată grafic sub forma unei hărți colorate prin apăsarea butonului din bara de
instrumente . În cadrul ferestrei de dialog care apare, din lista Mărimea de reprezentat
(«Plotted Value») se selectează Inducția magnetică (T) («Flux Density (T)»). Se bifează
opțiunea Afișează harta («Show Density Plot»). Modul în care trebuie să arate opțiunile
alese în această fereastră se prezintă în Fig. 12.
Figura 12: Fereastra de dialog pentru definirea hărții reprezentate grafic.
12 / 15

Se apasă butonul «OK», iar rezultatul este vizualizarea soluției, așa cum se prezintă
în Fig. 13.
Figura 13: Graficul hărții colorate a inducției magnetice.
** Toate rezultatele/valorile prezentate în figuri sunt orientative.
13 / 15

4. Concluzii
În acest proiect se prezintă printre altele modalitatea de calcul a inductivității unei

bobine de tip solenoid cu miez de aer. Pentru astfel de componente există și relații analitice de
calcul. De aceea este interesant de comparat valoarea obținută pe calea numerică prin
intermediul aplicației FEMM și cea obținută analitic.
În Fig. 14 se prezintă dimensiunile geometrice ale unei bobine de tip solenoid.
Figura 14: Graficul hărții colorate a inducției magnetice.
Inductivitatea acestei bobine se poate calcula folosind una din următoarele relații [1]:
𝑟 +𝑟 2
0,8 ∙ 𝑁 2 ∙ ( 𝑖 2 𝑒 )
𝐿(1) = 𝑟 +𝑟 [μH] (1)
6 ∙ 𝑖 2 𝑒 + 9 ∙ 𝑙 + 10 ∙ (𝑟𝑒 − 𝑟𝑖 )
unde:
𝑁 – numărul de spire al bobinei [spire];

𝑟𝑖 – raza interioară a bobinei [inch];
𝑟𝑒 – raza exterioară a bobinei [inch];
𝑙 – lungimea bobinei [inch].
14 / 15

Pentru calculul razei exterioare, este necesar diametrul în inchi a conductorului din
care este realizată bobina. Conversia din formatul AWG (American Wire Gauge) se realizează
folosind relația:
36−AWG
𝑑 = 0,005 ∙ 92 39 [inch] (2)
În final se va completa tabelul următor:
Valoare [μH] Eroare [%]

(𝐹𝐸𝑀𝑀)
𝐿 din (FEMM) -
𝐿(1) din (1)
Eroarea se calculează, presupunând ca mărime de referință valoarea obținută în urma

simulării numerice în FEMM.
𝐿(1) − 𝐿(𝐹𝐸𝑀𝑀)
𝜀= ∙ 100 [%] (3)
𝐿(𝐹𝐸𝑀𝑀)
Referințe
[1] H. A. Wheeler, "Simple Inductance Formulas for Radio Coils," in Proceedings of the
Institute of Radio Engineers, vol. 16, no. 10, pp. 1398-1400, Oct. 1928, doi:
10.1109/JRPROC.1928.221309.
15 / 15


CACME 02 v05 Lect

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

CACME 02 v05 Lect

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Universitatea Politehnica din București

Facultatea de Inginerie Electrică

2. Construcția și analiza modelului

Figura 1. Bobină cu miez de aer.

– Concepția asistată de calculator a mașinilor electrice –

În FEMM, se modelează doar o porțiune a problemei, deoarece prezintă simetrie

2.1 Crearea unui nou model numeric

Figura 2. Pornirea aplicației FEMM.

Figura 3. Pornirea aplicației FEMM – fereastra inițială.

– Concepția asistată de calculator a mașinilor electrice –

Se alege varianta Problemă de magnetism («Magnetics Problem») și se apasă

2.2 Definirea problemei

Prima sarcină este de a preciza ce tip de problemă de magnetism trebuie rezolvată.

Asigurați-vă că unitățile de lungime sunt setate la inch și că frecvența este setată la 0.

Figura 4. Definirea problemei de magnetism.

– Concepția asistată de calculator a mașinilor electrice –

2.3 Desenarea bobinei

Se comută pe modul noduri apăsând din bara de instrumente pe butonul de Gestionare

Se apasă în bara de instrumente pe butonul Gestionare segmente («Operate on

2.4 Plasarea de etichete bloc

Se apasă pe butonul Gestionare etichete blocuri «Operate on block labels» . Se

Programul folosește etichete de bloc pentru a asocia materiale și alte proprietăți

Momentan, denumirile etichetelor de bloc este Niciuna («None»). Ulterior, se va

2.5 Adăugarea de materiale modelului

Se selectează din meniul principal Proprietăți | Biblioteca de materiale

– Concepția asistată de calculator a mașinilor electrice –

2.6 Definirea proprietății de „circuit electric”

Se selectează Proprietăți | Circuite («Properties | Circuits») din meniul principal. În

2.7 Asocierea proprietăților cu etichetele de bloc

Va apărea un dialog care conține proprietățile atribuite etichetei selectate. Se setează

De obicei, este suficient să se accepte densitatea implicită a rețelei de discretizare

– Concepția asistată de calculator a mașinilor electrice –

discretizare. Modulul de realizare a rețelei de discretizare încearcă să umple regiunea cu

La final se apasă pe butonul «OK». În acest moment, eticheta de bloc va fi denumită

Se selectează și se deschide nodul etichetei blocului din interiorul regiunii bobinei

2.8 Definirea condițiilor pe frontieră

Modelul numeric realizat este o problemă cu „frontieră deschisă”, adică se dorește să

Pentru a aproxima un domeniu nelimitat, se face clic pe butonul Creați IABC

– Concepția asistată de calculator a mașinilor electrice –

Figura 5: Open Boundary Builder.

Geometria finalizată arată ca în Fig. 6. Structura multi-strat este construită automat

Figura 6: Model de bobină complet, pregătit pentru analiză.

– Concepția asistată de calculator a mașinilor electrice –

2.9 Generarea rețelei de discretizare și rularea analizei pe baza metodei cu

Se salvează fișierul și se apasă butonul barei de instrumente cu plasă triunghiulară

După generarea rețelei de discretizare se încheie etapa de preprocesare și se poate trece

– Concepția asistată de calculator a mașinilor electrice –

În acest moment se ajunge la etapa de post procesare. Pentru a vizualiza rezultatele

3.1 Explorarea rezultatelor la nivel de punct

Similar pre-procesorului, și în fereastra de post-procesare există mai multe moduri de

Similar cu desenarea punctelor în faza de pre-procesare, locația unui punct poate fi

Figura 8: Afișarea valorilor mărimilor calculate în punctul (0,0).

– Concepția asistată de calculator a mașinilor electrice –

3.2 Explorarea rezultatelor la nivel de circuite

Cu ajutorul programului FEMM este ușor să se determine inductanța (inductivitatea) și

Figura 9: Fereastra de rezultate cu proprietățile calculate pentru circuitul Coil.

3.3 Trasarea graficului valorilor câmpului de-a lungul unui contur

Cu ajutorul programului FEMM se poate să se traseze graficul valorilor câmpului de-a

2. Prin apăsarea butonului drept al mouse-ului se adăugă la contur poziția curentă a

– Concepția asistată de calculator a mașinilor electrice –

Selecția implicită este modulul inducției magnetice («Magnitude of flux density»).

– Concepția asistată de calculator a mașinilor electrice –

Observație: În rezolvarea problemelor de câmp magnetic se întâmplă adesea ca valorile