Mototolea Andreea,

Fotache Bianca,
Ivascu Andrei, Proiect Sofisme
Done Cristian
Ce sunt Sofismele ?
Una dintre cele mai bune căi de a înțelege și aplica elementele logicii este să ne familiarizăm cu
falsurile care pot apărea în argumentare. Falsuri care pot fi intenționate sau nu.
Erorile intenționate în argumentare sunt cunoscute în logică ca sofisme. Acestea sunt raționamente
aparent corecte, dar în realitate greșite. Unele sofisme au fost remarcate încă din antichitate, dar au fost
redescoperite și denumite în latină în evul mediu și în perioada renașterii. În cele ce urmează sunt
descrise cele mai cunoscute „erori intenționate în argumentare” sau sofisme.
Sofism=Silogism sau raționament corect din punct de vedere formal, dar greșit din punct de vedere al
conținutului (fiind bazat pe un echivoc, pe utilizarea aspectelor neesențiale ale fenomenelor etc.), adesea
folosit pentru a induce în eroare.
 Termenul sofism provine din grecescul sophistēs. Odinioară sophistēs și sophós erau sinonime
și însemnau înțelept, expert, "priceput în toate". În timpul lui Socrate, termenul a început să fie
folosit în legătură cu acei profesori care ofereau tinerilor, contra plată, învățătura și expuneri
publice de elocință.

- Despre sofisti-

Sofiștii erau un fel de „philosophers-for-profit” din secolul al V-lea î.Hr., care se plimbau prin Grecia și
educau pe oricine marca drahma. Umblau din oraș în oraș și dădeau lecții de gândire și oratorie, dar se
pare că își făcuseră cartierul general în Atena (Atena era mai blândă cu filosofii, spre deosebire, de
exemplu, de Sparta). Cum e de așteptat de la cineva care face profit din idei, conceptele lor erau destul de
alunecoase: binele și răul erau diferite în funcție de oraș, de perioada istorică și de cine plătea mai gras.
Cele mai multe chestii despre ei le știm de la Platon, care i-a detestat cu patos.

Moștenirea lor cea mai importantă este termenul „sofism”: un raționament cu parfum de credibilitate,
dar fals în esență, pentru că induce o premisă greșită sau trage concluzia aiurea.
 Exemple de utilizare
Utilizarea sofismului în conversațiile de zi cu zi poate fi mai frecventă decât am crede. Un exemplu clar
al acestora poate fi găsit în generalizări, în fraze precum „toate femeile conduc prost”, „toți imigranții
sunt nepoliticoși”

Ele pot fi detectate și în unele superstiții sau legende urbane precum „tăierea părului pe o lună plină
îl va face să crească mai repede”, „trecerea sub o scară aduce ghinion”

Atunci când se fac predicții, sunt deseori elaborate sofisme de cerșetorie, cum ar fi „Am studiat mult,
voi obține note bune”.

De asemenea, atunci când vrei să-l convingi pe altul fie să-și modeleze gândirea, ca și în cazul
discursurilor politice sau al strategiilor de vânzare. De exemplu: „Guvernul nostru va pune capăt
sărăciei și va înrădăcina corupția” sau „Loteria care te va face milionar”.
Sofismul face o analogie între două obiecte (sau evenimente). Apoi argumentează că deoarece
primul are o proprietate P, trebuie s-o aibă şi cel de-al doilea. Dar analogia eşuează dacă cele
două obiecte sunt diferite prin chiar proprietatea P.

● În sprijinul doctrinei Trinităţii se aduce uneori ca dovadă faptul că apa poate exista simultan în
trei stări de agregare: lichidă, solidă şi gazoasă. Dacă Trinitatea ar fi adevărată, stările în care
poate “coexista” apa sau o altă substanţă n-ar fi decât o ilustrare. În nici un caz o dovadă
obţinută prin analogie.

● Angajaţii sunt ca şi cuiele. La fel cum cuiele trebuie bătute în cap ca să funcţioneze, tot aşa şi
angajaţii.

Final