PEIRCE: SEMIOTICA 1 FILOSOFIE

. Inrudit cu em pirism ul i pozitivism ul, pragm atism ul reprezinta, nainte de toate, o reactie m potriva teoriilor rationaliste. El se ridica m potriva notiunii rationaliste de realitate, nteleas ca notiune corespondent adevrului absolut, ca ceva adica inflexibil, im uabil, mort. Dupa filosofia pragm atista, realitatea este un procs n perm anent i plina desfurare, un curs variat i variabil de fapte i ntm plri, ce nu poate intra n connutul, venic identic eu el nsui, al unei notiuni ab stracte"1. Pragm atism ul, considera Jam es, este o orientare care ,,urmrete sa ne cibata privirile de la tot ceea ce este prim ordial, principiti, categorie, necesitatea presupus pentru a le ntoarce ctre rezultate, consecinte, fa p te "2. Aa cum s-a observt, ,,cel mai grav repro ce s-ar putea adresa teoriei lui Jam es este lipsa de claritate: totul la el este confundat - ideea si judecata, sem nificatia i sem nul, instrum entul i actiunea. D ar ceea ce este i m ai grav nc, este identificarea, fr am biguitate de aceast data, a adevrului eu succesul nteles ca unitale p ractic"3. Pragm atism ul apare ca pragm aticiem " (Peirce), ca um anism " (F.C.S. Schiller) i instrum entalism " (J. Dewey). R elativism ul conceptiei pragm atiste iese n evident ns n toate variantele prin urm atoarea tez de baz: adevrul unei idei se creeaz n procesul verificrii ei, ceea ce denota identificarea planuhii adevarului eu cel al contiintei adevrului, al asim ilrii prin cunoatere a adevrului.

2. ntem eietorul pragm atism ului, a fost, fr ndoial, Ch Sanders Peirce (1839-1914)4, n acelai timp ns un m are m atem atician

1 N . B agd asar, T eoria cu notn fei, ed. a il-a . C asa coalelor, Bucure$ti, 1944, p. 233. 2 W . Jam es, L e P ragm atism e, Flam arion , Paris, 1912, p. 64. 3 G. D eled alle, H istoire de In P hilosophic a m m ettin e, P .U .F ., Paris, 1954,

p. 32.

4 L u cra li P rin cip ale: Inradcinarea credintei ( J h e Fixation o f Belief, in P opu lar S cien ce viounthhj", voi .XII, 197/), ( u ru sa fa c e m d a r e ideile noastre {H ow to M ake ou r Ideas Colear, n P op u lar Science M ou n thh/", vol. X III, 1878); Stu dii de logica (Studies in Logic, 1883); Exam inaren doctrine! despre necestate (7 he D octrin e o f i\eccsity E xam ined, M onist^, II, 1892); P ragm atica pragm atism

44

i logician, participant la elaborarea logicii relatiilor i autorul prim ei form ulari rem arcabile a problem aticii sem ioticii. Este sem nificativ c, in istoria logicii, lui Peirce i se atribuie una d ir tre cele mai bune form ulari" cu privire la avantajul calculului logie5. N um ele de pragm atism " - preciza Jam es - vine de la cuvntul grecesc Trpayp.a (actune). In 1878, prin Ch. Peirce, acest cuvant i-a fcut aparitia pentru prim a data in filosofie, intr-u n artieoi intitulat How to M ake our Ideas Clear. Peirce, dup ce a afirm at c credintele noastre sunt, in realitate, reguli pentru actune, sustinea ca, pentru a dezvolta contnutul unei idei, ajunge dac determ inam conduita pe care o poate suscita: sem nificatia ei pentru noi nu consta in altceva; pentru a obtne o perfect claritate in ideile cu privire la un obiect trebuie considerate efectele de ordin practic pe care credem c eie le com porta, im presiile pe care trebuie s le ateptm , reactile pentru care trebuie s fim gata"*5, Peirce ram ane o personalit te puternic in istoria tiintei i a cugetrii. Aa cum s-a observat, Peirce a fost una dintre cele mai inzestrate m inti 1 dintre cei m ai creativi filosofi pe care A m erica i-a dat la iveala. D esi scrierile sale sunt adesea obscure fi dezorganizate, el o sunt sclipitoare in virtuozitatea lor filosofica"7. A utor al principiului pragm atisrnului -- principiui lui P eirce" (cum se spune adesea) - si

{P ragm atic an d P ragm atism , in: D iction ary o f P hilosophy an d P sychology, ed. Ja m e s B ald w in , vol. 2, 1902); P ragm atism (in cad ru l stu d iu lu i m ai larg: W hat P rag m atism is, M o n ist", X V , 1905). M en tio n m c op era !ui Peirce a ap ru t m ai muH postum : C ollected P apers o f Ch. S. Pcirce ;Vols, I-V I, ed. by C h arles H artsh o rn e and Paul W eiss; V ols. V'H-VIII, ed. by A. W. B urks, C am brid g e; H arv ard U niversity Press, 1931-1958); C hance, h i v , anil Logic (1923, ed. 2a 1956); T he P hilosoph}/ o f P eirce; Selected W riting* (Justus B uchler. ed. \1 Y., 1940); Ch. S. Peirce: E.ssays in the P hilosophy o f S cience (V incent T o m as, !M. Y., 1957); V alues in a U niverse o f C hance (Ph. Vierter, 1958). D in editia: W o rk s" (in 120 v olu m e) au ap ru t prim ele 24. Asupra lui Peirce: M. N. Thom son, The Pragmatic Philosophy o f Ch. S. Peirce (1953); J. V. Kem pski, Ch. S. P eirce und der Pragm atism us (1952); M. M urphy, The D evelopm ent o f Peirce's Philosophy (1961); J. M elvii, Peirce i pragm atism (1968); K. O. Apel, D er D enkw eg von Peirce (1975). 5 J M B och en sk i, F orm ale Logik, Karl, A lber, Freiburg-M nchen, 1956, p. 327. 6 W. Jam es, Le pragm atism e, p. 57-58. Peirce Insui spunea: ideea pe care ne-o facem. despre ceva este ideea efectelor lut sen sibile" (Chance, Love and Logic, G. Brazilier, \ e w York, 1956, p. 45). ' p K u rtz, C harles Sanders P eirce, in vol.: A m erican P hilosophy in the T w en tieth C en tury, Edited b> Paul K urz, The M acM illan V om p an y Ltd., L ond on , 1966, p, 45. N lentionm ca in acest volum , autorul citat oter o antologie sem nificativ din: C ollected P apers.

45

totodat al unor contributii m ajore n sem iotica i in logica, Peirce este unul dintre cei m ai contrad ictorii, din tre cei care au scris filosofie"8. ^ Este de retinut c principiul pragm atism ului" nu este suficient de d a r form ult, i de aci izvorasc dificultatile. lata cteva form ulri, ideea noastra despre orice lucru este ideea noastr despre efectele lui sensibile"; sa considerm ce efecte, care ar putea avea legaturi practice im aginabile, ne im aginm ca are obiectul ideii noastre. A tunci ideea acesior efecte este totalitatea ideii noastre despre o b iect"9. Este adevrat ca Peirce nsui spunea c pragm atism ul nzuiete spre ceea ce idealitii num esc bunul sim t naiv, catre antrop om orfism "10. 3. Contribuente esentiate ale lui Peirce in sem iotica se le urm atoarele: 1) elaborarea tezei despre natura triadica a sem nelor, 2) o tipologie a sem nelor i a sistem elor de serrine; 3) analiza iconicitatii (de la icons"); 4) analiza procesului de sem ioza" (prin care apare functc de sem nificare a sem nului); 5) ideea unei constructii sem iotice n logicc (i filosofie). Cci logica, in sensul sau cei m ai generai" - spunea Peirct - este num ai un alt num e pentru sem iotica, evasinecesar sau formai

doctrina sem n elo r"11. Ce este sem nul? Un sem n sau simbol (Representam en) este cev; care sta fata de cineva pentru ceva ntr-o oarecare referint sau calitate El se adreseaza cuiva, adic, creeaza n m intea (contiinta) acele persoane un sem n echivalent sau poate un sem n m ai dezvoltat. Ace sem n pe care l creeaza, eu il num esc interpreta nini prim ului sem r Sem nul sta pentru ceva, pentru obiectul su. El sta pentru acel obiect n1

8 1. K. M clvili, P eirce 1 pragm atism . U istokov am erikanskoi bu rju azn oi filo so fii X X veka, Iz<

M o sk o v sk o v o U m v ersiteta, 1968, p. 28. 9 Ch. S. P eirce, T he S cientific A ttitu de an d F a llM is m , in: P hilosophical W ritings o f F e in Selected and edited b y Ju stu s Buchler D ov er P u blication s, Mew Y o rk , 1952, p. 146. M ai j larg s-a arg u m en tat ca p rag m aticism u l" lui P eirce coresp u n d e con cep tiei realism u l e m p in co -critic, unei tra n s fo rm s sem iotice a k an tian ism u lu i ; d upa intentia lui Pehc p rag m aticijin u l treb u ie sa se situ eze in opozitie cu p ragm atism ul o rie n ta l s u b ie ctiv " al 1 lam es i S ch iller, sch itan d o metafiz.ica a ev o lu tiei" care t a im p lice realism u l un iv ersan lo s i u n C ritical C o m m o n se n sism u s" (K .O . A p el, D er D enkiueg von L h a rles S. Peirce. Ej E in fu hru n g in den am erican ischen P ragm atism us, Su hrkam p , F ran k fu rt am M ain , 1975, p. 347. 10 C ollected P apers o f C harles Sanders Peirce, vol.

VIII,

e d ited by A. W . B urks, H arva

U n iv ersity P ress, 1958, paragr. 191. 1 Ch. S. P eirce, L ogic as Sem iotic: The T heory o f Signs, in: P hilosophical W ritings o f Peirce, ed. 1 1 J. B u chler, p. 98.

46

in toate privintele, ci in referint cu un fel de idee, pe care uneori am num it-o baza (justificare) a sim bolu lu i"12. In alti term eni, relatia triad ica" este autentica" (genuine), adica cei trei m em bri sunt legati im preun prin ea intr-un m od care nu const in nici o com binatie de relatii diadice ci trebuie sa stea intr-o astfei de relatie fat de ea la fei ca Semnul n su i"; este de retinut c sem nul poate num ai reprezenta Obiectul i vorbi despre el; nu poate furm za cunoatere sau recunoa^tere despre acel obiect, deoarece el lnseam n ceea ce intelegem prin O biectul unui se m n "13. Peirce distinge astfei: a) sem nul ca sem n; b) sem nul ca interpretant; c) sem nul in relatia de referint fata de obiect. Din acestea rezult: relatia triad ic" (cu aceleai proprietti ca i Sem nul" insui); fune tia denotativa a sem nului ntruct este dal num ai in relatia triadic". Aa cum s~a observat, ideea fundam ental" a lui Peirce este teza dup care relatia de serrine (Zeichen-Relation) adic fune tia de semne Sem iosis), este o relatie triadic (dreistellige) ired u ctib il", constnd in faptul c un semn (I) indic (bezeichnet) pentru un interpret (II) ceva (III)"; de aici rezult cele trei com ponente ale sem ioticii (dup Peirce, ca i dup Ch. VV. M orris)14. O alt latur a sem ioticii lui Peirce o constituie discutia despre tipologia sem nelor. El prezint trei trichotom ii ale sem n elor", dup; semnul ca atare, relatia sem nului cu obiectul" i relatia sem nului cu interpretantul": 1) sem nul ca atare poate fi: calitativ, unic, general; 2) dup relatia cu obiectul poate fi: iconic (icons), index, sim bol; 3) dup relatia cu subiectul poate fi: term en, propozitie, ratio n am en t15. T richotom ia" cea m ai im portant rm ne, evident, cea de-a doua, indeosebi form a iconocittii. Icons" este un sem n care atribuie obiectului pe care il denot num ai in virtutea caracterelor sale proprii, pe care le posed intocm ai, chiar dae vreun astfei de obiect exist sau
-2 Idem , p. 99. Idem , p 100. K. O. Apel, Szien tism u s oder tran szen den tale H erm en eu tik (Z ur Frage n ach d em Su b jek t der Z eich en in terp retatio n in d er S em iotik des p ragm atism u s, In cu legerea: H erm en eu tik und D ialektik, l, J. C B. M ohr, Tbingen, 1970, p. 285. Pe aceste tem eiu ri, A pel m eeare transform area sem io tic a filosofiei tran scen d en tale" (Idem , p. 114 urm .), un fei de pragm atic a lim b a ju lu i", necesar unei critici sin teze m u ltilaterale a filosofiei tran scen d en tale clasice 51 a logicii tiin tei". ::l Ch. S. Peirce, Op. eit., p. 101, 104.

47

nu actu alm ente"; aceasta spre deosebire de index (care ,,ar pierde caracterial ce-1 face sem n, dac obiectul a fost n d eprtat") i de simbol (care ,,ar pierde caracterul pe care-1 rem ite un sem n, daca nu ar exista un in te rp re t")16. U n sem n poate fi iconic, adic poate reprezenta obiectul su in principal prin sim ilaritatea sa, nu prin m odul su de a f i" 17. Cci sem nele icon ice" (icons) sunt caracterzate prin capacitatea lor de a zugrvi sem nificatia, cum ar fi hrtile, tablourile, fotografiile"18. Prin elaborarea m odelului peircean de sem iotica s-au deschis, incontestabil, noi perspective in logica m oderna i in dezvoltarea insai a lingvisticii i m atem aticii. In alta ordine de idei, Peirce inaugureaz o m odalitate nou de a gndi, un nou stil. N u este ntm pltoare deloc influente sa in gndirea contem poran, interesul pe care 1-a determ inat chiar in m edii cu traditie teoretica puternic, cum sunt cele din G erm ania, Franta, O landa19.

Idem , p. 1 0 2 ,1 0 4 . 17 G. Deladelle, Op. a i . , p. 98. 13 !\ M id& u, S em iotica lingvisticii, Editurn Facla, 1977, p. 20. 19 Prezenta lui P eirce in P ragm atic Turn este m arcata in Jncheiere la iu crarea de fata.

48