Sunteți pe pagina 1din 4

Egiptul Antic

Egiptul antic este cunoscut ca fiind, timp de mai bine de 3.000 de ani,
una din cele mai avansate civilizaţii din lume, ce a creat o cultură atât de
bogată încât acesta a devenit, în vremurile moderne, domeniu de studiu
în universităţi. Dar, în timp ce arta, arhitectura și obiceiurile de
înhumare au devenit cunoscute şi au atras fascinaţia omului modern,
există încă o mulțime de aspecte şi informaţii despre constructorii
faimoaselor piramide care, probabil, nu sunt aşa de cunoscute şi
populare. Mai jos am selectat 11 lucruri interesante despre Egiptul antic
şi civilizaţia Nilului.

Stiati ca?
1. Cleopatra nu a fost egipteană

Împreuna cu regele Tutankhamon, probabil, nicio figură asociată cu Egiptul antic


nu este mai faimoasă ca Cleopatra VII. Născută în Alexandria, ca fiică a lui
Ptolemeu al XII-lea, Cleopatra a fost membru al dinastiei macedonene care a
guvernat Egiptul de la moartea lui Alexandru cel Mare (în 323 î.Hr.). Primul rege
macedonean a fost Ptolemeu I, unul dintre locotenentii cei mai de încredere lui
Alexandru cel Mare. Deși Cleopatra nu avea sânge egiptean, ea a fost singura din
casa ei care a învățat limba egipteană, ceilalţi membri ai dinastiei fiind vorbitori
de limbă greacă şi ataşaţi culturii greceşti. Dinastia macedoneană a condus
Egiptul între anii 323-30 î.Hr.

2. Egiptenii antici au încheiat şi redactat unul dintre cele mai vechi tratatele de
pace din istorie

Timp de mai bine de două secole, egiptenii au luptat cu Imperiul Hitit pentru
controlul pământurilor localizate în Siria de azi. Conflictul a dat naștere unor
lupte sângeroase în perioada faraonului Ramses al II-lea, reprezentativă fiind cea
din 1274 î.Hr. de la Kadesh. În această luptă nici una dintre părți nu a părut a fi
un învingător clar. Datorită faptului că atât egiptenii cât și hitiților erau
ameninţaţi de alte popoare, în 1259 î.Hr. Ramses al II-lea și regele hitit Hattusili
al III-lea au negociat un tratat de pace faimos. Tratatul a pus capăt conflictului și
a decretat că cele două regate se vor ajuta unul pe altul, în eventualitatea unei
invazii de către o terță parte. Acest tratat egiptean-hitit este acum recunoscut ca
fiind unul dintre cele mai vechi acorduri de pace. Un exemplar al acestui tratat
poate fi văzut chiar deasupra intrării în camera Consiliului de Securitate al
Organizației Națiunilor Unite de la New York.

3. Egiptenii antici iubeau jocurile

După o zi lungă de muncă de-a lungul fluviului Nil, egiptenii se relaxau adesea
jucând diverse jocuri. Mai multe tipuri de jocuri erau îndrăgite, cum ar fi
“Mehen” și “Câinii și șacali”, dar, probabil, cel mai popular a fost un joc de noroc
cunoscut sub numele de “Senet”. Datat încă din 3500 î.Hr. acest joc se juca pe o
tablă vopsită, cu 30 de pătrate. Fiecare jucător avea un set de piese, care erau
mutate de-a lungul tablei după ce se aruncau zaruri sau stick-uri. Istoricii încă
dezbat reguli exacte ale jocului Senet, dar nu există nici o îndoială asupra
popularităţii jocului. Picturi din Egiptul antic ne-o prezintă pe Regina Nefertari
jucând Senet. De asemenea, în mormântul lui Tutankamon sau gasit table şi
piese de joc. Azi, o parte din aceste jocuri au fost reînviate parţial prin aplicatii
online.

Multele realizări ale vechilor egipteni includ tehnicile de extracție a mineralelor,


măsurătorile topografice, tehnicile de construcție care au facilitat construirea unor
monumente grandioase precum piramidele, templele și obeliscurile; un sistem
matematic și un sistem practic și efectiv de medicină, sistemele de irigații și
tehnicile de producție agricolă, producția navală, tehnicile de producție a faianței
și a sticlei, noi forme de literatură și primul tratat de pace cunoscut, întocmit cu
Imperiul Hitit. Egiptul a lăsat o moștenire durabilă. Arta și arhitectura i-au fost
preluate pe scară largă, iar antichitățile din vechiul Egipt sunt expuse în toate
colțurile lumii. Ruinele sale monumentale au inspirat și îmbogățit imaginația
multor scriitori și turiști timp de multe veacuri.
Succesul civilizației egiptene antice a rezultat datorită capacității de a exploata
eficient zonele fertile de-a lungul văii Nilului. Surplusul de recolte provenit din
exploatarea inundațiilor naturale previzibile și a sistemului de irigații au facilitat
dezvoltarea unui surplus de populație care a contribut la dezvoltarea socială și
culturală. De asemenea, resursele alimentare bogate au putut susține exploatarea
mineralelor din vale și din regiunile deșertice din jurul văii Nilului, dezvoltarea unui
sistem de scriere timpuriu, dezvoltarea construcțiilor și proiectelor agricole,
dezvoltarea comerțului și dezvoltarea forțelor militare necesare pentru apărare și
pentru campaniile militare care au dus la afirmarea dominației civilizației egiptene
în regiune. Organizarea și conducerea acestor activități a fost posibilă printr-o
birocrație de elită formată din scribi, preoți și administratori sub controlul unui
faraon cu puteri divine care asigura cooperarea și unitatea poporului egiptean.

S-ar putea să vă placă și