09-10. Riscuri Profesionale Și Sociale. Tipuri/ Forme Și Etiologie. Evaluare Și Gestionare. Comportamente Contraproductive

Psihologia sănătății.
Managementul riscurilor profesionale și sociale
09-10. Riscuri profesionale și sociale. Tipuri/ forme

și etiologie. Evaluare și gestionare.
Comportamente contraproductive.
Dr. Adrian Tudor BRATE , M.A. - Universitatea „Lucian Blaga“ din Sibiu
Psihologia sănătății. Managementul riscurilor profesionale și sociale
Riscul din perspectivă psihologică
 Măsură a probabilității și a gravității efectelor adverse;
 Construct subiectiv: posibilitatea ca ceva rău să se producă într-o
anumită situație (pericol), provocând o anumită pierdere (modul de
percepție a amenințării posibile și modul de reacție depind de:
structura de personalitate, atitudini, dispoziția de moment,
specificitatea situației, bias-ri cognitive, experiență...);
 Perceperea riscului sau capacitatea de a discerne riscul presupune
identificarea corectă a amenințării posibile și e în strânsă legătură cu
toleranța la risc (capacitatea de a accepta un anumit nivel de risc);
 Asumarea și acceptarea riscurilor (risk taking behaviour, înclinație
spre risc: risk propensity): în măsura în care la nivel subiectiv sunt
asociate cu beneficii (risc voluntar);
 Aplicații: ex. modul de prevenție a comportamentelor nesănătoase
care periclitează starea de sănătate a indivizilor; riscurile asociate
comportamentelor deviante/ criminale; modul în care angajații/
managerii evaluează riscurile la locul de muncă
Riscul ca proces (Nicholson et. al. 2000, cit. în Hăvârneanu & Hăvârneanu, 2015)
Factori în perceperea subiectivă a riscului (Hăvârneanu & Hăvârneanu, 2015)
 Riscul obiectiv (real) care asigură baza unor evaluări
experte/ fundamentate științific: predictor pentru riscul
perceput în anumite contexte (Ex. rata estimată a mortalității
pentru un număr de boli cunoscute se corelează cu datele
statistice);
 Ținta riscului perceput (general > familial > personal);
 Negarea riscului (majoritatea persoanelor afirmă că pot fi
victima riscului într-o măsură mai mică decât alte persoane):
 eroarea de optimism (optimism bias) – Ex.: șoferi;
 optimismul nerealist (negarea riscurilor din cauza focalizării
excesive pe beneficii potențiale) – Ex. jocuri de noroc;
 încrederea excesivă în sine/ propriile abilități (iluzia
controlului: credința de a face față situaților riscante) - Ex.
decizii antreprenoriale (corelația cu perceperea
oportunităților e mediată de perceperea riscurilor);
Factori în perceperea subiectivă a riscului
 Judecata persoanelor se supune euristicilor
(reprezentativitate, disponibilitate, afectivitate) și bias-urilor /
distorsiunilor cognitive (Tversky & Kahneman, 1974, 1981):
deciziile sunt luate pe baza unor estimări stereotipice, în
funcție de scheme formate în timp, experiență personală
anterioară, alte informații considerate relevante (economie a
resurselor cognitive: mecanism comod de evaluare, exemple
excepționale sau recente).
Ex. 1 subestimarea riscurilor fumatului/ alimentare (când ai în
familie pe cineva care a fumat/ mâncat...și a trăit peste 100 de
ani);
Ex. 2 persoanele fac evaluări și iau decizii în funcție de emoțiile
trăite în momentul/ contextul respectiv (stări pozitive –
subestimarea riscului și supraestimarea beneficiilor)
 Modalități de distorsionare a riscului perceput față de cel obiectiv:
Majoritatea se teme mai mult:
 Când incertitudinea e mare, decât când au informații;
 De riscurile de care sunt conștienți comparativ cu cele
necunoscute;
 De riscurile impuse de alții decât cele proprii asumate;
 De riscurile care îi pot omorî în mod groaznic, decât de a muri mai
puțin dramatic (boală de inimă);
 De riscurile la care pot fi expuși copiii lor, decât ei înșiși;
 De riscurile care îi afectează direct, decât de cele amenințătoare
pentru alții;
Majoritatea se teme mai puțin:
 De riscurile care le aduc beneficii dorite;
 Când riscă având senzația controlului (și invers);
 Când riscul vine din partea oamenilor/ organizațiilor/ corporațiilor/
guvernelor în care au încredere
Atitudinea față de risc
Managementul riscului (Hăvârneanu & Hăvârneanu, 2015)
 Nivel general: identificarea şi evaluarea riscului, precum şi
planificarea acţiunilor eficiente ce urmează să fie realizate în situaţii
de risc;
 Nivel specific: implică planificarea resurselor pentru minimizarea şi
monitorizarea probabilităţii de apariţie a riscului şi a consecinţelor
aferente, precum şi recunoaşterea oportunităţilor implicate;
 Riscul în termeni de probabilitate și impact: deciziile referitoare la
acţiuni specifice sunt luate din perspectiva faptului că apariţia
evenimentelor negative, nedorite sau critice poate fi prevenită și
cuantificată (teoria probabilităților, statistică);
Ex1: Riscul poate fi definit ca produsul dintre probabilitatea de
expunere la situaţii de risc şi consecinţele acestei expuneri;
Ex2: Erori fals pozitive și fals negative (distorsiuni la nivel de factor
uman/ experți); stilul cognitiv (rațional, intuitiv);
 Riscul în termeni de câștiguri și oportunități (asumarea riscului):
oportunitatea de a obţine o formă de recompensă, cheia
progresului;
Strategiile de management al riscului urmăresc:

 identificarea riscurilor (în special a ameninţărilor majore);
 evaluarea acestor riscuri;
 monitorizarea ameninţărilor şi riscurilor;
 proiectarea măsurilor de răspuns ;
 gestionarea unui program de prevenţie continuă;
 implementarea unui sistem de gestionare a riscurilor;
Strategii centrate pe cauzele situaţiilor riscante (eliminarea cauzelor,
implementate atunci când situaţiile de risc pot fi anticipate sau prevenție
primară: măsuri care urmăresc să împiedice ca riscul latent să devină
manifest) şi
Strategii centrate pe efecte (reducerea impactului riscului, prevenţie
secundară şi terţiară: ex. în cazul dezastrelor naturale, probabilitatea apariţiei
lor nu poate fi influenţată de anumite strategii, însă este posibil să influenţăm
durata consecinţelor hazardului, adică impactul situaţiilor respective. )
Modele de analiză a riscului

 evaluarea probabilităţii incidentelor (incident likelihood
assessment) şi
 analiza de impact (impact analysis;
Evaluarea obiectivă a măsurilor de prevenţie a riscului/

Tehnici de evaluare a măsurilor de prevenţie a riscului (utile
în principal în prevenţia riscurilor care pot provoca accidente,
răni sau avarii, având rolul de a selecta măsurile optime de
intervenţie):
 Analiza cost-beneficiu (Cost-Benefit Analysis - CBA): proces
sistematic de calcul şi comparare a beneficiilor şi costurilor
implementării unei măsuri preventive într-o situaţie specifică
de risc, utilizând următoarele etape (Commonwealth
Australia, 2006 ; Meunier, 2009):
Etape ale CBA:
 identificarea alternativelor;
 definirea alternativelor într-un mod care permite compararea lor;
 ajustarea apariţiei costurilor şi beneficiilor în momente diferite;
 calcularea valorii monetare pentru elemente care de obicei nu
sunt exprimate în bani (de exemplu, costul vieţii umane);
 copingul cu incertitudinea prezentă în date ;
 sintetizarea unui pattern de costuri şi beneficii care să ofere
sprijin în luarea deciziilor.
 Analiza cost-eficienţă (Cost-Effectiveness Analysis - CEA):
presupune cuantificarea beneficiilor unei intervenţii şi calcularea
unui raport între cantitatea de beneficii obţinută pentru fiecare
unitate monetară cheltuită (Commonwealth Australia, 2006).
Evaluarea riscului infracțional (studiu de caz)
 Procesul sistematic şi riguros de a identifica probabilitatea ca
un individ să iniţieze sau să recidiveze în comiterea unor
infracţiuni (presupunea identificarea şi ponderarea riscului
prezentat de o serie de variabile din contextul sociocultural,
economic şi psihologic al individului (de ex. mediul căruia îi
aparţine, sexul, istoricul infracţional);
? validitatea predictivă a metodelor structurate de predicţie a
riscului
Alternativă: instrumente focalizate pe interacţiunea dinamică a
unor predictori modificabili ai riscului infracţional (de exemplu,
atitudini şi credinţe despre comportamenul infracţional, consum
de substanţe etc.), cu impact direct asupra metodelor de
intervenţie pentru reducerea vulnerabilităţilor.
Evaluarea riscului infracțional (Visu-Petra, Opre, Visu-Petra, 2015)
Riscuri ocupaționale/ profesionale și psihosociale în
organizații (SSM, SSO):
 incidentele profesionale sunt acele evenimente care conduc
la prejudicii materiale sau de mediu, dar nu au consecinţe
negative asupra stării de sănătate a angajaţilor;
 accidentele de muncă reprezintă acele evenimente critice
apărute în context profesional care au consecinţe negative
asupra stării de sănătate a angajaţilor.
 Bolile profesionale sunt acele afecţiuni care apar ca urmare
a exercitării unei meserii sau profesii şi sunt cauzate de
condiţiile specifice locului de muncă (Legea nr. 319/2006);
Monitorizarea indicatorilor statistici pentru a analiza incidenţa,
severitatea şi costurile incidentelor de muncă, accidentelor de
muncă şi bolilor profesionale
Sănătate și securitate în muncă (SSM)/
Sănătate și siguranță ocupațională (SSO) opțional
 Risc: combinaţie a probabilităţii de apariţie a unui eveniment periculos sau
expunerii(lor) la acesta şi a severităţii rănirii sau îmbolnăvirii (profesionale)
care poată fi cauzată de eveniment sau de expunerea(rile) la acesta.
 Risc acceptabil: risc care a fost redus la un nivel care poate fi acceptat de
o entitate (de către individ, organizaţie) în raport cu obligaţiile sale şi
propria sa politică de sănătate şi siguranţă.
 Pericol: sursă, situaţie sau acţiune cu un potenţial de a produce o
vătămare, în termeni de rănire sau îmbolnăvire (profesională) sau o
ombinaţie a acestora.
 riscurile fizice – Ex. domeniul construcţiilor - probleme oculare, respiratorii,
de piele şi auditive datorate zgomotului foarte puternic, expunerii la praf,
ciment, adeziv şi vopseluri, peste trei sferturi raportând factori de stres
precum discriminare pe criterii de gen, program prelungit (12 ore/zi).
 risc de tip psihosocial – Ex. domeniul educaţiei, sănătăţii, servicii sociale,
hoteluri şi restaurante raportând incidenţe peste medie (este de 8 ori mai
probabil ca angajaţii din domeniul sănătăţii să se confrunte cu ameninţări
de violenţă fizică decât cei din industria prelucrătoare).
Riscuri în muncă (Categorii, Exemple)
• FACTORII DE RISC SPECIFICI FIECARUI ELEMENT AL
SISTEMULUI DE MUNCA
A. EXECUTANT
ACTIUNI GRESITE
• Executarea defectuoasa de operatii:
– comenzi
– manevre
– pozitionari
– fixari
– ansamblari
– reglaje
– utilizare gresita a mijloacelor de protectie
• Nesincronizari de operatii
– intarzieri
– devansari
• Efectuare de operatii neprevazute prin sarcina de munca
– pornirea echipamentelor tehnice
– intreruperea functionarii echipamentelor tehnice
– alimentarea sau oprirea alimentarii cu energie (current electric, fluide
energetice)
– deplasari, stationari in zone periculoase
– deplasari cu pericol de cadere:
• de la acelasi nivel, prin:
• dezechilibrare
• alunecare
• impiedicare
• de la inaltime, prin:
• pasire in gol
• dezechilibrare
• alunecare
• Comunicari accidentogene
• OMISIUNI
• Omiterea unor operatii
• Neutilizarea mijloacele de protectie
B. SARCINA DE MUNCA
• Continut necorespunzator al sarcinii de munca in raport cu cerintele de
securitate
– operatii, reguli, procedee gresite
– absenta unor operatii
– metode de munca necorespunzatoare (succesiune gresita a operatiilor)
• Sarcina subdimensionata sau supradimensionata in raport cu capacitatea
executantului
– solicitare fizica
– efort static
– pozitii de lucru fortate sau vicioase
– efort dinamic
– solicitare psihica:
– ritm de munca sporit
– decizii dificile in scurt timp
– operatii repetitive de ciclu scurt sau extrem de complexe
– monotonia muncii
C. MIJLOACE DE MUNCA
• FACTORI DE RISC MECANIC
• Miscari periculoase
• miscari functionale ale echiapmentelor tehnice :
– organe de masini in miscare
– curgeri de fluide
– deplasari ale mijloacelor de transport
• autodeclansari sau autoblocari contraindicate ale
miscarilor functionale ale echipamentelor tehnice sau ale
fluidelor
• deplasari sub efectul gravitatiei:
• deplasari sub efectul propulsiei
• Suprafete sau contururi periculoase:
• intepatoare
• taioase
• alunecoase
• abrasive
• adezive
• Recipiente sub presiune
• Vibratii excesive ale echipamentelor
tehnice
FACTORI DE RISC TERMIC:
• temperature ridicata a obiectelor
• temperature coborata a obiectelor sau suprafetelor
• flacari , flame
• FACTORI DE RISC ELECTRIC
• curentul electric:
– atingere directa
– atingere indirecta
– tensiune de pas
FACTOR DE RISC CHIMIC:
• subtante toxice
• substante caustice
• substante inflamabile
• substante explosive
• substante cancerigene
• FACTORI DE RISC BIOLOGIC

• culturi sau preparate cu microorganisme :
– bacterii
– virusuri
– richeti
– spirochete
– ciuperci
– protozoare
• plante periculoase (ciuperci otravitoare)
• animale periculoase
D. MEDIUL DE MUNCA
FACTORI DE RISC FIZIC
• temperatura aerului
– ridicata
– scazuta
• umiditatea aerului
– ridicata
– scazuta
• curenti de aer
• presiunea aerului
– ridicata
– scazuta
• aeroionizarea aerului
• suprapresiunea in adancimea apelor
• zgomot
• ultrasunete
• vibratii
• lumina
– nivel de iluminare scazut
– stralucire
– palpaire
• radiatii
– electromagnetice
– ionizante (alfa, beta, gamma)
• potential electrostatic
• calamitati naturale (trasnet, inundatie, vant, grindina,
viscol, alunecari, surpari, prabusiri de teren sau
copaci, avalanse, seism)
• pulberi pneuconiogene
FACTORI DE RISC CHIMIC
• gaze, vapori, aerosoli toxici sau caustici
• pulberi in suspensie in aer, gaze sau vapori inflamabili sau
explozivi
FACTORI DE RISC BIOLOGIC

• microorganisme in suspensie in aer (bacterii, virusuri, richewti,
spirochete, protozoare, ciuperci)
CARACTERUL SPECIAL AL MEDIULUI

• subteran
• acvatic
• subacvatic
• mlastinos
• aerian
• cosmic
Evaluarea riscurilor profesionale se poate face fie:
 retroactiv, plecând de la analiza fenomenelor nedorite care s-
au manifestat deja (incidente şi accidente de muncă, boli
profesionale),
 prospectiv, prin identificarea potenţialelor pericole aferente
unui loc de muncă sau unui sistem de producţie şi prin
evaluarea gradului de risc al acestor pericole.
a) Analiza cauzelor bolilor profesionale, ale incidentelor şi
accidentelor de muncă permite identificarea acelor factori
favorizanţi ai acestor fenomene nedorite, ceea ce orientează
implementarea măsurilor potrivite pentru reducerea riscurilor
(Kouabenan, 2009, 2013); Avantaje: ancorarea în realitate a
analizelor efectuate, dar şi posibilitatea de a evalua eficienţa
măsurilor de reducere a riscurilor; Dezavantaje: costurile umane
(afectarea sănătăţii angajaţilor), materiale şi financiare asociate
incidentelor şi accidentelor de muncă;
b) Metodele prospective de analiză reprezintă o modalitate
importantă de a creşte nivelul de înţelegere a riscurilor ce pot să
apară în context profesional, permiţând implementarea unor
schimbări înainte de apariţia daunelor.
Metodele de analiză prospectivă au, în general, o structură
similară (Potts, Anderson, Colligan, Leach, Davis şi Berman,
2014): se formează o echipă de analiză multidisciplinară, cu
experienţă; se adună documentaţia relevantă pentru sistemul
ale cărui riscuri sunt evaluate (manuale de proceduri, hărţi de
proces, fişe de post, analize ale sarcinilor); echipa de analiză
examinează în mod sistematic (în conformitate cu specificul
fiecărei metode) întregul proces de muncă sau de producţie
pentru a identifica riscurile potenţiale.
Ex. (Zaharia, 2015): analiza modurilor de defectare şi a efectelor defectărilor (Failure Modes and
Effects Analysis - FMEA), tehnica listei structurate de verificare „ce-dacă" (Structured What-If
Checklist Technique - SWIFT), studii de risc şi operabilitate (Hazard and Operability - HAZOP),
abordarea centrată pe reducerea şi predicţia sistematică a erorilor umane (Systematic Human
Error Reduction and Prediction Approach - SHERPA), tehnica pentru predicţia ratei de eroare
umană (Technique for Human Error Rate j Prediction - THERP).
Factori psihologici cu rol în perceperea şi asumarea riscurilor
profesionale:
 ! aceeaşi situaţie este interpretată diferit de diverse categorii
de persoane (ex. operatori ai utilajelor, experţi, manageri), dar
şi prin comunicarea ineficientă a diverselor aspecte legate de
riscurile şi accidentele de muncă, precum şi de modalităţile de
prevenţie a acestora);
 Deşi angajaţii nu manifestă un interes foarte puternic pentru
măsurile de siguranţă irnpuse de experţi sau de conducere,
mai multe studii au arătat că aceştia au propriile credinţe
privind riscurile profesionale, cauzele accidentelor de muncă
sau măsurile de siguranţă care ar trebui implementate
(perceperea riscului depinde de: caracteristici atribuite
riscului, particularități ale angajaților: credințe fataliste, optism
nerealist; încrederea în tehnologii/ instalații, cultură și climat
organizațional, politici de securitate, atitudini ale
managementului, presiuni de grup etc. )
Cultura și climatul siguranței:
 normele de management al riscului (implicite, explicite,
operaționalizări: risc major etc.);
 atitudinile faţă de siguranţă (credinţe individuale şi colective,
motivația);
 caracterul reflexiv al practicilor legate de siguranţă (proces de
învăţare care presupune căutarea de noi semnificaţii ale
incertitudinii sau ambiguităţilor asociate riscurilor)
Riscuri psihosociale în context organizațional (acele aspecte
ale proiectării muncii, ale organizării şi managementului
activităţii profesionale care pot provoca angajaţilor probleme de
sănătate psihologică şi fizică):
 În contextul schimbărilor socio-economice și profesionale
actuale (globalizare, tehnologizare, ritm de muncă, crize,
pandemie, competiție, războaie etc.): stresul profesional,
climatul organizațional al siguranței
Sănătate ocupațională și riscuri socio-profesionale la psihologi (Studiu
de caz): https://www.apaservices.org/practice/ce/self-care/well-being)
 The stress of our role, as professionals working with people in distress
 The demands and importance of clinical and professional responsibility
 Varied and often quickly shifting role demands
 The challenge of managing the intimate, confidential and nonreciprocal nature of the
client/therapist relationship
 Isolation in the work context
 Role characteristics that make psychologists prone to burnout (e.g., responsibility for people
vs. things, limited control over outcomes, limited resources, high level of involvement)
 Vulnerability to vicarious traumatization from empathic engagement with traumatized clients
 The changing standards in the profession (e.g. decreased support for psychotherapy, an
increased intrusion of legal and business concerns into therapeutic practice, increased
documentation requirements)
 The stress related to the business of practice (e.g. decreasing revenue and autonomy,
managed care demands)
 The interactions between personal stresses and the demands of our work
 Utilizing the person of the therapist as a therapeutic tool
 The heightened risk of suicide among male psychologists
Ex. Servicii online RO (aleatoriu):
 https://www.formulare-documente.ro/evaluare-riscuri-ssm/6344-psiholog-evaluare-riscuri-ssm-cod-cor-263411.html
 https://www.adriaexpert.ro/servicii/evaluare-riscuri-protectia-muncii
STUDIU DE CAZ:
Riscuri ocupaţionale în
sistemul medical
Sistemul medical
Mediile de muncă proprii unităţilor medicale:
• Servicii medicale (secţii cu paturi)
• Blocuri operatorii
• Servicii de diagnostic (radiologie, laborator)
• Servicii şi sectoare de îngrijiri ambulatorii
• Sectoare administrative (birouri)
• Servicii de nutriţie (bucătării)
• Servicii de spălătorie
• Servicii tehnice şi de echipamente sanitare
• Zone de pasaj, săli de aşteptare
Grupurile socio-profesionale în spital:
 Personal medical superior (medici)
 Personal de îngriire medicală (asistenţi medicali, infirmiere, îngrijitoare)
 Pacienţi (cronici, cu spitalizare de lungă durată, bolanavi acuţi, pacienţi
aflaţi la consultaţii “externe”)
 Vizitatori cu prezenţă în general programată
Procesele de muncă:
 Activităţi medicale (diagnostic, terapie, îngrijire curentă)
 Activităţi comune sectoarelor publice (munca de birou, întreţinere
tehnică, pregătirea alimentelor)
Factorii de risc în sistemul medical
Factori care ţin de organizarea muncii
 Deficienţe în concepţia posturilor de muncă
 Efort fizic
 Manipulare şi transport de pacienţi şi de materiale
 Postura de lucru – poziţii vicioase
 Frecvenţa mişcărilor repetitive
 factori fizici
 radiaţii ionizante
 radiaţii non ionizante
 zgomot
 iluminat
 microclimat
 factori chimici
dezinfectante
antiseptice
reactivi de laborator
medicamente
gaze anestezice
latex
 factori biologici: virusuri, bacterii, ciuperci, paraziţi
Factori psiho-sociali:
 relaţii intercolegiale
 relaţii şef-subaltern
 motivaţia muncii
 satisfacţia morală şi socială a muncii
Riscul de suprasolicitare musculoscheletică
Categorii de personal medical expus:
- Infirmiere din secţiile cu paturi
- Personal auxiliar (îngrijitoare)
- Brancardieri (secţii de triaj, chirurgie, ortopedie, geriatrie, neurologie, etc.)
- Asistente medicale
- Medici (chirurgie, ortopedie, stomatologie)
Activităţi solicitante
- Ridicarea şi transferul pacientului (pat-cărucior/targă)
- Repoziţionarea bolnavului în pat (manevre de îngrijire şi terapeutice)
- Transportul bolnavului către servicii de primire-externare, investigaţii
paraclinice, săli de terapie, baie etc.
- Transportul materialelor igienico-sanitare şi al alimentelor sau
medicamentelor
- Activităţi de igienizare a localului (spălare suprafeţe, dezinfecţie,
schimbare lenjerie) desfăşurate în spaţii dimensional şi ambiental
necorespunzătoare
Expuneri şi activităţi particulare
- Terapie recuperatorie (kinetoterapie, masaj terapie, hidroterapie)
- Spălătorie
- Blocuri alimentare
- Laboratoare, servicii de necropsie etc.
Expunerea la factori de risc fizici
• Riscuri electrice
 Incendii
 Electrocutare
• Ambianţa termică non-confortabilă
• Ambianţa fonică
 Sectoare medicale cu nivele fonice ambiante crescute:
 Cabinete stomatologice
 Blocuri operatorii
 Secţii de autoclavare
 Birouri interioare
 Laboratoare
 Bucătării
 Centrale termice
 Unităţi de protezare-întreţinere echipamente tehnice
 Limite maxim admise de zgomot pentru locuri de muncă cu solicitare neuropsihică şi
psihosenzorială deosebită:
 50 dB pentru sălile de operaţie şi tratament
 60 dB pentru laboratoare, birouri, încăperi cu calculatoare, cabinete medicale, săli
de studiu, clase, amfiteatre, biblioteci
Efectele otice ale expunerii la zgomot: hipoacuzia şi surditatea de percepţie bilaterală
Efecte extraotice: perturbarea atenţiei, a puterii de concentrare, efecte
cardiovasculare , endocrino-vegetative
• Ambianţa luminoasă şi cromatică
• Radiaţii ionizante
• Radiaţia laser
• Microunde
Radiaţii ionizante
• Aproape toate ţesuturile corpului sunt susceptibile la inducerea de tumori
• Sensibilitatea ţesuturilor la inducerea de tumori variază considerabil
• Prin iradierea întregului corp se pot produce tumori în: sân, tiroidă, pulmon, organe
digestive
• Vârsta la expunere şi la momentul diagnosticului are o importanţă variabilă
• Perioada de latenţă este foarte lungă (decade) pentru cancere şi mai scurtă pentru
leucemii
• Interacţiunea dintre gazdă şi factorii de mediu (de ex.influenţe hormonale, expunerea
şi la alţi carcinogeni, instabilitatea genetică a gazdei) joacă un rol semnificativ în
inducerea tumorilor
• Relaţia doză-răspuns la multe modele animale este cantitativ similară cu cea pentru
inducerea de tumori umane, dar uneori riscul cantitativ direct extrapolat de la animal
la om nu este relevant
Factori fizici care influenţează riscul de cancer radioindus
- Calitatea radiaţiei
- Doză
- Debitul dozei şi fracţionarea
- Radionuclidul
Factori biologici care influenţează riscul de cancer radioindus
- Factorul genetic
- Vârsta la prima expunere
- Sexul şi organul iradiat
- Metabolismul
Radiaţia laser
Efecte nocive:
 retină
 leziuni în zona maculară
 pierderea vederii:
parţială, totală;
temporară/permanentă
 cornee - arsuri
 cristalin – cataracta
Microunde - sectoarele de fizioterapie

Efecte nocive !
 sistemul nervos
 funcţia de reproducere (oligoteratospermie)
 cristalin (cataracta)
Categorii de produse chimice utilizate în
mediul sanitar
Tipuri de produse chimice Locul utilizării
• Dezinfectanţi • Servicii de spital
• Sterilizanţi • Servicii de aprovizionare
• Blocuri operatorii
• Cabinete medicale
• Centre de reeducare
• Medicamente • Servicii de spital
• Farmacii
• Reactivi de laborator • Laboratoare de analize
medicale
• Produse de spălare şi • Răspândire generală
curăţenie • Cantine
• Ingrediente şi produse • Bufet
alimentare • În spitale (depozite,
• Pesticide magazii, subsoluri)
Expunerea profesională la medicamente periculoase
– Locuri de muncă
 Prepararea, manipularea, distribuirea şi administrarea
medicamentelor
– Profesii cu risc
 Farmacişti, asistenţi de farmacie
 Medici, asistenţi medicali
 Personal de laborator
 Infirmiere, brancardieri, spălătorese
– Activităţi şi tehnici cu risc
 Înţeparea cu acul de seringă
 Spargerea nedorită a fiolei sau a flaconului
 Eprubete şi ampule contaminate
 Mănuşile folosite sunt permeabile pentru antineoplazice
 Eliberarea de aerosoli în timpul preparării şi administrării
medicamentelor
 Produsele biologice (sânge, urină, fecale, vomă,
transpiraţii) pot contamina îmbrăcămintea de corp,
lenjeria de pat cu risc pentru: infirmiere, spălătorese etc.
Categorii de medicamente periculoase
pentru sănătatea personalului
• Carcinogeni
• Corosivi
• Toxici (definiţi pe baza dozelor medii letale)
• Iritanţi
• Sensibilizanţi
• Agenţi medicamentoşi la care organele ţintă reprezintă
organele vitale, incluzând în primul rând toxicele
reproductive, hepatotoxice, nefrotoxice, neurotoxice,
agenţi care acţionează asupra sistemului
hematopoetic şi agenţi care dezvoltă efecte adverse
majore asupra plămânilor, tegumentelor, ochilor şi
membranelor mucoase.
Manifestări alergice şi iritative induse de mănuşile de protecţie
Tipul patologiei Mecanisme patogenice Factori cauzali
Dermatită alergică de contact Alergie mediată celular Acceleratori de vulcanizare (de ex, sulf
peroxizi organici, antioxidanţi, pigmenţi
organici, latex, componente ale pudrei)
Dermatitiă de contact iritantă Efect mecanic Cristale ale pudrei lubrificante
Ocluzionarea tegumentului Reziduuri din săpunuri alcaline
Asociere cu substanţe Toxine bacteriene
dezinfectante Oxid de etilen
Urticaria de contact Alergie mediată reaginic (IgE) Latex
Pulberi de amidon
Acceleratori
Oxid de etilen
Urticarie generalizată Alergie (IgE mediată) Latex
Dermatită de contact imediată Alergie (IgE mediată) Latex

(Protein Contact Dermatitis)
Manifestări respiratorii Alergie (IgE mediată) Latex

(oculorinită, astm bronşic)
Edem angioneurotic, edem Alergie (IgE mediată) Latex
glotic
Şoc anafilactic Alergie (IgE mediată) Latex
Expunerea ocupaţională la agenţi biologici
Prevalenţa crescută (în Prevalenţă joasă şi medie
ordinea frecvenţei)
Hepatita B Varicela
Tuberculoza Rujeola
Hepatita C Parotidita epidemică
Hepatita A Rubeola
Hepatite non A – non B Eritemul infecţios acut
(parvovirusul B19)
HIV/SIDA
Hepatita D
Hepatite cu virusul Epstein-Barr
Hepatite cu citomegalovirus
Expunerea la riscul infectării cu HIV în mediul sanitar
Produse biologice Risc de transmitere HIV/sectoare Gesturi şi acţiuni medicale fără
umane (HIV+) medicale în care sunt obligatorii risc de transmitere HIV
“măsurile universale”
Sânge •Radioimagistică (injectare de Primirea (triaj, vizita
Spermă produse contrast) bolnavului)
Secreţii vaginale Scanner Examinarea clinică şi
Lapte matern Angiografie interogatoriul
Secreţii bronhoalveolare •Endoscopie Informarea şi educarea
Biopsie
bolnavului
Epanşament: pleural,
sinovial, pericardic, •Chirurgie
Servirea mesei şi spălarea
peritoneal veselei
Tăiere, înţepare
LCR Toaleta bolnavului
•Obstetrică
Lichid amniotic Ridicare/poziţionare la pat
Stropire mucoase
Urină (*non-i) Îmbrăcare/dezbrăcare
Secreţii vaginale (non- Mobilizare/transport
•Stomatologie
*i) Masaj/kinetoterapie
Stropire, înţepare, tăiere
Salivă (non-) Schimbarea lenjeriei
•Laborator
Cultură HIV Întreţinerea (mobilier săli de
Stropire, înţepare,
baie, toalete) şi spălarea
•Autopsiere suprafeţelor
*non-i = considerat produs noninfectant

Solicitări mentale şi psihice în munca personalului
medico-sanitar
• Reorganizări frecvente ale programului de muncă datorate
absenteismului sau lipsei de personal (infirmiere, îngrijitoare)
• Discontinuităţi în muncă
• Lipsa de claritate în delimitarea responsabilităţilor
• Lipsa de congruenţă între nivelul de responsabilitate şi
posibilităţile judecării deciziilor luate
• Stări conflictuale între sarcinile de muncă şi posibilităţile
individuale
• Solicitări afective
• Solicitare mentală în legătură cu responsabilităţile ce le
implică tehnicile moderne computerizate
• Responsabilitate decizională (act operator, anestezie,
diagnostic, tratament)
• Munca în echipă
• Munca în schimburi alternante – munca de noapte
Consecinţele suprasolicitării neuropsihice
 Creşterea numărului de erori

 Oboseală
 Depresie psihică (30% dintre rezidenţi după primele 5 luni)
 Idei suicidare Tulburări de somn
 Degradarea relaţiilor sociale
 Afectarea capacităţii de raţionament profesional
 Iritabilitate
 Stare de depersonalizare
 Reacţii psihoafective inadecvate
 Tulburări ale memoriei recente
 Riscuri de accidente rutiere datorate oboselii
 Repercursiuni asupra activităţii familiale şi socio-culturale
Instrumente şi strategii de acţiune în medicina ocupationala
 schimbul de informaţii (între comunitatea ştiinţifică şi partenerii sociali);
 legislaţia în medicina muncii (aliniere la legislaţia UE);
 inspecţie şi măsuri de constrângere (prevăzute legislativ);
 stimulare financiară (constituirea fondurilor naţionale/regionale de prevenţie);
 campanii publicitare (încurajarea achiziţiilor şi a acţiunilor sanogenice şi
prevenţionale);
 acreditarea serviciilor de sănătate ocupaţională şi certificarea produselor;
 instruirea (periodică a tuturor actorilor prevenţiei);
 cunoaşterea ariei de priorităţi (gestionarea riscurilor prin ierarhizarea acestora);
 o bună cunoaştere a sectoarelor economice (mobilităţi de personal şi tehnologie
specifică tranziţiei);
 o bună cunoaştere a categoriilor de lucratori (catagrafiere pe sectoare de
activitate);
 cercetarea de profil (alocare de fonduri, centre topice);
 evaluarea riscului profesional (metode şi tehnici performante şi standardizate);
 managementul riscului profesional (management global şi de calitate);
 dezvoltarea de strategii eficiente (politici guvernamentale);
 iniţiative la nivelul UE de a sprijini statele membre şi candidate (atragerea de
fonduri nerambursabile, proiecte de grant etc.).
Comportamente contraproductive în organizații
Comportamentul contraproductiv la locul de muncă
(counterproductive work behavior – Fox, Spector şi Miles, 2001;
Martinko, Gundlach şi Douglas, 2002) a fost descris, exemplificat şi
analizat în mai multe forme conceptuale: impoliteţea, abuzul
emoţional, bullying şi mobbing (forme ale hărţuirii nonsexuale) care
pun accent pe persoana ce este ţinta comportamentului respectiv, şi
alte forme (răzbunarea, represaliile, violenţa şi agresivitatea), care pun
accent pe actor, ce manifestă comportamentul, pe caracteristicile şi
motivaţia lui
Dimensiuni:
 intenţia de a face rău (care poate fi absentă, prezentă sau ambiguă);
 ţinta actului (care poate fi reprezentată de indivizi, de organizaţie sau
de ambele);
 tipuri de norme încălcate (ale societăţii, organizaţiei, ale grupului de
lucru sau nici una);
 persistenţa actului (un act singular sau repetat de-a lungul timpului);
 intensitatea şi profunzimea comportamentelor manifestate.
Comportamente contraproductive în organizații: Tipologii/ structură (Sulea 2014)
Predictori ai comportamentului contraproductiv (Sulea 2014)
1. devianţa ca fiind o reacţie la experienţele trăite ale angajatului
(reacţia la frustrare, lipsa de autonomie, injustiţia
organizaţională, constrângerile organizaţionale şi emoţiile
resimţite la locul de muncă, percepţiile asupra situaţiilor de
muncă);
 lipsa de autonomie şi participare a angajatului;
 corectitudinea percepută a rezultatelor (justiţia distributivă), a
procedurilor (justiţia procedurală) şi tratamentul din partea
autorităţilor (justiţia interacţională);
 constrângeri organizaţionale (de exemplu, constrângeri
situaţionale ce rezultă din reguli şi proceduri, lipsa de resurse
etc.);
 satisfacţia legată de muncă
 ....
Predictori ai comportamentului contraproductiv (Sulea 2014)
2. devianţa ca fiind o reflecţie a propriei personalităţi a
angajatului (Big Five, afectivitatea negativă şi alte tipuri de
emoţii, locul controlului, machiavelismul, narcisismul, vârsta şi
sexul);
3. devianţa o adaptare la contextul social (presiunile grupurilor
locale de lucru, normele şi actele care susţin devianţa să fie
esenţiale pentru ca ea să se producă: cercetările au relevat că
un predictor primar al comportamentului antisocial la locul de
muncă este gradul în care colegii unui angajat sunt implicaţi în
comportamente similare);
http://www.ohpedu.ro/articole/comportamente-contraproductive-in-organizatii/
http://www.ohpedu.ro/en/wp-content/uploads/2010/04/comportamentul-contraproductiv.pdf
Observaţii, sugestii, reclamaţii ?
Vă mulţumesc pentru atenţie !

09-10. Riscuri Profesionale Și Sociale. Tipuri/ Forme Și Etiologie. Evaluare Și Gestionare. Comportamente Contraproductive

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

09-10. Riscuri Profesionale Și Sociale. Tipuri/ Forme Și Etiologie. Evaluare Și Gestionare. Comportamente Contraproductive

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Psihologia sănătății.

Managementul riscurilor profesionale și sociale

09-10. Riscuri profesionale și sociale. Tipuri/ forme

Strategiile de management al riscului urmăresc:

Modele de analiză a riscului

Evaluarea obiectivă a măsurilor de prevenţie a riscului/

• FACTORI DE RISC BIOLOGIC

FACTORI DE RISC BIOLOGIC

CARACTERUL SPECIAL AL MEDIULUI

Microunde - sectoarele de fizioterapie

Dermatită de contact imediată Alergie (IgE mediată) Latex

Manifestări respiratorii Alergie (IgE mediată) Latex

*non-i = considerat produs noninfectant

 Creşterea numărului de erori

Vă mulţumesc pentru atenţie !

S-ar putea să vă placă și