Fresca

Cu toate că nu mai sunt răspândite foarte mult, înţelegerea picturilor în frescă este
importantă, întrucât această tehnică are o mare influenţă asupra perceperii noastre a spaţiului
tabloului şi asupra faptului cum creăm un astfel de spaţiu. În timpul marii perioade a picturii
în frescă din Italia din secolul 13 până în secolul 16, artiştii au creat spaţii ce-si atingeau
perfecţiunea doar atunci când erau observate de privitori. Din cauza mărimii impozante a
lucrării şi din cauza integrării sale în domeniul arhitecturii, privitorul era invitat să devină
parte componentă a istoriei fizice şi spirituale. Acest lucru a fost accentuat şi de asemănarea
dintre peisajul redat şi cel real, ca de exemplu în opera lui Fra Angelico (apr. 1400 – 1455)
Buna Vestire şi în opera lui Piero della Francesca (1410/20 – 1492) Învierea. Aici se observă
cât de mult au analizat artiştii lumea înconjurătoare, preocupare ce se ajunge până la utilizarea
de pigmenţi locali în picturile lor.
Jocul dintre artă şi viaţă continuă până în secolele 20 şi 21. Artişti precum Sol LeWitt
(a se vedea capitolul 8, pagina 191) şi Julie Mehretu (a se vedea capitolul 10, pagina 246)
proiectează instalaţii mari ce sunt desemnate unui anume loc, instalaţii ce impresionează la fel
de mult precum picturile în frescă. Însă aceste instalaţii sunt de cele mai multe ori doar
temporare. Sol LeWitt a utilizat chiar şi materiale ce aveau efect asemănător cu picturile în
frescă, şi a lucrat cu tuşuri ce erau aplicate în straturi pe pereţi cu ajutorul unor bureţi, pentru a
obţine amestecuri cromatice optice.

Imagine: Fra Angelico, Buna Vestire, înainte de 1450, frescă, 2,1 x 3,2’ Muzeul San
Marco din Florenţa
Buna Vestire îi întâmpină pe vizitatorii mănăstirii dominicane San Marco, atunci
când aceştia ajung la etajul 1. Măreţia şi imaginea frescei îl invită pe vizitator să
pătrundă în camera respectivă.

Imagine: Pierro della Francesca, Învierea lui Iisus, 1643, frescă, 2,2 x 2 m, Pinacotecă,
Sansepolcro
Învierea din Sansepolcro pare să deschidă o altă sferă ce este la fel de palpabilă
precum peisajul din spate: oraşul şi împrejurările ei, acolo unde Pierro della Francesca
şi-a petrecut cea mai mare parte a vieţii sale.