SENZAŢIILE
PROBLEME ABORDATE
1. Clarificări conceptuale
2. Definiţie, specific şi mecanisme
3. Clasificarea senzaţiilor
4. Proprietăţile senzaţiei
APROFUNDAREA / DETALIEREA PROBLEMELOR ABORDATE
1.1.1. definiţie
1.1. Excitabilitate
1.1.2. caracterizare
1.2.1. definiţie
1.2. Sensibilitate
1.2.2. caracterizare
1.3. Relaţia sensibilitate – motricitate - personalitate
2.1. Definiţie: Senzaţiile sunt procese psihice elementare care semnalizează  separat în
forma imaginilor simple şi primare, însuşirile concrete ale obiectelor  şi fenomenelor  şi
stările interne ale organismului, în condiţiile acţiunii directe a acestora asupra
analizatorilor.
2.2. Diferenţa excitaţie - senzaţie
2.3.1. stadiul presenzorial
2.3. Stadiile senzaţiei
2.3.2. stadiul senzorial
2.4.1. obiective
2.4. Categorii de fapte implicate în senzaţie 2.4.2. nervoase
2.4.3. mentale
2.5. Analizatorii
2.6.1. codarea primară
2.6. Procesele senzaţiei 2.6.2. procesul de recodare
2.6.3. procesul de decodare
3.1. Principalele categorii de senzaţii
3.2. Criteriul structural (conform analizatorilor)
3.3. Criteriul funcţional
3.4.1. senzaţii de contact
3.4. Criterii situaţionale
3.4.2. senzaţii de distanţă
3.5. Locul de amplasare al receptorilor
3.6. După natura stimulului
4.1. Calităţile senzaţiei
4.2. Intensitatea senzaţiei
4.3. Durata senzaţiei
4.4. Tonul afectiv
 5.1.1. pragul absolut minimal
5.1.2. pragul absolut maximal
5.1. Legea intensităţii
5.1.3 pragul diferenţial
5.1.4. zona optimă de recepţie
5.2. Legea adaptării şi fenomenul de contrast
5. Legile senzaţiei 5.3. Legea sensibilizării
5.4. Legea depresiei
5.5. Legea sinesteziei
5.6. Legea semnificaţiei
5.7. Legea compensării
5.8. Legea condiţionării social-istorice

PROBLEME ABORDATE
1. Definiţie
2. Relaţia senzaţie - percepţie
3. Accepţiunile noţiunii de
percepţie
4. Determinanţi ai percepţiei
5. Legile percepţiei
6. Rolurile percepţiilor
PERCEPŢIILE
APROFUNDAREA / DETALIEREA PROBLEMELOR ABORDATE
Percepţia este o formă superioară a cunoaşterii senzoriale prin imagini sintetice, unitare, în care obiectele şi
fenomenele care acţionează direct asupra analizatorilor sunt reflectate ca totalităţi integrale, în individualitatea
lor specifică.
2.1. Diferenţe
2.2. Trecerea de la senzaţii la percepţii
3.1.1. încadrarea în activitatea omului
3.1. Percepţia ca activitate
3.1.2. fazele perceptive
3.2. Percepţia ca deformare a obiectului
3.3. Percepţia ca expresie a personalităţii
4.1.1.1. intensitate
4.1.1. caracteristicile stimulului 4.1.1.2. durată
4.1. Factori externi
4.1.1.3. frecvenţă
4.1.2. particularităţile contextului
4.2.1.1. definiţie
4.2. Factori interni 4.2.1. setul
4.2.1.2. efectele setului
4.3. Factori relaţionali
4.4. Tipuri de comportamente perceptive
5.1.1. legea proximităţii
5.1.2. legea similarităţii
5.1. Legile gestaltiste 5.1.3. legea continuităţii
5.1.4.legea simetriei
5.1.5. legea închiderii
5.2.1. legea integralităţii perceptive
5.2.2. legea structuralităţii perceptive
5.2.3. legea selectivităţii perceptive
5.2. Legile psihologiei moderne
5.2.4. legea constanţei perceptive
5.2.5. legea proiectivităţii
5.2.6.legea semnificaţiei
 REPREZENTĂRILE

PROBLEME ABORDATE APROFUNDAREA / DETALIEREA PROBLEMELOR ABORDATE

1. Definiţie : Proces psihic care permite acţiunea mentală cu obiectul în absenţa lui, dar cu condiţia ca acesta să fi acţionat cândva asupra
analizatorilor
2. Istoric
3. Caracterizare psihologică
4. Proprietăţile reprezentărilor
5. Clasificarea reprezentărilor
6. Rolul reprezentărilor
2.1. Atitudini de supraapreciere şi subapreciere a reprezentărilor
2.2. Poziţia psihologiei cognitive
2.3. Relevarea naturii contradictorii a reprezentărilor
3.1. Conţinutul informaţional (comparaţie cu percepţia)
3.2.1. caracteristici (Ebbinghaus)
3.2. Forma ideal-subiectivă
3.2.2. caracterul generalizat
3.3. Mecanisme (prelucrări, sinteze, combinări, 3.3.1. cuvântul
recombinări) 3.3.2. acţiunea
4.1. Figurativitatea : se redă ceea ce este tipic pentru obiect, caracteristicile cu mai mare
încărcătură informaţională
4.2. Operativitatea : reprezentările dau posibilitatea simultaneizării succesivului şi transformarea
simultaneităţii într-o succesiune coerentă
4.3. Panoramizarea : reprezentările presupun îmbinarea în imaginea mentală a unor dimensiuni
ce nu pot fi percepute decât succesiv
5.1. După analizator (vizual, auditiv, kinestezic etc.)
5.2. După tipul de activitate în care sunt implicate (muzical, literar etc.)
5.3.1. individuale
5.3. După gradul de generalitate :
5.3.2. generale
5.4. După procesele psihice în care se 5.4.1. reprezentări ale memoriei
realizează: 5.4.2. reprezentări ale imaginaţiei
5.5. După prezenţa sau absenţa intenţiei şi 5.5.1. reprezentări voluntare
voinţei: 5.5.2. reprezentări involuntare
6.1. Material concret pentru procesele psihice
6.2. Rol în adaptare
 GÂNDIREA

PROBLEME
APROFUNDAREA / DETALIEREA PROBLEMELOR ABORDATE
ABORDATE
1.1. Istoric
1.2. Definiţie de tip descriptiv– explicativ : Proces psihic de reflectare a însuşirilor esenţiale şi generale ale obiectelor şi
fenomenelor, a relaţiilor dintre ele în mod mijlocit, generalizat, abstract şi cu scop, prin intermediul noţiunilor,
judecăţilor şi raţionamentelor
1.3. Definiţie operaţională : Sistem ordonat de operaţii de prelucrare, interpretare şi valorificare a informaţiilor, bazat pe
1. Definire şi principiile abstractizării, generalizării şi anticipării şi subordonat sarcinii alternativei optime, din mulţimea celor iniţiale
caracteristici 1.4.1. caracter informaţional - operaţional
1.4.2. caracter mijlocit
1.4.3. caracter mijlocitor
1.4. Caracteristicile gândirii
1.4.4. caracter generalizat şi abstract
1.4.5. caracter finalist
1.4.6. caracter sistemic
2.1. Asociaţioniştii
2. Mutaţii în
2.2. Caracterul operatoriu al gândirii (Piaget)
psihologia gândirii
2.3. Psihologia cognitivă
3. Componentele şi 3.1.1.definirea laturii informaţionale: ansamblul noţiunilor şi conceptelor
3.1. Latura informaţională
structura gândirii 3.1.2. definirea şi caracterizarea conceptelor
3.2. Latura operaţională 3.2.1. definirea laturii operaţionale: ansamblul operaţiilor şi procedeelor mentale de
transformare a informaţiilor, de relaţionare şi prelucrare, combinare şi recombinare a
schemelor şi noţiunilor pentru obţinerea unor cunoştinţe noi sau pentru rezolvarea de
probleme
3.2.2. operaţii 3.2.2.1. fundamentale - analiza
- sinteza
- comparaţia
- clasificarea
- abstractizarea
- generalizarea
- concretizarea

4.1. Definiţia structurilor cognitive : Structurile cognitive sunt sisteme organizate de operaţii care presupun
organizare şi diferenţiere interioară între elemente, coerenţă, operativitate şi tendinţa de a se asocia cu alte
sisteme cognitive din intelect.
4. Structurile
cognitive ale gândirii
4.2. Caracteristici
5.1. Conceptualizarea
5. Activităţile gândirii 5.2. Înţelegerea
5.3. Rezolvarea de probleme
5.4. Creaţia
6. Rolul gândirii
- modalităţi
algoritmice/euristice
3.2.2.2. instrumentale - modalităţi
reproductive/productive
- modalităţi
divergente/convergente
4.2.1. completitudine
4.2.2. operativitate
4.2.3. grad de formare
4.2.4. finalitate
4.2.5.1. orbirea gândirii
4.2.5. efecte negative 4.2.5.2. stereotipia gândirii
4.2.5.3. fixitatea funcţională
5.1.1. definiţie : capacitatea de a forma şi integra concepte.
5.1.2.1. etapa gândirii sincretice
5.1.2. Vîgotski 5.1.2.2. etapa gândirii complexuale
5.1.2.3. etapa gândirii noţionale
5.2.1. definiţie : activitate a gândirii care constă în descoperirea relaţiilor esenţiale şi
necesare dintre obiecte şi fenomene pe baza integrării informaţiilor noi în cele deja
asimilate.
5.2.1.1. asocierea cuvintelor cu obiectelor
5.2.2. mecanisme
5.2.1.2. încorporarea cunoştinţelor noi în cele vechi
5.2.3. trăirea subiectivă
5.2.4. factori facilitatori sau care blochează
5.3.1. definiţie : a rezolva o problemă – a trece de la o structură la alta, a reorganiza
câmpul perceptiv.
5.4.1. definiţie : formă extremă de rezolvare de probleme, care duce la un nou nivel de
sinteză.
 MEMORIA

PROBLEME
APROFUNDAREA / DETALIEREA PROBLEMELOR ABORDATE
ABORDATE
1. Definire : memoria este procesul cognitiv de întipărire, păstrare şi reactualizare a experienţei anterioare.
2.1. Memoria este mijlocită
2.2. Caracter inteligibil
2.3. Caracter activ şi selectiv
2. Caracterizare
2.4.1. acţiunilor trecute
2.4. Facilitează amintirea
2.4.2. acţiunilor viitoare
2.5. Ariile de implicare
3.1.1. definiţie : introducerea informaţiilor în memorie
3.1.2.1. după prezenţa/ - voluntară
absenţa atenţiei, voinţei,
3.1. Memorarea - automată
3.1.2. forme intenţiei
3.1.2.2. după - logică
prezenţa/absenţa înţelegerii - mecanică
3.2.1. definiţie : proces de păstrare a informaţiilor în memorie
3.2.2. memoria de scurtă 3.2.2.1. teoria lui Atkinson şi Shiffrin
3. Procesele memoriei durată (MSD) 3.2.2.2. teoria lui Baddeley despre memoria de lucru
3.2. Stocarea
3.2.3.1. memorie episodică/semantică
3.2.3. memoria de lungă
3.2.3.2. memorie declarativă/procedurală
durată (MLD)
3.2.3.3. memorie prospectivă
3.3.1. definiţie : scoaterea la iveală a informaţiilor memorate
3.3.2.1. recunoaştere
3.3. Reactualizarea 3.3.2. forme
3.3.2.2. reproducere
informaţiilor
3.3.3.1. absenţa informaţiilor
3.3.3. eşecuri
3.3.3.2. dificultăţi de recuperare a informaţiilor
4. Optimizarea memoriei 4.1. Intensificarea relaţiei dintre subiect şi materialul de memorat
4.2. Stabilirea unor puncte de sprijin
4.3. Fixarea conştientă a scopului
4.4. Sistematizarea cunoştinţelor
4.5. Calitatea sistemului atitudinal-motivaţional
 4.6. Activităţile prin care se face memorarea
5. Rolurile memoriei
6.1. Formele uitării
6.2. Conţinuturile uitate
6. Uitarea
6.3. Cauzele uitării
6.4. Ritmul uitării – curba lui Ebbinghaus
6.5. Combaterea uitării
7.1. Metamemoria
7. Tendinţe actuale în
7.2. Studiul ecologic al
studiul memoriei
memoriei
7.3. Memoria prospectivă
6.1.1. uitare totală
6.1.2. reactualizare parţială
6.1.3. lapsusurile
6.2.1. informaţii care şi-au pierdut actualitatea
6.2.2. amănunte, conţinuturi neesenţiale
6.2.3. informaţie necesară
6.3.1. cauze funcţionale ale organismului
6.3.2. insuficientă sau proastă organizare a materialului de învăţat
7.1.1. definiţie: se referă la cunoştinţele pe care fiecare le are despre propria memorie
7.1.2. caracterizare
7.1.3. fenomenul FOK (Felling of Knowing)
7.2.1. definiţie: memoria studiată în afara laboratorului
7.2.2. caracterizare
7.3.1. definiţie: memoria acţiunilor viitoare
7.3.2. caracterizare

PROBLEME ABORDATE
1. Specificul psihologic
2. Relaţia imaginaţiei cu alte
funcţii psihice
3. Procedeele imaginaţiei
IMAGINAŢIA
APROFUNDAREA / DETALIEREA PROBLEMELOR ABORDATE
1.1. Definiţie: Imaginaţia este procesul de combinare şi recombinare a datelor din experienţa anterioară în
vederea obţinerii unor imagini şi proiecte noi.
1.2. Caracteristici definitorii 1.2.1. caracter constructiv şi transformativ
2.1.1. diferenţe faţă de memorie
2.1. Relaţia cu memoria şi
2.1.2. diferenţe faţă de percepţie
percepţia
2.1.3. legături cu memoria şi percepţia:
2.2. Relaţia cu gândirea
2.3. Relaţia cu procesele afectiv- 2.3.1.1 Ribot
2.3.1. concepţia lui:
motivaţionale 2.3.1.2. Freud
2.4.1.1. trăsături caracteriale
2.4.1.2. atitudinea faţă de propria
2.4.1. influenţa personalităţii activitate
2.4. Imaginaţia şi personalitate asupra imaginaţiei
2.4.1.3. autoritarismul
2.4.1.4. atitudinile cognitive
2.4.2. influenţa imaginaţiei asupra personalităţii
2.5. Locul imaginaţiei în sistemul 2.5.1. relaţia lume obiectivă/lume subiectivă
psihic uman 2.5.2. funcţiile imaginaţiei
3.1. Aglutinarea
3.2. Amplificarea sau diminuarea
3.3. Multiplicarea sau omisiunea
3.4. Divizarea şi rearanjarea
3.5. Adaptarea şi substituirea
3.6.Empatia
 4.1. După prezenţa/absenţa 4.1.1. voluntară
intenţiei şi efortului voluntar: 4.1.2. involuntară
4.2. După starea de activism a 4.2.1. forme pasive de imaginaţie
subiectului: 4.2.2. forme active de imaginaţie
4. Formele imaginaţiei 4.3.1. forme absurde
4.3. După calitatea produsului: 4.3.2. forme uşor constructive
4.3.3. forme constructive
4.4. După tipul de activitate în care se încadrează
4.5. După tipul de reprezentări dominante
5. Caracteristicile produselor imaginative
 MOTIVAŢIA

PROBLEME ABORDATE APROFUNDAREA / DETALIEREA PROBLEMELOR ABORDATE

1.1. Definiţie: Totalitatea mobilurilor interne ale conduitei, fie că sunt înăscute sau dobândite, conştientizate
sau nu, simple trebuinţe fiziologice sau idealuri abstracte
1.2. Istoric
1.3.1.trebuinţe
1.3.2. impulsuri
1.3. Conţinutul sferei 1.3.3. intenţii
motivaţionale (stări de necesitate) 1.3.4. valenţe
1.3.5. tendinţe
1. Conceptul de motivaţie
1.4. Tipuri de motivaţie (trebuinţe, motive, dorinţe, aspiraţii, interese, convingeri, idealuri, concepţie despre
lume şi viaţă etc.)
1.5.1. activare internă şi - fiziologic
semnalizarea unui deficit - psihologic
1.5. Funcţiile motivaţiei
1.5.2. factor declanşator al acţiunii
1.5.3. factor de autoreglare a conduitei
1.6.1. cantitative
1.6. Efectele motivaţiei
1.6.2. calitative
2.1.1. teoria lui H.A. Murray
2.1. Teorii instrumentaliste 2.1.2. teoria lui Cattel
2.1.3. critica teoriilor instrumentaliste
2. Teorii asupra motivaţiei 2.2.1. teoria lui Maslow
2.2. Teorii holist-umaniste 2.2.2. limitele teoriei lui Maslow
2.2.3. teoria dinamico-evolutivă a motivaţiei a lui C. Mamali
2.3. Modelul relaţional al motivaţiei (J.Nuttin)

3. Trebuinţe, motive, interese,
convingeri, idealuri de viaţă
4. Motivaţie şi performanţă
3.1.1. definiţie: structuri motivaţionale bazale şi fundamentale ale
personalităţii reflectând echilibrul biopsihosocial al individului cu
mediul
3.1.2.1. după relaţia cu obiectul
3.1.2.2. după geneză şi conţinut
3.1.2.3. după nivelul de realizare a
3.1. Trebuinţele
relaţiei individ-mediu
3.1.2. clasificare
3.1.2.4. după nivelul de
generalitate
3.1.2.5. după gradul de
independenţă
3.1.3. fazele funcţionale ale trebuinţelor
3.2.1. definiţie: mobilul care declanşează, susţine energetic şi orientează
acţiunea
3.2.2. caracterizarea motivelor
3.2.3.1. saturarea
3.2. Motivele
3.2.3.2. substituirea
3.2.3.fenomen derivate din
3.2.3.3. perfecţionarea
funcţionarea motivelor
3.2.3.4. diferenţierea structurilor
motivaţionale
3.3. Interese
3.4. Convingeri
3.5. Idealuri de viaţă
4.1. Optimum-ul motivaţional
4.2. Nivelul de aspiraţie

PROBLEME ABORDATE
1. Definiţie: Procese psihice generate de relaţiile dintre obiect şi subiect sub formă de trăiri, uneori atitudinale
2. Specific psihologic
3. Proprietăţile proceselor
afective
AFECTIVITATEA
APROFUNDAREA / DETALIEREA PROBLEMELOR ABORDATE
2.1.1. interacţiuni
2.1. Afectivitate şi cogniţie
2.1.2. diferenţe
2.2.1. interacţiuni
2.2. Afectivitate şi motivaţie
2.2.2. diferenţe
2.3. Afectivitatea şi alte funcţii psihice
2.4. Teoria asupra emoţiilor a lui R. Phutchik
3.1. Polaritate: tendinţa de a gravita în jurul polului pozitiv sau a polului negativ, ca urmare a satisfacerii sau
nesatisfacerii trebuinţelor.
3.2. Intensitate: forţa, tăria, profunzimea pe care o are la un moment dat trăirea emoţională
3.3. Durată: persistenţa în timp a trăirilor emoţionale
3.4. Mobilitate: exprimă trecerea rapidă de la o fază la alta în interiorul aceleiaşi trăiri emoţionale sau
trecerea de la o stare afectivă la alta.
3.5.1.1. mimica
3.5.1.2. pantomimica
3.5.1. tipuri de expresii emoţionale 3.5.1.3. modificări de natură
vegetativă
3.5. Expresivitate 3.5.1.4. schimbarea vocii
(capacitatea de exteriorizare a 3.5.2.1. comunicarea
trăirilor afective) 3.5.2.2. influenţarea conduitei
altora
3.5.2. rolul expresiilor emoţionale 3.5.2.3. autoreglarea
3.5.2.4. contagiunea
3.5.2.5. accentuarea/diminuarea
stării afective

4. Clasificarea trărilor afective
5. Rolul afectivităţii
4.1.1. definiţie: procese afective cu un caracter elementar, spontan, slab
organizate, mai puţin elaborate cultural şi care tind să scape controlului
4.1.2.1. tonusul afectiv al
proceselor cognitive
4.1. Procese afective primare 4.1.2.2. trăiri afective de
4.1.2. clasificare provenienţă organică
4.1.2.3. afectele
4.2.1. definiţie: procese afective cu un grad mare de conştientizare şi
intelectualizare
4.2. Procese afective complexe 4.2.2.1. emoţii curente
4.2.2. clasificare 4.2.2.2. emoţii superioare
4.2.2.3. dispoziţii afective
4.3.1. definiţie: procese afective caracterizate printr-o restructurare
valorică ce nu ţine de obiect sau de activitate, ci de personalitate
4.3. Procese afective superioare
4.3.2.1. sentimente
4.3.2. clasificare
4.3.2.2. pasiuni
5.1. Discuţii asupra dezorganizării conduitei
5.2. Discuţii asupra organizării conduitei
5.3. Concluzii
 COMUNICARE ŞI LIMBAJ
PROBLEME APROFUNDAREA / DETALIEREA PROBLEMELOR ABORDATE
ABORDATE
1.1. Comunicarea
1. Clarificări conceptuale 1.2. Limba
1.3. Limbajul
2.1. Raţiuni de comunicare
la nivelul:
2. Scopurile şi rolurile
2.2. Scopurile comunicării
comunicării
(De Vito)
2.3. Rolul comunicării verbale
3.1. După numărul de
persoane:
3.2. După obiectiv:
3. Formele comunicării
3.3. După instrument:
1.1.1. definiţie. formă a relaţiei de schimb între persoane şi grupuri
1.1.2. conţinut
1.1.3. mijloace de comunicare - clasificare
1.2.1. definiţie: un sistem de semne (cuvinte) şi de reguli gramaticale stabilite social-istoric.
1.3.1. definiţie: activitate psihică de comunicare între oameni prin intermediul limbii
1.3.2. diferenţe limbă/limbaj
1.3.3. diferenţe comunicare/limbaj
2.1.1. individual
2.1.2. social
2.2.1. descoperire personală
2.2.2. descoperirea lumii
2.2.3. stabilirea relaţiilor cu sens
2.2.4.1. atitudinilor
2.2.4. schimbarea:
2.2.4.2. comportamentelor
2.2.5. joc şi distracţie
3.1.1. interpersonală
3.1.2. de grup
3.2.1. incidentală
3.2.2. consumatorie
3.2.3. instrumentală
3.2. 4. comunicare-comuniune
- aparenţă fizică
3.3.1.1. prin corp - gesturi
- mimică
- distanţă intimă
3.3.1. comunicare - distanţă personală
3.3.1.2. prin spaţiu şi
nonverbală - distanţă socială
teritoriu
- distanţă publică
3.3.1.3. prin imagini
3.3.1.4. rolul mijloacelor nonverbale de comunicare
 3.3.2.1. teorii ineiste - Chomsky
3.3.2.2. teorii ale învăţării - Skinner
3.3.2. comunicare verbală
limbajului - Piaget
3.3.2.3 disputa Chomsky-Piaget
4.1.1. emoţional-expresivă
4.1. K.Buhler 4.1.2. conativă
4.1.3. referenţial designativă
4.2.1. afectivă
4.2.2. ludică
4.2. A. Ombredane 4.2.3. poetică
4.2.4. reprezentativă
4.2.5. dialectică
4.3.1. emoţional-expresivă
4.3.2. conativ-persuasivă
4.3.3. denotativ reprezentativă
4. Funcţiile comunicării 4.3. R. Jakobson
4.3.4. poetică
şi limbajului
4.3.6. fatică
4.3.7. metalingvistică
4.4.1.1. integrare
4.4.1.2. dezvăluire şi autodezvăluire
4.4.1. în raport cu individul 4.4.1.3. valorizare
4.4.1.4. reglare a conduitei altora
4.4. G.Wackenheim 4.4.1.5. terapeutică
4.4.2.1. productiv-eficientă
4.4.2.2. facilitatoare a coeziunii
4.4.2. în raport cu grupul
4.4.2.3.valorizare
4.4.2.4. rezolvare a problemelor grupului
5.1. Descriere
5. Limbajul interior
5.2. Roluri

PROBLEME ABORDATE
1. Definiţie: Proces psihic de orientare selectivă, de concentrare a energiei psihonervoase, asupra unor obiecte, însuşiri sau procese, menit să
conducă la sporirea activităţii psihice, mai ales a celei cognitive
2. Specificul psihologic al
atenţiei
3. Caracteristicile atenţiei
4. Formele atenţiei
5. Însuşirile atenţiei
6. Modele explicative ale atenţiei
7. Diferenţe individuale în
atenţie
ATENŢIA
APROFUNDAREA / DETALIEREA PROBLEMELOR ABORDATE
2.1. Istoric
2.2.1. atenţie/reacţia de orientare
2.2. Delimitări conceptuale 2.2.2 atenţie/set
2.2.3. atenţie/vigilenţă
4.1.1. Avantajele atenţiei involuntare
4.1. Atenţia involuntară
4.1.2. Dezavantajele atenţiei involuntare
4.2.1. Avantajele atenţiei voluntare
4.2. Atenţia voluntară
4.2.2. Dezavantajele atenţiei voluntare
4.3. Atenţia postvoluntară 4.3.1. Avantajele atenţiei postvoluntare
5.1. Volumul atenţiei
5.2. Stabilitatea atenţiei
5.3. Concentrarea atenţiei
5.4. Distributivitatea atenţiei
5.5. Mobilitatea şi flexibilitatea atenţiei
6.1.1. Pavlov şi reacţia de orientare
6.1.2. Uhtomski şi principiul dominantei
6.1. Modele fiziologice
6.1.3. teoria activării
6.1.4. teoria filtrului
6.2.1. metafora comutatorului
6.2. Modele psihologice 6.2.2. atenuatorii
6.2.3 modelul cognitiv al atenţiei (teoria operatorilor cognitivi)
6.3. Modele psihofiziologice 6.3.1. strategia luării de mostre de informaţie
7.1. Atenţie de detaliu/atenţie globală
7.2. După natura stimulului
7.3. Atenţie concentrată/atenţie distributivă
7.4. După tipul sistemului nervos

PROBLEME ABORDATE
1. Definiţie: Proces psihic de reglare/autoreglare a conduitei, a cărui rol principal constă în optimizarea comportamentului orientat spre atingerea
unui anumit obiectiv cu valoare adaptativă
2. Probleme controversate
3. Specificul psihologic al voinţei
4. Structura actului voluntar
5. Calităţile voinţei
6. Defectele voinţei
7. Realizarea reglajului voluntar al
activităţii când sunt implicate deprinderi şi
priceperi
VOINŢA
APROFUNDAREA / DETALIEREA PROBLEMELOR ABORDATE
2.1.1. concepţia filosofică
2.1. Determinarea voinţei
2.1.2. concepţia psihologică
2.2.1. teorii afective ale voinţei
2.2. Natura voinţei 2.2.2. teorii intelectualiste ale voinţei
2.2.3. critica teoriilor
2.3. Locul voinţei în sistemul de personalitate.
3.1. Efortul voluntar şi dinamica lui
3.2. Precizări legate de efortul voluntar
4.1. Etape
4.2. Comentarii asupra etapelor
5.1. Puterea voinţei
5.2. Perseverenţa
5.3. Independenţa voinţei
5.4. Promptitudinea deciziei
6.1. Defecte derivate din exces de inhibiţie
6.2. Defecte derivate din deficit de inhibiţie
6.3. Defecte derivate din exces de impulsiuni
6.4. Defecte derivate din deficit de impulsiuni
7.1. Definiţia deprinderilor: componente automatizate ale activităţii, conştient elaborate,
consolidate prin exerciţiu, dar desfăşurate apoi fară control conştient permanent
7.2. Caracteristicile deprinderilor 
7.3. Efectele prezenţei deprinderilor într-o activitate
7.4. Condiţii pentru formarea deprinderilor
7.5. Etape ale procesului formării deprinderilor 7.5.1. Etapa familiarizării cu conţinutul
deprinderii
7.5.2. Etapa învăţării analitice
7.5.3. Etapa organizării şi sintetizării
7.5.4. Etapa sistematizării şi automatizării
7.5.5. Etapa perfecţionării