Cum erau imaginate popoarele în Antichitate

- romanii -

Istoricii și etnografii romani aveau o cu totul deosebită percepție asupra civilizației

lor, originală în esență si foarte diferită de cea a lui Herodot. Conform lor, doar romanii
aveau un sens, o menire, iar aceasta era de a civiliza. Lungul și istovitorul traseu istoric
stră bă tut de poporul roman de la originile lui pierdute în negura istoriei și pâ nă la
mă reție este cel mai bine glorificat în lucrarea lui Titus Livius, De la Fondarea Romei, dar
și în epopeea Eneida, a lui Virgilius. Ambele lucră ri ilustrează și pun în evidență destinul
providențial al Romei, dâ nd de înțeles că poporul roman este singurul care are o istorie,
în raport cu celelalte popoare care trebuiau să preia modelul roman. Referitor la acest
model, este imperios necesar să amintim că avea în al să u centru legea, sau altfel spus, o
constituție, accesibilă tuturor. Prin urmare, spre deosebire de concepția lui Herodot care
sugera o apartenență de ordin natural prin geografie, limbă , tradiții, obiceiuri sau religie,
romanii considerau că apartenența la al lor popor se fă cea prin constituție. Datorită
acestei mari diferențe de apartenență , ei nu ezitau să afirme că celelalte popoare nu au
avut istorie, pâ nă ce ele nu au intrat sub sfera de influență a civilizației romane.

Cu toate aceseta, unii autori precum Cornelius Tacitus au încercat să se apropie de

perspectiva lui Herodot. Însă chiar și în cazul marelui istoric, lucrurile nu erau întru-
totul diferite de concepția standard a romanilor. Astfel, deși el arată în chip vă dit
admirație față de locuitorii Britaniei și spațiului German, informațiile furnizate sunt de
regulă generale, sau chiar superficiale, ele fiind mai degrabă menite să critice sistemul
principatului, pe care putem deduce din scrierile sale că nu îl agrea. Cu alte cuvinte,
Tacitus s-a apropiat ușor de perspectiva lui Herodot, însă nu atâ t de mult încâ t să
ră stoarne percepția romană asupra celorlalte popoare, pe care bineînțeles că el însuși o
susținea. Așadar, apropierea lui Cornelius Tacitus de perspectiva lui Herodot a fost
antrenată de o motivație de altă natură , în timp ce percepția standard a romanilor
asupra celorlalți a ră mas neschimbată pâ nă la pră bușirea civilizației romane.