LUCRAREA EL 21

ELEMENTE DE MĂSURARE PE CALE

ELECTRICĂ A TEMPERATURILOR

1. Scopul lucrării

Lucrarea are drept scop de a familiariza studenţii cu:

• câteva tipuri de senzori şi traductoare utilizate la măsurarea electrică a
temperaturii (termorezistenţă, termistor, termocuplu, traductor integrat);
• parametrii ce caracterizeză comportarea acestor senzori în regim static şi
dinamic.

2. Noţiuni teoretice

2.1. Introducere

Aparatele utilizate pentru măsurarea pe cale electrică a temperaturii

se numesc termometre electrice.
Elementul primar al unui astfel de aparat este senzorul sau
traductorul ce converteşte temperatura într-o mărime electrică: rezistenţă,
tensiune continuă, curent continuu, ş.a. Unele din aceste traductoare sunt
parametrice (temperatura este convertită într-o mărime electrică pasivă şi
este necesară o sursă auxiliară de energie pentru efectuarea măsurării) iar
altele generatoare (mărimea de ieşire este tensiune electrică sau curent
electric).
Din punct de vedere al contactului cu mediul a cărui temperatură se
măsoară se disting:
- termometre electrice de contact, la care traductorul utilizat se află în
contact direct cu locul de măsurare;
- termometre electrice de radiaţie, la care măsurarea se execută de la
distanţă.

2.2. Câteva tipuri de senzori şi traductoare de temperatură

a) Senzorul termorezistenţă
Funcţionează bazându-se pe proprietatea materialelor conductoare de
a-şi modifica rezistivitatea (deci şi rezistenţa) sub influenţa temperaturii pe
baza relaţiei (21.1):

R() = R0 (1+   +  2 + ... ) (21.1)

1
unde: R() este rezistenţa materialului conductor la temperatura  (în
grade Celsius),
R0 este rezistenţa materialului conductor la temperatura  = 0 C,
, , ... sunt coeficienţi de variaţie a rezistivităţii cu temperatura.

Cele mai utilizate metale pentru construcţia acestor senzori sunt Pt,
Cu şi Ni iar realizarea se face prin bobinarea bifilară (neinductivă) a firului
rezistiv pe un suport electroizolant şi introducerea ansamblului într-o teacă
de protecţie - fig. 21.1.

Fig. 21.1. Construcţia unei termorezistenţe

Intervalul de temperatură pentru care se pot folosi aceşti senzori este

- 200 ... 700 C.
În practică corespondenţa rezistenţă - temperatură este dată prin
tabele standardizate sau relaţii polinomiale specifice fiecărui tip de senzor.

b) Senzorul termistor
Este o rezistenţă din material semiconductor ce îşi modifică tot
rezistivitatea sub influenţa temperaturii după o lege exponenţială conform
relaţiei (21.2):
1 1
b( − )
R (T ) = R 0 e T T0
(21.2)

unde R(T) este rezistenţa semiconductorului la temperatura T (în

Kelvin),
R0 este rezistenţa semiconductorului la temperatura T0 (în Kelvin),
b < 0 sau b > 0 este o constantă de material (se observă că rezistenţa
poate să scadă, respectiv să crească cu temperatura!).

c) Senzorul termocuplu
Este un senzor a cărui funcţionare se bazează pe fenomenul
termoelectric astfel: într-un circuit alcătuit din 2 metale diferite a şi b (fig.
21.2.i) având capetele sudate şi situate la două temperaturi diferite 1 şi 2
apare un curent electric de conducţie I numit curent termoelectric. Acest
curent este generat de o tensiune electrică imprimată numită tensiune

2
termoelectrică U ce se poate măsura dacă unul din capete se lasă liber
(nesudat - fig. 21.2.ii) şi se conectează un milivoltmetru de curent continuu.

Fig. 21.2. Explicativă pentru funcţionarea senzorului termocuplu

Dependenţa tensiunii termoelectrice de temperatură este polinomială

însă pe intervale restrânse se poate considera liniară după cum arată şi
relaţia (21.3):

U = A (2 - 1) (21.3)

unde A este o constantă ce depinde de cele două metale a şi b.

Tensiunile generate sunt mici (de ordinul milivolţilor) şi pentru ca
ele să fie cât mai mari trebuie ca parametrul A să fie cât mai mare. Astfel în
construcţia unui termocuplu se ţine cont la alegerea metalelor de seria
tensiunilor termoelectrice ordonate după platină - tabelul 21.1 (s-au măsurat
tensiunile termoelectrice care apar între diverse metale şi Pt pentru 2 - 1 =
100 C).
Tabelul 21.1.
Metalul U , mV pentru 2 - 1 = 100 C
Constantan - 3,47 ... - 3,04
Ni - 1,91 ... - 1,2
Pt 0
Cu 0,72 ... 0,77
Fe 1,87 ... 1,89
Ni - Cr 2,2

În tabelul 21.2 se prezintă câteva termocupluri şi intervalul de

utilizare.
Tabelul 21.2.
Termocuplul Utilizare, C
Cu - constantan - 200 ... 300
Fe - constantan - 200 ... 600
Pt - platinrhodiu 800 ... 1500

Construcţia fizică a acestor senzori este asemănătoare senzorilor

termorezistenţă în sensul că cele 2 metale sudate la un capăt se introduc într-

3
un tub de protecţie în care se află un material termoconductor şi
electroizolant (vezi şi fig. 21.1).
Corespondenţa tensiune - temperatură este dată prin tabele
standardizate sau relaţii polinomiale specifice fiecărui tip de senzor.

d) Traductorul AD 590
Este un circuit integrat monolitic cu 2 terminale ce furnizează un
curent continuu proporţional cu temperatura absolută de 1 A / K şi
funcţionează în intervalul 248,2 ... 378,2 K (adică - 25 ... 105 C). Pe acest
interval eroarea maximă este 2 C şi eroarea de liniaritate 0,4 C.

2.3. Măsurarea temperaturii în regim static

Acest regim se referă la situaţiile în care senzorul sau traductorul

utilizat poate urmări variaţiile temperaturii obiectului de măsurat.
Funcţionarea traductoarelor în acest regim este descrisă de caracteristica
statică (adică dependenţa mărimii de ieşire fată de cea de intrare R (),
U(), I (T), ş.a.) şi sensibilitate S (raportul dintre variaţia mărimii de ieşire
şi variaţia corespunzătoare a mărimii de intrare - relaţia (21.4)).
dy
S= (21.4)
dx
Deoarece în practică se lucrează de obicei cu caracteristici liniare,
aprecierea liniarităţii se face cu eroarea de liniaritate l iar sensibilitatea va
fi constantă pe întreg intervalul de lucru.

2.4. Măsurarea temperaturii în regim dinamic

Se poate vorbi de regim dinamic în două situaţii:

- mărimea de măsurat are variaţii rapide (nu este cazul temperaturii care este
un proces caracterizat ve variaţii lente);
- traductorul este supus unor variaţii rapide de temperatură.
În acest ultim caz, deoarece toate traductoarele de temperatură sunt
convertoare de măsurare de ordinul 1, aprecierea calităţii unui traductor se
face cu mărimea numită constantă de timp  care reprezintă viteza de
răspuns şi se defineşte (vezi figura 21.3) ca timpul în care mărimea de ieşire
1
creşte de la y1 la y = (1 − ) (y2 − y1) = 63,2% (y2 − y1) atunci când se
e
aplică o mărime treaptă la intrarea traductorului.
Situaţia practică corespunzătoare este aceea când traductorul se
găseşte la o temperatură 1 şi se introduce brusc în mediul cu temperatura
2 de măsurat. Timpul care trebuie să treacă înainte de citirea rezultatului
este legat de eroarea de măsurare m şi se poate afla din ecuaţia de răspuns
a unui convertor de ordinul 1 pentru mărime treaptă la intrare - relaţia
(21.5),

4
 y(t ) = y0 (1 − e − t /  ) (21.5)

unde y0 este valoarea de regim stabilizat.

Fig. 21.3. Explicativă pentru definiţia constantei de timp

Un parametru alternativ la constanta de timp este timpul de răspuns

tr care reprezintă timpul după care cu o anumită eroare se atinge regimul
stabilizat.
De exemplu pentru m = 2 % = 0,02 să calculăm tr,2. Vom avea
relaţiile (21.6) şi (21.7),

y(tr,2) = (1- 0,02) y0 = 0,98 y0 (21.6)

y(tr , 2 ) = y0 (1 − e − tr , 2 /  ) (21.7)

deci rezultă tr,2 = 3,91  .

In tabelul 21.3 se prezintă câteva situaţii pentru m şi tr .

Tabelul 21.3.
m % 10 5 2 1 0,5 0,1
y / % 90 95 98 99 99,5 99,9
y0
tr s 2,3  3 3,91  4,6  5,3  6,91 

3. Chestiuni de studiat

3.1. Prezentarea fizică a celor 4 traductoare utilizate: termorezistenţă,

termistor, termocuplu, AD 590.

5
3.2. Determinarea caracteristicii statice, a sensibilităţii şi a abaterii de
liniaritate pentru fiecare din cele 4 traductoare.
3.3. Determinarea constantei de timp pentru cele 4 traductoare.
4. Modul de experimentare

4.1. Cele 4 traductoare vor fi prezentate de cadrul didactic şi observate de

studenţi.
4.2. Pentru determinarea caracteristicilor statice se foloseşte schema bloc
din figura 21.4,

Fig. 21.4. Schema bloc pentru studiul traductoarelor

unde: RT = regulator de temperatură,

C = cuptor în care se crează temperatura de lucru,
Ri = rezistenţa încălzitoare a cuptorului,
1 = traductorul regulatorului RT,
2, 3, 4, 5 = traductoare de studiat,
6 = traductor etalon de temperatură Pt 100 (termorezistenţă de Pt
având R0 = 100 ),
PAD = placă de achiziţie de date,
CP = calculator personal.

Caracteristicile statice căutate sunt de forma y = f() unde y este

mărimea de ieşire iar temperatura se măsoară cu traductorul etalon Pt 100.
Se vor efectua măsurări pe un interval de circa 50 C din 2 C în 2 C şi
datele se trec în tabelul 21.4 .

Tabelul 21.4.
 [C]
y

Se reprezintă grafic fiecare caracteristică.

Cu ajutorul programelor de calcul existente se vor determina relaţiile
analitice ale caracteristicilor statice (folosindu-se metoda abaterii pătrtice
minime). În cazul dependenţelor liniare se vor mai calcula sensibilitatea şi
abaterea de liniaritate.

6
4.3. Pentru determinarea constantelor de timp se aplică o treaptă de
temperatură traductorului - de exemplu traductorul aflat în aer (la
temperatura aerului din laborator) se introduce brusc în cuptorul încălzit; în
acelaşi moment se începe achiziţia datelor. Datele se trec în tabelul 21.5 .

Tabelul 21.5.
T [s] 0 5 10 ...
y

Se reprezintă grafic y(t) pentru t = 0; 5; 10; 15; 20; 25; 30; 40; 50; ... până
la stabilizarea mărimii y. Se determină grafic  conform celor explicate în
paragraful 2.4.

5. Intrebări recapitulative

5.1. Care este principiul de funcţionare al senzorului termorezistenţă ? Dar

al celorlalte 3 traductoare ?
5.2. Ce curent ar trebui să genereze traductorul AD 590 la temperatura de
68,4 C ?
5.3. Presupunând că un termocuplu are caracteristica liniară pe intervalul
15 ... 80 C furnizând tensiuni de 0,597 ... 3,266 mV, determinaţi-i
sensibilitatea.
5.4. Un traductor de temperatură aflat la 23 C şi având constanta de timp
41 s se introduce brusc într-un recipient cu ulei mineral încălzit pentru
a-i afla temperatura. După cât timp trebuie efectuată măsurarea pentru
ca temperatura traductorului să nu difere cu mai mult de 0,8 % faţă de
temperatura uleiului ?

7
 ANEXA 21.1

Tabelul A.21.1 Rezistenta termorezistentei Pt100 (in )

 0 1 2 3 4 5 6 7 8 9
[C]
0 100 100.39 100.78 101.17 101.56 101.95 102.34 102.73 103.12 103.51
10 103.9 104.29 104.68 105.07 105.46 105.85 106.24 106.63 107.02 107.4
20 107.79 108.18 108.57 108.96 109.35 109.73 110.12 110.51 110.9 111.28
30 111.67 112.06 112.45 112.83 113.22 113.61 113.99 114.38 114.77 115.15
40 115.54 115.93 116.31 116.7 117.08 117.47 117.85 118.24 118.62 119.01
50 119.4 119.78 120.16 120.55 120.93 121.32 121.7 122.09 122.47 122.86
60 123.24 123.62 124.01 124.39 124.77 125.16 125.54 125.92 126.31 126.69
70 127.07 127.45 127.84 128.22 128.6 128.98 129.37 129.75 130.13 130.51
80 130.89 131.27 131.66 132.04 132.42 132.80 133.18 133.56 133.94 134.32
90 134.7 135.08 135.46 135.84 136.22 136.6 136.98 137.36 137.74 138.12
100 138.5 138.88 139.26 139.64 140.02 140.39 140.77 141.15 141.53 141.91

Tabelul A.21.2 Tensiunea generata de termocuplul Cromel - Alumel (in mV)

 0 1 2 3 4 5 6 7 8 9
[C]
0 0 0.039 0.079 0.119 0.158 0.198 0.238 0.277 0.317 0.357
10 0.397 0.437 0.477 0.517 0.557 0.597 0.637 0.677 0.718 0.758
20 0.798 0.838 0.879 0.919 0.96 1 1.041 1.081 1.122 1.162
30 1.203 1.244 1.285 1.325 1.366 1.407 1.448 1.489 1.529 1.57
40 1.611 1.652 1.693 1.734 1.776 1.817 1.858 1.899 1.94 1.981
50 2.022 2.064 2.105 2.146 2.188 2.229 2.27 2.312 2.353 2.394
60 2.436 2.477 2.519 2.56 2.601 2.643 2.684 2.726 2.767 2.809
70 2.85 2.892 2.933 2.975 3.016 3.058 3.1 3.141 3.183 3.224
80 3.266 3.307 3.349 3.39 3.432 3.473 3.515 3.556 3.598 3.639
90 3.681 3.722 3.764 3.805 3.847 3.888 3.93 3.971 4.012 4.054
100 4.095 4.137 4.178 4.219 4.261 4.302 4.343 4.384 4.426 4.467