Cheie de lectură la Vasile Lovinescu, exegeza Mioriţei

01. Fragmentul este dificil de detaşat de ansamblul operei, este un text “de interior”, scris pentru un
grup de studiu familiarizat cu aparatul conceptual provenit întâi de toate din hinduism, şi cu
ideile-cheie preluate în primul rând de la Guénon şi Schuon, la care se adaugă clasicii metafizicii
(Sfântul Dionisie Areopagitul, Sfântul Ioan Damaschin, Ibn Arabi şi Shankaracharya).
02. Ca stilistică, textul nu este argumentativ-persuasiv, ci enunţiativ. O însăilare de intuiţii care
îndeamnă la meditaţie, nu o expunere cu aspect raţional.
03. Teza fundamentală a exegezei lui Lovinescu la Mioriţa este că sacrificarea ciobănaşului pogorât
din “gura de rai” pe “plai” este un ritual liturgic.

Înţelegerea textului presupune căutarea fiecărui cuvânt necunoscut în dicţionare şi enciclopedii, pentru
a se găsi măcar sensurile cele mai comune.

Acolo unde ştii cuvintele dar nu ştii sensul, întreabă-mă, sunt conotaţii deloc evidente. De exemplu,
atunci când Lovinescu vorbeşte despre “Pol”, asta înseamnă Centrul Lumii, locul unde Paradisul atingea
pământul, situat de hinduşi în Polul Nord, ţinut astăzi inaccesibil, dar pe care ei îl pomenesc în cronicile
lor. Deci “secretele Polului” sunt mesajele tainice ale copilăriei umanităţii, Vârstei de Aur, despre care ne
povestesc, voalat, toate Scripturile. Acesta este doar un exemplu.