Europa în perioada interbelică

(1918-1939)

!!!
Forme de organizare statală: monarhie și republică
Monarhia: absolutistă, autoritară, constituțională. Are la
conducere un monarh care moștenește tronul.
Republica: republică prezidențială; republică
semiprezidențială; republică parlamentară. Are la
conducere un președinte ales de către cetățeni sau de către
Parlament și are un mandat limitat de 4 sau 5 ani.

!!!
Regimuri politice: democratice și nedemocratice
Regimurile politice democratice respectă drepturile și
libertățile cetățenești și principiile politice liberale precum
separarea puterilor în stat, guvernare reprezentativă,
contractul social, suveranitatea poporului.
Regimurile politice nedemocratice încalcă drepturile
omului, comit abuzul de putere prin concentrarea acesteia
în mâna unui singur lider politic/partid politic. Ele pot fi
regimuri autoritare sau totalitare. Regimurile totalitare
sunt comunismul (de extremă stângă), fascismul și
nazismul (de extremă dreaptă).
1) Consecințele Primului Război Mondial: politice,
economice, sociale, culturale.

După Primul Război Mondial, imperiile multinaționale s-au

destrămat și s-au format noi state naționale (ex. România, Austria,
Ungaria, etc). Statele care au pierdut războiul sau au fost
nemulțumite de condițiile Conferinței de pace de la Paris din 1919-
1920 au dezvoltat o politică revizionistă ( o politică agresivă prin care
state precum Germania, Italia vor încerca să schimbe situația de la
finalul războiului).
În același timp, statele care au câștigat războiul vor duce o
politică de conciliere, iar scopul acesteia era evitarea unui nou
conflict așa cum fusese Primul Război Mondial. În acest scop în 1919
s-a constituit Societatea Națiunilor sau Liga Națiunilor, o organizație
politică internațională care avea sediul la Geneva (Elveția). Scopul
organizației nu a fost atins de vreme ce în 1939 Germania a invadat
Polonia, declanșând Al Doilea Război Mondial. Liga Națiunilor a luat
naștere din inițiativa președintelui american, Th.W.Wilson, însă
Statele Unite nu au făcut parte din organizație.
Regimurile politice nedemocratice se vor instaura treptat în
Europa pe fondul situației dificile prin care treceau statele după
război (criză economică, socială, politică).

Regimuri totalitare în Europa în secolul al XX-lea

1. COMUNISMUL
A fost instaurat în Rusia în 1917 de către Lenin, liderul
grupării bolșevice ( Partidul Comunist din Rusia era divizat
în menșevici, aripa moderată, și bolșevicii, gruparea radicală
care urmărea preluarea puterii prin mijloace violente și prin
revoluție). Rusia era o monarhie autoritară condusă de țarul
Nicolae al II-lea Romanov care a fost nevoit să abdice în
martie 1917, astfel că până la Revoluția din 25 octombrie/7
noiembrie când Lenin a preluat puterea, la conducerea
 Rusiei au fost două guverne provizorii conduse de Lvov și
Kerenski.
Imediat după preluarea puterii a început un război
civil în Rusia între bolșevici și cei care au rămas fideli
fostului regim politic, încheiat cu victoria comuniștilor.
Rusia își va schimba numele și forma de organizare statală
devenind URSS ( Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste).

Elemente de ideologie
Comunismul este un regim politic de extremă stângă, iar
principalii teoreticieni ai acestuia au fost Karl Marx și Friedrich
Engels care în 1848 au publicat Manifestul Partidului Comunist.
Principalele idei formulate de Marx și care sunt esența ideologiei
comunismului sunt:
1)capitalismul și proprietatea privată reprezintă sursa răului și a
inegalităților sociale;
2)cei care dețin capitalul îi exploatează pe muncitori;
3)desființarea proprietății private reprezenta soluția pentru
instituirea egalității sociale ( proprietatea să intre sub controlul
statului care știe cum să redistribuie către cetățeni);
4)existența unei singure clase politice numită proletariat (clasă
muncitorească/ clasa muncitoare).
Cu toate acestea comunismul a fost instaurat în Rusia, o țară
agrară și fără industrie dezvoltată, chiar dacă Marx și-a imaginat
comunismul în țări industrializate precum Marea Britanie,
Germania.

Practici politice ale regimului comunist:

1) Încălcarea drepturilor și libertăților cetățenești: libertatea
de exprimare; asupra proprietății private; de asociere.
2) Represiunea (exercitarea violenței și a controlului) a fost o
practică a regimului comunist din Rusia și a fost posibilă cu
ajutorul instituțiilor create în acest scop, poliția politică. În
1917 a luat naștere CEKA, poliția politică a regimului
comunist, care în timp s-a mai numit și NKVD, ulterior
KGB.
3) Propagandă