UNIVERSITATEA “VALAHIA” DIN TARGOVIŞTE

FACULTATEA DE TEOLOGIE
ŞI ŞTIINŢELE EDUCAŢIEI

Lucrare de Seminar
Disciplina: Teologie Dogmatică

Botez, Mirungere, Euharistie

Îndrumător: Susţinător:

Târgovişte
2015

CUPRINS
 INTRODUCERE.

Capitolul I
Rânduiala Botezului, Mirungerii, Euharistiei în Ortodoxia Contemporană

Capitolul II
Legătura dintre Botez, Mirungere, Euharistie ca taine de iniţiere.
a) Botez
b) Mirungere
c) Euharistie

Concluzii.

2
 INTRODUCERE

Între cele şapte taine liturgice se numără şi cele trei taine de iniţiere care sunt
iniţiale creştinului: Botez, Mirungere şi Euharistie.
Botezul, Mirungerea şi Euharistia sunt taine fundamentale ale Bisericii, fără de
care mântuirea ar fi imposibilă. Aceste taine de iniţiere sunt puncte de referire în
viaţa unui creştin.
Toate momentele importante ale vieţii noastre creştineşti sunt pecetluite, sfinţite
şi călăuzite de harurile Sfintelor Taine.
Pe Iisus Hristos îl avem ca exemplu, deoarece El a fost Cel care s-a lăsat botezat
de Sfântul Ioan Botezătorul în apa Iordanului pentru a arăta lumii că fără botez nu
ne putem numi creştini, sau cel ce nu se va naşte din apă şi din Duh, nu va intra în
împărăţia cerurilor.
Prin propovăduirea cuvântului Sfintei Evanghelii, Biserica lucrează în numele şi
cu puterea lui Hristos la opera mântuirii noastre.
„Biserica este întruchipată în Sfintele Taine dar nu în chip simbolic, ci ca
mădularele în inimă, ca ramurile în rădăcina plantei sau ca mlădiţele în viţă”.1
Botezul, Mirungerea şi Euharistia sunt considerate Taine ale vieţii spirituale,
deoarece ele sunt foarte importante pentru mântuirea fiecărui om.
Tainele de iniţiere, le putem numi temelia vieţii noastre religioase, fiind
fundamentale pentru mântuire.
Prin Taina Botezului ne unim şi ne naştem în Hristos, prin Taina Mirungerii ne
întărim în viaţa duhovnicească, iar prin Sfânta Taină a Euharistiei primim hrana
pentru viaţa de dincolo, numită viaţa veşnică.

3
 Fiecare taină necesită o taină corespunzătoare care constă în caracterul
supranatural al Tainei. Botezul este acea Taină care, prin întreita cufundare în apă
sfinţită, în numele Sfintei Treimi, cel ce se botează primeşte harul iertării păcatului
strămoşesc.
Cu referire la Sfânta Taină a Botezului, Sfântul Grigorie de Nyssa ne spune un
cuvânt foarte frumos: „Botezul este curăţirea păcatelor, iertarea greşelilor, cauza
înnoirii şi a renaşterii.”2
Vom vedea in cele ce urmeaza, diferenţele şi asemănările dintre rânduiala
ortodoxă şi celelalte rânduieli creştine.

2 Sfântul Grigorie de Nyssa

4
 CAPITOLUL I

Rânduiala Botezului, Mirungerii, Euharistiei în Ortodoxia

Contemporană

Rânduiala Botezului

Pentru început vom da etimologia cuvântului BOTEZ: în limba greacă =

baptisma, limba latină baptis, baptismum = afundare3. Botezul este una din Tainele
instituite direct de Iisus Hristos. Botezul este una din Tainele instituite direct de
Iisus şi practicate de apostoli, ca fiind actul de iniţiere în istoria mântuirii.
Ca orice taină şi Sfânta Taină a Botezului, partea văzută este săvârşită de preot,
iar partea nevăzută este săvârşită de Dumnezeu. Referitor la aceasta Sfântul Ioan
Gură de Aur ne spune un cuvânt foarte frumos: „Când te botează preotul,
Dumnezeu este cel care-ţi ţine capul cu putere nevăzută; El te naşte prin baia
botezului iar darul este numai al Lui”.4
După cum ne-a spus Sfântul Ioan Gură de Aur, ştim că partea văzută o
săvârşeşte preotul şi tot preotul este cel care are voie a boteza candidatul la Botez.
Vom încerca să explicăm rânduiala Sfintei Taine a Botezului pe care trebuie să o
săvârşească preotul.
Săvârşitorii botezului sunt doar episcopii şi preoţii, iar în lipsă de preot, poate
boteza şi monahul simplu sau diaconul5, iar la caz de mare nevoie, exemplu (când

3 Dicţionar de Teologie Ortodoxă, Pr.Prof.Dr.Ion Bria, Bucureşti, 1994, p.72

4 Sfântul Ioan Gură de Aur, Omilii la Matei, trad. în lb. română de Pr.Dumitru
Fecioru, în col.”P.S.B.”, vol. 23, Bucureşti 1994, p…..
5 Pr.Prof.Ene Branişte, Liturgică specială, editura Nemira, Bucureşti, an 2002,
p.275.

5
pruncul e în primejdie să moară nebotezat) poate să-l boteze orice creştin ortodox,
bărbat sau femeie sau chiar părinţii pruncului, de trei ori în apă curată (în lipsa
apei, numai stropindu-l) şi rostind de fiecare dată formula sacramentală: „Botează-
se robul (roaba) lui Dumnezeu X, în numele Tatălui, Amin…”6. În cazul în care cel
botezat supravieţuieşte, preotul va completa restul slujbei botezului.
Primitorul botezului poate fi orice om, indiferent de vârstă, cu condiţia să nu fi
fost vreodată botezat creştin. Foştii apostaţi de la Ortodoxie (cei care s-au lepădat
de numele lui Hristos), precum şi membrii sectelor care recunosc botezul ca taină
şi îl săvârşesc în numele Sfintei Treimi dacă revin la dreapta credinţă, sunt
reprimiţi numai prin ungerea cu Sfântul Mir. Drept urmare Taina Botezului este
unică.
Adulţii lipsiţi de minte, dacă sunt aşa din naştere, sunt consideraţi ca nişte prunci
în vârstă şi pot fi botezaţi7, iar dacă au devenit aşa la o vârstă înaintată, pot fi de
asemenea botezaţi, dacă în momentele de luciditate sau înainte de nebunie şi-au
exprimat dorinţa de a primi botezul8.
Pruncii născuţi morţi nu se botează, dar se dă mamelor lor canon de pocăinţă,
dacă lucrul s-a întâmplat din vina lor9.
Pruncilor, despre care nu se poate şti cu certitudine dacă au fost botezaţi, li se
administrează botezul „condiţionat”, a cărui formulă a fost recomandată de Petru
Movilă în Trebnicul sau cum i se mai spunea molitfelnicul său, împrumutată din
practica Bisericii latine după un decret al papei Alexandru al III-lea (secolul XII)10.
Orice prunc sau om matur care se botează trebuie însoţit de o persoană care va fi
garant la botez. Acesta este naşul sau naşa. După cum am mai spus, ei îşi iau
angajamentul solemn, înaintea lui Dumnezeu şi a Bisericii, că pruncul (finul) va fi

6 IBIDEM, p.275.
7 IBIDEM, p.276.
8 IBIDEM, p.276.
9 IBIDEM, p.276.
10 P.S. Drd. Liviu Streza, Tainele de Iniţiere creştine în Bisericile Răsăritene,
p.101.

6
crescut ca un adevărat creştin şi că va fi un bun credincios al Bisericii lui Hristos.
Naşii devin părinţii spirituali ai pruncului născându-l pentru viaţa cea nouă în
Hristos, fapt pentru care trebuie să fie buni credincioşi.11
Naşul trebuie să fie creştin ortodocs, un bun credincios, în vârstă şi de acelaşi
sex cu cel ce se botează. Mai trebuie spus că, călugării nu pot fi naşi şi de
asemenea nici părinţii copilului nu pot fi naşi.12
Naşul este dator să îngrijească de viaţa religioasă-morală a finului său şi să-l
înveţe adevărurile credinţei creştine, iar finul la rândul său este dator să-l asculte pe
naş şi să-l respecte, la fel ca pe părinţii săi după trup.
Botezul se poate săvârşi oricând, dar atunci când se botează un adult, se poate
respecta tradiţia veche, administrându-se această Taină în unul din marile praznice
din timpul anului bisericesc, cum sunt: Sfintele Paşti, Rusaliile, Naşterea
Domnului, Botezul Domnului, … . Botezul se săvârşeşte înaintea Sfintei Liturghii,
în cadrul căreia va fi împărtăşit neofitul.
Luând în considerare Botezul pruncilor, orice timp este potrivit, pentru a nu se
întâmpla ca aceştia să moară nebotezaţi. În mod obişnuit, Botezul pruncilor se
săvârşeşte duminica, înainte sau după Sfânta Liturghie, după 40 de zile de la
naştere, îndeplinindu-se perioada de curăţire sau (lehuzie) a mamei, pentru a putea
participa şi ea la Botezul fiului său.
Locul obişnuit al săvârşirii Tainelor de iniţiere este locaşul bisericii, deoarece
Biserica Ortodoxă este păstrătoarea fidelă a tradiţiilor primare în privinţa slujbei
Botezului. Trebuie ştiut că în vechime botezul se săvârşea la început în orice apă
curgătoare, iar în cazuri de nevoie (ca de exemplu frig, pericol de moarte pentru
prunc) sau vremuri excepţionale (vreme de război, lipsă de preoţi) se acceptă
săvârşirea botezului în case.

11 Pr.Prof.Ene Branişte, Liturgica specială, ed.Nemira, Bucureşti 2002, p. 277.

12 Arhim.Atanasie Dincă, Cuvintele Sfântului Teodor Studitul, Bucureşti, 1940,
p.395.

7
 Înainte de a merge mai departe, vom prezenta ierurgiile care constituie în
Ortodoxie pregătirea slujbei baptismale în cazul botezului pruncilor. Aceste sunt:
- În ziua întâi, după naşterea pruncului, se săvârşeşte o scurtă rânduială de
sfinţire a apei;
- În a opta zi de la naştere, preotul, la casa pruncului, săvârşeşte o rânduială care
cuprinde trei molifte pentru femeia lăuză, o moliftă pentru moaşă şi una pentru
femeile care au ajutat la naştere;
- Urmează rânduiala punerii numelui celui botezat, tot în a opta zi, care cuprinde
o rugăciune pentru punerea numelui pruncului.
- Rânduiala pentru îmbisericarea pruncului şi pentru încheierea perioadei de
lehuzie, la 40 de zile după naştere, se săvârşeşte în biserică şi cuprinde două
rugăciuni pentru mamă şi alte trei rugăciuni pentru binecuvântarea pruncului. Dacă
pruncul este băiat şi a primit deja Botezul este introdus în Sfântul Altar, ocolindu-
se Sfânta Masă.
Rânduiala baptismală ortodoxă cuprinde următoarele părţi: rânduiala
catehumenatului, slujba botezului propriu-zis, ungerea cu Sfântul Mir, actele
baptismale şi împărtăşirea cu Sfânta Euharistie.
Preotul, cu epitrahil, îl întâmpină pe prunc care este adus de naş. Naşul stă cu
faţa spre răsărit, iar preotul suflă peste faţa pruncului de trei ori în chipul Sfintei
Cruci, făcând semnul crucii asupra pruncului cu mâna dreaptă.
Tot preotul este cel care citeşte apoi cele patru rugăciuni de exorcizare. Două
rugăciuni sunt adresate diavolului, iar celelalte rugăciuni sunt adresate lui
Dumnezeu. Preotul suflă din nou peste faţa pruncului, de trei ori (în chipul Sfintei
Cruci) şi-i face apoi cu dreapta semnul crucii la frunte, la gură şi la piept.13
După sfârşitul rugăciunii care a fost spusă, în timpul când preotul a suflat peste
prunc, naşul se întoarce cu pruncul cu faţa spre răsărit unde se face unirea cu
Hristos şi mărturisirea credinţei14.

13 Pr.Prof.Ene Branişte, Liturgică Specială, 2002, p.279.

14 Molitfelnic 1998, p.22.

8
 Imediat după unirea cu Hristos, preotul citeşte rugăciunea de primire a
candidatului la botez: „Stăpâne, Doamne, Dumnezeul nostru, cheamă pe robul Tău
(roaba Ta) X către Lumina Ta cea Sfântă şi-l învredniceşte pe dânsul de acest dar
mare al Sfântului Botez. Dezbracă-l pe dânsul de cele vechi şi-l înnoieşte pentru
viaţa de veci. Şi-l umple de puterea Sfântului Duh, spre unirea cu Hristos, ca să nu
mai fie el de acum fiu al trupului, ci fiul al împărăţiei Tale. Cu bunăvrerea şi cu
harul Unuia-Născut Fiului Tău, cu Care binecuvântat eşti cu Preasfântul şi bunul şi
de-viaţă-făcătorul Tău Duh, acum şi pururi şi în vecii vecilor. Amin.”15
Vom arăta că rânduiala Botezului şi a Mirungerii, se poate împărţi în
următoarele etape, după cum urmează:
- sfinţirea apei de botez;
- binecuvântarea untdelemnului bucuriei şi ungerea pruncului;
- afundarea în apă (considerată parte principală în botez);
- ungerea pruncului cu Sfântul Mir;
- ritualul înconjurării mesei şi a cristelniţei;
- citirea Apostolului şi a Evangheliei;
- ritualul spălării pruncului;
- tunderea părului pruncului;
- ectenia întreită şi otpustul;
Pentru slujbă preotul îmbracă veşmintele preoţeşti, dascălul aprinde lumânările
de pe masă, iar preotul cădeşte împrejurul cădelniţei şi al mesei pe care sunt
aşezate cele necesare botezului, adică:
- Sfânta Evanghelie
- un sfeşnic cu lumânări aprinse
- vasul cu Sfântul Mir
- vasul sau sticla cu untdelemn
- cutiuţa cu cele necesare pentru ungere (miruitor), o foarfece pentru tundere, un
prosop şi săpun.
15 IBIDEM, p.24.

9
 Sfânta Taină a Botezului începe cu binecunoscuta formulă de binecuvântare dată
de preot, continuând cu ectenia şi rugăciunea pentru sfinţirea apei.
Preotul toarnă cruciş de trei ori, din untdelemnul binecuvântat în apa sfinţită din
cristelniţă. În acest timp pruncul este dezbrăcat şi pregătit pentru ungere şi botez.
După ce a fost rostită rugăciunea pentru ungere şi preotul a uns pruncul, urmează
pregătirea pentru a-l boteza. Pruncul este luat de preot şi ţinându-l cu faţa spre
răsărit, îl afundă repede de trei ori în apa din cristelniţă, zicând la prima afundare:
„Botează-se robul (roaba) lui Dumnezeu (X), în numele Tatălui, Amin”; la a doua:
„şi al Fiului, Amin”, iar la a treia „şi al Sfântului Duh, Amin, acum şi pururi şi în
vecii vecilor, Amin”16.
Pruncul după ce a fost scos din cristelniţă este dus în braţele naşului, care ţine în
mâini o pânză albă, zicând: „Îmbracă-se robul lui Dumnezeu (X) în haina dreptăţii,
în numele Tatălui…”17.
Naşul îl aşează pe prunc pe masă, unde au fost întinse celelalte scutece, cu care
va fi înfăşat.
Apoi preotul va citi rugăciunea pentru primirea neofitului la a doua şi a treia
taină, adică ungerea cu Sfântul Mir şi Sfânta Euharistie. Pruncul este uns cu
Sfântul Mir, în chipul Crucii: la frunte, la ochi, la nări, la gură, la amândouă
urechile, la piept, pe spate, la mâini şi la picioare (genunchi). Pentru fiecare parte a
corpului, preotul zice formula: „Pecetea darului Sfântului Duh, Amin”18.
După ce pruncul este înfăşat, este luat în braţe de către naş. Preotul ia cădelniţa
cu dreapta şi dând stânga naşului, înconjoară masa şi cristelniţa, de trei ori, căduind
şi cântând de fiecare dată, împreună cu cântăreţii: „Câţi în Hristos v-aţi botezat în
Hristos v-aţi şi îmbrăcat.”19
Imediat după cădire, dascălul citeşte Apostolul, urmat de citirea Sfintei
Evanghelii.
16 Molitfelnic, 1998, p.32.
17 Pr.Prof. Ene Branişte, Liturgică specială, p.280.
18 Molitfelnic 1998, p.34.
19 Liturgică specială, p.281.

10
 După aceasta preotul citeşte cele trei rugăciuni numite la spălarea pruncului.
Pruncul este udat de preot cu faşa, care are la un capăt un fir de busuioc.
Urmează cele două rugăciuni la tunderea părului, când preotul luând foarfeca
taie câteva fire de păr din creştetul pruncului în formă de cruce, zicând: „Tunde-se
robul lui Dumnezeu (x) în numele Tatălui…”20 şi le pune în apa din colimvitră.
După ce pruncul a fost tuns, preotul zice ectenia întreită în care îi pomeneşte pe
noul botezat şi pe naşii lui. La sfârşitul ecteniei: „Cel ce în Iordan de la Ioan a
binevoit a se boteza pentru a noastră mântuire, Hristos…”21, pruncul este împărtăşit
cu Sfânta Euharistie, în faţa uşilor împărăteşti.
Sfânta Împărtăşanie este sfârşitul şi coroana tainelor, prin ea neofitul se uneşte
pe deplin cu Hristos, devenind membru adevărat al trupului Său mistic, adică al
Bisericii creştine.
Botezul, Mirungerea şi Împărtăşirea sunt deci cele trei taine de căpetenie ale
încreştinării.

20 IBIDEM, p.281.
21 Molitfelnic 1998, p.39.

11
 CAPITOLUL II
Legătura dintre Botez, Mirungere, Euharistie ca taine de iniţiere

a) Botez
b) Mirungere
c) Euharistie
d) Legătura dintre ele

În înţeles larg şi religios, taine sau mistere sunt lucrurile şi actele sfinte care
reprezintă sau simbolizează idei şi sensuri nepătrunse în esenţa lor de mintea
noastră.
Tot taine sunt numai acele lucrări sau acte sfinte vizibile, întemeiate de Hristos
şi săvârşite de Biserică prin episcopul şi preoţii Săi, prin care se comunică celor ce
se împărtăşesc cu ele harul dumnezeiesc, nevăzut, mântuitor. Semnificaţia
cuvântului se păstrează şi aici, căci esenţa Tainei, care este harul dumnezeiesc, care
se împărtăşeşte, rămâne ascunsă, nevăzută şi necuprinsă cu mintea, dar se
comunică prin forme văzute, act şi materie.
Biserica Ortodoxă numără şapte Sfinte Taine, dar noi ne vom ocupa doar de trei
Sfinte Taine cum ar fi: Botez, Mirungere şi Euharistie.

a) Botezul

Este Taina în care prin întreita cufundare în apă, în numele Sfintei Treimi, cel ce
se botează se curăţeşte de păcatul strămoşesc şi de toate păcatele făcute până la
botez, se naşte la viaţa cea nouă, spirituală, în Hristos şi devine membru al
Bisericii, Trupul tainic al Domnului.22

22 Îndrumări misionare, p.513.

12
 Botezul este întâia dintre Tainele Bisericii, fiind „uşa” prin care omul intră în
Biserică, pentru a se uni mai deplin cu Hristos prin celelalte Taine (Mirungerea şi
Euharistia).
Autorii cărţilor Noului Testament şi sfinţii părinţi, vorbind despre sfânta Taină a
Botezului, dau mai multe numiri având în vedere partea văzută şi partea nevăzută.
Sfinţii părinţi numesc botezul: baie, izvor sfânt23.
Taina botezului a fost instituită de Mântuitorul Hristos însuşi îndată după
învierea Sa din morţi, odată cu trimiterea apostolilor la propovăduirea Evangheliei
către neamuri: „Mergând învăţaţi toate neamurile, botezându-le în numele Tatălui
şi al Fiului şi al Sfântului Duh, învăţându-le să păzească toate câte Eu v-am
poruncit vouă, şi iată Eu cu voi sunt în toate zilele până la sfârşitul veacului”, 24 şi
„Cel ce va crede şi se va boteza se va mântui; iar cel ce nu va crede se va osândi”.25
Se vede clar din cuvintele mai sus că botezul creştin este instituit de Hristos
pentru toţi oamenii pentru toate timpurile şi că este necesar pentru mântuire.
Referitor la materia botezului, apa, Sfântul Apostol Petru zice: „Poate, oare,
cineva să oprească apa, ca să nu fie botezaţi aceştia care au primit Duhul Sfânt ca
şi noi? Şi a poruncit el ca aceştia să fie botezaţi în numele lui Iisus Hristos”26.
Necesitatea apei pentru botez o arată sfinţii părinţi şi scriitori bisericeşti.
Sfântul Ioan Damaschin scrie că: „Mântuitorul ne-a dat porunci ca să ne
renaştem prin apă şi prin Duh, deoarece prin rugăciune şi invocare Sfântul Duh se
coboară asupra apei. Pentru că omul este din trup şi suflet, de aceea ne-a dat şi o
dublă curăţire, prin apă şi prin Duh”27.
Pentru săvârşirea botezului se întrebuinţează apă naturală de izvor, de râu, de
lac, de mare, de ploaie, de gheaţă sau apă curgătoare. Botezul săvârşit cu alt lichid
decât apa nu este valid.

23 IBIDEM, p.513.
24 Sfânta Scriptură, Matei, 28, 19-20.
25 Marcu, 16, 16.
26 Fapte, 10, 47-48.
27 Dogmatica trad. în rom. de D.Fecioru, p.246.

13
 Cele trei cufundări şi ridicări din apă semnifică cele trei zile petrecute de Hristos
în mormânt şi învierea Sa a treia zi din morţi.
Botezul şterge vina şi pedeapsa pentru păcate, dar nu nimiceşte şi urmările
păcatului strămoşesc.
Cel renăscut prin botez devine fiu după har al lui Dumnezeu, încorporându-se în
Hristos ca mădular al Trupului Său, Biserica.
Botezul fiind instituit pentru iertarea păcatului strămoşesc, el nu se repetă.
Din robia păcatului strămoşesc omul nu poate ieşi decât prin Taina botezului,
care îi dă posibilitatea să intre în împărăţia cerurilor: „De nu se va naşte cineva din
apă şi din Duh nu va putea intra în împărăţia lui Dumnezeu, Căci ce este născut din
trup, trup este, iar ceea ce este născut din Duh, duh este”. (Ioan 3, 5-6).
Şi botezul copiilor este o necesitate, ei nu pot fi respinşi de la botez pe motiv că
nu-şi pot exprima credinţa în Hristos şi Biserica Sa. Pentru credinţa lor dau
mărturie părinţii şi naşii care îi aduc la biserică pentru a fi botezaţi28.
Greşesc cei care amână botezul copiilor lor, ca şi când aceştia nu ar avea nevoie
de harul dumnezeiesc pentru mântuire, căci botezul este începutul tuturor Tainelor
şi deci al mântuirii personale înseşi. Greşesc de asemenea, cei care îşi lasă copiii,
în caz de pericol de moarte, să moară nebotezaţi, făcându-se vinovaţi pentru
pierderea mântuirii acestora, căci în caz de necesitate se administrează botezul de
urgenţă de către orice creştin, cu pronunţarea corectă a formulei botezului, odată cu
întreita cufundare, turnare sau chiar stropire cu apă a pruncului.
Mai trebuie ştiut că nimeni nu are voie să boteze a doua oară pe cei botezaţi în
numele Sfintei Treimi, după rânduiala Sfintei noastre Biserici Ortodoxe, având în
vedere cuvintele Sfântului Apostol Pavel care spune: „Un somn, o credinţă, un
botez” (Efeseni 4, 5)29.

28 Arhim. Cleopa Ilie, Despre Credinţa ortodoxă, p.173.

29 Îndrumări misionare, p.519.

14
 b) Mirungerea

Taina Mirungerii este acea lucrare sfântă, instituită de Mântuitorul Hristos, prin
care, ungându-se de către episcop sau preot cu Sfântul Mir membrele celui botezat,
odată cu pronunţarea cuvintelor: „Pecetea darului Sfântului Duh, Amin”, se
împărtăşeşte primitorului harul întăririi, creşterii şi desăvârşirii duhovniceşti
începute prin botez.30
În Sfânta Scriptură şi la Sfinţii Părinţi, Taina mirungerii are diferite numiri, fie
după partea văzută, fie după partea nevăzută, adică după efectele Tainei, fie după
ambele părţi, fiind numită: punerea mâinilor; ungere, ungere tainică, Taina ungerii,
Taina Duhului, pecete, pecetea Domnului. Plecând de la legătura foarte strânsă
care există între ele, se spune uneori că Botezul şi Mirungerea formează un singur
tot cu două părţi distincte, mirungerea fiind un fel de continuare sau completare a
botezului.
Legătura strânsă dintre acestea se arată şi prin aceea că în slujba Bisericii Taina
Mirungerii nu are introducere ca celelalte Taine, ci după botezarea celui ce a primit
botezul, preotul citeşte o rugăciune prin care cere lui Dumnezeu să dăruiască prin
el, celui „nou luminat prin apă şi prin Duh”.31
Nicolae Cabasila spune că: „prin Sfântul Mir se pun în lucrare puterile date
omului prin botez (Înnoirea în Duh şi reînvierea prin botez aduc cu ele, cum am
văzut, putere şi energii lăuntrice înrudite. Sfântul Mir este acela care pune în
lucrare una sau alta din puterile duhovniceşti sau chiar mai multe deodată, după cât
e de simţitor sufletul în lucrarea Tainei”32.
Mirungerea înseamnă revărsarea darurilor Duhului Sfânt de către Hristos asupra
celor botezaţi, prin punerea mâinilor, precum L-au împărtăşit apostolii Petru şi
Ioan celor botezaţi de diaconul Filip din Samaria (Fapte 8, 15-17).

30 Pr.Prof.Dr.D.Radu, Caracterul ecleziologic…, p.189.

31 Îndrumări Misionare…, p.520.
32 Dr.Teodor Bodogae, Despre viaţa în Hristos, p.71.

15
 Practica ungerii cu Sfântul Mir s-a generalizat în Răsărit, fiind săvârşită nu
numai de episcopi, ci şi de preot îndată după botez, aşa cum se săvârşeşte până
astăzi, iar în Apus, adică în Biserica Romano-Catolică, practica punerii mâinilor
(confirmaţiunea) săvârşită de episcop nu îndată după botez, ci după un oarecare
timp, între vârsta de 7-14 ani.33
Referitor la originea dumnezeiască a acestei Taine o dovedesc numeroasele
mărturii ale părinţilor şi scriitorilor bisericeşti din care îl vom da exemplu pe Teofil
al Antiohiei care zice: „Noi de aceea ne şi numim creştini, pentru că am fost unşi
cu dumnezeiescul Mir”. O altă mărturie o avem de la Sfântul Ciprian: „Cel botezat
trebuie să fie uns, spre a putea deveni prin Mir, adică prin ungere, unsul lui
Dumnezeu şi a dobândi harul lui Hristos”.34
Sfântul Chiril al Ierusalimului vorbeşte de ungerea cu Sfântul Mir la fruntea
Celui botezat astfel: „Mai întâi aţi fost unşi pe frunte ca să fiţi slobozi de ruşinea pe
care primul om călcător de poruncă o purta pretutindeni şi ca să priviţi cu faţa
descoperită slava Domnului”.35
Părinţii leagă de harul Tainei mirungerii pregătirea şi înarmarea creştinului
pentru lupta cu ispitele de tot felul.
Pentru săvârşirea Tainei mirungerii se cere în primul rând Sfântul Mir, care ţine
locul punerii mâinilor. Sfântul Mir se prepară din untdelemn, vin şi 35 diferite
aromate, sfinţindu-se numai de către episcopi (după can.6 al Sinodului din
Cartagia, 418, şi pe temeiul Sfintei Scripturi).
Sfântul Mir este sfinţit de episcopii respectivei Biserici Ortodoxe Autocefale, în
frunte cu întâistătătorul ei (patriarh, arhiepiscop, mitropolit). Ceremonia sfinţirii se
face în altar după Sfânta Liturghie, în Joia Patimilor, după ce amestecul a fost fiert,
fierberea fiind însoţită de citirea Evangheliei. Amestecul acestor aromate

33 Îndrumări misionare…, p.524.

34 IBIDEM, p.524.
35 IBIDEM, p.524.

16
simbolizează bogăţia şi felurimea darurilor Sfântului Duh, de care se împărtăşesc
primitorii Tainei.
Săvârşitorul Tainei mirungerii este episcopul şi preotul. Primitorii Tainei
mirungerii sunt toţi cei botezaţi în numele Sfintei Treimi şi de aceea, această Taină
nu se repetă.
Întrucât prin Taina ungerii cu Sfântul Mir se inaugurează pentru creştini o
continuă şi tot mai sporită conlucrare a lor cu Duhul Sfânt pentru dezvoltarea vieţii
celei noi primite la botez, Taina Mirungerii este o continuă Cincizecime în
unanimitatea răscumpărată de Hristos prin Cruce şi Învierea Sa.36

c) Taina Sfintei Euharistii (Împărtăşanii)

Sfânta Euharistie este Taina în care sub chipul pâinii şi al vinului se împărtăşeşte
credincioşilor însuşi Trupul şi Sângele lui Hristos, spre iertarea păcatelor şi spre
viaţa de veci, înfăţişându-se real şi nesângeros jertfa de pe Cruce a Mântuitorului,
prin prefacerea pâinii şi a vinului în însuşi Trupul şi Sângele Mântuitorului, cu
puterea Duhului Sfânt invocată de episcop sau preot.37
Numele de Euharistie vine din cuvântul grecesc (Eùχαρστια = mulţumire,
recunoştinţă)38, fiindcă la instituirea ei la Cina de Taină, Mântuitorul a mulţumit lui
Dumnezeu Tatăl, înainte de a frânge pâinea şi de a o da apostolilor şi pentru că este
jertfă de mulţumire adusă de Biserică, mai precis de Hristos însuşi împreună cu
Biserica, pentru Biserică şi pentru credincioşii acesteia39; Cina Domnului, Cina cea
de Taină şi dumnezeiască, Masa Domnului, Pâinea Domnului, Pâinea lui
Dumnezeu, Paharul vieţii, Paharul mântuirii, Trupul lui Hristos, Trupul Domnului,
Trupul Sfânt, Sângele lui Hristos, Sânge preţios, Sfintele şi dumnezeieştile şi
înfricoşătoarele Taine.
36 Pr.Prof.Dr.D.Radu, Caracterul ecleziologic al Sfintelor Taine, p.270.
37 Îndrumări misionare…, p.527.
38 Dicţionar de teologie…, p.156.
39 Îndrumări …, p.527.

17
 Este cea mai mare şi cea mai însemnată Taină a Bisericii.
Despre prefacerea lor în mod real în însuşi Trupul şi Sângele Său ne asigură
Hristos însuşi când zice apostolilor la Cina cea de Taină: „Luaţi, mâncaţi, acesta
este Trupul Meu” şi „Beţi dintru acesta toţi, că acesta este Sângele Meu, al Legii
celei noi, care pentru mulţi se varsă spre iertarea păcatelor” (Matei 26, 26-28).
Sfânta Euharistie actualizează până la sfârşitul veacurilor Jertfa mântuitoare a
lui Hristos, unind tot mai strâns pe oameni cu Hristos, Dumnezeu-întrupat,
îndumnezeindu-i.
- Dacă prin celelalte Taine ni se împărtăşeşte harul dumnezeiesc în Sfânta
Euharistie ni se dă însuşi izvorul harului, adică Hristos însuşi prin Trupul şi
Sângele Său pline de Duhul Sfânt. Sfânta Euharistie nu este numai Taină, ci şi
Jertfă reală, este Jertfa Trupului şi Sângelui lui Hristos în Biserică, prin mâna şi
gura episcopului sau a preotului, cu puterea Duhului.
Euharistia este săvârşită în Biserică, de către apostoli şi prin ei, de către urmaşii
lor, episcopii şi preoţii, investiţi spre aceasta cu puterea Duhului Sfânt de către
Hristos însuşi, în Taina hirotoniei.
Partea văzută a Sfintei Euharistii este pâinea şi vinul curat. Pâinea trebuie să fie
din grâu curat şi dospită, iar vinul, din struguri, curat şi amestecat la timpul potrivit
cu puţină apă.
Sfânta Euharistie a fost orânduită pentru toţi oamenii, având să se împărtăşească,
nu numai la Paşti. Sfinţii părinţi şi scriitori bisericeşti ne oferă bogate mărturii
despre folosirea pâinii dospite şi a vinului curat din struguri.
Darurile de pâine şi vin care vor servi ca materie sau parte văzută pentru Sfânta
Euharistie se pregăteşte de către preot în cadrul unei slujbe speciale, numită
Proscomidia. Sfânta Euharistie se săvârşeşte exclusiv în cadrul Sfintei Liturghii,
constituind momentul cel mai înalt al întregii Liturghii. Momentul culminant este
cel al sfinţirii, adică al prefacerii cinstitelor daruri de pâine şi de vin în însuşi
Trupul şi Sângele lui Hristos, prin puterea Duhului Sfânt care coboară asupra lor.

18
 Prin Taine, Dumnezeu ne împărtăşeşte lucrarea Sa ca dar care trebuie să
întâlnească în om o anumită stare de deschidere şi acceptare.
Caracterul de jertfă al Euharistiei el arată mai întâi modul şi cuvintele instituirii
Euharistiei la Cina cea de Taină. Jertfa euharistică se aduce cu scopul însuşirii
personale a roadelor răscumpărării, adică ale Crucii şi Învierii din morţi a lui
Hristos.40
Diaconii nu pot săvârşi Sfânta Euharistie, dar li se poate permite numai să-i
împărtăşească pe laici în caz de nevoie şi aceasta numai cu învoirea episcopului
sau preotului, şi când aceştia nu pot merge la credincioşi.
Primitorii Sfintei Euharistii sunt toţi cei scoşi din sânul Bisericii pentru motive
de erezie şi schismă.
Împărtăşirea cu Sfânta Euharistie este necesară pentru unirea tot mai deplină cu
Hristos, creşterea în Hristos şi dobândirea vieţii veşnice (Ioan 6, 53-54).
Copiii primesc Sfânta Împărtăşanie chiar la botez, după ce au fost unşi cu
Sfântul Mir (Taina mirungerii). Şi ei trebuie împărtăşiţi cât mai des până la vârsta
de 7 ani, urmând ca de la această vârstă să se spovedească la preotul duhovnic,
adică să-şi mărturisească păcatele şi să ia iertare pentru ele.
Euharistia este hrana sufletului. Există o legătură strânsă între Botez şi
Euharistie, dar şi între Botez, Mirungere şi Euharistie.
Referitor la legătura dintre Botez şi Euharistie, Sfântul Maxim Mărturisitorul
spune: „prin amândouă se comunică omului dinamismul sau puterea
transformatoare a morţii lui Hristos, dar în măsuri diferite, prin botez dobândim
puterea omorârii voinţei noastre pentru păcat. Prin Euharistie dobândim viaţa, căci
chiar fiinţa noastră moare tainic pentru Dumnezeu, ca să ne umplem de viaţa Lui în
viaţa aceasta pământească.

40 Pr.D.Stăniloae, Dogmatica Ortodoxă, vol.3, p.117.

19
 Legătura dintre botez şi Euharistie este însă de continuitate, adică de adâncire şi
desăvârşire a încorporării noastre în Hristos, sau de creştere a lui Hristos în noi şi a
comuniunii noastre cu El.41
Euharistia este a Bisericii şi numai a Bisericii, căci aici în Biserică, Hristos Se
aduce pe Sine jertfă Tatălui împreună cu noi oamenii.

41 Pr.Prof.D.Radu, Sfintele Taine…, în S.T., 1981, nr.3-4, p.82.

20
 Concluzii
Sfânta Taină a Botezului creştin, instituită de Mântuitorul Hristos (Matei
XXVIII, 19) este Taina naşterii din nou, „din apă şi din Duh” (Ioan III, 3), prin care
participăm la moartea şi învierea lui Hristos. Prin întreita afundare în apa
baptismală, ne unim cu fiecare din cele trei Persoane ale Sfintei Treimi, în numele
cărora suntem botezaţi. Botezul restabileşte chipul lui Dumnezeu din om,
conferindu-i calitatea de fiu al lui Dumnezeu după har şi de membru al Trupului
tainic al Domnului, Sfânta Biserică. Naşterea la o nouă viaţă în Hristos implică nu
numai moartea fără de păcat, ci o adevărată curăţire de păcatul strămoşesc (la
prunci) şi de toate păcatele personale săvârşite până în acel moment.
Taina Mirungerii conferă celui născut din nou, în viaţa în Hristos, întărire în
această viaţă, prin pecetluirea cu Sfântul Mir a principalelor organe ale simţurilor.
Noul botezat şi miruit, primind Sfânta Euharistie, ne uneşte cu Hristos, devenind
purtător de Hristos – „hristofor”. Rânduiala baptismală actuală din Ortodoxie este
o continuare fidelă a ritualului primar, atestat încă din Noul Testament, care s-a
dezvoltat în epoca patristică. În Ortodoxie s-a păstrat, de asemenea, întreaga
semnificaţie teologică şi mistică a Tainelor de iniţiere, exprimată în operele
patristice.
Actele baptismale concentrează întreaga rânduială a catehumenatului
cuprinzând: patru exorcisme, formulele lepădării de satana, cele ale unirii cu
Hristos, mărturisirea credinţei prin rostirea Crezului.
Rânduiala propriu-zisă a Botezului cuprinde: sfinţirea apei, sfinţirea
untdelemnului, ungerea baptismală şi actul întreitei afundări. Urmează Taina
Mirungerii, în legătura indisolubilă cu Botezul.
Actele post baptismale, oferirea lumânării aprinse şi a veşmântului alb, spălarea
şi tunderea, încheie rânduiala, urmând împărtăşirea cu Sfânta Euharistie.
După învăţătura Ortodoxă apa se desacralizează de la sine, după consumarea
actului botezului, în cadrul căruia ea îşi împlineşte finalitatea primită prin sfinţire.

21
De aceea nu se poate săvârşi Botezul cu apă sfinţită dinainte. Se boteza însă, mai
multe persoane în aceeaşi apă, în cadrul aceluiaşi ritual, pentru că botezul lor
constituie un singur act.
Aceste rânduieli baptismale confirmă originea apostolică a rânduielii ortodoxe.
Botezul este o Taină a Bisericii, prin care primitorul devine membru al acestei
instituţii mântuitoare.

22
Bibliografie

1. Biblia sau Sfânta Scriptură, Ediţia Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe

Române, Bucureşti, 1994
2. Bria, Preot Profesor Dr.Ion, Dicţionar de Teologie Ortodoxă A-Z, Editura
I.B.M.B.O.R., Bucureşti 1994.
3. Sfântul Ioan Gură de Aur, Omilii la Matei, traducere în limba română de
Pr.Dumitru Fecioru în col. „PSB”, vol.23, Bucureşti, 1994.
4. Branişte, Preot Profesor Dr.Ene, Liturgică Specială pentru facultăţile de
teologie, ediţia a III-a, Editura Nemira, 2002.
5. Răducă, Preot Dr.Vasile, Antropologia Sfântului Grigore de Nyssa, Editura
I.B.M.B.O.R., Bucureşti, 1996.
6. Streza, P.S. Dr.Laurenţiu, Tainele de iniţiere creştină în Bisericile Răsăritene,
TRINITAS, Editura Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei, Iaşi, 2002.
7. Arhim.Dincă, Atanasie, Cuvintele Sfântului Teodor Studitul, Bucureşti, 1940.
8. Molitfelnic, Editura I.B.M.B.O.R., ediţia a V-a, Bucureşti, 1992.
9. Îndrumări Misionare, Editura I.B.M.B.O.R., Bucureşti, 1986.
10.Arhim. Cleopa, Ilie, Despre Credinţa ortodoxă
11.Îndrumări Misionare, Editura I.B.M.B.O.R., Bucureşti, 1986.
12.Radu, Pr.Prof.Dr.Dumitru, Caracterul ecleziologic al Sfintelor Taine şi
problema intercomuniunii, teză de doctorat, în Ortodoxia, an XXX, 1978,
nr.1-2, Bucureşti.
13.Bodogae, dr.Teodor, Despre viaţa în Hristos, Sibiu, 1946.
14.Stăniloae, Pr.Dumitru, Dogmatica Ortodoxă, vol.3, Bucureşti, Editura
I.B.M.B.O.R., 1997.

23