Eseu „La hanul lui Mânjoală”

Opera „La hanul lui Mânjoală” este scrisă de Ion Luca Caragiale și a fost publicată in
anul 1898 in „Gazeta săteanului”, Și ulterior, în volumul “Nuvele Și povestiri”.

Textul studiat aparține genului epic(Genul epic cuprinde totalitatea operelor literare,
populare și culte, în proză ori versuri, acolo unde ideile autorului sunt exprimate în mod indirect prin
intermediul acțiunii și al personajelor implicate în derularea evenimentelor ce sunt plasate într-un
anumit timp și spațiu. Modul de expunere predominant al genului epic este narațiunea.) Și este o
nuvelă în care acțiunea este plasată la limita dintre real Și straniu. Fantasticul este categoria
estetică, referitoare la ceea ce este propriu închipuirii, ceea ce nu poate exista în realitate. Este
înrudit cu miraculosul Și fabulosul (prezent în legende Și basme) Și se află la granița dintre
real Și imaginar. Acesta este folosit pentru a crea un moment de tensiune, destinat minților
deschise la orice Și capabile să înțeleagă iraționalul. Titlul este foarte sugestiv, aflat în strânsă
legătură cu întreg conținutul. În sens propriu, titlul este format dintr-o prepoziție simplă „la”,
un substantiv comun „hanul” si unul propriu „Mânjoală”, denumind locul în care poposesc
oamenii, dar Și faptul că hanul era al soțului Marghioalei. În sens figurat, titlul denumeȘte
locul în care se învârte acțiunea, locul unde se petrec vrăjile necurate. Tema textului este
„Lumi fantastice”, datorită faptului că vrăjile necurate schimbă realul cu fantasticul și ajută la
crearea momentului de tensiune.

Elementele de fantastic care apar sunt supuse în trei categorii, personaje, acțiune şi
simboluri. Elementele reale care apar în tetă sunt personajele, hanul ca şi loc de repaus,
drumul străbătut de Fănică până la han şi înapoi, căciula şi calul lui, întâlnirea cu Gheorghe în
lanul de porumb şi incendierea hanului. Elementele fantastice sunt farmecele care au loc
asupra lui Fănică, faptul că Marghioala rămânea mereu tânără datorită farmecelor şi apariția
iedului. Faptul că Marghioala făcuse pact cu diavolul, hanul era mereu curat “perdeluţe albe”,
iar faptul că ea era mereu tânără îl determină pe Fănică să fie înnebunit după ea. Fănică
realizează că este ceva ciudat şi bănuieşte că Marghioala ar umbla cu farmece. Peste un timp,
acesta observă că hanul a fost incendiat cu tot cu Marghioala. Având în vedere aceste
caracteristici, nuvela studiată aparține temei „Lumi fantastice”.

În opinia mea, textul este complex si oferă mai multe momente de tensiune, lăsând
cititorul să interpreteze ceea ce este în spatele lor.