Proza fantastică

Dacă ar fi să definim fantasticul ar suna așa,,Fantasticul e o categorie estetică

fondată pe un contract de ficțiune, ce narează intruziunea supranaturalului într-
un cadru realist, altfel spus, apariția unor fapte inexplicabile (cel puțin din
punctul de vedere teoretic) într-un context familiar cititorului.” Insă dacă ar fi sa
comparam fantasticul prezent in opera lui Mircea Eliade ,,La țigănci” și cea a
lui Ion Creangă ,,Harap alb” fiecare dintre ei are o perspectiva diferită asupra
fantasticului.
Opera ,,La tigănci” a lui Mircea Eliade reprezintă un nou tip de fantastic fata de
alte opere fantastice ale sale.In această operă granița dintre real și ireal este
desființată, eroul nemaisesizand ,,trecerea”. Accentul este pus pe prezentarea
aventurilor extraordinare pe care le traieste un mediocru profesor de pian care,
asemenea lui Iancu Gore, se vede confruntat cu niste situatii ce-i depasesc
capacitatea de intelegere.   Nuvela fantastică „La ţigănci" este o nuvelă
minuţios construită ca „realitate mitică", Nuvela are claritatea demonstrativă a
unei ecuaţii fantastice cu substrat simbolic şi ritual, elaborate de către un asiduu
cautător de mituri, preocupat să încifreze în inserţiile textului cât mai multe chei
arhaice.Î n toate nivelele textului, se pot descoperi simboluri şi trimiteri
mitologice. Cele trei fete de la "bordel" (ţiganca, evreica şi grecoaica) figurează
motivul Parcelor, zeiţe ale destinului şi, în acelasi timp, simboluri ale
civilizaţiilor şi culturilor străvechi. Parcele sau Ursitoarele (după „Dicţionarul
de mitologie generală" de Victor Kernbach), trei zâne ale destinului (şapte sau
nouă stabileau ursita pruncilor pe toată viaţa: una toarce, a doua deapană, alta
taie firul vieţii omeneşti).
Însa fantasticul la I.Creanga este umamizat, la fel ca si in basmul popular, dar in
plus, aceste personaje din povesti, au comportament, gesturi, psihologie,
mentalitate la fel cu a eroilor din “Amintiri din copilarie”, deci amintesc de o
lume concreta taraneasca, humulesteana. Ceea ce-l caracterizeaza pe I.Creanga
este: localizarea fantasticului. Prin detalii realiste, lumea fabuloasa coboara
intr-un plan de existenta care poate fi localizat geografig si istoric. Harap-Alb si
personajele care il insotesc se comporta taraneste si vorbesc moldoveneste.