Tema 6

Câinii pot avea talii, forme și personalități diferite. La fel sunt și nevoile lor legate de sănătate.
Am creat formule adaptate pentru a răspunde fiecăreia dintre aceste nevoi unice.

Un câine care nu este supus unei toaletari zilnice reprezinta un rezervor de praf si
impuritati ce exista în preajma omului. În plus, parul si praful ceramâne în urma câinelui
constituie si o sursa de îmbolnavire pentru om. Din acest motiv, zilnic trebuie alocat timp
pentru îngrijirea si igienizare câinelui sia adapostului acestuia.

ALIMENTAŢIA CÂINELUI

Este gresit când se spune ca specia canina a devenit omnivora sub influenta domesticirii, din
moment ce câinii semisalbatici au acelasi regim alimentar nutritiv. De retinut însa ca un câine
prefera în continuare alimentele ce i-au fost date în prima perioada a vietii sale. Din aceasta
cauza, când se modifica brusc, fara precautii, regimul alimentar, apar tot felul de tulburari
digestive.
Pentru câine, ca si pentru celelalte vietuitoare, alimentatia reprezinta o necesitate vitala, o
cerinta absoluta în lipsa careia organismul nu s-ar putea mentine, dezvolta si perpetua. În acest
sens, alimentatia câinelui trebuie sa fie tratata cu deosebita seriozitate si în corespondenta
directa cu particularitatile morfofiziologice ale speciei. Pe lânga aceste caracteristici biologice,
trebuie sa se aiba în vedere si necesitatile organismului determinate de vârsta, rasa, stare
fiziologica, activitatea depusa si variatiile mediului înconjurator.

Ca si în cazul celorlalte specii de animale, elementele nutritive de baza, indispensabile

câinelui, sunt urmatoarele: proteinele, lipidele si glucidele, la care se adauga sarurile minerale
si vitaminele.
Întocmirea ratiei zilnice pentru un câine va fi armonios constituita si se va tine seama de
proportia dintre aceste elemente nutritive. Astfel, între proteine si glucide, la un animal în curs
de dezvoltare, raportul optim este de 1:3, iar între calciu si fosfor de 1:2.
De asemenea, este bine cunoscut ca necesitatile de calciu si fosfor ramân considerabile si
permanente chiar si la animalul adult, fiind gresita parearea unora ca un schelet bine constituit
nu mai are nevoie de aceste doua componente.
Apa are o importanta deosebita în viata câinelui, deoarece reprezinta substratul tuturor
reactiilor biochimice si, în acelasi timp, al modificarilor patologice ale mediului intern. Astfel,
apa constituie solventul principal al substantelor din organism, are rolul de vehiculant al
acestora, participând la unele reactii chimice din corpul animalului, etc.