HRANA NATURALA A OMULUI – HEREWARD CARRINGTON

Cu subtitlul: O tentativă de a demonstra cu date de anatomie comparativă, de fiziologie, chimie și

igienă, că dieta cea mai bună și naturală a omului sunt fructele și nucile.

Extrase din prima parte a cărții:

Hrana naturală a omului

Nu este nici o îndoială că indifferent ce alte funcții mai au sau nu alimentele, ele înlocuiesc țesuturile
(celulele) degradate. Toate țesuturile distruse cu o zi înainte sunt înlocuite prin alimentele
consumate; așa încât organismul rămâne la aceeași greutate, indiferent câtă mișcare fizică face și
câte țesuturi (celule) sunt degradate.

Țesuturile sunt foarte complexe, ca natură, de aceea sunt necesare în consecință alimente variate
pentru refacerea țesuturilor distruse – alimentele conținând o serie de elemente (de înlocuire a celor
distruse), pentru compensarea reziduurilor.

Proteine, grăsimi, carbohidrați și diferite săruri sunt necesare în alimentație; nici o mâncare ce nu
conține acești constituienți, în cantități mai mici sau mai mari, nu poate fi folosită de organism – sau
considerată cu adevărat, ”mâncare”.

Se poate spune că o hrană este nutritivă și capabilă să susțină viața proporțional cu complexitatea sa-
cele mai bune alimente fiind cele care furnizează tot ce este nevoie pentru a înlocui reziduurile
tisulare distruse.

Dacă un aliment din dietă conține doar un singur element esențial necesar pentru sprijinirea vieții și
este introdus în corp, aceasta se va degrada și va muri, indiferent cât de mult va fi consumată din
această mâncare.

În anumite experimente realizate pe câini, s-a descoperit că dacă aceștia erau hrăniți doar cu grăsimi
(de exemplu), deveneau rotunzi, grăsani și totuși mureau de foame (de inaniție)!

Acest lucru este valabil pentru orice aliment/component din dietă. Dacă un animal este hrănit DOAR
cu el, va muri, mai devreme sau mai târziu.

Proteinele se presupune că furnizează cea mai mare parte din cheltuiala energetică a corpului;
grăsimile și carbohidrații se presupune că furnizează căldură și energie sistemului. Sărurile minerale
conținute în alimente nu îndeplinesc acțiuni bine definite în system, din câte se știe în present, dar au
un rol esențial, evident. Dacă o dietă nu conține săruri, corpul se distruge ca urmare a ”foamei de
săruri”.

Devine apparent faptul că alimentele (hrana) afectează rapid și în forță starea de sănătate, chiar viața
unui individ.

Să nu uităm că alimentele formează sângele; și sângele este absolut dependenat de furnizarea de

hrană – pentru compoziția și structura sa.

Dacă alimentele au efect otrăvitor, atunci sângele își modifică imediat structura, și atât mintea, nu
numai trupul, prezintă clar semnele procesului de intoxicație.

Indiferent ce teorie despre natura minții și a conexiunii sale cu corpul preferăm, aceasta depinde
evident de corpul fizic pentru manifestare (exprimare), în viața prezentă; și este influențată de starea
corpului și de structura sângelui.
Din ce s-a spus până acum, devine clar faptul că problema alimentației (furnizării hranei) este una
foarte importantă – una dintre cele mai importante cu care se confruntă lumea în present.

Primul gând, primul instinct al oricărui animale – este să caute și să-și procure mâncare; auto-
conservarea este cel mai puternic instinct din lume, iar nutriția corpului ocupă primul loc, între
modalitățile omului de menținere a vieții.

La organismele inferioare, observăm acest lucru foarte clar; ele își petrec aproape întreaga viață
căutând și consumând mâncare; dar pe măsură ce urcăm pe scala evoluției, vom regăsi din ce în ce
mai puțin spațiu în organism dedicat organelor digestive și din ce în ce mai mult spațiu dedicat
creierului și instrumentelor minții.

Se observă că pe măsură ce urcăm mai sus pe scala evoluției, tot mai puțin spațiu este dedicat,
proporțional, în corp – pentru procesele animalice și tot mai mult spațiu este ocupat de părțile
mentale și spirituale ale ființei.

Pe măsură ce abilitatea mentală crește, nevoia de mâncare scade; este o lege foarte importantă – în
care eu cred.

Se pare că omul a atins cel mai înalt nivel, în ceea ce privește structura fizică sau dezvoltarea
psihologică; și că evoluția sa, de acum înainte, va avea loc la nivelul caracteristicilor sale mentale și
spirituale.

Deși este necesar un aport adecvat de alimente pentru toate organismele, există prea puține șanse
ca oricine dintr-o comunitate civilizată să fie la risc de a muri de foame, din cauza lipsei hranei.
Tendința este să se consume mult prea multe alimente (prea multă mâncare). Chiar și cei foarte
săraci, în special copii celor foarte săraci, mănâncă prea des și prea mult.

Pare ciudat acest lucru, dar totul devine mai clar și evident dacă vom lua în considerare faptul că
organismul uman are nevoie de foarte puțină hrană – doar pentru a înlocui țesuturile distruse în ziua
respectivă. Chiar și cei foarte săraci, chiar dacă au mai puțină mâncare decât majoritatea, tot au prea
mult.

O persoană obișnuită mănâncă de cel puțin trei ori mai multă mâncare decât necesită cu adevărat
corpul lui; tocmai datorită acestui fapt, cred cu sinceritate, că există atât de multă suferință și
nebunie, și atât de multe boli prezente continuu alături de noi.

În lucrările sale recent publicate, profesorul Chittenden a arătat detaliat că ”tabelele dietetice”
standard medii ale fiziologilor au valori prea ridicate, prea mari; și că omul obișnuit își poate reduce
aportul de proteine la o treime fără nici un fel de detriment, dimpotrivă, doar cu multe beneficii.
Majoritatea persoanelor mănâncă mult mai mult decât au spus fiziologii că este necesar; și acum s-a
demonstrat că și fiziologii au stabilit standardele mult prea sus!

Se pare că o persoană obișnuită mănâncă de trei ori mai mult decât are nevoie proteine; și același
lucru s-a observat și cu grăsimile și carbohidrații, într-o mai mică măsură.

Dar în timp ce grăsimile și carbohidrații pot fi eliminate de către organism, sau depozitate în interior,
fără prea mult pericol imediat, excesul de proteine produce din abundență acid uric, care afectează
mult întregul system.

Exact acest exces de proteine este cauza principală a multora dintre bolile de care suferă omenirea;
dacă dorim menținerea sănătății, este necesar să reducem ingestia în exces de proteine.
Și în timp ce respectăm rația zilnică utilă, avem nevoie să fim atenți să nu consumăm acele alimente
care introduc excesiv proteine în corp; prin evitarea lor, vom evita pericolul de a crea o cantitate
inutilă de acid uric, și de a suferi de afecțiunile produse de ea.

Este bine cunoscut faptul că orice carne conține proteine, în mare proporție; și mai mult de atât, că
are tendința de a crea acid uric în system, ca urmare a degradării celulelor din structura sa.

Carnea nu este un aliment ”curat”, ci dimpotrivă, unul foarte ”murdar”; și multe alte alimente, care
furnizează la fel de multe proteine, sunt preferate întrucât furnizează mult mai puține materiale
toxine – decât carnea.

Să nu uităm că țesuturile animale conține o anumită cantitate de substanțe otrăvitoare – numai

datorită faptului că animalul trăiește – întrucât toate animalele produc în mod constant în corpul lor
otrăvuri, prin simplele procese ale vieții.

Aceste otrăvuri sunt eliminate din corp în fiecare minut al zilei, și datorită acestei curățări (eliminări)
animalul poate rămâne în viață.

Dacă aceste eliminări ar înceta câteva ore doar, moartea prin otrăvire ar fi rezultatul inevitabil – ca o
consecință a otrăvirii cu propriile substanțe create de corp.

Toate animalele crează aceste otrăvuri, în corpul lor; este imposibil să găsești un corp animal fără ele.

Așa încât atunci când măncâm carnea oricărui animal, vom mânca, împreună cu partea nutritivă și
aceste otrăvuri – care sunt practic inseparabile de țesuturile animale.

Cu alte cuvinte, de câte ori mâncăm carne, vom consuma în același timp o anumită cantitate de
otrăvuri, imposibil de evitat!

Presupunând că există o anumită dietă ”ideală”, pe care rasa umană a respectat-o cândva și pe care
ar trebui să trăiască în prezent, dacă dorește să-și mențină starea de sănătate cea mai bună – am
trecut în revistă diferitele categorii de alimente și printr-o analiză minuțioasă – am demonstrat că
toate produsele din carne sunt agresive pentru corp, din motivul că nu sunt potrivite acestuia din
raționamente de structură anatomică, dar și din motive de igienă și experiență, care arată clar că
după consumul de carne, oamenii suferă mult.

Toate aceste motive vor fi descrise pe larg în carte.

Am descoperit și foarte multe obiecții la toate categoriile de vegetale, la cereale, grâne și făinuri de
toate felurile; la supe, pâine și ouă, la unt, lapte, brânză și toate produsele lactate. Majoritatea
cărților de bucate și articolelor despre igiena aliminentației au tot indicat toate calitățile benefice și
bune ale acestor alimente și nu au menționat mai deloc despre problemele induse de aceste
alimente.

În prezenta carte, voi arăta toate problemele consumului acestor alimente și am insistat că acestea
depășesc atât de mult calitățile lor, încât toate categoriile alimentare de mai sus nu sunt potrivite
pentru hrana omului, de aceea trebuie complet eliminate dintr-o dietă ”igienică”.

Astfel, prin procesul eliminării, suntem forțați să concluzionăm că singurele alimente cu adevărat
naturale pentru om, cele mai potrivite organismului acestuia sunt fructele și nucile – dieta rudelor
sale antropoide și cea mai naturală dietă a omului, după cum o arată și structura sa anatomică.

Fructele și nucile sunt suficiente pentru a menține structura corpului în cea mai bună stare de
sănătate; sunt alimente care pot fi mâncate de către toți oamenii în mod exclusiv, fără folosirea
altora. Din ele, omul poate obține elementele necesare construcției unui corp sănătos; și din ele
poate să obțină cea mai bună sănătate și putere și cantitatea cea mai mare de energie.

Mai mult, aceste fructe și nuci ar trebui mâncate negătite – în forma lor originală, primitivă. Sunt
convins că gătitul strică orice fel de alimente – și argumentele mele se vor regăsi în capitolul despre
”Dieta fructariană”.

Nimeni nu va consuma, cu singuranță, carne crudă; și toate vegetalele, cu foarte puține excepții, vor
putea fi consumate doar gătite. Grânele sunt extrem de insipide când sunt mâncate crude, în plus
cunoscându-se faptul că doar o cantitate foarte mică din amidonul lor este convertit corespunzător,
în corp, și doar prin procesul de gătire; așa încât toate aceste alimente vor fi excluse din alimentație
și nu ne mai rămân decât fructele și nucile.

Dieta fructariană este cea mai bună dietă pentru om; este diet ape care el poate trăi cel mai bine și
mai mult timp.

Eu însumi am trăit pe dieta cu fructe și nuci, aproape exclusiv, timp de câțiva ani, și pot să vă spun că
sunt întotdeauna într-o stare fizică și emoțională excelentă, fiind o sursă de surprindere constantă
pentru prietenii mei, întrucât par a avea o cantitate neobosită de energie și abilitate pentru muncă.
Nu spun asta pentru a mă lăuda, ci pentru a vă arăta că o astfel de dietă este perfect compatibilă cu
sănătatea și forța; și cred că orice persoană ar putea să-și dubleze energia, sănătatea și respectul de
sine prin adoptarea unei astfel de diete.
Am descoperit că de o jumătate de secol mă lupt cu mine însămi. O parte din mine este mereu în conflict cu
o altă parte din mine.
Una dintre marile descoperiri și acceptări din ultimii ani este faptul că sub o aparență de personalitate
singulară, sunt de fapt o făptură multistructurată, alcătuită din zeci, sute sau poate mii de părți componente.
Întocmai cum corpul meu biologic este format din miliarde de celule, fiecare dotată cu o inteligență proprie
și cu abilitatea de a supraviețui individual, dar toate lucrând împreună, sub coordonarea conștienței
(energiei Vieții) și alcătuind un Întreg.
Pe același principiu, am descoperit că și la nivel energetic sau mental sunt alcătuită similar – din fragmente
cu o existență oarecum individuală, dar care împreună, aduse la un loc, formează totalitatea care se exprimă
sub forma unică a personalității mele.
Până am ajuns să conștientizez și să accept această modalitate fractală de alcătuire interioară, am fost mereu
prinsă în conflictele care apăreau între diferitele mele părți componente.
Ceva din mine spunea să fac într-un fel și altceva din mine mă împingea să fac invers.
O parte din mine vrea să respecte reguli și disciplină, iar altă parte din mine forțează la încălcarea tuturor
regulilor și neglijarea disciplinei.
În procesul de detoxifiere, în perioadele mai intense de lucru (tip posturi cu fluide sau posturi negre),
conflictele dintre părți au ieșit la suprafață și au devenit foarte evidente.
”Ai să mori de foame! Ai să intri în carență de vitamine și minerale! Cazi din picioare!” striga mereu o
parte moralizatoare din interior.
”Am încredere în Inteligența corpului meu, am încredere în Divinul care mă îndeamnă să încerc, să testez,
să experimentez, să descoper” – riposta o altă parte din mine.
”Ia și tu o bucățică din acel aliment! Nu-ți aduci aminte ce gust bun avea?” mă îmbie ispitoare o amintire
celulară
”Îți face rău! De câte ori ai mâncat, ți-a fost rău și corpul a arătat îmbătrânit!” a venit altă voce.
”Exercițiile fizice și mișcarea sunt neapărat necesare pentru sănătate” spune o mică voce din interior.
”N-ar fi mai bine să stai câteva ore în pat și să citești?” intervine o altă voce. ”Afară este frig, toți ceilați
stau la căldură, unde să umbli doar ca să faci ”mișcare”?
Tot acest dialog mental, între diferitele mele părți, continuă și a existat dintotdeauna. De când îmi amintesc
că a existat dialogul interior (pentru că au fost și ani de zile, în prima parte a vieții, când NU am avut
dialogul interior).
Emoțiile și reacțiile avute, acțiunile și interacțiunile sociale au fost marcate de acest dialog interior
continuu, de lupta și micul război ce s-a purtat continuu între mine și mine.
Când am înțeles natura fractală a mea, și apoi și a lumii în care trăiesc, am înțeles și de ce sunt atâtea
conflicte și neînțelegeri pe întregul glob pământesc.
Am înțeles și de ce animalele sunt atât de agresive, între ele și cu oamenii.
Am înțeles de ce întreaga Natură de pe pământ este dominată de agresivitate și cruzime.
Pentru că tot acest comportament este în mod evident în interiorul fiecărei ființe umane, susținut și hrănit
din copilăria mică, odată cu instalarea dialogului interior.
Războiul și conflictul din lume începe în interiorul fiecăruia dintre noi – cu propriul nostru război interior.
Dacă eu mă hărțuiesc continuu și pierd energie cu o luptă interioară veșnică, voi oglindi în jurul meu acest
lucru. Pentru că voi împrăștia în lume vibrația luptei, a bătăliei, a contradicției, a înfruntării.
Și lumea începe să vibreze la fel ca mine.
Și dacă nu doar eu, ci fiecare dintre ființele umane procedează la fel, nu este de mirare că civilizația
modernă ne reflectă înapoi exact ceea ce am ”plantat” în ea: conflicte, luptă, agresivitate.
În ultimele zile am avut revelația inutilității ”luptelor” pe care le purtăm, la nivel social (nu doar la nivel
personal).
”Lupta pentru pace” este o sintagmă bună pentru o comedie reușită.
Cum poate ”lupta” să stea în aceeași propoziție cu cuvântul ”pace”?
Ori este ”luptă” ori este ”pace”.
”Lupta pentru pace” este o idee stranie, dacă stai să te uiți la ea cu ochii înțelegerii fractalice a lumii.
La fel si ”lupta împotriva sărăciei” (cum poate o ”luptă” – o încrâncenare – o strădanie – să obțină rezultate
durabile în probleme reale?).
Sau ”lupta împotriva bolilor”.
Aici am propria mea opinie, legat de asumarea responsabilității fiecăruia pentru creearea suferinței în
corpul fizic și deci, apariția bolii.
Dar fiind multe de spus și subiectul delicat, prefer să vă las să citiți cartea ”Sănătate 5D” de
pe www.centrulnatura.ro – pentru a înțelege ce doresc să spun.
Și multele celelalte ”lupte” despre care tot aud prin mass-media.
Lupta declanșează doar luptă.
Asta am văzut în comunitatea veganilor și vegetarienilor – care declanșează cea mai mare luptă și
împotrivire din partea celor ce mănâncă ”de toate”.
Și asta se întâmplă întrucât vegetarienii își susțin atât de agresiv și vehement punctul de vedere,
impunându-l cu forța asupra celorlalți (”eu am dreptate, tu nu ai”) încât declanșează (în mod inconștient)
rezistența și agresivitatea celorlalți.
Vegetarienii, ca și mulți căutători spirituali, intră într-o stare foarte ”serioasă” de atot-știutori și încep să
propovăduiască neîntrebați și nesolicitați.
Din păcate, am văzut la mulți cum dispare simțul umorului, distracția, zâmbetul pe buze și apare
”sindromul misionarului” ce vrea să salveze lumea.
O lume care NU se dorește salvată.
Și așa, apare lupta.
Am văzut atâtea conflicte, luptă și dezbinare, atât în comunitățile vegetariane, cât și în cele spirituale, încât
nu am contenit să mă întreb: ce se întâmplă?
Iar răspunsul meu, continuu a fost: LUPTA MEA INTERIOARĂ se oglindește în lupta exterioară.
De fiecare dată, doar acesta a fost ”răspunsul corect” (cel puțin, pentru mine).
Și eu am luptat ani de zile pentru ”opiniile mele”.
Și eu am luptat ”să mi se dea dreptate”.
Am presat oamenii cu propriile percepții și opinii, și am căutat acceptare și (de ce nu?) admirația celorlalți.
Și am fost uimită când am obținut (nu de puține ori) refuzuri, agresivitate și chiar indignare.
Revelația mea în această parte a anului 2017, în ziua de Solstițiu de iarnă este legată de STARE DE
PACEA din interiorul meu.
AM OBOSIT SĂ MĂ LUPT CU MINE.
M-am săturat să mă lupt cu mintea mea, cu emoțiile mele, cu gândurile sau cu cei din jurul meu.
Am decis să opresc lupta.
Și să închei războiul.
Toată lumea are dreptate și fiecare are dreptul să trăiască și să-și exprime opiniile.
Orice parte din mine ce simte nevoia să se exprime o poate face, fără să fie ridiculizată, pusă la colț,
admonestată, sau dimpotrivă, adulată ori lăudată. Nu există pe lumea asta ceva mai bun decât altceva.
De ce starea de tristețe ar fi mai rea decât bucuria, sau lăcomia este definită ca o trăire ”negativă”? Toate
sunt părți din mine, toate au nevoie să se exprime, toate îmi aparțin și ne definesc ca oameni.
Totul este PERFECT, creat de o Energie Imaginativă Creatoare Divină.
Pacea interioară este o stare de liniște și de echilibru.
Nu îmi este familiară.
Nu este ceva pe care să-l trăiesc în mod natural.
Dar agreez senzația de plutire caldă din dreptul inimii, resimțită de câte ori mă concentrez pe senzația de
pace.
Mi-e bine să mă simt în pace cu mine însămi.
Mi-e bine să fac pace cu orice aspect din această lume sau din mine, care mi s-a părut anterior
necorespunzător (și uneori, m-am chinuit ani buni să-l ”repar” sau corectez).
Asta nu înseamnă că nu voi mai acționa și nu mă voi mai strădui către perfecțiune și rezolvare.
Pentru că oprirea acțiunii înseamnă să nu mai fiu eu.
Voi continua, ca și până acum, aventura explorării, descoperirii și expansiunii limitelor mele dincolo de
marginea de confort a vieții.
Doar că intenționez să o fac din premisa interioară a păcii sufletești.
Și orice voi obține, cu orice mă voi mai confrunta, va fi OK.
Odată cu pacea, vine și ACCEPTAREA, dar mai ales CONSIMȚIREA destinului ce este deja, pregătit
pentru mine, la nivel de energie.
Important este să fiu atentă la ”semnele de pe drum” și să urmez calea.
Pot crea conștient, alături de Creatorul Divin, doar când încetez să mă mai lupt, în interior sau exterior.
Voi economisi suficient de multă energie, odată cu încetarea ostilității interioare, cât să o folosesc pentru
procesul de Creație.
Vă doresc tuturor o perioadă cât mai specială, în prag de Sărbători de Crăciun.
Sper ca Solstițiul de iarnă să vă fii adus tuturor Revelații interesante și să vă ajute să încheiați în mod
înțelept anul 2017 (cu o recapitulare temeinică), pentru a vă putea face planurile și proiectele (la nivel
imaginativ, deocamdată) pentru 2018.
Vă mulțumesc că mă însoțiți în propriul drum de explorare și simțire interioară și vă sunt recunoscătoare
pentru susținerea și iubirea pe care am primit-o de-a lungul anilor de la voi toți,
Vă îmbrățișez din inimă, din profunzimea celei mai adânci păci și liniști pe care am resimțit-o întreaga mea
viață,
Sunt lângă fiecare dintre voi, la nivelul câmpului de energie a Universului,