UNITATEA ȘCOLARĂ

COLEGIUL ECONOMIC ,,EMANUIL GOJDU”

HUNEDOARA
Nr…….../………..

TEMA proiectului:
PUBLICITATEA - FORMĂ DE
COMUNICARE ÎN MARKETING

EXAMEN
DE CERTIFICARE A COMPETENŢELOR
PROFESIONALE PENTRU OBŢINEREA
CERTIFICATULUI DE CALIFICARE
PROFESIONALĂ NIVEL 4

Îndrumător de proiect Prof. TIRINESCU LILIANA

Candidat VĂETUȘ IOANA RALUCA
Clasa XII-a D
Forma de învăţământ ZI
Profil SERVICII
Domeniu ECONOMIC
Calificarea profesională TEHNICIAN ÎN ACTIVITĂŢI ECONOMICE
Anul absolvirii 2021
COLEGIUL ECONOMIC „EMANUIL GOJDU”HUNEDOARA

LUCRARE DE SPECIALITATE
pentru susţinerea
examenului de certificare a competenţelor
profesionale – Nivel 4

Calificarea: TEHNICIAN IN ACTIVITĂŢI ECONOMICE

PUBLICITATEA - FORMĂ DE
TEMA:
COMUNICARE ÎN MARKETING

prof. coordonator,
elev,
Tirinescu Liliana Văetuș Ioana- Raluca
clasa a XII-a D

Hunedoara, 2021
2
 Cuprins

ARGUMENT .......................................................................... 4
Cap.1 ISTORIA PUBLICITĂȚII ........................................................ 5
Cap. 2 PUBLICITATEA COMERCIALĂ........................................... 7
2.1. Funcțiile publicității............................................................... 7
2.2. Publicitatea în cadul firmei .................................................. 9
Cap. 3 CONȚINUTUL MESAJULUI PUBLICITAR ........................ 11
3.1. Tipuri de publicitate ............................................................ 11
3.2. Stabilirea bugetului pentru publicitate ............................... 11
3.3. Elaborarea mesajului ............................................................ 12
3.4. Generarea mesajului ............................................................. 12
3.5. Evaluarea și alegerea mesajului............................................ 13
3.6. Execuția mesajului ................................................................. 13
3.7. Etica publicitară ..................................................................... 15
Cap 4. NORME DE SĂNĂTATEA ŞI SECURITATEA
MUNCII ŞI P.S.I. LA LOCUL DE MUNCĂ.................................. 16
4.1. Securitatea şi sănătatea în muncă........................................ 16
4.2. Norme generale de P.S.I..........................................................17
4.3. Disciplina muncii..................................................................... 18
CONCLUZIE .................................................................................19
BIBLIOGRAFIE ........................................................................... 20

3
 ARGUMENT

“Publicitatea este cea mai importantă problemă a timpului nostru. Ea este Zeiţa
Comerţului si a Industriei moderne. O artă deloc uşoară, ce necesită mult tact, şi care are
scopul de a atrage atenţia publicului – mai întâi să îl şocheze şi apoi să îl convinga. Arta
publicităţii constă anume în alegerea unei metode optime de obţinere a acestui rezultat,
metodă ce diferă în dependenţă de produsul promovat” -Guy de Maupassant. Desi a aparut
înainte de perioada industriala, publicitatea s-a afirmat ca domeniu de activitate distincta doar
dupa disparitia contactului direct dintre producator si cumparator si adâncirea diviziunii
sociale a muncii (procesul de specializare) care a marit distanta dintre cererea reala si oferta
de produse si servicii.
Despre publicitate sau reclamă nu putem afirma că este o ştiinţă sau o artă. Reclama,
în realitate, este o dificila si complexa combinatie dintre anumite stiinte, dintre economie si
matematica, dintre psihologie, estetica si lingvistica. Toate aceste domenii formeaza acest
magnific fenomen ce a devenit cu timpul un element cheie in succesul unei afaceri. Un
paradox evident este faptul ca in general, se cunoaste mai multa informatie despre recentele
invetii ale tehnologiei moderne decit despre lucruri atit de prezente in viata de zi cu zi ca
publicitatea.In intreaga lume sume astronomice sunt allocate acestei ramuri
În contextul marketingului, nevoia de publicitate este determinata de nevoia mentinerii
unui echilibru dinamic între cerere si oferta. Publicitatea reprezinta o interventie constienta,
oportuna si pertinenta, având obiective manifestate economic, precum si un caracter
pragmatic, ceea ce o diferentiaza în mod clar de propaganda. Alaturi de celelalte componente
ale mixului de promovare, publicitatea este o variabila calitativa de natura psihologica care
exercita actiuni pe termen lung si determina efecte relativ dificil de masurat. Ea intra în
categoria mijloacelor de comunicare nepersonale, reprezentând ansamblul de mijloace care au
ca scop prezentarea indirecta (orala/vizuala/scrisa) a unui mesaj.
O companie mare poate decide sa îsi înfiinteze un departament propriu de publicitate,
subordonat de regula celui de marketing.
Cele mai multe firme apelează însă la serviciile unei agentii de publicitate externe,
care sa le ajute atât sa îsi creeze campaniile de comunicare proprii, cât si sa selecteze
canalele de comunicare adecvate.
În ciuda volumului considerabil de activitate de comunicare prestat de agenţia de
publicitate, aceasta nu poate substitui departamentul de marketing al companiei
producatoare. Aceasta poate considera agentia ca pe o extensie a propriilor sale activitati, în
sensul ca ar fi neeconomic pentru o companie sa îsi dubleze capacitatile în ceea ce priveste
aspectul creativ al publicitatii, însa, în acelasi timp, ar fi incorect sa încredinteze întreaga
activitate de marketing unei instante externe specializata doar într-o anumita componenta a
acestei funcţii.

4
 CAPITOLUL 1
ISTORIA PUBLICITĂȚII

Cea mai veche formă de reclamă datează din China în secolele XI-VII î.Ch., când
existau poezii și cântece cântate și recitate de vânzătorii de diverse produse alimentare. Vechii
egipteni au dezvoltat forme de publicitate tipărind anunțuri de vânzări pe foile de papirus pe
care le atașau de pereții și stâlpii clădirilor.Vechi semne au fost descoperite în ruinele
Babilonului, Romei Antice și ale orașului Pompei. 500 de ani mai târziu, comercianții
egipteni amplasau de-a lungul drumurilor publice bucăți de stâncă în care erau sculptate
diverse mesaje în scopul informării călătorilor în legătură cu produsele sau serviciile oferite.
În perioada anilor 500 î.e.n., în vechea Romă, mesajele erau pictate pe pereți în scopul
promovării jocurilor publice, afacerilor locale sau pentru a chema alegătorii la vot. Firma
interioară de publicitate, era de obicei un semn, pictat foarte atrăgător pe peretele unei clădiri.
Perioada medievală se caracterizează prin apariția unor noi forme de publicitate, simplă, dar
eficientă: folosirea așa-numiților "strigători". Aceștia erau cetățeni, angajați de către
comercianți, care lăudau prin strigăte calitățile mărfurilor acestora. Mai târziu, ei au devenit
figuri familiare și pe străzile așezărilor coloniale americane. Acești "strigători" sunt
predecesorii crainicilor moderni care difuzează reclame radio sau TV.
1453 - o dată cu inventarea presei tipografice de către Johannes Gutenberg, tipografii,
și mai târziu comercianții, încep să utilizeze mici "fluturași" pentru a-și promova produsele.
Aceste mici bucăți de hârtie adesea conțineau simboluri specifice breslei și de multe ori erau
lipite pe zidurile orașului. Această formă de publicitate a fost folosită foarte mult timp, până
în epoca modernă și s-a caracterizat printr-o flexibilitate deosebită, afișele putând fi purtate cu
ușurință dintr-o zonă în alta.
1472 - 1730 - prima reclamă a apărut în anul 1472, în limba engleză, sub forma unei
mici bucăți de hârtie distribuită manual, anunțând vânzarea unei cărți de rugăciuni. 200 de ani
mai târziu a fost publicat primul anunț în ziar prin care se oferea recompensă pentru
recuperarea a 12 cai furați..
În 1660, „London Gazette” publică în paginile sale publicitatea la o pastă de dinți,
aceasta fiind considerată prima publicitate apărută într-un periodic. Publicitatea devine tot mai
necesară pe măsură ce producția crește, căile de transport se extind și schimburile comerciale
se intensifică. Inventarea litografiei (1796, Aloys Senefelder) permite realizarea de afișe
ilustrate de mari dimensiuni și cu costuri mai reduse decât gravura.
Primele legi privind publicitatea au apărut în Anglia, în 1614, iar printre reglementări se
afla interdicția de a folosi firme care să depășească opt picioare de la fațada clădirilor (aprox.
3,5 metri)1
În coloniile americane, în primul ziar publicat cu regularitate, „Boston Newsletter” , a
publicat, în 1704, un anunț privind recompensa oferită pentru prinderea unui hoț..
Aproximativ 25 de ani mai târziu, Benjamin Franklin a făcut reclamele mai atractive tipărind
titlurile cu litere mai mari. Reclamele promovau cărți și jurnale care deveneau tot mai
accesibile odată cu dezvoltarea și perfecționarea tipografiilor, precum și medicamente, care
erau foarte căutate în urma epidemiilor care devastau Europa.
În 1836, Emile de Girardin inserează pentru prima dată anunțuri comerciale în
cotidianul său „la Presse”. Importanța pe care Girardin o acordă publicității, prin atragerea a
numeroși anunțători, îi permite reducerea costurilor de publicare; prețul ziarului scade, astfel
că reușește creșterea spectaculoasă a numărului de cititori. Ideea a fost rapid copiată de
concurenți, astfel că în 1896 încasările din publicitate ale ziarului „Le Figaro” se ridicau la
37% din venituri .
Pe măsură ce numărul anunțurilor din ziare a crescut, a fost necesar să fie grupate pe
categorii (case, prestări servicii, personale etc.).
5
 Prima reclamă difuzată într-o revistă din SUA a apărut în 1844, în „Southern
Messenger”.
Prima Agenție de publicitate a fost înființată în 1841 la Philadelphia, de Volney
Palmer, considerat primul agent de publicitate; activitatea primelor agenții de publicitate
consta în revânzarea de spațiu media pentru publicitate .

O reclamă din anii’ 1890 la Coca Cola

Firmele nu trebuie să se limiteze la oferirea bunurilor sau serviciIlor de calitate. Ele

trebuie să-i informeze pe consumatori în legătură cu avantajele acestora. Pentru aceasta, este
necesar ca firmele să utilizeze în mod corespunzător instrumentele de promovare în masă ale
publicității, promovării vânzărilor și relațiilor publice.
Publicitatea o putem defini ca fiind orice formă plătită de prezentare și promovare
impersonală a ideilor, bunurilor sau serviciilor prin mijloace de informare în masă (ziare,
reviste, programe de radio, de televiziune și Internet) de către un sponsor bine precizat. Multe
organizații folosesc publicitatea pentru a transmite unui anumit public mesaje referitoare la
ele însele, la produsele și serviciile lor sau la modul lor de comportament, cu scopul de a
determina un răspuns din partea acestuia. Răspunsul poate fi de natură perceptuală: de
exemplu, consumatorul își formează anumite păreri în legătură cu un produs sau o marcă, ori
acestea pot fi schimbate de către reclamă. El poate fi de natura comportamentală: de exemplu,
consumatorul cumpără produsul sau sporește cantitatea cumparată. La publicitate nu apelează
numai firme, ci și organizații cu scop nelucrativ si instituții sociale, cum ar fi instituțiile
filantropice, muzeele si organizațiile religioase care își promovează cauza în rândul unui
public divers. Publicitatea este o bună metodă de a informa și a convinge, cu scopul de a crea
preferințe pentru un anumit produs sau de a-i motiva pe consumatori să consume un anumit
produs.
Țările Uniunii Europene cheltuiesc anual cu publicitatea aproximativ 45.4 miliarde
ECU. Pe măsură ce recesiunea se apropie de sfârșit și economiile naționale ale țărilor membre
se înviorează, se prognozeză o creștere a cheltuielilor cu publicitatea în majoritatea țărilor
Uniunii Europene.

6
 CAPITOLUL 2
PUBLICITATEA COMERCIALĂ

2.1. Funcțiile publicității.

Literatura de specialitate consemneaza ca principale functii ale publicitatii: (1)

functia de comunicare, de informare, de transmitere de informatii; (2) functia economica;
(3) functia sociala; (4) functia politica; (5) functia persuasiva; (6) functia poetica (culturala)
(Moldoveanu, 1998).
(1) Functia de comunicare, de informare, de transmitere de informatii este considerata
functia fundamentala a publicitatii; este acea functie care faciliteaza relatia dintre anuntator
si consumator si raspunde obiectivului primar al unei campanii publicitare: de a face
cunoscut un produs/serviciu.
(2) Functia economica este de asemenea una dintre functiile importante ale publicitatii;
dupa unele teorii (ex. teoria americana a puterii de piata) publicitatea are rolul de a distrage
atentia consumatorilor de la pret, în timp ce dupa altele dimpotriva, publicitatea
sensibilizeaza consumatorul în ceea ce priveste preturile, stimulând astfel competitivitatea
economica. Publicitatea creste vânzarile unui produs permitând companiei producatoare sa
treaca la o productie de masa si astfel sa scada pretul de productie si implicit pretul de
vânzare, pe de alta parte însa produsele care beneficiaza de campanii publicitare pot fi mai
costisitoare decât produsele pentru care nu sunt comunicate (daca publicitate adauga
valoare unui produs aceasta înseamna ca ea adauga si costuri).
Dincolo de aceste teorii un lucru este cert, publicitatea are o functie economica reala, fiind
considerata de catre unii economisti, dintr-o perspectiva mai ampla asupra economiei, ca
fiind “benzina care pune în miscare motorul economiei de piata”, iar dintr-una focalizata
asupra individului, factorul care influenteaza cel mai direct consumatorul în luarea deciziei
de cumparare.
Pe de alta parte, publicitatea regleaza sistemul economic prin faptul ca are efecte directe
asupra productiei de bunuri si servicii, prin atragerea atentiei consumatorilor asupra
acestora, în conditiile în care datorita aglomerarii pietelor ele ar putea trece neobservate.
Publicitatea accelereaza uzura morala a produselor, este responsabila pentru crearea de
mode de consum, dezvolta artificial noi domenii de productie prin crearea de nevoi
artificiale (simbolice) sau amplifica progresul tehnologic prin stimularea cererii de produse
/servicii cu o înalta valoare adaugata.
Efectele economice ale publicitatii se fac simtite mai ales la nivelul organizatiilor
comerciale, achizitionarea sau ne achizitionarea produselor si marcilor acestora ducând la
variatii ale cotei de piata si implicit la modificari ale strategiilor si ciclurilor de planificare-
productie, deci la variatii a puterii economice ale respectivelor organizatii. Cu cât o piata
este mai competitiva, cu atât publicitatea este mai prezenta, accentuând competitia, care la
rândul ei conduce la înghitirea micilor competitori de cei mari, care beneficiaza de o forta
financiara semnificativa.
Publicitatea este un fenomen economic pentru ca obiectul esential al publicitatii îl
constituie cresterea vânzarii si extinderea organizatiei care „se comunica”.
Se considera ca publicitatea are o functie sociala (3), deoarece publicitatea este unul din
factorii care (în special în ultima vreme) influenteaza semnificativ atât indivizii cât si
institutiile sociale. Indivizii primesc prin intermediul publicitatii, pe lânga informatia de tip
comercial si o cantitate imensa de “informatie tacuta” privind regulile sociale general
7
 acceptate, atitudini, roluri; ofera modele de comportament social etc. Publicitatea mareste
gradul de integrare sociala prin oferirea de modele de valori si de comportament validate de
catre comunitate, creeaza noi moduri de viata, faciliteaza raspândirea unor valori universale
sau specifice anumitor spatii culturale etc. Publicitatea faciliteaza, de asemenea,
diseminarea rapida a ideilor noi si a inovatiilor tehnice, de care profita ulterior întreaga
societate. Pe de alta parte, publicitatea determina efecte sociale – în cea mai mare parte a
lor pozitive – cum ar fi cresterea echilibrului si coeziunii sociale prin intermediul medierii
simbolice, modernizare, difuziunea informatiilor etc., dar si negative, cum ar fi întarirea
conformismului, devalorizarea valorilor, cultivare ideologica, hedonism exagerat etc.
Publicitatea este acuzata adesea ca influenteaza în mod negativ indivizii si societatea prin
faptul ca determina sau alimenteaza conflicte sociale, poate produce frustrari sau chiar
resentimente, creeaza false nevoi sau genereaza confuzie.
Publicitatea este un fenomen social, deoarece ea nu influenteaza doar consumatorii
marcilor comunicate, ci întreaga populatie, iar aceasta pentru ca publicitatea se bazeaza pe
informarea, interesarea si convingerea oamenilor în toate circumstantele sociale si în orice
moment.
Publicitatea are si o puternica functie politica (4). Se poate vorbi de capacitatea pe care o
are publicitatea de a educa, de a influenta, de a propune si chiar de a impune modele, de
capacitatea de a sensibiliza consumatorii asupra puterii lor de a influenta, prin simplul act
de cumparare sau prin presiunile de tip juridic, echilibrul economic de pe piata. Pe de alta
parte, modificarea echilibrului de forte la nivel economic are aproape întotdeauna
repercusiuni asupra echilibrului politic. De exemplu, schimbarea formei de proprietate în
tarile foste comuniste si trecerea la o economie de piata a determinat schimbari profunde si
în sistemul politic.
(5) Functia persuasiva este considerata de catre multi autori ca fiind de fapt functia
principala a publicitatii. Publicitatea îsi propune explicit si declarat sa influenteze opinii si
sa modifice comportamente; ea dezvolta procedee rafinate în realizarea acestor scopuri.
Publicitatea stie exact ce vrea sa induca consumatorilor si cine este sunt aceste publicuri,
creând mesajul în codul si contextul cel mai adecvat grupurilor tinta. Consumatorul nu mai
poate fi influentat cu mesaje evident manipulatoare, decât poate în cazul unor piete
insuficient dezvoltate si al unor consumatori mai putin familiarizati cu forme de
comunicare de tip publicitar. Pe masura însa ce piata si consumatorul devin mai “educati”,
functia persuasiva se rafineaza si se disimuleaza sub cea poetica, artistica. Se spune adesea
ca ca talentul publicitatii sta în a sugera, si nu în a porunci.
(6) Functia culturala (poetica) ocupa un loc aparte între cele specifice publicitatii. Reclamele
bine realizate din punct de vedere artistic cultiva sensibilitatea si gustul publicului
cumparator, iar studiile de specialitate arata ca pentru cea mai mare parte a consumatorilor
doua sunt principalele elemente care joaca un rol important în luarea deciziei de cumparare.
Primul consta în capacitatea publicitatii de a convinge cumparatorul ca acesta ar avea un
avantaj în urma achizitiei produsului respectiv, iar cel de-al doilea se refera la forma de
prezentare si comunicare a acestuia. Deoarece publicitatea prin chiar specificul ei pune accent
pe mesaj într-o masura hotarâtoare, ea este o forma de comunicare în care functia poetica sau
culturala joaca un rol deosebit de important. Prin poetica avem în vedere una dintre cele sase
functii ale limbajului, asa cum sunt ele definite de catre lingvistul R. Jacobson: (1) functia
expresiva – centrata pe emitator; (2) functia conativa – centrata pe receptor; (3) functia
referentiala – centrata pe referent; (4) functia poetica – centrata pe mesaj; (5) functia fatica –
centrata pe canal; (6) functia metalingvistica – centrata pe cod (Dragan, 1996).
Se spune despre publicitate, la nivelul comentariilor extraprofesionale, ca este
“artistica” si ca cei ce lucreaza în acest domeniu sunt, la rândul lor, artisti. Aceasta senzatie de
“artistic” deriva direct din functia poetica a comunicarii publicitare. Nu putem sa nu

8
mentionam ca, de pilda, miscarea artistica „pop art” (anii 50-70) a acordat o importanta aparte
reclamelor si publicitatii în general.
Se stie însa ca accentul este pus si pe receptor, motiv pentru care publicitatea devine si o
comunicare guvernata de functia de informare. Ponderea celor doua functii determina în
mare masura tipul unei reclame. La modul general însa, putem afirma ca publicitatea este o
comunicare având ca functii principale cea poetica si cea de informare.

2.2. Publicitatea în cadul firmei

Conducerea compartimentului de marketing trebuie să ia decizii importante atunci

când elaborează un program de publicitate. Primul pas în elaborarea unui program de
publicitate îl reprezintă stabilirea obiectivelor publicității. Aceste obiective trebuie să
corespundă deciziilor referitoare la piața-țintă, poziționarea mărcii și mix-ul de marketing.
Toate acestea definesc scopul final pe care campania de publicitate, ca o componentă a
programului de marketing, trebuie să-l atingă. Un obiectiv de publicitate poate fi definit ca o
sarcină specifică de comunicare ce urmează să fie îndeplinită vizavi de un anumit public țintă
într-o anumită perioadă de timp.
Companiile comerciale îsi pot realiza politica de publicitate în moduri diferite. În cazul
firmelor mici, cel mai adesea de activitatile publicitare se ocupa o persoana din
compartimentul comercial sau de marketing care colaboreaza si reprezinta interfata cu o
agentie de publicitate specializata.
O companie mare poate decide sa îsi înfiinteze un departament propriu de publicitate,
subordonat de regula celui de marketing. Sarcinile acestui departament sunt de a elabora
bugetul necesar pentru atingerea obiectivelor de comunicare, de a ajuta la crearea unei
strategii de publicitate, de a aproba campaniile de publicitate si reclamele concepute de
agentiile de publicitate cu care lucreaza si în general de a superviza activitatea acestora (de
a se ocupa de publicitatea prin posta, de afisajul la punctele de desfacere si de celelalte
forme de publicitate, de care nu se ocupa în mod curent agentiile de publicitate etc.).
Cele mai multe firme apeleaza însa la serviciile unei agentii de publicitate externe,
care sa le ajute atât sa îsi creeze campaniile de comunicare proprii, cât si sa selecteze
canalele de comunicare adecvate.
În ciuda volumului considerabil de activitate de comunicare prestat de agentia de
publicitate, aceasta nu poate substitui departamentul de marketing al companiei
producatoare (anuntatorul). Aceasta poate considera agentia ca pe o extensie a propriilor
sale activitati, în sensul ca ar fi neeconomic pentru o companie sa îsi dubleze capacitatile în
ceea ce priveste aspectul creativ al publicitatii, însa, în acelasi timp, ar fi incorect sa
încredinteze întreaga activitate de marketing unei instante externe specializata doar într-o
anumita componenta a acestei functii.
Din punctul de vedere al anuntatorului, agentia de publicitate reprezinta un adevărat
“rezervor” de aptitudini si abilitati profesionale dificil de copiat la un pret rezonabil, chiar
si pentru cele mai mari companii producatoare. În cazul companiilor mai mici, acest lucru
este însa de-a dreptul imposibil. Mai mult, achizitia timpilor si/sau spatiilor publicitare este
de regula realizata preponderent de agentii publicitare si media. Din punctul de vedere al
instantelor media (proprietarii canalelor sau suporturilor publicitare), agentiile de media
actioneaza asemenea unor angrosisti, care strâng la un loc o serie de comenzi de la diferite
surse (anuntatori) si pot opera astfel cu volume de spatii sau timpi mediatici suficient de
mari. În plus, agentia de publicitate este familiarizata cu limbajul profesional specific
organizatiilor de tip media si cu metodele lor de operare, astfel ca actioneaza ca un adevarat
“interpret” între cele doua parti. Ambele modalitati de lucru creeaza economii
considerabile pentru anuntator, ceea ce justifica în ultima instanta plata agentiilor de
publicitate si media.
9
 2.1 Avantajele agenției de publicitate
Majoritatea firmelor, fie ele mici sau mari, înclină să apeleze la agenții de publicitate pentru
că acestea oferă câteva avantaje:
• Au specialiști care pot desfășura activități specifice (cercetare, muncă de creație) în condiții
mai bune decât personalul firmei
• Vin cu un punct de vedere obiectiv în privința rezolvării problemelor unei firme, dar și cu ani
de experiență câștigată din colaborarea cu diverși clienți ce s-au aflat în situații diferite
• Au o putere de cumparare a spațiului de publicitate mai mare decât cea a unei firme. De
asemenea, ele beneficiază de o reducere de preț, ceea ce face ca și cheltuielile firmei să fie
mai mici
• Clientul poate renunța oricând la serviciile agenției sale. O agenție va depune toate eforturile
pentru a oferi servicii foarte bune și a-l determina pe client să mai apeleze la ea.

2. 2 Dezavantajele agenției de publicitate

Încredintarea funcției publicității unei agentii specializate are însă și câteva dezavantaje :
• Pierderea controlului total asupra activității respective
• Reducerea flexibilității publicității
• Apariția unor conflicte în momentul în care agenția își impune metodele de lucru
• Incapacitatea clientului de a exercita un control sau o coordonare mai mare asupra publicității
• Cresterea costurilor pe produs prin cheltuielile cu publicitatea

10
 CAPITOLUL 3
CONȚINUTUL MESAJULUI PUBLICITAR
3.1. Tipuri de publicitate

Obiectivele publicității se pot clasifica după scop: acela de a informa, de a convinge

sau de a reaminti. Confruntate cu un mediu în continua dezvoltare și cu o concurență tot mai
puternică intreprinderile și-au diversificat și multiplicat formele de realizare a publicității.
Acestea pot fi grupate, în funcție de o serie de criterii validate de practică, astfel:
a)În funcție de obiectivul vizat de mesajul publicitar, se disting publicitatea de
produs(serviciu), care scoate în evidență caracteristicile acestuia, utilitatea lui în consum;
publicitatea de marcă; publicitatea instituțională, axată pe intreprindere;
b)În funcție de aria geografică de raspândire a mesajului, publicitatea poate fi locală,
regională, națională și internațională;
c)După destinatarul mesajelor publicitare se pot delimita: publicitatea destinată
consumatorilor (utilizatorilor) finali, publicitatea destinată intermediarilor;
d)După tipul mesajului difuzat, publicitatea poate fi de natură factuală și de natură
emoțională;
3.1.1. Publicitatea de informare
Publicitatea de informare este folosită în special atunci când se lansează pe piață o nouă
categorie de produse. În acest caz, obiectivul îl constituie crearea unei cereri primare. Astfel,
producătorii de aparate pentru compact-discuri i-au informat inițial pe consumatori despre
avantajele oferite de CD-uri în privința sunetului și comodității.
3.1.2. Publicitatea de convingere
Publicitatea de convingere devine tot mai importantă pe masură ce concurența se
intensifică. În această situație, obiectivul firmei este acela de a crea o cerere selectivă. De
pildă, când aparatele cu CD au fost acceptate de marea masă a consumatorilor, Sony a
încercat să-i convingă pe aceștia că marca sa oferea cel mai bun raport calitate-preț.
Publicitatea de convingere s-a transformat parțial în publicitate comparativă, prin care o firmă
își compară direct sau indirect produsul cu unul sau mai multe produse ale altor firme. Unul
dintre cei mai frecvenți utilizatori ai publicității comparative se găsesc în industria
automobilelor. În Marea Britanie, producătorul coreean Hyundai a încercat să sporeascä
gradul de cunoaștere al mașinilor sale printr-o serie de eforturi sub sloganul : „Chiar și un
ceainic are o garanție mai mare decât un Rover“.
3.1.3. Publicitatea de reamintire
Publicitatea de reamintire este importantă pentru produsele ajunse în etapa de maturitate,
pentru că ea menține interesul consumatorilor față de produs. Reclamele costisitoare difuzate,
de exemplu, de Coca-Cola la televiziune au scopul de a reaminti oamenilor despre existența
sa, nu doar de a-i informa sau convinge.

3.2. Stabilirea bugetului pentru publicitate

După ce a determinat obiectivele publicității, firma urmează să stabilească bugetul de

publicitate pentru fiecare produs în parte. Rolul publicității este de a crea cerere pentru un
anumit produs, iar firma dorește să cheltuiască atât cât este necesar pentru realizarea
desfacerilor planificate. În continuare sunt prezentați câțiva factori specifici de care trebuie să
se țină seama în elaborarea acestui buget:
• Etapa din ciclul de viață al produsului. De regulă, produsele noi necesită un buget de
11
 publicitate consistent, pentru a-i informa pe consumatori de existența lor și a-i determina să le
incerce. Mărcile mature necesită, de obicei, bugete mai mici, calculate ca procent din valoarea
vânzărilor.
• Cota de piață. În mod obișnuit, mărcile cu cote de piață superioare necesită cheltuieli mai mari
cu publicitatea decât mărcile cu cote inferioare. Cheltuielile respective vor putea fi calculate
ca procent din valoarea vânzărilor. Crearea pieței sau câștigarea unei cote de piață in dauna
concurenților implică cheltuieli cu publicitatea mai mari decât în cazul menținerii cotei
actuale.
• Concurența si aglomerația. Pe o piață cu mulți concurenți care cheltuiesc masiv cu
publicitatea, o marcă trebuie promovată mai susținut pentru a fi remarcată în zgomotul pieței.
• Frecvența acțiunilor de publicitate. Dacă prezentarea mesajului mărcii către consumatori
necesită difuzarea lui de mai multe ori, bugetul de publicitate trebuie să fie mai mare.
• Diferențierea produsului. O marcă ce se aseamănă cu alte mărci din aceeași clasă de produse
(cafea măcinată, detergenți, gumă de mestecat, bere, băuturi răcoritoare) necesită cheltuieli
mai mari cu publicitatea, în vederea diferențierii ei de celelalte mărci. Pe piața românească
publicitatea pentru detergenți reprezintă 10% din total. Când produsul diferă în mare măsură
de cele ale concurenților, publicitatea poate fi folosită pentru a evidenția deosebirile
respective.

3.3. Elaborarea mesajului

Un buget de publicitate consistent nu garantează reușita unei campanii de publicitate.

Două firme pot cheltui aceeași sumă cu activitatea respectivă și să obțină rezultate complet
diferite. Cercetările demonstrează faptul că mesajele creative pot avea o importanță mai mare
pentru succesul campaniilor de publicitate decăt sumele de bani cheltuite. Indiferent cât de
mare este bugetul, aceasta activitate poate fi încununată de succes numai dacă reclamele atrag
atenția și comunică în mod eficient mesajele. Așadar, banii trebuie investiți în elaborarea unor
mesaje de publicitate eficiente. Specialiștii de publicitate se confruntă cu un mediu din ce în
ce mai aglomerat de publicitate.
Consumatorul obișnuit poate audia sau viziona numeroase programe de radio și
televiziune și are de ales între mii și mii de publicații. La acestea se adaugă nenumărate
cataloage, reclame prin poștă și multe alte mijloace de informare. Aceasta aglomerație creează
mari probleme sponsorilor înșiși, publicitatea fiind extrem de costisitoare. În plus, reclamele
sunt intercalate cu alte anunțuri și spoturi publicitare, indiferent de ora difuzării lor. Odată cu
dezvoltarea rețelei de televiziune prin cablu, a sistemelor de înregistrare pe casete video și a
dispozitivelor telecomandate, publicul de azi poate evita reclamele, fie vizionând posturi
necomerciale, fie eliminându-le în timpul vizionării programelor înregistrate.
Mesajul transmis de publicitate trebuie să fie bine proiectat, plin de fantezie, antrenant
și plin de satisfacții pentru consumatori. Îndeplinirea acestor obiective necesită imaginație și
spirit novator. Astfel, strategia creativă va juca un rol din ce în ce mai important în privința
succesului publicității. Pentru elaborarea acestei strategii, specialiștii în publicitate parcurg un
proces în trei etape, care constau în generarea mesajului, evaluarea și alegerea acestuia și
execuția mesajului.

3.4. Generarea mesajului

Mesajul reprezintă ideea care stă la baza comunicării. Atunci când concep mesajul,
specialiștii trebuie să țina seama de publicul vizat căruia îi este adresat) și de obiectivele
publicității (felul raspunsului sugerat de mesaj celor care-l receptionează). Firmele pot adopta
una din următoarele strategii creative:
• Mesajul se concentrează pe poziționarea mărcii ("Let's make things better"-Philips)
12
• Mesajul atrage atenția asupra uneia sau alteia din motivațiile consumului individual, de
exemplu: un avantaj funcțional ("Totul este sub control"- Compaq), o plăcere ("Un dar adus
fiecărei atingeri"-Dove), identitatea de sine ("Vorbește despre tine"- Rimmel) , o imagine
("Atitudinea creeaza viitorul"-Kent), admirația și altruismul ("Noi nu tăiem copacii pentru a
ne scoate publicația")
• Ideea ar putea fi exploatată prin formularea modalităților de creștere a vânzărilor produsului:
utilizatorii actuali trebuie să fie încurajați să folosescă mai mult produsul respectiv, iar cei
care nu-l utilizează să fie încurajați să-l cumpere. De exemplu firma Reebok a venit cu o idee
originală, informându-și clienții că pantofii de sport sunt făcuți pentru a se asorta cu
îmbrăcămintea de zi cu zi, creând astfel o nouă utilizare pentru a-și atrage noi clienți.
• Mesajul comunică diferențele existente între produsul promovat și oferta concurenților.
• Ideea mesajului s-ar putea desprinde din cunoașterea în profunzime a experienței acumulate
de consumator în utilizarea produsului, mai ales a procesului de cumpărare, a consumului și a
efectului produsului asupra acestora și a avantajelor căutate de consumator.

3.5. Evaluarea și alegerea mesajului

Mesajele de publicitate trebuie să aibă trei caracteristici:

• Să aibă un înțeles, scoțând în evidență avantajele care fac produsul mai dezirabil sau mai
interesant pentru consumatori.
• Să fie distincte, comunicând consumatorilor prin ce se impune produsul în fața mărcii
concurente.
• Să fie credibile. Această ultimă caracteristică este greu de îndeplinit, pentru că mulți
consumatori pun la îndoială veridicitatea publicității în general. În urma unui studiu, s-a
constatat că o treime din totalul consumatorilor apreciază mesajele de publicitate ca fiind
"nedemne de încredere".
Așadar, specialiștii în publicitate trebuie să testeze în prealabil fiecare reclamă pentru
a afla dacă aceasta produce un impact maxim asupra consumatorilor, dacă este credibilă și
interesantă. Înaintea difuzării, anumite spoturi publicitare sunt supuse uneori unui test numit
"ochiul camerei de luat vederi": unui telespectator, care acceptă rolul de cobai, îi sunt
înregistrate mișcările ochilor, activitatea pupilelor cu ajutorul unei camere video ascunse.
Astfel se determină prin mijloace statistice traiectoria ochilor, ceea ce este văzut și ceea ce
scapă privirii. La cercetări participă: sociologi, psihologi, semiologi, lingviști, graficieni,
decoratori. Mesajele publicitare promit obsesiv același lucru, binele, confortul, eficacitatea,
bucuria și reușita. Îi ademenesc pe consumatori cu promisiunea unei satisfacții. Modelul
AIDA este unul dintre cele mai cunoscute modele de evaluare a efectului publicitar. Prima
treaptă de evaluare este atenția, a doua interesul, a treia dorința de a cumpăra și ultima
cumpărarea.

3.6. Execuția mesajului

Impactul produs de mesaj depinde nu doar de ce se spune, ci și cum se spune. Execuția

mesajului vizează tocmai aceste aspecte. Ea este o operatiune dificilă pentru motivele pe care
le-am menționat anterior: atenția scăzută pe care consumatorii o acorda de obicei reclamelor,
aglomerația mijloacelor publicitare și saturația cu mesaje concurente. Specialistul în
publicitate trebuie să prezinte mesajul într-un mod care să atragă atenția și interesul publicului
vizat, adică să creeze un mesaj care să "capteze".
Cei care apelează la publicitate încep, de regulă prin a menționa obiectivul și
abordarea corespunzătoare reclamei dorite: De exemplu, firma Hopen König și-a propus să
utilizeze publicitatea cu scopul de a crește gradul de cunoaștere și familiaritatea marcii,
precum și pentru a-i crea o imagine de bere pentru care faci orice la care se adaugă calitatea
13
 intrinsecă a sa (ingrediente, procesul de fabricație, singura bere cu tradiție adevarat germană).
Segmentul vizat este format din consumatorii tineri, dinamici, cu o viața socială activă, care
au un statut social și profesional bine definit. Ceea ce a ieșit a fost un spot de 30 secunde
difuzat pe micile ecrane: Patru prieteni doresc să bea o bere Hopfen König la o terasă. Toate
mesele sunt ocupate. Atunci, prin cascadorii ingenioase, cei patru își improvizează din
navetele de bere o masă. Specialiștii în publicitate trebuie să gasească stilul, tonul, cuvintele și
formatul cel mai potrivit pentru executarea mesajului. Prezentarea lui se poate face respectând
mai multe stiluri de execuție, cum ar fi:
• Crâmpei de viață. Reclama prezină unul sau mai multi oameni utilizând produsul într-un
mediu real (de exemplu, reclamele la Persil cu mama care rezolvă problema rufelor
pătate)
• Mod de viață. Reclama prezintă modul în care produsul se încadrează într-un anumit stil
de viață (reclamele la bomboanele Suchardine)
• Fantezie. Reclama creează o imagine fantastică în jurul produsului sau al destinației sale.
De exemplu, mesajul "Preludiul unei aventuri" la șampania Angelli
• Dispoziție sufletească sau imagine. Reclama creează o anumita dispoziție sau o imagine în
jurul produsului, cum ar fi: frumusețe, dragoste sau seninătate. Despre produs nu se face
nici o afirmație, ci se face numai aluzie la acesta. Șamponul Timotei beneficiază de o
imagine simplă și naturală, strategie care a fost aplicată cu succes în multe țări ale lumii.
• Muzica. Partea centrală a reclamei o constituie un cântec sau o melodie binecunoscută, astfel
încât reacțiile emotionale ale consumatorilor la aceasta sunt asociate cu produsul respectiv.
Multe din reclamele la băuturile răcoritoare (Coca-Cola, Pepsi-Cola) utilizează acest stil
• Personaj-simbol. Produsul este reprezentat în reclamă de un personaj care poate fi animat
(Balaurul-pentru Dicarbocalm) sau real
• Experiența tehnică. Reclama evidențiază experiența firmei în fabricarea produsului (De
exemplu reclama la calculatoarele Compaq-"Totul este sub control")
• Dovezi științifice. Reclama prezintă rezultatele unor studii sau dovezi științifice ale faptului că
marca respectivă este mai bună sau de preferat altor mărci. Astfel, firma producătoare
folosește pentru reclama la pasta de dinți Blend-a-med dovezi științifice care să-i convingă pe
cumpărători că aceasta este mai bună decât alte mărci la capitolul combaterea cariilor. Atunci
când firma Elida Fabergé a relansat pe piață produsele de îngrijire a pielii purtând marca
Pond's, reclama respectivă făcea referire la "Institutul Pond's", unde era analizată pielea
femeilor, scoțându-se în evidență calitățile mărcii de rezolvare a problemelor pe baza
științifică.Fantezie. Reclama creează o imagine fantastică în jurul produsului sau al destinației
sale. De exemplu, mesajul "Preludiul unei aventuri" la șampania AngelliPersonaj-simbol.
Produsul este reprezentat în reclamă de un personaj care poate fi animat (Balaurul-pentru
Dicarbocalm) sau real
• Dispoziție sufletească sau imagine. Reclama creează o anumita dispoziție sau o imagine în
jurul produsului, cum ar fi: frumusețe, dragoste sau seninătate. Despre produs nu se face nici
o afirmație, ci se face numai aluzie la acesta. Șamponul Timotei beneficiază de o imagine
simplă și naturală, strategie care a fost aplicată cu succes în multe țări ale lumii.
• Muzica. Partea centrală a reclamei o constituie un cântec sau o melodie binecunoscută, astfel
încât reacțiile emotionale ale consumatorilor la aceasta sunt asociate cu produsul respectiv.
Multe din reclamele la băuturile răcoritoare (Coca-Cola, Pepsi-Cola) utilizează acest stil
• Dovezi științifice. Reclama prezintă rezultatele unor studii sau dovezi științifice ale faptului că
marca respectivă este mai bună sau de preferat altor mărci. Astfel, firma producătoare
folosește pentru reclama la pasta de dinți Blend-a-med dovezi științifice care să-i convingă pe
cumpărători că aceasta este mai bună decât alte mărci la capitolul combaterea cariilor. Atunci
când firma Elida Fabergé a relansat pe piață produsele de îngrijire a pielii purtând marca
Pond's, reclama respectivă făcea referire la "Institutul Pond's", unde era analizată pielea
femeilor, scoțându-se în evidență calitățile mărcii de rezolvare a problemelor pe baza
14
 științifică.
• Mărturii. Reclama prezintă declarațiile unei persoane credibile sau atrăgătoare, care vine în
sprijinul produsului respectiv. Aceasta poate fi o celebritate sau o persoană obișnuită care
spune cât de mult îi place un anumit produs. (reclama la Head and Shoulders)

3.7. Etica publicitară

Protecția copiilor. În lumea din vest, și in special in țările Comunității Europene, există în
momentul actual o dezbatere foarte activă asupra protejării copiilor împotriva efectelor
nefaste ale campaniilor publicitare. Argumentele aduse:
• Publicitatea subminează autoritatea părinților
• Publicitatea induce tinerii - care nu au abilitatea intelectuală să se protejeze de manipulări
psihologice - în actiuni dăunatoare:
• Băutul alcoolului
• Fumatul tutunului
• Consumul mâncărilor nesănătoase, precum "fast food" stil american
• Relații sexuale la o vârstă fragedă
• Publicitatea duce la o filozofie materialistică
Protecția societății. De asemenea, au apărut mișcări împotriva efectelor publicității asupra
calității vieții, precum:
• Poluarea spațiului public cu reclame stradale
• În multe localități aceste reclame sunt strict controlate, pentru a evita haosul estetic.
• Accessul abuziv la spațiul mental individual
• În anumite state din SUA se discută taxarea publicității, pentru ca în acest fel publicul să fie
oarecum compensat pentru aceasta invaziune mentală.
• Faptul că interese comerciale ajung să controleze conținutul programelor de radio și
televiziune prin folosirea puterii lor de cumpărare

15
 CAPITOLUL 4
NORME DE SĂNĂTATEA ŞI SECURITATEA MUNCII ŞI
P.S.I. LA LOCUL DE MUNCĂ

4. 1 Securitatea şi sănătatea în muncă

Securitatea şi sănătatea în muncă este principalul indicator al calităţii muncii, care

depinde de nivelul pregătirii profesionale a angajaţilor în materie, organizarea muncii şi
timpul de muncă.
Având în vedere prevederile Legii securităţii şi sănătăţii în muncă, angajatorul este obligat:
- să garanteze tuturor angajaţilor condiţii de muncă adaptate vârstei lor.
- să ia măsurile necesare pentru asigurarea securităţii şi protejarea sănătăţii tinerilor,
femeilor, ţinând seama, în special, de riscurile specifice identificate.
- să informeze angajaţii asupra eventualelor riscuri şi asupra tuturor măsurilor luate în
ceea ce priveşte securitatea şi sănătatea lor.
- să realizeze instructajul privind respectarea normelor de sănătate şi securitate în
muncă.
Regulile specifice activităţilor în instituţii :
- Se va asigura poziţionarea cablurilor de alimentare cu energie electrică în afara căilor
de acces, astfel încât să se evite riscurile de deteriorare a acestora prin aşezarea piciorului
unui scaun sau a unei mese;
- Se va evita deasemenea poziţionarea pe căile de acces a cablurilor telefonice;
- Toate tablourile electrice trebuie să fie încuiate;
- Instalaţiile electrice trebuie să fie bine izolate, iar aparatele şi maşinile alimentate cu
energie electrică trebuie să fie legate la pământ
- Schimbarea siguranţelor instalaţiilor electrice se va face numai de către personal
autorizat şi instruit în acest sens.
- În cazul apariţiei unor defecte sau a unei uzuri la cordoanele electrice se va anunţa
imediat conducătorul locului de muncă, iar utilizarea echipamentelor se va face numai după
repararea sau înlocuirea cordoanelor, de către electricianul de întreţinere;
- Înainte de conectarea unui echipament la o priză electrică trebuie controlată pentru ca
aceasta să fie în poziţia „deconectat”;
- Punerea în funcţiune a oricărui aparat se va face numai după ce a fost cunoscut
sistemul de funcţionare şi numai cu carcasa de protecţie intacta;
- La utilizarea cuţitelor de mână sau a lamelor pentru tăierea hârtiei, degetele trebuie
ţinute departe de tăişul acestora;
- Aşezarea în sertare a obiectelor tăioase sau ascuţite (creioane, cuţite, lame,etc.) se va
face numai în compartimente separate;
- La producerea unor tăieturi sau răniri se va folosi trusa de prim-ajutor şi/sau se va cere
intervenţie medicală;
- Înainte de folosirea unui scaun, trebuie controlată starea lui, după care se potriveşte
intr-o pozitie stabilă, evitându-se aşezarea pe marginea acestuia;
- Înainte de îndepărtarea unui scaun de birou, se va verifica dacă nu exista pericolul de a
se răsturna sau de a lovi altă persoană;
- Pentru a se lua un obiect aflat la înalţime se vor utiliza: taburete solide, podiumuri sau
scări corespunzătoare;
- Pentru evitarea riscurilor de accidentare prin împiedicare, sertarele birourilor, fişetelor
sau ale dulapurilor trebuie ţinute închise;

16
- La inchiderea sertarelor birourilor sau uşilor caselor de bani, se vor folosi mânerele
special confecţionate in acest scop;
- Pentru a se asigura o bună stabilitate a clasorului (dulapului), este necesar ca lucrurile
grele să fie aşezate în sertarele de jos ale acestuia;
- La terminarea programului de lucru se va verifica dacă: gazul, curentul electric, apa
etc. sunt închise (întrerupte), verificare ce va fi efectuată de către o persoană desemnată de
către conducătorul locului de muncă.
- Deplasările dintr-o încăpere în alta se vor efectua cu faţa înainte, iar deschiderea uşilor
se va face lent, astfel încât să se evite accidentarea persoanelor din încăperea alăturată, aflate
în imediata apropiere a uşilor.
La circulaţia pe scări de acces se vor respecta următoarele reguli:
- se va circula numai pe partea dreaptă;
- se va merge încet, unul după altul;
- se vor îndeparta de pe trepte toate obiectele care ar putea provoca alunecarea
(creioane, coji de fructe, etc.);

4.2 Norme generale de P.S.I.

Măsurile de prevenire care trebuie respectate în orice domeniu de activitate pentru

prevenirea şi stingerea incendiilor (P.S.I.) sunt:
- Pentru prevenirea şi combaterea incendiilor e necesar ca în birou, laborator, şantier,
atelier, în depozitele de materiale etc., în locurile stabilite prin instrucţiunile pazei contra
incendiilor să se găsească mijloace (după caz) pentru asigurarea împotriva incendiilor:
stingătoare (extinctoare), găleţi, lopeţi, ladă cu nisip, pături. Se va cunoaşte locul exact al
gurilor de incendiu şi al furtunurilor. La instalaţiile electrice se vor folosi extinctoare de tip
uscat.
- în locurile de muncă, oricare ar fi ele, înainte de începerea lucrului se va verifica dacă
atmosfera nu e încărcată cu gaze inflamabile sau toxice provenite de la instalaţia de gaze
defectă sau de la vasele cu reactivi.
- La terminarea lucrului se va verifica dacă sunt închise ventilele instalaţiei de gaze şi
robinetele de apă, becurile de gaze, lămpile de spirt, încălzitoarele electrice, flacoanele,
borcanele cu reactivi sau substanţe volatile, dacă e stinsă lumina, dacă ventilaţia e în
funcţiune.
- Lichidele inflamabile şi volatile sunt mânuite cu mare atenţie, nu se vor ţine în
cantităţi mari, nu se vor păstra în vase deschise, se va evita vărsarea lor şi nu se vor ţine şi
turna în apropierea focului. La transvazarea lor, toate focurile din încăperi trebuie stinse, nu se
vor vărsa în chiuvete, nu se încălzesc la foc direct sau în vase deschise, ci numai într-o baie de
apă, folosindu-se un refrigerent.
- In birouri, laboratoare, ateliere etc. este categoric interzis să se spele pardoselile cu
benzină, petrol lampant sau alte produse volatile şi inflamabile, să se ţină cârpe, prosoape,
halate îmbibate cu produse volatile, să se usuce obiecte sau sa se lucreze cu produse volatile
pe conductele sau radiatoarele caloriferului, să se lase neşterse produsele petroliere răspândite
pe mese sau pardoseală, să se facă curăţenie în timp ce becurile cu gaz sunt aprinse.
- Dacă, întâmplător, se varsă o cantitate oarecare de lichid inflamabil, atunci se sting
imediat toate becurile de gaz, lămpile de spirt, încălzitoarele electrice; nu se aprinde şi, nu se
stinge lumina, se închid uşile şi se deschid ferestrele, lichidul vărsat se absoarbe cu un burete
şi se toarnă într-un vas din care apoi se va turna într-o sticlă ce se poate închide ermetic, se
întrerupe aerisirea numai după îndepărtarea completă a lichidului vărsat.
- Dacă se aprinde un lichid inflamabil (de ex.: spargerea unui vas) repede, dar fără
panică, se sting becurile de gaz, lămpile de spirt, încălzitoarele electrice etc. şi se îndepărtează
vasele cu substanţe inflamabile, se acoperă flacăra cu o pătură, prosoape şi dacă nu se stinge
17
se împrăştie nisip, iar dacă nu se stinge nici în acest mod, se folosesc extinctoare şi, la nevoie
se cheamă pompierii.
- Dacă se aprind hainele, accidentatul nu trebuie să fugă, ci să i se stingă îmbrăcămintea
prin învelirea într-o pătură, palton etc.
- Mâinile, după ce au fost spălate cu benzină sau alte produse uşor inflamabile, trebuie
să fie spălate cu apă, săpun şi şterse cu un prosop. E interzis a se usca mâinile la foc după ce
au fost spălate cu produse petroliere.
- Aparatele care radiază multă căldură, precum şi aparatele electrice de încălzit trebuie
izolate cu plăci de azbociment şi aşezate la distanţă de substanţele inflamabile.
- Dacă se aprind conductoarele reţelei electrice, se întrerupe mai întâi curentul de la
comutator sau tablou şi se procedează la stingerea incendiului.

4.3 Disciplina muncii

Pe timpul executării raportului de muncă este necesară o anumită ordine, o anumită

disciplină, acea ordine care trebuie să existe în timpul executării raporturilor sociale de
muncă, ordine decurgând din respectarea întocmai de către angajat a obligaţiilor juridice care
intră în conţinutul raportului juridic de muncă.
A respecta disciplina muncii = a respecta toate obligaţiile rezultând din lege (în sens
larg), din regulamentul intern, contractul colectiv de muncă sau contractul individual de
muncă, asigurându-se prin aceasta ordinea necesară bunei desfăşurări a procesului de muncă.
Disciplina este o obligaţie juridică ce însumează totalitatea îndatoririlor asumate de
salariaţi la încheierea contractului de muncă, prevăzute în actele normative, în contractul
colectiv, în contractul individual de muncă, în regulamentul intern, precum şi măsurile luate
de angajator prin ordine scrise sau verbale, în exercitarea atribuţiilor sale de îndrumare şi
control.
Disciplina muncii este în strânsă corelare cu drepturile şi îndatoririle angajaţilor. Orice
încălcare a drepturilor, dar mai ales a îndatoririlor angajaţilor, poate genera acte de
indisciplină.

18
 CONCLUZIE

Publicitatea se ocupă cu promovarea bunurilor, serviciilor, companiilor și ideilor, de

cele mai multe ori prin mesaje plătite. Scopul direct ale acestor mesaje este stimularea
dorințelor clienților potențiali, și formarea asociațiilor pozitive în legătură cu produsul sau
compania promovată, scop care este atins prin folosința metodelor de manipulare psihologică
mai mult sau mai puțin subtile.
Publicitatea este o realitate absolută a zilelor noastre. Concepută ca metodă de
informare, publicitatea a evoluat tot mai mult spre domeniul economic iar astăzi o regăsim
pretutindeni:în cultură, în politică, în viaţa sportivă, în activităţile obişnuite etc. Aşadar,
publicitatea a ajuns să facă parte din existenţa noastră cotidiană.
Reclamele reprezintă un mod de discurs publicitar. Pentru ca o reclamă să aibă succes
este necesară cunoaşterea publicului ţintă şi a nevoilor lui. Reclamele beneficiază de structuri
publicitare subtile, rafinate, ce vizează percepţia şi emoţia audienţei.

19
 BIBLIOGRAFIE

1 .Balaure Virgil, Marketing, Editura Uranus, Bucureşti, 2004.

2. Durafour Daniel, Marketing şi acţiuni comerciale, Editura Economică, Bucureşti, 2006.
3. Pop Al. Nicolae, Marketing, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1997.
4. Popescu Ioana Cecilia, Comunicarea în marketing, Editura Uranus,Bucureşti, 2001
5. Sabou, Felicia – Marketing , Editura Risoprint, Cluj - Napoca, 2007
6. Stavre Ion, Reconstrucția societății românești prin audiovizual, , Editura Nemira,
București 2004
7. Zaharia, Radu ( coordonator ) – Marketing strategic, suport de curs, Editura ASE,
Bucureşti, 2000
8. https://www.historia.ro/sectiune/general/articol/cateva-lucruri-de-stiut-despre-reclame
9. https://ro.wikipedia.org/wiki/Publicitate

20