Patima curviei

Patima curviei îl subjugă şi îl coboară pe om la nivel de animalitate

făcându-l chiar inferior animalelor.
Este unul dintre cele mai mari păcate deoarece, potrivit Sfintei Scripturi,
“orice păcat pe care-l face omul este în afară de trup, dar cel ce curveşte
păcătuieşte în însuşi trupul său” (I Cor 6, 18) iar trupul nostru este “templu al
Duhului Sfânt” (I Cor 6, 19) “mădular al lui Hristos” (I Cor 6, 15). Trupul
nostru a fost “cumpărat” cu sângele lui Hristos şi nu mai este al nostru ci al lui
Dumnezeu. De aceea Sfântul Pavel ne îndeamnă: “Slăviţi dar pe Dumnezeu în
trupul vostru şi în duhul vostru”.
Mântuitorul ne atrage atenţia că şi poftirea este curvie (Mt 5, 28).

Formele curviei
- toate relaţiile trupeşti care au loc în afara căsătoriei,
- perversiunile sexuale,
- practicarea abuzivă şi perversă a relaţiilor sexuale în cadrul căsătoriei,
- autosatisfacerea (masturbarea),
- pornografia
- curvia din suflet şi minte: îndulcirea cu gândul păcatului.

Sfinţii Părinţi despre gravitatea păcatului:

 Sfântul Ioan Scărarul: “De nimic nu se bucură dracii aşa de mult ca
de urâtul miros al curviei”.
 Sfântul Grigorie Sinaitul: “Curvia este începătura, împărăteasa şi
stăpâna celorlalte patimi”.
 Sfântul Ioan Casian: “Curvia îl asaltează pe om din primul moment al
tinereţii şi nu se stinge decât după ce au fost distruse toate celelalte
patimi. Lupta împotriva curviei e mai crâncenă decât toate celelalte”.

Rădăcinile patimii

Dumnezeu este iubire. Omul se împlineşte prin iubirea faţă de Dumnezeu

şi semeni care ne duce la unire. Dumnezeu a sădit în om aceasta pornire spre
iubire, un dor infinit care nu poate fi împlinit decât în Dumnezeu.
Legătura bărbat-femeie este un exerciţiu al iubirii care înseamnă jertfă,
răbdare, renunţare la tine. Bucuria trăită în iubire este chezăşuire a Împărăţiei
cerurilor care este o Împărăţie a iubirii unde iubirea se revarsă către toţi (Nu se
mai însoară şi mărită). Cei care pot trăi aceasta de acum aleg fecioria.
Atracţia bărbat-femeie a fost sădită de Dumnezeu în vederea iubirii,
pentru a fi transfigurată. Bucuria iubirii se extinde şi la trup. Relaţia sexuală este
subordonată însă dimensiunii spirituale a dragostei, trebuind să fie precedată de
unirea duhovnicească (cununia) ce îi oferă sens şi valoare. Ea se împlineşte în
naşterea de prunci.
Diavolul perverteşte această energie pozitivă transformând-o în scop în
sine – din iubire rămâne numai plăcerea trupească – nu aduce împlinire, ci
sentimentul zădărniciei şi al goliciunii. Curvarul, ca orice pătimaş, nu e împlinit.
 Întâlnindu-se cu filavtia, egoismul, persoana celuilalt este redusă la un
obiect al plăcerii – taina celuilalt este redusă la trup – devine înlocuibil ca orice
obiect. (Filavtia duce la curvie, violenţă – instinctele promovate astăzi cu aşa
putere de mass-media.) Curvia distruge comuniunea.
Diavolul aduce războiul curviei punând înainte plăcerea trupească asupra
omului. Dumnezeu îngăduie aceste ispite pentru a ne ajuta să găsim calea cea
dreaptă către El.

Cauze declanşatoare ale războiului curviei: lăcomia pântecelui, somnul

peste măsură, judecarea semenilor, mândria, slava deşartă.

Terapia curviei

 Conştientizarea păcatului şi hotărârea de a nu-l săvârşi.

 Paza minţii – esenţială:
- sufletul să fie gata tot timpul ca un ostaş de strajă spre dracul curviei şi să se
apere de la primele atacuri ale acestuia (Pimen 14/ 168 – gândurile ca
mirosurile ce ne cheamă la cârciumă).
Apărarea constă în:
- rugăciune - chemând pe Dumnezeu în ajutor şi ţinând mintea ocupată
cu rugăciunea.
- să nu primim în suflet imagini erotice (internet, TV, reviste) –gunoaie
– diavolul se va folosi de ele pentru a le aduce în minte la rugăciune.
Primirea gândurilor, imaginilor înseamnă a-l ţine în braţe pe diavol şi a
curvi cu el (Pateric)
- să alungăm „amintirea trupului femeiesc” punând înainte chipul
mamei, surorilor, prietenei, etc., putrejunea care aşteaptă acel trup.
- slăvind pe Dumnezeu pentru frumuseţea făpturii (cei eliberaţi de
patimă).

 Înfrânarea trupească prin lupta împotriva lăcomiei care este maica

curviei şi împotriva somnului peste măsură.
 Dobândirea smereniei şi a curăţiei minţii prin lupta împotriva mândriei,
clevetirii şi osândirii aproapelui care sunt cauze ale curviei.
 Mărturisirea deasă a păcatelor şi a gândurilor în faţa duhovnicului.
 Împărtăşirea cu Sfintele Taine.

Sfântul Ioan Casian: „Dracul curviei nu încetează de a război pe om până

nu va crede omul cu adevărat că nu prin străduinţă şi nici prin osteneala sa, ci
prin acoperământul şi ajutorul lui Dumnezeu se izbăveşte de boala aceasta şi
se ridică la înălţimea curăţiei” (Filocalia I, p. 135).