UNIVERSITATEA PETROL şi GAZE PLOIEŞTI

MASTER: TEHNOLOGII AVANSATE ÎN INGINERIA ȘI PROTECȚIA MEDIULUI

Surse de apă şi tehnologii de purificare

PROIECT

Student: Toma Iuliana Florentina

Anul I,grupa 30202

Ploieşti 2018
 1. Definiție surse de apă

Apele reprezintă o resursă naturală regenerabilă, vulnerabilă şi limitată,

element indispensabil pentru viaţă şi pentru societate, materie primă pentru
activităţi productive, sursă de energie şi cale de transport, factor determinant în
menţinerea echilibrului ecologic. (1)

În mod obișnuit apa se găsește într-un circuit continuu.

Astfel, apa de suprafață din râuri, fluvii, lacuri, mări si oceane se evaporă
trecând în atmosferă sub formă de vapori si este cunoscută sub denumirea de apă
atmosferică. Sub această formă, apa circulă sau este purtată de curenții de aer, până
ajunge in zone cu temperatură mai scăzută, unde se condensează si cade pe
suprafața solului sub formă de ploaie, lapoviță sau ninsoare, formă denumită apă
meteorică.

Odată ajunsă pe sol, apa meteorică dacă întâlnește roci permeabile, le străbate
până în momentul când întâlnește un strat impermeabil la nivelul căruia se oprește,
formând apa subterană, care poate fi de două tipuri:

- ape cu nivel liber dacă se găsesc in primul strat acvifer, denumite și ape
freatice, denumirea utilizată mai ales pentru apele cu nivel liber de mică adâncime.

- ape captive, care se găsesc cuprinse între două straturi impermeabile. (2)

2.1Clasificarea apelor

Cantitatea de apă de pe Terra este de 1,38 miliarde de 3 Km . Ea se

repartizează în cinci rezervoare interconectate, al căror ansamblu constituie
hidrosfera.

Cele cinci mari rezervoare constituente ale hidrosferei sunt:

- apele de suprafaţă (oceanele, râurile)

- depozitele de gheaţă şi de zăpadă

- apele subterane

- atmosfera

- biosfera (3)
2.2 Geneza. Marea Azov

Marea Azov (sau Marea de Azov) este considerată de specialişti o anexă a

Mării Negre, alături de Limanul Nistrului sau Limanul Dunării (lacul Razelm).
Este separată de Marea Neagră prin Peninsula Crimeea şi „ascunsă“ între Ucraina
şi Rusia, având legătură cu Marea Neagră prin strâmtoarea Kerci.
Marea Azov are o suprafaţă de 11 ori mai mică decât Marea Neagră
(aproximativ 35.000 kilometri pătraţi) şi o adâncime de numai 14 metri - scria
Grigore Antipa, părintele oceanografiei româneşti, în cartea sa „Marea Neagră“
apărută sub egida Academiei Române în 1941. Strâmtoarea Kerci, adâncă de 8
metri, este canalul prin care are loc schimbul de apă dulce şi sărată, la fel ca în
Bosfor.

Marea Azov este alimentată de fluviul Don (în principal) şi de fluviul Kurban,
având o apă mult mai dulce decât Marea Neagră. Un curent de apă îndulcită,
superficial de până la 5 metri, se scurge din Marea Azov în Marea Neagră, iar sub
el un curent contrar de apă sărată aduce apa din Marea Neagră în Marea Azov. (4)

3.Principalele caracteristici.Proprități fizice și chimice.

Apa prezintă o serie de caracteristici deosebite, care se datorează, în principal,

tipului de legături chimice dintre moleculele sale si anume, legătura de hidrogen.
Dintre cele mai importante caracteristici ale sale enumerăm:

- Căldura specifică mare ceea ce face ca apa din mari si oceane să

reprezinte un motor important al climei terestre;

- Apa pură are pH neutru, însă atunci când dizolvă diverse substanțe pH-ul
ei se poate schimba (de ex. Apa de ploaie are pH ușor acid);

- Apa este, cu excepția mercurului, lichidul care conduce căldura cel mai
ușor ;

- Apa există in stare lichidă într-un interval larg de temperatură (0-100°C)

- Solvent universal, dizolvă o mare varietate de substanțe, caracteristica

extreme de important pentru orice formă de viață pe Pământ;

- Tensiunea superficială mare, adică este adezivă si elastică, formează

picături; această caracteristică este extrem de importantă în cazul fenomenului de
capilaritate, foarte important atât pentru organismele vii, cât și pentru mișcarea
apei in soluri;

- Singura substanță de pe Pământ care există in toate cele trei stări de

agregare, având, un rol important în redistribuirea energiei calorice în atmosfera
terestră;

- Apa este singura substanță de pe planetă care nu are densitate maximă in

stare solidă.(1)
4. Importanță.Floră și faună

Transformările geografice au făcut ca speciile mărilor de altădată să

supravieţuiască parţial în actualele mări.

De exemplu, în urma studiilor s-a dovedit că dintre cele 245 de specii de alge
superioare din Marea Mediterană, doar 206 s-au localizat în Marea Neagră şi doar
26 - în Marea Azov.

Antipa constata în urma studiilor că Marea Azov avea un habitat influenţat

total de vânturi şi de temperaturile oscilante. Valurile produse amestecă straturile
de apă până la fund. Apa Mării Negre este mai caldă decât cea din Marea Azov,
care este acoperită de gheaţă cam o treime din an.

Fauna este săracă în specii, dar bogată în indivizi, în principal aici

concentrându-se rămăşiţele vechii Mări Sarmatice cu apă salmastră. Dintre
speciile mediteraneene care au intrat aici la spargerea Bosforului au supravieţuit
doar cele de origine nordică. (4)

5. Știați că !

-Strâmtoarea Kerch leagă Marea Neagră de Marea Azov.

-Marea Azov este considerată de specialiști o anexă a mării Negre.(4)

- Suprafata mării Azov este impartita in doua, una apartinand Ucrainei si

cealalta apartinand Rusiei
6. Studiu de caz.Poluarea mării Azov.

Ecosistemele şi biodiversitatea
sunt periclitate în mod
îngrijorător la nivel planetar.
Din nefericire, nici ecosistemele
marine, cu precădere cele
costiere, nu fac excepţie.
Mediul marin este adesea
ameninţat de suprapopularea
anumitor zone costiere,
poluarea apelor estuarine şi
costiere de către ape uzate,
exploatarea resurselor naturale
şi hazarduri precum cutremure,
eroziune, inundaţii, specii
invadatoare, epidemii/epizootii. Asemenea probleme grave de mediu pot fi
abordate şi soluţionate într-o oarecare măsură la nivel local, naţional şi/sau
transfrontalier, în funcţie de jurisdicţia naţională asupra resurselor. Multitudinea şi
complexitatea aspectelor pe care le implică explorarea, exploatarea şi - mai recent -
necesitatea protecţiei mediului marin atestă şi confirmă importanţa acordată
dezvoltării ştiinţelor mării.
Cantitatea de metale, DDT si PCB( betanol policlorinat) a crescut în ultimii
ani, dar inexplicabil nivelul arsenului a scăzut. DDT-ul, o substanţă chimică
organică clorinată şi toxică, utilizata ca pesticid şi care persistă în mediu este încă
folosit, cu toate că a fost interzis.

Metale grele cum ar fi cadmiul, nichelul, arsenul, cuprul, plumbul, zincul

sau cromul, care cele multe provin din industria şi transportul pe uscat, sunt
chimicale periculoase care dezechilibrează balanţa sistemelor animale din mediu.

O altă substanţă chimică care are un efect negativ asupra florei şi faunei
Mării Azov este tributilina (TBT) care este folosită pe scară largă ca vopsea
rezistentă la apa pentru chila vaselor. S-a demonstrat că TBT produce modificări
sexuale melcilor de mare ( un tip de crustaceu ), întregi populaţii devenind de sex
feminin, deci puse în imposibilitatea de a se reproduce.

S-au descoperit produse alternative care nu au efecte adverse asupra florei şi

faunei, cum ar fi unul având la bază cuprul şi care este de 1000 de ori mai puţin
toxic pentru plante şi animale.

Organismele dăunătoare se reproduc în moluşte şi transmit omului

numeroase boli. Cea mai răspândită este bacteria Escherichia coli , care este
folosită ca un indicator al contaminării. Pentru a nu provoca boala ar trebui să
existe mai puţin de 230 E. colii la 100g de ţesut. Alte microorganisme care ridică
probleme pentru om sunt bacteriile Salmonella şi Staphyloccus care pot să apară în
crustacee, şi în climatele calde Vibrio parahaemolyticus. PBC-ul are un efect
cumulativ asupra vieţii din Marea Neagră. Ei sunt poluanţi industriali, toxici pentru
animale şi oameni.

Cele câteva zone umede răspândite în

lungul litoralului servesc ca filtre naturale,
care fixează poluanţii şi sedimentele din
râuri, dar care sunt şi ele afectate de
dezvoltarea urbană şi industrială, de
despăduriri, de poluările datorate
activităţilor agricole şi de deversările de la
activităţile industriale. Degradarea acestor
zone umede ar putea determina dispariţia
unui filtru natural foarte important, care se
interpune între apele continentale poluate şi apele Mării Negre.

Pierderile economice datorate poluării sunt din ce în ce mai mari. Numai

sectoarele turistic şi piscicol înregistrează pierderi de peste 500 milioane de dolari
anual. Nu poate fi evaluat însă costul zilelor de muncă pierdute datorită
îmbolnăvirilor produse de poluare, costul speciilor dispărute datorită poluării,
costul refacerii zonelor distruse prin poluare, etc.

Costul pe termen scurt al neluării nici unei măsuri ar putea depăşi în curând
1 miliard de dolari anual, pe termen lung, această cifră la nivelul întregii mări, fiind
mult mai mare şi aproape imposibil de calculat.
 Agricultura este un poluant major al apelor, atât ale celor ale Mării Azov, cât
şi ale apelor continentale de suprafaţă şi subterane din zonă. Practicarea agriculturii
intensive duce la infiltrarea în ape a îngrăşămintelor şi pesticidelor folosite.

O problemă importantă o reprezintă şi depozitarea şi aplicarea

îngrăşămintelor chimice. Depozitarea necorespunzătoare ( de obicei sub cerul
liber ) şi aplicarea lor excesivă conduce la scurgerea lor în râuri, la poluarea apelor
subterane şi la afectarea sănătăţii umane.

Cu toate că problema principală o reprezintă nutrienţii, există rapoarte care

informează că există şi poluare cu metale grele şi substanţe organoclorurate
(deosebit de toxice), dar care este limitată, de obicei, la zone bine definite, asociate
aşa numitelor „puncte fierbinţi” (zone restrânse, deosebit de poluate), situate pe
ţărm sau în imediata apropiere.

Pentru a evita poluarea Mării Negre s-au pus la cale o serie de acţiuni:

- conştientizarea şi diseminarea informaţiei prin mass-media (fluturaşi,

pliante despre nutrienţi, CD-uri de educaţie ecologică, emisiuni pe posturile
TV locale şi regionale);
- activităţi de lobby şi campanii (autorităţile locale trebuie să implice
grupările interesate şi publicul larg);
- participare publică (implicarea comunităţilor locale);
- educaţie ecologică şi instruire (organizarea unor întâlniri şi workshop-uri la
care să participe autorităţile locale şi fermierii);
lucrul în reţea şi parteneriat

- (organizaţii şi agenţii din domeniul apei, agricultura, Inspectoratul de

Sănatate Publică, consiliile locale şi judeţene, reţele de ONG-uri, etc.)
- monitorizare interactivă a proiectelor pilot; cercetare aplicată simplă pentru
procesarea datelor şi a informaţiilor recente despre cele mai bune tehnici;
- actualizarea inventarelor cu zone critice (care prezintă o mare cantitate de
nutrienţi. (5)
Bibliografie

1. Monica C., Hidrologie-note de curs, Ploiești 2015

2. Trâmbițașu, E. , Fizico-chimia mediului, Ediția a II a, Ed. Universității Petrol-

Gaze din Ploiești, 2008

3. Anca B., Interacțiunea substanțelor cu agenții din mediu-note de curs, Ploiești

2017

4. http://adevarul.ro/locale/constanta/marea-azov-mica-mare-neagra-si-a-anexat-
marea-neagra-un-lac-rusesc-1_5914634b5ab6550cb800789c/index.html

5.https://www.scribd.com/doc/75210769/Poluarea-Marii-Negre#download