UNIVERSITATEA BABEȘ-BOLYAI CLUJ-NAPOCA

FACULTATEA DE TEOLOGIE ORTODOXĂ

Artă Sacră – Conservarea, Restaurarea și Crearea Bunurilor

EXPERTIZA UNUI OBIECT DE PATRIMONIU

Icoana pe suport de lemn „Înălțarea lui Iisus”

Masterand
Dunca Gabriel

Cluj-Napoca
2022
Fig. 1. Icoana înainte și după restaurare

1
 Cuprins

1. Scurtă introducere .....................................................................................................3

2. Detalii de identificare a operei și alte detalii tehnice ..............................................4
3. Descrierea obiectului de patrimoniu ........................................................................5
4. Starea de conservare ..................................................................................................7
5. Operațiuni de restaurare ...........................................................................................9
6. Concluzii .....................................................................................................................12
7. Bibliografie .................................................................................................................12

2
 1. Scurtă introducere

Icoanele, așa cum vedem din etimologia cuvântului (εἰκών– imagine în oglindă, reprezentare
vie), sunt imagini, reprezentări fie ale lui Dumnezeu în Treime, fie ale Mântuitorului Iisus
Hristos, fie ale sfinților sau ale îngerilor. Ele împodobesc bisericile și casele noastre, nu doar
datorită caracterului lor estetic, ci și caracterului lor liturgic - pentru că, fiind imagini sacre, ne
dau sentimentul real al prezenței lui Dumnezeu sau a sfântului reprezentat în icoană.

Însă, concomitent cu trecerea timpului și cu expunerea la diverși factori, aceste obiecte de

patrimoniu își pierd din calitățile estetice inițiale, fiind necesară aplicarea unor tehnici de
conservare, restaurare. Într-o definiție cât mai sumară „Conservarea bunurilor patrimoniului
cultural vizează păstrarea şi transmiterea nealterată a acestora generaţiilor viitoare, împreună cu
mesajele spirituale, estetice, artistice, istorice, documentare sau ştiinţifice, pe care acestea le
poartă şi care se concretizează în principalele funcţii patrimoniale” 1

Prezenta lucrare are drept principal obiectiv stabilirea expertizei unui obiect de
patrimoniu, Icoana „Înălţarea lui Iisus” provenind de la Biserica „Pogorârea Sfântului Duh”,
construită în secolul XVII în satul Dretea, comuna Mănăstireni, județul Cluj2. În cele ce urmează,
voi aborda o sumară cercetare a acesteia, pornind de la detaliile de identificare a operei și până la
starea de conservare a acesteia, urmând ca mai apoi să analizez intervențiile de restaurare. Din
păcate, ținând cont de faptul că nu am avut acces la icoana a cărei expertiză face obiectul lucrării
de față, analiza este una mai mult teoretică.

1
Sandu ION, Metode și Elemente Implicate în Autentificarea Operelor de Artă,p. 521
2
Porumb 1998, p. 114.

3
 2. Detalii de identificare a operei și alte detalii tehnice

Fig. 2. Verso-ul icoanei, unde se pot observa detalii de identificare

Obiectul de patrimoniu Icoana ,,Înălțarea lui Iisus” are numărul de inventar 176 în cadrul
Complexului Național Muzeal ,,Astra” fiind supusă tehnicilor de restaurare conform aprobării
primite de la Ministerul Culturii, Cultelor și Patrimoniului Național. Aşa cum afirmă şi
cercetătorul Marius Porumb în Dicţionarul de pictură veche din Transilvania sec. XIII-XVIII, în
biserica de lemn de la Dretea se aflau icoane de sfârşit de secol XVIII, de unde se poate deduce
și perioada aproximativă din care face parte acest obiect de patrimoniu.
Suportul icoanei este din lemn de tei şi are următoarele dimensiuni: L=73,2 - 73,4 cm;
l=49 - 49,4 cm; gr=2,7 - 3 cm, iar traversa: L=47,5 cm ; l=4,6 - 6 cm; gr=2,5 cm.

4
 De precizat este faptul că icoana a fost realizată pe lemn cu sipet. Așa cum se poate
observa, starea obiectului de patrimoniu lasă de droit ca urmare a conservării defectuoase,
îmbătrânirii materialelor și a cleiului ( datând din secolul XIII), dar și a uzului liturgic.

3. Descrierea obiectului de patrimoniu

În cadrul obiectului de patrimoniu a fost reprezentată scena Înălțarea la cer a Domnului

nostru Iisus Hristos, cu toate că, așa cum se poate observa în Fig. 3.pe icoană se regăsește o
inscripție a cărei traducere din slavă înseamnă Pogorârea Sfântului Duh.

Fig. 3. Detaliu inscripţie faţă: Pogorârea Sfântului Duh

De menționat este și faptul că pe tunica Maicii Domnului este inscripționată o cruce cu

insemnele IC XC și NI CA, precum și anul 1877 (probabil anul în care lăcașul a fost sfințit).

Fig.4. Detaliu: cruce cu însemnele IC XC și NI CA și anul 1877

5
 Din punctul de vedere al registrelor, în cel superior este reprezentat Iisus ( la dreapta Sa
Arhanghelul Mihail, iar la stânga Arhanghelul Gavriil). În registrul inferior este reprezentată
Maica Domnului, la dreapta Ei Sfântul Petru, la stânga, Sfântul Pavel, iar în fundal se identifică
apostolii.

Din punct de vedere cromatic, se poate observa că domină verdele, roșul, ocrul, negrul,
dar și foița aurie.

Veșmântul lui Iisus este reprezentat de o tunică de culoare roșie-cărămizie. De asemenea,

deasupra veșmântului se identifică omoforul pictat în ocru.

Maica Domnului poartă o tunică gri cu nuanțe de verde, nuanța ocru fiind vizibilă la
mâneci și în zona gâtului. Deasupra tunicii poate fi observant maforionul de culoare roșu-
cărămiziu cu blicuri de culoare neagră.

Veșmintele celor doi arhangheli sunt de culoare roșie, aripile fiind pictate în roșu-
cărămiziu, cu decor liniar negru.

Sfinții Petru și Pavel poartă veșminte în care domină roșul, ocrul și verdele. Aureolele
apostolilor sunt de culoare roşie, iar fondul întregii scene este pictat în ocru. Pe aureola lui Iisus
Hristos, a Maicii Domnului și pe cea a arhanghelilor se regăsește foiță aurie.

De precizat este faptul că fiind o icoană în sipet se regăsește motivul funiei unde este
prezentă întreaga gama cromatică utilizată în redarea scenei, iar zona marginală este pictată în
culoarea roșu-cărămiziu.

Având în vedere structura compozițională, cromatica specifică, precum și ductul liniei

sau caracterul desenului, putem încadra icoana ca fiind realizată în tehinica rusticizată 3specifică
Transilvaniei.

3
Ionescu 2009a, Icoane, pl. 115, p. 59.

6
 4. Starea de conservare

Factorii ce au condus la degradarea obiectului de patrimoniu( uz liturgic, conservare

defectoasă, accidente) au generat o serie de alte elemente ( fisuri, crăpături, murdărie
superficială, curbarea panoului etc.) ce necesită lucrări de restaurare.

Concret, icoana prezenta urme de praf, murdărie superficială, aderentă şi ancrasată pe

întreaga suprafaţă, datorită condiţiilor improprii de păstrare. Panoul, constituit din două planşe pe
verticală, a dobândit o curbură (Fig. 5).

Fig.5. Cantul inferior al icoanei

Se poate observa tendinţa de detaşare a planşelor în partea superioară şi inferioară -

marginal, fiind vizibile fragmente de câlţi, acolo unde straturile picturale nu s-au păstrat.

Fig. 6. Detalii față înainte de restaurare

7
 Pe suprafaţa pictată, panoul prezintă fisuri, zgârieturi, desprinderi, lacune ale straturilor
picturale, ale peliculei de culoare, uzură funcţională, aglomerări şi îmbruniri ale vernis-ului, uz
liturgic. Pe cantul inferior al panoului se observă o arsură şi urme de fum ce provin de la
lumânare.

Fig. 7. Detalii față înainte de restaurare

Traversa, în formă de coadă de rândunică, este încastrată parţial în panoul de lemn,

lăsându-se să se vadă furnirul folosit pentru fixarea acesteia. Atacul de Anobium punctatum este
prezent atât pe cele două planşe, cât şi pe traversă.

Fig.8. Detalii traversă înainte de restaurare

8
 5. Operațiuni de restaurare

În urma analizării elementelor ce necesită intervenții de restaurare, se stabilesc prioritățile și

măsurile ce urmează a fi aplicate în funcție de starea în care se află obiectul.
Într-un prim pas este necesară curățirea mecanică superficială prin desprăfuire cu o pensulă
cu păr moale, evitând zonele afectate, apoi îndepărtarea cepului din lemn, îndepărtarea
depunerilor de ceară (Fig. 8).4

Fig.8. Îndepărtarea depunerilor de ceară

Ulterior, este necesară consolidarea profilactică a straturilor picturale cu o soluţie de clei

de iepure 3% şi adaos de conservant, acid salicilic 1%, consolidarea propriu-zisă a straturilor
picturale cu o soluţie de clei de iepure 6%, presarea la cald cu spatula electrică prin intermediul
foliei de melinex, presarea la rece cu bucăţi de marmură şi săculeţi cu nisip,curăţirea verso-ului
cu ajutorul unui amestec pe bază de alcool etilic, terebentină, ulei de in, amoniac şi apă (soluţia
1), însoţită de curăţirea mecanică.
Următorul pas constă în degresarea prin injectare cu alcool etilic a fisurii provocate de
nodul din structura lemnului, a spaţiului existent între cele două planşe, urmată de consolidarea

4
Ionescu ALINA, Conservarea și restaurarea icoanelor din colecțiile Muzeului ,,Astra”, Editura ,,Astra Museum”, Sibiu, 2010, p.56

9
prin injectare cu clei de piele 6% şi chituirea cu amestec de clei, câlţi, rumeguş şi pigment,
urmată de chituirea ori9ficiilor de prindere pe verso-ul icoanei, de unde s-a scos singurul cep de
lemn, s-a realizat prin introducerea unor tije mici de lemn înmuiate în chit format din clei de
piele 6%, câlţi, rumeguş şi pigment brun.
Curăţirea straturilor picturale a constat în înmuierea stratului de murdărie şi vernis, în
subţierea selectivă şi în egalizarea acestuia din urmă cu un amestec de acetat de etil -
dimetilformamidă; acetatul de etil este un solvent mediu, iar dimetilformamida se comportă ca
un decapant.5

Fig. 9. Detaliu față înainte de curățire Fig.10. Detaliu față după curățire

5
Ibidem, p.57

10
 Fig. 11. Ansamblu față după curățire
Vernisarea s-a făcut cu vernis pe bază de răşină naturală (dammar) în esenţă de
terebentină (12%), prin pensulare, după încălzirea suportului cu ajutorul lămpii.6

Fig. 12. Ansamblul față-verso după restaurare

6
Ionescu 2009b, Restaurarea, pp. 243-252.

11
 6. Concluzii

Timpul poate fi definit ca fiind unul dintre cei mai temători dușmani ce își lasă amprenta
asupra unui obiect. Zi după zi, an după an ne degradăm, noi ca ființe asemeni obiectelor de artă,
însă este necesar a conștientiza acest fapt și de a lua măsuri pentru împedicarea acestui proces,
tocmai pentru a putea lăsa generațiilor viitoare o fărâmă din istoria patrimoniului.

Dorinţa de a înţelege procesul de restaurare, de a cunoaşte trecutul icoanelor şi, prin el,
povestea fiecărei piese ca individualitate proprie, este unul din impulsurile care ne aduc în
preajma lor. A expertiza un obiect de patrimoniu înseamnă a valorifica și a aduce la lumină
starea de spirit și atmosfera unor vremuri demult apuse.

7.Bibliografia

1. Ionescu ALINA, Conservarea și restaurarea icoanelor din colecțiile Muzeului ,,Astra”,

Editura ,,Astra Museum”, Sibiu, 2010
2. Ionescu 2009a, Icoane
3. Ionescu 2009b, Restaurarea
4. Porumb 1998, p. 114.
5. Sandu ION, Metode și Elemente Implicate în Autentificarea Operelor de Artă,p. 521,
varianta pdf
6. Imagini preluate din Conservarea și restaurarea icoanelor din colecțiile Muzeului
,,Astra”

12