Introducere în psihanaliză.

Concepte fundamentale - teoretice și clinice

Prof. Augustin Cambosie

Cursul 1

Ce este psihanaliza?

Pentru a înțelege ce este psihanaliza, care este modul de funcționare a logicii

psihanalitice, vom stabili în raport cu ce a apărut psihanaliza. Este vorba despre
raportul normalitate/anormalitate.

1.1. Normalitate vs anormalitate

V-ați pus vreodată întrebarea ce este anormalitatea? Mai precis, cât de grav trebuie să fie
anormalul, ca să devină boală psihică? Și cine stabilește asta? Normalitatea și anormalitatea
reprezintă convenții sociale care se aplică unui anumit context socio-cultural și suferă
influențe geografice, economice și/sau ale factorului timp.

Prin context social înțelegem un anumit nivel social, profesional, economic, educațional, etc.
. De exemplu, ca sintagmă de aplicare a normalității, între un psiholog de 50-60 de ani din
România și un psiholog din același segment de vârstă din SUA există diferențe date, pe de
o parte de culturalitate, iar pe de altă parte de zona geografică, ceea ce ține de socio-cultural.
Sau, legat de factorul timp, oare normalul/anormalul din 2020 este același cu acela din
vremea lui Freud? Puțin probabil.

O să vă dau un exemplu din alt domeniu ca să înțelegeți care este presiunea și logica
societății în raport cu individul. Am să vă vorbesc un pic despre diabet. Diabetul are o limită
de normalitate dată de valoarea glicemiei în sânge. În urmă cu 25-30 de ani limita de

1
Introducere în psihanaliză.
Concepte fundamentale - teoretice și clinice
Prof. Augustin Cambosie

normalitate a glicemiei bazale era la 140mg/dL. Dacă glicemia era mai mare de 140 exista
riscul de diabet. Numai că industria farmaceutică produce medicamente care trebuie
vândute, ori rata de creștere a numărului de diabetici nu e atât de mare câte pastile pot
produce fabricile de medicamente. Motiv pentru care au apărut studii care au dovedit clar
că și sub valoarea de 140 a glicemiei riscăm să devenim diabetici. Primul pas a fost să se
coboare valoarea glicemiei la 120. În aceste 20 de unități s-au încadrat milioane de oameni
care, brusc, la recoamdarea medicului, au avut nevoie de medicamente. Se pare că nu a fost
de ajuns. Noi studii au arătat că valoarea normală a glicemiei este 110, iar recent se pare că
s-a convenit o valoare a normalității glicemiei la 100 mg/dL .

În aceeași ordine logică decurg lucrurile și când vine vorba de sănătatea psihică. Medicația
psihotropă înlătură din simptome, dar nu se pune problema vindecării suferinței bolnavului.
Pe de altă parte asistența psihiatrică are alte standarde de funcționare după cum bolnavul
trăiește într-o țară mai săracă sau mai bogată.

Fig.1

2
Introducere în psihanaliză.
Concepte fundamentale - teoretice și clinice
Prof. Augustin Cambosie

Când vorbim de normalitate și anormalitate, avem o sintagmă globală care poartă numele
de „curba lui Gauss” (fig.1). S-a observat că dacă lotul este omogen repartizat (de exemplu
populația unei țări) și aplicăm câteva instrumente de măsurare a aptitudinilor, a structurii
psihice, etc., cei mai mulți dintre subiecți se vor încadra în mijlocul curbei, iar cei mai puțini
se vor afla în cele două margini ale curbei, care margini reprezintă excepțiile. Așadar, în
mijlocul curbei, unde se va situa grosul, avem ceea ce se numește normalitate, iar în
marginile ei, excepțiile. Cei încadrați în extrema dreaptă a curbei lui Gauss sunt persoanele
geniale, hipercompetente, hipercontrolate, iar persoanele încadrate în stânga curbei sunt
persoanele problemă, retarzii, psihoticii. Societatea are un scop nedeclarat să scape atât de
persoanele din extrema dreaptă, cât și de cele din extrema stângă a curbei, pentru că și unii
și alții încurcă în aceeași măsură. Cu aceia din dreapta curbei lui Gauss societatea se poate
înțelege perfect pentru că ei reprezintă o regulă, sunt funcționali, competenți, răspund unor
criterii de performanță, dar pun întrebări și ridică probleme, în timp ce persoanele din stânga
curbei nu pot fi folositori societății și, de asemenea, ridică probleme. Modalitatea prin care
societatea a înțeles să se protejeze de persoanele de excepție este de a le exclude sau a le
izola. Bolnavii psihic nu au voie să interfereze cu lumea normală, societatea fiind un garant
al normalității. Dar când un bolnav psihic se află în societate, cine hotărăște în ce parte a
curbei lui Gauss se poate situa o persoană? În ce privește boala psihică, acest reprezentant
al societății este psihiatrul. În primul rând, medicii psihiatri eleborează un diagnostic.
Diagnosticul este o etichetă care poartă conotația de convenție socio-culturală. El este
formulat cu intenție într-un limbaj cât mai greu accesibil, tocmai pentru ca pacientul să nu
aibă acces la el, diagnosticul folosind numai la schimbul de informații dintre specialiști. Rolul
său este de a atrage atenția asupra unei tulburări existente (chiar și atunci când ea nu mai
prezintă simptome vizibile), în ansamblu de a funcționa ca un judecător care face împărțirea
între normal și anormal.

3
Introducere în psihanaliză.
Concepte fundamentale - teoretice și clinice
Prof. Augustin Cambosie

Psihologul este avocatul pacientului. El îl preia pe pacient cu diagnosticul și gradul de pericol

social sau de autovătămare pe care îl prezintă acesta și încearcă să îl ajute să fie mai
adaptat, să îi normalizeze elementele de dezadaptare.

Ambele meserii sunt necesare și între ele trebuie să existe o colaborare fără de care nu
funcționează nici schema socială, nici relația noastră cu pacienții.

Concluzie:

Termenul de normalitate/anormalitate reprezintă o convenție socială variabilă în funcție de

factorul timp (istoric) și de cel geografic (locație).

1.2. Ce este psihanaliza?

Psihanaliza este regina formelor de psihoterapie, dar psihanaliza nu este prima formă de
psihoterapie cunoscută în istoria asistenței psihice. Prima formă de psihoterapie a fost
hipnoza. Argumentul cel mai important constă în faptul că Sigmund Freud a debutat făcând
hipnoză.

Prima caracteristică a lui Sigi, cum îl alinta mama sa pe Freud, era ambiția. Freud a fost copilul cel
mai mic al unei familii de evrei din Moravia. Împreună cu familia sa, Sigi s-a mutat la Viena unde a
încercat să-și facă o carieră medicală într-o lume medicală unde apele erau demult împărțite, locurile
date, profesorii bătuți în cuie, așa cum funcționează de obicei o lume medicală bine așezată. Era
foarte greu să-ți faci un nume în această lume și existau puține modalități de a reuși. Freud a profitat
de prietenia sa cu Josef Breuer, un profesor de viță nobilă, rasat, cu avere, cu sanatoriu și cu o
nevastă bogată. Putem spune că Breuer l-a „înfiat” pe Freud. Într-o zi, pe când Freud era invitat
acasă la Breuer, a început o discuție despre una din pacientele lui Breuer. Ascultând relatarea
profesorului, Freud are o iluminare bruscă și sesizează că, între Breuer și pacienta sa există o relație
afectivă. Un afect puternic care se descarcă în relația lor, dar care vine din altă parte. (în acest sens,
vă rog să citiți cartea lui S. Freud „Studii asupra isteriei” – cazul Anna O.)

4
Introducere în psihanaliză.
Concepte fundamentale - teoretice și clinice
Prof. Augustin Cambosie

Vreau să precizez că pe vremea lui Freud noțiunea de psihiatrie nu exista. Domeniul psihiatriei
era subsumat neurologiei, iar Freud era neurolog. Existau, în schimb, psihologi. În acea epocă
psihologia traversa o perioadă numită „etapa psihofizică”.

Aflat pe linia vieții sale profesionale, Freud află că, la Paris, profesorul J.M.Charcot vindecă
prin hipnoză automatismele motorii asociate unor diagnostice legate de isterie. După cum
știm, în anii 1900 isteria era tratată în ramura neurologiei, dar se cunoșteau foarte puține
lucruri despre ea. Acum știm că isteria este o tulburare care are două caracteristici esențiale:
în primul rând poate să mimeze sau să semene cu orice altă boală, și în al doile rând, nu are
un determinism somatic. Însă psihologia, pe vremea lui Freud se baza pe neurologie și
psihofizică, iar o astfel de boală, care nu avea o cauză și o manifestare motorie, era foarte
greu de acceptat și de conceput.

Oficial, Freud se duce la Charcot ca să învețe să hipnotizeze, neoficial este atras de categoria
bolnavilor de isterie. Este atras de domeniul inexplicabilului. Cea mai reprezentativă experiență a lui
Freud este cea cu P. Janet, mâna dreaptă a profesorului Charcot. Janet a scris în acea perioadă o
carte numită “Automatismele psihologice”, în care vorbește despre inconștient. Janet găsește locul
inconștientului, modul în care conținutul inconștientului funcționează în dinamica psihică și face
legătura cu automatismul motor.

Freud, care era o personalitate de o înaltă erudiție, știa despre inconștient de la Aristotel, însă despre
conținutul inconștientului a aflat de la Janet. După asta, Freud se întoarce la Viena, iar in discuțiile
sale cu Breuer despre cazul Anna O. (pe numele ei real Bertha Pappenheim), în mintea lui Freud au
loc numeroase declicuri și îi reapare, ca un insight cu o valoare extraordinar de mare, partea de
funcționare a inconștientului. Cei care au citit cazul Annei O. știu că, în delirul ei, aceasta are senzația
că a rămas însărcinată cu medicul ei. Și atunci, Freud s-a întrebat: de ce o femeie are pretenția că a
rămas însărcinată cu un barbat, când, în realitate, nu a avut nici o relație cu acesta și nici nu este
însărcinată cu altcineva ? Ce se întâmplă ? Cine îi joacă feste ?

Freud leagă elementele la care avea acces și descoperă - ca funcționalitate - acea zonă
extraordinară a inconștientului și construiește o matrice psihologică a aparatului psihic bazată pe
teoria inconștientului. Este vorba de psihanaliză.

5
Introducere în psihanaliză.
Concepte fundamentale - teoretice și clinice
Prof. Augustin Cambosie

Raportul cu care Freud uimește pe toată lumea este următorul: psihicul arată ca un aisberg, în care
10% reprezintă conștientul, ceea ce se vede cu ochiul liber, partea de deasupra apei a aisbergului,
iar restul de 90% este reprezentat de inconștient, partea aisbergului care se află în apă și care nu se
vede cu ochiul liber.

În “Introducere în psihanaliză” Freud face o metaforă extraordinară și spune că, în istoria omenirii,
narcisismul uman a fost zdruncinat de trei ori, atât de tare încât a simțit nevoia să se apere:

1. când Galileo Galilei a spus că pământul nu este centrul universului, iar societatea a reacționat
imediat și l-a ars pe rug;
2. când Ch. Darwin a spus că nu ne tragem din Dumnezeu, ci din maimuțe, iar consecința a fost
că și astăzi există țări unde Darwin este interzis în școli;
3. când Freud a spus că nici in mintea noastră nu suntem stăpâni. Ceea ce controlăm este
conștientul - în proporție de 10% - iar ceea ce ne este imposibil de controlat este inconștientul
- în proporție de 90%.
Cum a reacționat umanitatea ?

L-a primit pe Freud cu revoltă și opoziție. Teoria lui Freud spune că suntem guvernați de forțele
instinctuale, care scapă de sub controlul nostru.

Psihanaliza, pe parcursul istoriei sale, a avut o trăsătură comună, și anume criza. De când a apărut
ca teorie, de la Freud și până astăzi, psihanaliza s-a aflat în criză.

Psihanaliza s-a creat în capul lui Freud dintr-o criză. Din criza omului Freud, care a dorit să-și facă
un brand și un nume. Psihanaliza a fost primită cu ostilitate și pusă sub semnul îndoielii, ceea ce a
determinat-o să se afle în criză încă de la început. Apoi psihanaliza s-a spart în mai multe direcții și
au apărut școlile de psihoterapie, care s-au dezvoltat absolut toate din psihanaliză.

Ce se înțelege prin psihanaliză?

1. Psihanaliza este o teorie a aparatului psihic care ține cont de existența inconștientului. O
teorie explicativă a modului de funcționare a aparatului psihic.
2. Psihanaliza este o metodă de tratament și de intervenție asupra aparatului psihic.

6
Introducere în psihanaliză.
Concepte fundamentale - teoretice și clinice
Prof. Augustin Cambosie

3. Psihanaliza este o concepție umanistă care interferează cu toate demersurile, subcapitolele

și elementele umanului. Nici o altă concepție nu a influențat gândirea umană atât de global.
Nici măcar teoria relativității.

De exemplu, nu cred că s-au scris romane pornind de la teoria relativității, dar romane de dragoste
pe matricea de explicație psihanalitică s-au scris cu siguranță. Toate romanele de dragoste cu succes
la public sunt scrise tocmai pentru că pun pe rol o parte de pulsionalitate care există în noi toți și pe
care dorim să o confruntăm cu ceva din exteriorul nostru, cu ceva prin care să ne dovedim că ceea
ce simțim este real, pentru că au simțit și alții la fel ca noi.

Prevalența funcției inconștientului în cadrul activității psihice ține de psihanaliză. S-a dovedit că nu
există domeniu în care teoria psihanalitică să nu intervină și nu vorbim doar de domeniul științelor
medicale unde impactul a fost major. De exemplu, DSM-ul este un manual de diagnostic și statistică
medicală care a fost făcut de americani, de marile concerne de producători de medicamente și are
ca scop punerea unor diagnostice cât mai precise. De la a treia ediție, conceptele diagnostice din
DSM sunt construite numai în sens psihodinamic.

Ce inseamna psihodinamic ?

Teoria conflictului, lupta dintre conștient și inconștient. Psihodinamic este un alt termen al
funcționării de tip psihanalitic.

Concluzie:

1. Psihanaliza a apărut și s-a dezvoltat într-un context de criză atât metodologică, cât și
spirituală.

7
Introducere în psihanaliză.
Concepte fundamentale - teoretice și clinice
Prof. Augustin Cambosie

2. Introducerea conceptului dinamic de inconștient și regândirea în funcție de acest

concept a funcționării reprezintă contribuția majoră pe care psihanaliza o aduce în
contextul gândirii umaniste.
3. Psihanaliza acoperă o plajă foarte vastă, de la o concepție umanistă spre o teorie
explicativă a modului de funcționare a aparatului psihic, cuprinzând inclusiv o metodă
de intervenție și tratament asupra aspectelor dezadaptative apărute în funcționarea
psihicului.