Matematica si lumea inconjuratore

La prima vedere, matematica nu pare să aibă o legătură directă cu viaţa.

Între ştiinţele cu care ne-am obişnuit, matematica pare a fi domeniul cel mai
abstract, care nu furnizează decât unele instrumente pentru descrierile
ştiinţifice ale fenomenelor fizice, instrumente considerate de multe ori, mai
ales de nespecialişti, mult prea diferite de realitatea concretă. Însă nu este aşa.
Cea mai mare parte a proceselor care se petrec în natură au primit deja
descrieri matematice. Teorii precum cea a gravitaţiei formulate de Isaac
Newton şi rafinate de Albert Einstein, teoria electromagnetismului, formulată
prin contribuţia decisivă a lui Maxwell, sunt exemple în care contribuţia
matematicii este esenţială.

Matematica şi lumea organismelor vii

Totuşi matematica a pătruns foarte mult şi în domeniile „rezervate”
altădată biologiei.
Prezenţa ei s-a făcut simţită mai întâi prin descrierile foarte bune pe
care le-a oferit pentru structura şi dinamica populaţională a unor
specii, de exemplu pentru descrierea modului cum evoluează raportul
cantitativ între speciile de prădători şi cele care constituie prada, în
ecosisteme dintre cele mai variate.
Treptat, modelarea matematică a pătruns în tot mai multe domenii ale
biologiei, ajungând să ofere numeroase modele capabile să descrie
forma celulelor, multiplicarea celulară sau dinamica proceselor
specifice vieţii celulare.
În general, pe baza observaţiilor referitoare la unele fenomene din
realitate, matematica oferă modele, un fel de „construcţii” matematice
exprimate prin anumite colecţii de variabile şi de regulile care
guvernează valorile acestora.
Intenţia este aceea de a fixa, prin intermediul descrierii matematice,
„comportamentul” unui sistem, în cazul acesta un „sistem” viu.
Odată elaborat, modelul matematic asociat acestui sistem viu poate fi
testat, în variate situaţii, şi poate fi particularizat sau îmbunătăţit, după
caz, prin rafinarea regulilor pomenite mai sus, prin ajustarea unor
parametri sau chiar prin introducerea altor variabile
. Până la urmă, prin verificări şi modificări repetate, modelul poate
deveni unul de încredere, un „instrument” ce poate anticipa destul de
bine viitoarea comportare a sistemului, în diverse situaţii.
Aşadar, în timp ce biologia urmăreşte să ofere descrieri şi explicaţii ce
vizează fenomenele lumii vii, matematica poate intra în jocul ei,
oferind „sursele” ce furnizează modele de predicţie pentru structura şi
comportamentul organismelor vii.
În fine, trebuie spus că utilitatea acestor descrieri matematice privind
lumea vie nu ţine doar de concizia şi claritatea limbajului matematic,
care surprinde cumva „esenţa” dinamicii fenomenelor. Când modelele
matematice sunt suficient de adecvate „realităţii”, ele se dovedesc
folositoare prin faptul că oferă prognoze bune privind evoluţia viitoare
a proceselor.