- PORTOFOLIU

DERMATOLOGIE-

JEMINSCHI ANDREEA-ALEXANDRA

-STRATURILE+FUNCŢIILE PIELII-
Straturile pielii
-Stratul exterior

Epiderma—stratul exterior al pielii— este o bariera de protectie fizica, aproape la fel de groasa
ca o coala de hartie. Portiunea superioara a epidermei este cunoscuta sub numele stratum
corneum. Este compus din celule numite cheratinocite care produc o proteina dura numita
cheratina, formand un scut exterior flexibil. Cheratinocitele mor pe masura ce  alte celule vii mai
tinere din partea inferioara a epidermei cresc de jos catre suprafata. In cele din urma, celulele
vechi sunt exfoliate sau cad. Acest ciclu continuu reinnoieste complet suprafata pielii
aproximativ o data pe luna.

Din copilarie pana la varsta adulta, pielea se afla intr-un proces constrant de reinnoire.

Epiderma joaca un rol cheie in protejarea impotriva radiatiilor solare, in special celulele
pigmentate numite melanocite care sunt situate in partea de jos a epidermei. Aceste celule produc
melanina sau pigmentul care coloreaza pielea si ajuta la protejarea impotriva radiatiilor
ultraviolete. Atunci cand sunt expuse la lumina soarelui, melanocitele produc pe banda rulanta
mai multa melanina, iar pielea se inchide la culoare pentru a proteja impotriva deteriorarii
ulterioare.

In cazul in care melanocitele se transforma in celule canceroase, boala se numeste melanom.

-Stratul de mijloc

Dermul se afla direct sub epiderma. Este un strat mai gros care contine colagen, vase sangvine si
limfatice, nervi, foliculi de par si glande care produc transpiratie si sebum. Vasele de sange din derm se
dilata sau se contracta pentru a mentine o temperatura constanta a corpului. Celulele albe patruleaza
dermul pentru a lupta cu microbii care reusesc sa patrunda prin epiderma. Celule numite fibroblaste
secreta colagen, care confera pielii rezistenta si fermitate. Fibrele de elastina din derm care contin
proteine confera pielii elasticitatea.

-Stratul cel mai profund

Tesutul subcutanat, care este alcatuit din tesut conjunctiv si grasime, se afla pozitionat intre derm
si muschii sau oasele aflate sub acesta. Si acest strat contine vase de sange si celule albe care
lupta impotriva infectiilor, dar nu in aceeasi masura ca dermul. Grasimea din stratul subcutanat
inmagazineaza substante nutritive si izoleaza si protejeaza muschii si oasele.

pigmentate numite melanocite care sunt situate in partea de jos a epidermei. Aceste celule produc
melanina sau pigmentul care coloreaza pielea si ajuta la protejarea impotriva radiatiilor
ultraviolete. Atunci cand sunt expuse la lumina soarelui, melanocitele produc pe banda rulanta
mai multa melanina, iar pielea se inchide la culoare pentru a proteja impotriva deteriorarii
ulterioare.
Funcţiile pielii
-Funcția de apărare, împiedică pătrunderea unor agenți patogeni în organism (bacterii,
substanțe toxice, radiații)

-Funcția termoreglatoare constă în menținerea unei temperaturi constante a corpului, pentru

evitarea supraîncălzirii.
Pielea:
– elimină toxinele şi apa în exces;
– contribuie la menţinerea constantă a temperaturii organismului;
– previne supraîncălzirea prin evaporarea transpiraţiei;
– favorizează încălzirea corpului prin contracţia muşchilor erectori, anexaţi firului de păr.

-Funcția de apărare față de razele ultraviolete. La om, stratul cornos absoarbe și reflectă
cam 50% din radiații. Absorbirea radiațiilor se realizează prin pigmentul din piele numit
melanină producând bronzarea pielii. La o expunere extremă la aceste radiații se poate produce
cancerul de piele.

-Pielea ca rezervor de celule embrionare– această funcție este folosită de chirurgie în

transplanturi.

-Funcția imunologică a pielii este realizată de celulele Langerhans din piele.

-Funcția de organ de simț este una din funcțiile de comunicare a pielii cu mediul
înconjurător, aceasta fiind îndeplinită de receptorii:
de durere (fiind până la 200/cm2),
de presiune (corpusculii Vater-Pacini),
termoreceptorii (corpusculii Krause),
receptorii la întindere (corpusculii Ruffini),
receptorii tactili sunt mai deși la buze, degete, limbă, mamelon, organele genitale externe
(corpusculii Meissner și celulele Merkel).

-Funcţia de respiraţie constă în absorbirea oxigenului şi elimina¬rea bioxidului de carbon. La

copii, difuzia gazelor prin capilarele dilatate ale pielii este amplificată. In comparaţie cu
respiraţia pul¬monară, pielea absoarbe 1/180 parte oxigen şi elimină 1/90-1/65 parte bioxid de
carbon. De pe suprafaţa pielii se evaporă zilnic cir¬ca 800 g apa, ceea ce depăşeşte de 2—3 ori
posibilităţile plămâni¬lor.
Absorbţia apei și a substanţelor chimice solide de pe tegumentele normale aproape că nu are loc.
Solvarea unor substanţe în filmul hidrolipidic (rezocrină, sulf, acid salicilic și acid boric, oxid de
plumb, clorură de fier, mercur, cloroform, pirogalol etc.) simplifică absorbţia percutană. Gradul
de absorbţie în diferite regiuni cutana¬te depinde de starea mantalei acide, capacitatea de buffer
a pielii şi de prezenţa folictililor pilosebacei. Astfel, pielea palmară şi planta¬ră, unde glandele
sebacee lipsesc şi stratul cornos este compact, posedă capacităţi de absorbţie minime.
-Comunicare: pielea reflectă anumite stări emoţionale prin schimbarea coloraturii (palidă,
roşie) şi de asemenea semnalizează prezenţa unei boli (tegumentul icteric din hepatite).