DOCUMENT DE POZIŢIE AL ROMÂNIEI

CAPITOLUL 4 – LIBERA CIRCULAŢIE A CAPITALURILOR

POZIŢIA GENERALĂ
România acceptă în întregime acquis-ul comunitar privind Capitolul 4
– Libera circulaţie a capitalurilor, în vigoare la data de 31 decembrie
1999, şi va lua măsurile necesare pentru implementarea efectivă a
acestuia până la data aderării, cu excepţia achiziţionării terenurilor de
către persoane fizice străine, pentru care România solicită o perioadă
de tranziţie.
România şi-a asumat unilateral data de 1 ianuarie 2007, ca ipoteză de
lucru pentru încheierea pregătirilor de aderare la Uniunea Europeană.
Infrastructura instituţională necesară implementării acquis-ului va fi
completă şi funcţională la data aderării României la Uniunea
Europeană. România este pregătită să examineze în continuare
dezvoltarea legislaţiei comunitare, intrată în vigoare după data de 31
decembrie 1999 şi să informeze sistematic Conferinţa pentru Aderare
sau Consiliul de Asociere cu privire la legislaţia şi măsurile de
implementare adoptate pentru aplicarea noului acquis sau, dacă va fi
cazul, cu privire la dificultăţile care ar putea să apără în transpunerea
noului acquis.
România face trimitere, cu privire la acest capitol, la informaţiile
furnizate în cursul procesului de examinare analitică şi este de acord
să continue transmiterea acestora Statelor Membre ale Uniunii
Europene.
România solicită o perioadă de tranziţie de 15 ani de la data aderării
sale la Uniunea Europeană pentru liberalizarea regimului dobândirii,
de către persoanele fizice străine, a terenurilor din România cu
destinaţie agricolă şi forestieră, a celor aflate permanent sub luciu de
apă, precum şi a altor terenuri aflate în extravilan şi, respectiv, de 5
ani pentru liberalizarea regimului dobândirii terenurilor situate în
intravilan.
România va liberaliza treptat circulaţia capitalurilor, respectând
angajamentele asumate prin Acordul european. Măsurile de liberalizare vor
intra în vigoare până la data aderării României la Uniunea Europeană.
România este pregătită să aplice acquis-ul privind sistemele de plăţi şi
reglementările privind prevenirea utilizării sistemului financiar în scopul
spălării banilor, până la data aderării.

CADRUL JURIDIC ŞI INSTITUŢIONAL

A. LIBERA CIRCULAŢIE A CAPITALURILOR
România se angajează să liberalizeze circulaţia capitalurilor, în
conformitate cu acquisul comunitar aferent liberei circulaţii a capitalurilor,
care constă din: Articolele 56–60 din Tratatul privind înfiinţarea Comunităţii
Europene, Directiva Consiliului 88/361, Articolele 119 – 120 din Tratatul
privind înfiinţarea Comunităţii Europene şi Reglementarea Consiliului
1969/88 privind stabilirea unei facilităţi unice de acordare a asistenţei
financiare pe termen mediu pentru balanţele de plăţi ale Statelor Membre.
În România, legislaţia în domeniul liberei circulaţii a capitalurilor este
reprezentată de Regulamentul nr.3/1997 privind efectuarea operaţiunilor
valutare, cu amendamentele ulterioare, emis de Banca Naţională a
României.
În conformitate cu prevederile Regulamentului nr.3/1997, operaţiunile de
cont curent se efectuează în mod liber.
1. Operaţiunile de capital
Acquis-ul comunitar (Art.56 din Tratat) prevede eliminarea restricţiilor
aferente mişcărilor de capitaluri între Statele Membre ale Uniunii Europene
şi între Statele Membre ale Uniunii Europene şi ţări terţe.
a) Principalele operaţiuni de capital liberalizate :
- investiţiile directe ale nerezidenţilor pe teritoriul naţional, cu excepţia
achiziţiei terenurilor de către persoanele fizice şi juridice nerezidente;
- investiţiile imobiliare ale nerezidenţilor pe teritoriul naţional, cu excepţia
achiziţiei terenurilor de către persoanele fizice nerezidente;
- tranzacţionarea valorilor mobiliare în România, de către nerezidenţi;
- tranzacţiile cu instrumente de plasament colectiv în România, de către
nerezidenţi;
- operaţiunile realizate în conturi de depozite în valută ale nerezidenţilor,
deschise la instituţii financiare rezidente;
- creditele de comerţ internaţional acordate de nerezidenţi, rezidenţilor, pe o
perioadă mai mare de un an
- operaţiuni de cont curent.
b) Principalele operaţiuni de capital care necesită autorizare:
- investiţiile directe ale rezidenţilor în străinătate;
- investiţiile imobiliare ale rezidenţilor în străinătate;
- achiziţionarea valorilor mobiliare străine de către rezidenţi;
- admiterea valorilor mobiliare româneşti pe o piaţă de capital străină;
- admiterea valorilor mobiliare străine pe pieţe de capital româneşti;
- achiziţionarea de instrumente ale organismelor de plasament colectiv
străine de către rezidenţi;
- admiterea instrumentelor organismelor de plasament colectiv româneşti
pe o piaţă de capital străină;
- admiterea instrumentelor organismelor de plasament colectiv străine pe
pieţe de capital româneşti;
- achiziţionarea de către nerezidenţi de instrumente româneşti specifice
pieţei monetare;
- achiziţionarea de către rezidenţi de instrumente străine specifice pieţei
monetare;
- admiterea de instrumente româneşti de piaţă monetară pe pieţele
monetare străine;
- admiterea de instrumente străine de piaţă monetară pe piaţa monetară
românească;
- operaţiunile în conturi curente şi de depozit ale rezidenţilor deschise la
instituţii financiare nerezidente;
- împrumuturile şi creditele financiare cu termene de rambursare mai mici
de un an;
- transferurile dispuse de rezidenţi în legătură cu derularea contractelor de
asigurări;
- unele operaţiuni dispuse de persoanele fizice;
Un progres important în domeniul liberalizării a fost realizat în martie 1998,
odată cu sumarea de către România a obligaţiilor prevăzute în cadrul
articolului VIII, secţiunile , 3 şi 4 din Statutul Fondului Monetar Internaţional,
privind convertibilitatea operaţiunilor de cont curent.
Conform practicii internaţionale şi luând în considerare situaţia concretă cu
care se confruntă România, abordarea liberalizării mişcărilor de capital
supuse în prezent autorizării este una graduală. Obiectivul principal urmărit
îl constituie încheierea procesului de liberalizare până la data aderării, cu
excepţia perioadei de tranziţie solicitate. Liberalizarea graduală presupune,
în principal, următoarele etape:
- până la finele anului 2001, liberalizarea investiţiilor directe şi imobiliare ale
rezidenţilor în străinătate, datorită impactului redus al acestor operaţiuni
asupra balanţei de plăţi;
- până la finele anului 2002, liberalizarea mişcărilor de capital legate de
derularea contractelor de asigurări de viaţă şi de credit;
- în perioada 2002-2004, liberalizarea graduală a celorlalte fluxuri de capital
cu influenţă semnificativă asupra economiei reale. Este de menţionat faptul
că ieşirile de capital generate de operaţiuni cum sunt achiziţionarea de
către rezidenţi de valori mobiliare sau de unităţi ale organismelor de
plasament colectiv străine şi admiterea acestor instrumente pe pieţele de
capital naţionale sunt programate a fi realizate în a doua parte a
intervalului, avându-se în vedere necesitatea asigurării timpului necesar
pregătirii, din punct de vedere instituţional, a autorităţilor implicate;
- până cel târziu la momentul aderării, liberalizarea fluxurilor de capital pe
termen scurt, cu influenţă semnificativă asupra politicii monetare; aceasta
este condiţionată de realizarea obiectivului de consolidare a stabilităţii
mediului macroeconomic (în conformitate cu obiectivele cuprinse în
“Strategia Naţională de Dezvoltare Economică a României pe termen
mediu”) Noul regulament valutar, ce va intra în vigoare în cursul anului
2001, va fi armonizat cu prevederile Directivei 88/361 din punct de vedere
al terminologiei, definiţiilor şi clasificării fluxurilor de capital, asigurând
totodată liberalizarea operaţiunilor de capital prevăzută pentru anul 2001.
Punerea în aplicare a prevederilor noului regulament valutar este
condiţionată de modificarea următoarelor acte normative: Legea nr.
241/1998 privind investiţiile directe şi Legea nr. 83/1994 privind
reglementarea constituirii şi funcţionării fondurilor deschise de investiţii şi a
societăţilor de investiţii ca instituţii de intermediere financiară, care se va
realiza în 2001. Prin această acţiune se vor realiza, pe de o parte, tratarea
unitară în cadrul legislaţiei naţionale a conceptelor şi definiţiilor prevăzute în
directiva 88/361 şi, pe de alta parte, pregătirea instituţională a autorităţilor
competente.
Prin noua lege privind valorile mobiliare şi pieţele reglementate, ce va fi
elaborată până la 1 octombrie 2001, vor fi introduse proceduri de
autorizare, prevăzute în directivele aferente Capitolul 3 – Libera Circulaţie a
Serviciilor - pentru tranzacţiile cu valori mobiliare şi alte instrumente
financiare specifice pieţei de capital.
Pentru îmbunătăţirea cadrului legal în domeniul liberalizării circulaţiei
capitalurilor, Banca Naţională a României beneficiază de asistenţă tehnică
şi colaborează cu mai multe bănci centrale (Banca Franţei, Banca Olandei,
Banca Italiei), în cadrul programului de înfrăţire instituţională.
2. Balanţa de plăţi
Acquis-ul comunitar (Art.119 din Tratat şi Reglementarea Consiliului
nr.1969/1988) permite măsuri speciale în eventualitatea unor probleme
serioase privind balanţa de plăţi.
Legea nr.72/1996 privind finanţele publice autorizează Ministerul Finanţelor
Publice să contracteze împrumuturi, în scopul echilibrării balanţei de plăţi
externe.
În cazul în care data liberalizării complete a operaţiunilor de capital nu
coincide cu data aderării la Uniunea Europeană, România solicită ca
problema gestionării eventualelor dezechilibre ale balanţei de plăţi să fie
examinata în contextul Acordului european şi al procesului de aderare.
România solicită să i se aplice un mecanism de asistenţă financiară
compatibil cu cel aplicat Statelor Membre, în conformitate cu prevederile
Art. 119 al Tratatului de înfiinţare a Comunităţii Europene şi Reglementării
1969/88.
3. Regimul investiţiilor străine
3.1. Regimul juridic
În România, prin Legea nr. 241/1998 privind investiţiile directe, a fost
asigurat tratamentul naţional pentru investiţiile străine şi, în acest fel,
egalitatea de tratament a investitorilor români şi a celor străini. Investitorii
străini au următoarele drepturi:
- dreptul de a investi în orice domeniu de activitate, în condiţiile legii;
- dreptul de a deţine orice cotă de participare, inclusiv 100%;
- dreptul de a fi despăgubit în caz de expropriere pentru utilitate publică;
- dreptul de repatriere, în valută, a capitalului investit şi a profitului rezultat
din investiţie.
3.2. Acţiunea nominativă de control a statului - “acţiunea de aur”
În conformitate cu prevederile Legii nr. 44/1998 privind privatizarea
societăţilor comerciale, cu modificările şi completările ulterioare, aprobate
prin Legea nr.99/1999 privind unele măsuri de accelerare a reformei
economice, în cazul privatizării societăţilor rezultate din reorganizarea
regiilor autonome şi în cazul societăţilor de interes strategic, Guvernul
poate opta pentru păstrarea unei acţiuni nominative de control, stabilind
totodată şi cine va exercita drepturile decurgând din această calitate.
Acţiunea nominativă de control poate fi transformată într-o acţiune comună,
prin hotărârea Guvernului.
Păstrarea drepturilor legate de “acţiunea de aur” tratează, într-o manieră
nediscriminatorie, pe toţi investitorii, fie rezidenţi sau nerezidenţi. Aceste
drepturi speciale sunt justificate şi din motive ale politicii publice şi
securităţii publice, aşa cum este prevăzut în Art.58 (1) (b) din Tratat.
3.3. Acordurile guvernamentale bilaterale pentru promovarea şi
protejarea reciprocă a investiţiilor
România a încheiat până în prezent acorduri bilaterale privind promovarea
şi protejarea reciprocă a investiţiilor cu 78 de state, din care 33 de acorduri
sunt încheiate cu ţări europene. Dintre acestea, 13 sunt ţări membre ale
Uniunii Europene (excepţii: Irlanda şi Suedia).
Dintre ţările candidate la aderare, România a încheiat astfel de acorduri cu
Cehia, Polonia, Ungaria, Slovenia, Bulgaria, Lituania, Slovacia, Cipru şi
Turcia.
La încheierea acordurilor bilaterale, România a avut în vedere, în
permanenţă, perspectiva asocierii şi, ulterior, a aderării la Uniunea
Europeană, astfel încât obligaţiile asumate în cadrul acestora să nu
contravină practicii comunitare.
Prevederile generale ale acordurilor încheiate de România nu diferă de cele
stabilite prin acordurile similare încheiate de Statele Membre ale Uniunii
Europene, între ele sau cu terţe ţări, şi nu afectează transpunerea acquis
ului comunitar referitor la libera circulaţie a capitalurilor.
4. Dobândirea dreptului de proprietate asupra terenurilor de către
nerezidenţi
a) Situaţia actuală
În temeiul art.41, alin.2 din Constituţia României, “cetăţenii străini şi apatrizii
nu pot dobândi dreptul de proprietate asupra terenurilor”.
Legea nr. 241/1998 privind investiţiile directe prevede că orice investitor,
persoană fizică sau juridică romană poate dobândi orice drepturi reale
asupra bunurilor mobile sau imobile. În categoria persoanelor juridice
române, care pot dobândi dreptul de proprietate asupra terenurilor, sunt
incluse şi societăţile comerciale cu capital parţial sau integral străin.
Ordonanţa Guvernului nr.26/2000 cu privire la asociaţii şi fundaţii prevede
ca asociaţiile şi fundaţiile, constituite ca persoane juridice române de către
persoane fizice şi juridice străine, pot dobândi pe întreaga durată de
funcţionare, dreptul de proprietate şi orice alte drepturi reale asupra
terenurilor, necesare pentru realizarea scopului pentru care au fost
constituite.
Înscrierea în cartea funciara a actelor şi faptelor juridice referitoare la
terenuri şi construcţii se face în baza Decretului - Lege nr.115/1938 pentru
unificarea dispoziţiilor privitoare la cărţile funciare, cu modificările ulterioare
şi a Legii nr.7/1996 a cadastrului şi publicităţii imobiliare.
b) Angajamentul României în conformitate cu art.45 (7) al Acordului
european
România respectă prevederile art. 45 (7) al Acordului european. În plus,
România a acordat deja dreptul de dobândire a proprietăţii asupra
terenurilor, societăţilor comerciale cu capital parţial sau integral străin,
persoane juridice române.
c) Solicitarea perioadei de tranziţie
Conform Constituţiei României, precum şi a deciziilor Curţii Constituţionale
române, cetăţenii străini, apatrizii şi persoanele juridice străine nu pot
dobândi terenuri în proprietate în România. Aceştia pot însă dobândi
terenuri în proprietate în România numai dacă se constituie în persoane
juridice române.
În aceste condiţii, România va examina eliminarea respectivei interdicţii
constituţionale, prin revizuirea corespunzătoare a Constituţiei până la data
aderării sale la Uniunea Europeană.
România solicită o perioadă de tranziţie de 15 ani de la data aderării
sale la Uniunea Europeană pentru liberalizarea regimului dobândirii,
de către persoanele fizice străine, a terenurilor din România cu
destinaţie agricolă şi forestieră, a celor aflate permanent sub luciu de
apă, precum şi a altor terenuri aflate în extravilan şi, respectiv, de 5
ani pentru liberalizarea regimului dobândirii terenurilor situate în
intravilan.
Aceasta solicitare este justificata de implicaţiile majore, din punct de vedere
economic şi social, ale procesului liberalizării. Diferenţierea perioadei de
tranziţie este impusă de nivelul diferit al preţurilor practicate la
achiziţionarea celor două categorii de terenuri.
O liberalizare imediată la data aderării ar fi de natură să producă serioase
consecinţe economice şi sociale, având în vedere următoarele
considerente:
- implicarea unui mare procent din populaţia României în activităţi în
agricultură;
- existenţa unui decalaj substanţial între veniturile medii ale cetăţenilor
români şi cele ale cetăţenilor Statelor Membre ale Uniunii Europene;
- menţinerea unor diferenţe mari de preţ ale achiziţionării terenurilor în
România, respectiv în Uniunea Europeană.
În intervalul de tranziţie solicitat, convergenţa reala a veniturilor economice
medii ale cetăţenilor români către veniturile medii din Uniunea Europeană,
cu influenţele sale asupra pieţei funciare, vor permite treptat diminuarea
efectelor adverse ale liberalizării achiziţiei terenurilor.
5. Impozitarea
Acquis-ul comunitar (Art.58 (1) (3) din Tratat) prevede dreptul Statelor
Membre de a aplica dispoziţiile potrivite legislaţiei lor fiscale, dar aceste
dispoziţii nu trebuie să constituie nici un mijloc de discriminare arbitrară, nici
o restricţie pentru libera circulaţie a capitalurilor.
Regimul de impozitare din România este nediscriminatoriu faţă de capitalul
străin.
România a încheiat 67 de convenţii pentru evitarea dublei impuneri cu alte
state, inclusiv cu cele 15 State Membre ale Comunităţii Europene şi cu 9
ţări candidate (Cehia, Ungaria, Slovacia, Polonia, Bulgaria, Cipru, Malta,
Slovenia şi Turcia).
B. SISTEMUL DE PLĂŢI
Până la data aderării, România va fi în măsura să preia în totalitate în
legislaţia sa următoarele acte normative şi recomandări comunitare:
Directiva 97/5/CEE, Directiva 98/26/CEE, Recomandarea Comisiei
Europene 87/598/CEE, Recomandarea Comisiei Europene 88/590/CEE,
precum şi Recomandarea Comisiei Europene 97/489/CEE.
În vederea reorganizării sistemului de plăţi s-a constituit Societatea
Naţională de Transfer de Fonduri şi Decontări – TRANSFOND SA.
România beneficiază de asistenţă PHARE pentru implementarea
Proiectului Sistemului Interbancar de Plăţi, care cuprinde: Sistemul de
Decontare pe baza Brută în Timp Real (RTGS), Casa de Compensaţie
Automatizată (ACH), Sistemul Electronic de Înregistrare, Compensare şi
Decontare a Operaţiunilor cu Titluri de Stat şi Sistemul de Back-up.
Principiile RTGS vor fi aplicate în Sistemul Interbancar de plăţi până la data
aderării României la Uniunea Europeană.
1. Transferurile de credite transfrontaliere
Acquis-ul comunitar (Directiva 97/5/CEE) reglementează problemele legate
de relaţiile dintre client, beneficiar şi băncile implicate.
Transpunerea prevederilor Directivei 97/5/CEE va fi realizată fie prin
adoptarea unei legi speciale, fie prin modificarea în mod corespunzător a
legii bancare, astfel încât Banca Naţională a României să fie abilitată să
elaboreze cadrul de reglementare şi procedurile de aplicare. Transpunerea
va avea loc în doua etape:
- în 2002, elaborarea cadrului de reglementare şi a celui procedural de
aplicare;
- în 2003 – 2004, implementarea legii şi a normelor de aplicare; în acelaşi
interval se va îmbunătăţi infrastructura sistemului de plăţi, se vor institui
procedurile de soluţionare a diferendelor şi se va construi cadrul
instituţional adecvat.
Intervalul mai amplu de implementare a prevederilor acestei directive este
necesar pentru asigurarea cadrului adecvat de participare a altor categorii
de instituţii (altele decât băncile) la efectuarea de transferuri de credite
transfrontaliere.
2. Finalitatea decontării în sistemele de plăţi
Acquis-ul comunitar (Directiva 98/26/CEE) reglementează activitatea de
transfer de fonduri.
În prezent, activitatea de transfer de fonduri, ca parte a activităţii bancare,
este reglementată prin Legea nr.101/1998 privind Statutul BNR şi Legea nr.
58/1998 – legea bancară, precum şi prin reglementări ale BNR, obligatorii
pentru toate băncile şi toţi titularii de conturi curente la BNR. Acest cadru
legislativ asigură transpunerea parţială a prevederilor directivei.
Transpunerea totală a legislaţiei româneşti se va realiza până la data
aderării prin:
- adoptarea Regulamentului BNR privind principiile de organizare şi
funcţionare a sistemelor de plăţi din România;
- modificarea legislaţiei naţionale privind falimentul (Legea nr. 64/1995
republicată, privind procedura reorganizării judiciare şi falimentului şi Legea
nr.83/1998 cu modificările ulterioare privind procedura falimentului băncilor)
pentru preluarea dispoziţiilor Art. 3, 4, 6, 8 şi 9 ale directivei.
3. Plăţile electronice
Acquis-ul comunitar este reprezentat de trei recomandări ale Comisiei
Europene (87/598/CEE, 88/590/CEE şi 97/489/CEE), privind cerinţele de
bază legate de sistemele de plată electronică şi relaţia între posesorul şi
emitentul de carduri.
Pentru armonizarea reglementărilor româneşti cu prevederile
recomandărilor Comisiei Europene este prevăzuta, pentru anul 2001,
modificarea Regulamentului nr.6/1995 privind principiile şi organizarea
plăţilor prin carduri, emis de Banca Naţională a României.
C. PREVENIREA SPĂLĂRII BANILOR
Acquis-ul comunitar este cuprins în Directiva 91/308/CEE privind
prevenirea utilizării sistemului financiar în scopul spălării banilor.
Legea nr. 21/1999 pentru prevenirea şi sancţionarea spălării banilor a fost
elaborată pe baza prevederilor Directivei 91/308/CEE şi, în consecinţă,
corespunde standardelor europene.
România dispune de structura necesară pentru aplicarea legislaţiei în
domeniu. Oficiul Naţional de Prevenire şi Combatere a Spălării Banilor este
operaţional şi, în colaborare cu celelalte instituţii implicate (Ministerul
Justiţiei, Ministerul de Interne, Ministerul Finanţelor Publice, Parchetul de
pe lângă Curtea Supremă de Justiţie), a obţinut rezultate semnificative în
activitatea de contracarare a fenomenului spălării banilor.
Pentru realizarea armonizării depline cu acquis-ul comunitar în domeniu,
România va amenda Legea nr. 21/1999, conform următorului calendar:
- până la sfârşitul anului 2002, adoptarea amendamentelor prin care se va
realiza armonizarea deplină cu prevederile actualei directive, în ceea ce
priveşte obligaţia de identificare a clienţilor la oferirea facilităţilor serviciilor
de custodie şi introducerea interdicţiei de a informa clienţii asupra
transmiterii de informaţii către Oficiul Naţional de Prevenire şi Combatere a
Spălării Banilor;
- transpunerea noii directive privind combaterea spălării banilor, în termen
de 18 luni de la data adoptării acesteia.
STRUCTURA INSTITUŢIONALĂ
Politica României în domeniul liberei circulaţii a capitalurilor este elaborată
şi aplicată de următoarele instituţii: Ministerul Finanţelor Publice, Banca
Naţională a României, Ministerul Dezvoltării şi Prognozei, Departamentul
pentru Relaţiile cu Investitorii Străini, Autoritatea pentru Privatizare şi
Administrarea Participaţiunilor Statului, Comisia Naţională a Valorilor
Mobiliare, Oficiul de Supraveghere a Activităţii de Asigurare şi Reasigurare
(care se va transforma în anul 2001 în Comisia de Supraveghere a
Asigurărilor), Oficiul Naţional pentru Prevenirea şi Combaterea Spălării
Banilor, Bursa de Valori, Societatea Naţională de Compensare, Decontare
şi Depozitare, TRANSFOND.
Adoptat de Guvernul României în şedinţa din 22 februarie 2001.