CUPRINS

1. Notiuni introductive...................................................................................1
2. Domenii de aplicare a libertăţii de circulaţie a capitalurilor......................3
3. Domenii de aplicare a libertăţii de circulaţie a plăţilor..............................4
4. Derogările de la principiul liberei circulaţii a capitalurilor........................4
5. Armonizarea legislaţiilor naţionale în materia circulaţiei capitalurilor......6
5.1. Transpunerea acquis –ului comunitar în România..................................6
6. Concluzii....................................................................................................7
BIBLIOGRAFIE:...........................................................................................8

0
 LIBERA CIRCULATIE A CAPITALULUI SI A PLATILOR
IN UNIUNEA EUROPEANA

1. Notiuni introductive

Circulaţia banilor a reprezentat întotdeauna un subiect important pentru toate statele

lumii. Pe cale de consecinţă, politicienii au acordat un interes aparte acestei chestiuni, astfel
încât, după sfârşitul celui de-al doilea Război Mondial, au fost înfiinţate instituţiile de
cooperare între statele europene. Aceste instituţii aveau ca principal scop reglementarea
regulilor privind circulaţia banilor în afara graniţelor interne.
Astfel, pe 25 martie 1957 este adoptat Tratatul de la Roma şi ia naştere Comunitatea
Economică Europeană. Este de reţinut că prin adoptarea acestui tratat se puneau bazele
chestiunii referitoare la circulaţia banilor şi a bunurilor în spaţiul european. În urma formării
Comunităţii Economice Europene, cetăţenii europeni obţineau dreptul de a munci în orice stat
membru şi implicit de a efectua tranzacţii financiare pe teritoriul statului respectiv, atât timp
cât acestea erau în conformitate cu prevederile legale ale Comunităţii. ”Dacă odată cu
bunurile şi serviciile banii nu ar putea trece graniţele intracomunitare, ori dacă muncitorii nu
şi-ar transfera câştigurile dintr-un stat membru în alt stat membru, beneficiile acestor libertăţi
ar fi mult prea mici”
Avem aşadar libera circulaţie a bunurilor, persoanelor şi serviciilor care duce la o
liberă circulaţie a banilor în afara graniţelor statelor.
Articolul 106 al Tratatului Comunităţii Europene prevede că orice tip de plată legată de
libera circulaţie a bunurilor şi serviciilor sau orice transfer de capital şi de câştiguri realizate
conform tratatului trebuie să fie autorizate de toate statele membre.
Pentru a evita problemele de discriminare din motive naţionaliste, prin articolul 67 al
Tratatului de la Roma, toate ţările membre ale Comunităţii Economice Europene vor aboli
restricţiile impuse asupra circulaţiei capitalului asupra rezidenţilor în comunitate.
Economiştii vorbesc de două etape de dezvoltare a pieţei de capital. Prima dintre
acestea este caracterizată de evoluţia lentă a pieţei de capital, dar şi de o directivă din 11 Mai
1960 care face distincţie între tipurile de circulaţie a capitalului. Sunt nominalizate patru
tipuri, listate de la A la D, după cum urmează:
- In primul tip de circulaţie a capitalului, tipul A, sunt incluse investiţiile directe şi
circulaţia capitalului propriu, care sunt de altfel şi cele mai folosite tipuri de tranzacţionări.
Statele membre au obligaţia să acorde climat favorabil acestor tranzacţii, prin eliberarea
autorizaţiilor necesare.
- Următorul tip de circulaţie a capitalului, tipul B, se referă exclusiv la titlurile de
valoare. Statele membre implicate în astfel de tranzacţii nu trebuie să îngreuneze eliberarea
autorizaţiilor necesare, ba dimpotrivă.
- Tipul C se referă la tranzacţiile speciale cu titluri de valoare. În statele membre
Comunităţii, autorităţile trebuie să acorde permisiuni pentru eliberarea autorizaţiilor de
schimb valutar cerute pe piaţă.

1
 - Ultimul tip, tipul D, se referă la tranzacţiile de capital pe termen mediu şi scurt. În
această categorie intră tranzacţiile speculative care pot duce la efecte negative asupra balanţei
de plăţi.
Trebuie reţinut faptul că circulaţia capitalului nu este remunerarea pentru un serviciu.
Astfel, serviciile medicale, educaţionale, turismul şi altele de acest tip, constituie plăţi care nu
au legătură cu deplasarea de capital. Aceasta este de fapt investirea fondurilor, ca urmare a
circulaţiei capitalurilor ca operaţiuni financiare. Avem aşadar investiţii pe piaţa comunitară
care duc la creştere economică si la crearea locurilor de muncă. Astfel, statele sunt obligate să
acorde condiţii propice efectuării liberei circulaţii a capitalului, precum oferirea de condiţii de
favorizare a creditului, liberalizarea tranzacţiilor de capital, finanţarea privată şi nu numai.
Trecem acum la cea de-a doua etapă a dezvoltării pieţei de capital. Această etapă îşi
are rădăcinile în Actul Unic European, semnat în februarie 1986 şi intrat în vigoare în iulie
1987. Prin acest act se încurajează abolirea restricţiilor impuse de circulaţia capitalului.
O personalitate marcantă care îşi va pune amprenta asupra chestiunii circulaţiei
capitalului este Jacques Delors, care va fi numit la începutul lui 1987 preşedinte al Comisiei
Europene. Câţiva ani mai târziu, acesta va demonstra că dacă problemele cauzate de rata
crescută a şomajului vor fi ameliorate, atunci băncile vor începe să înregistreze profit.
Potrivit Comisiei, circulaţia liberă a capitalului face posibilă integrarea, deschiderea,
competiţia şi eficienţa în cadrul pieţei financiare şi a serviciilor şi aduce beneficii mai multe la
toţi.
Pentru cetăţeni, circulaţia liberă a capitalului înseamnă abilitatea de a face mai multe
operaţiuni în afara graniţelor, respectiv deschiderea de conturi bancare, cumpărarea de acţiuni
ale firmelor străine, investiţii în domeniile care asigură cel mai bun profit şi tranzacţii
imobiliare.
Pentru firme acest principiu înseamnă că au dreptul să investească în companii străine
şi să ia parte la managementul acestora. Lista completă a operaţiunilor referitoare la mişcarea
capitalului poate să fie accesată la adresa .
În practică, libera circulaţie a capitalului a început în anul 1990, ca urmare a adoptării
Directivei nr. 88/361/EEC, care prevede eliminarea controlului autorităţilor unui stat membru
asupra cetăţenilor sau firmelor altui stat membru care doresc să facă investiţii.
Libera circulaţie a capitalului a fost întărită prin adoptarea Tratatului de la Maastricht,
din 1993, prin care au fost eliminate toate restricţiile legate de libera circulaţie a capitalului şi
plăţilor atât între statele membre, cât şi între acestea şi terţe ţări. Cu acesta se consideră că în
acest domeniu legislaţia este completă.
După adoptarea Taratului de la Maastricht şi alte ţări din afara zonei UE au adoptat
principiul liberei circulaţii a capitalului, chiar şi în condiţiile în care unele state au solicitat
perioade de tranziţie cu privire la acordarea dreptului cetăţenilor străini de a cumpăra cea de-a
doua casă sau pământ agricol.
Principiul liberei circulaţii a capitalului instituit de UE a deschis calea pentru
cooperare în domeniul politicii de capital şi al plaţilor la nivel internaţional.
Există totuşi anumite excepţii legate de libera circulaţie a capitalului, atât în interiorul
UE, cât şi cu terţe ţări, care privesc domeniile: impozitării, supravegherea prudenţială,
considerentele de  politică publică, spălarea banilor şi sancţiunile financiare care fac obiectul
Politicii Externe şi de Securitate Comună. Pe aceste teme Comisia comunică cu autorităţile
naţionale de monitorizare pentru a se asigura aplicare corectă a cestor excepţii, iar acolo unde
există divergenţe de interpretare UE solicită sprijinul Curţii Europene de Justiţie.
Comisia apreciază necesară monitorizarea activităţilor specifice liberei circulaţii a
capitalului în scopul identificării eventualelor bariere şi restricţii în interiorul UE, precum şi
pentru eficientizarea domeniilor care se mişcă încet.

2
 2. Domenii de aplicare a libertăţii de circulaţie a capitalurilor

Pentru realizarea liberei circulaţii a capitalului s-au adoptat mai multe directive şi
reglementări potrivit prevederilor capitolului patru al Tratatului de la Roma "Capitalurile şi
plăţile".
O circulaţie liberă a capitalurilor este considerată numai acea deplasare a lor ca
operaţiuni financiare care au în mod esenţial legături cu investirea de fonduri, faţă de
remunerarea pentru un serviciu prestat. Transferul fizic de bancnote nu poate fi considerat ca
o deplasare de capital, mai ales în situaţia când se stinge obligaţia de plată rezultată dintr-o
tranzacţie ce a implicat circulaţia mărfurilor şi serviciilor, după cum transferul de bancnote în
legătură cu turismul ori cu călătoriile în scop de comerţ, educaţie, tratament medical
constituie plăţi şi nu o deplasare de capital.
Libera circulaţie a capitalurilor trebuie să fie motivată de necesitatea efectuării de
investiţii pe piaţa comunitară fără restricţii, astfel încât să contribuie la înfăptuirea
obiectivului promovării armonioase şi echilibrate a activităţilor economice în Uniunea
Europeană, o creştere durabilă şi neinflaţionistă, un înalt grad de convergenţă a
performanţelor economice, un nivel ridicat de folosire a forţei de muncă. Nu sunt însă
suficiente doar investiţiile directe, neîngrădite, ci este necesar să se recurgă şi la alte
modalităţi importante sau favorizante precum eliminarea îngrădirilor la emiterea de acţiuni şi
obligaţiuni, favorizarea creditului, eliminarea sistemului de taxe şi impozite asupra profitului
adus de capitalul investit, tranzacţiilor cu capitalul etc.
În capitolul Tratatului de constituire a Comunităţii Economice Europene sunt cuprinse
prevederi care interzic orice restricţii la circulaţia capitalurilor între stalele membre, între state
membre şi ţările terţe. În privinţa liberei circulaţii a capitalurilor între ţările membre există
prevăzute o serie de categorii ce pot face obiectul liberei circulaţii: investiţiile directe,
investiţii de proprietăţi mobiliare, transferurile de capitaluri, de interes personal, chirii,
transferuri bazate pe contracte de asigurare, credite pe termen lung, tranzacţii privind hârtiile
de valoare. Libera circulaţie a capitalurilor nu se poate aplica acelor capitaluri cu destinaţie
sau provenind din ţările terţe implicând investiţiile directe, inclusiv investiţiilor imobiliare,
autorizarea, prestarea de servicii financiare sau admiterea de titluri pe pieţele de capitaluri.
În privinţa asigurării liberei circulaţiei capitalurilor, Tratatul prevede că: "ţările
membre se străduiesc să nu introducă nici o restricţie valutară în interiorul Comunităţii,
de natură să afecteze mişcările de capitaluri, plăţile curente aferente acestor mişcări, şi
să nu facă să devină şi mai restrictive reglementările existente”.Cu alte cuvinte, singura
obligaţie a ţărilor membre era de a desfiinţa treptat, şi numai în măsura în care era necesar
pentru buna funcţionare a pieţei, restricţiile puse mişcării de capitaluri aparţinând persoanelor
rezidente în ţările membre.
Prin art. 56 CE par. 1, se interzic, în cadrul dispoziţiilor Cap. 4, orice restricţii la
circulaţia capitalurilor între statele membre şi între statele membre şi ţările terţe.
Acest text comportă două aspecte:
- interdicţia restricţiilor priveşte circulaţia capitalurilor între statele membre şi
interdicţia restricţiilor prevăzută la art. 73 B (56) CE are în vedere circulaţia capitalurilor între
statele membre şi ţările terţe, neaparţinând Comunităţii.
Conform art. 73 C (57) par. 1 CE, prin această dispoziţie nu este afectată aplicarea, faţă
de aceste ţări, a restricţiilor existente la 31 decembrie 1993 în virtutea dreptului naţional sau a
3
dreptului comunitar în ceea ce priveşte circulaţia capitalurilor cu destinaţie sau provenind din
ţările terţe implicând investiţii directe, inclusiv investiţiile imobiliare, autorizarea, prestarea
de servicii financiare sau admiterea de titluri pe pieţele de capitaluri. Astfel se va putea realiza
obiectivul liberei circulaţii a capitalurilor între statele membre şi ţările terţe în cel mai înalt
grad posibil, într-un mod asemănător regimului rezidenţilor altor state, sub rezerva altor
dispoziţii ale Tratatului1.

3. Domenii de aplicare a libertăţii de circulaţie a plăţilor

În categoria de plăţi sunt incluse pe de o parte plăţile aferente schimbului de mărfuri,

servicii şi capitaluri, cum ar fi cele privind repartizarea profitului ori plata de dobânzi şi care
se cuvin creditorului sau beneficiarului; pe de altă parte transferurile de capitaluri în cadrul
liberei circulaţii a acestora şi transferurile de salarii pentru activitatea desfâşurată de
beneficiar într-un stat membru ca persoane care s-au deplasat în acel stat în virtutea liberei
circulaţii a persoanelor.
Prin art. 56 par. 2 CE sunt interzise toate măsurile restrictive privind plăţile între
statele membre şi între statele membre şi ţările terţe. Orice restricţie asupra plăţilor este, în
fapt, interzisă încă de la sfârşitul perioadei de tranziţie, dacă ne raportăm la vechea
reglementare (art. 106 CE).
În categoria deplăţi sunt incluse, pe de o parte, plăţile aferente schimbului de mărfuri,
serviciilor şi capitalurilor, pe de altă parte, transferurile de capitaluri în cadrul liberei circulaţii
a acestora şi transferurilor de salarii pentru activitatea desfăşurată de beneficiar într-un stat
membru ca persoane care s-au deplasat în acel stat în virtutea liberei circulaţii a persoanelor.
Art. 58 CE şi art. 60 CE menţionate în materie de capitaluri, sunt, de asemenea,
aplicabile în privinţa plăţilor. În plus, în caz de dificultăţi sau ameninţare gravă cu dificultăţi
în balanţa de plăţi provenind fie dintr-un dezechilibru global al balanţei, fie din natura
devizelor de care dispune statul, va putea fi aplicat art. 119 CE, iar în ipoteza unei crize
neaşteptate în această balanţă, statul membru interesat poate lua măsuri de salvgardare potrivit
art. 120 CE.

4. Derogările de la principiul liberei circulaţii a capitalurilor

Sunt permise de art. 58 paragraful l ai Tratatului CE, care precizează că dispoziţiile art.
56 TCE nu aduc atingere dreptului statelor membre:
- de a aplica dispoziţiile pertinente din legislaţia proprie care stabilesc o distincţie între
contribuabilii care nu se află în aceeaşi situaţie îft ceea ce priveşte reşedinţa lor sau locul în
care capitalurile lor sunt investite;
- de a lua toate măsurile indispensabile pentru a preveni infracţiunile la legile şi
regulamentele proprii în materie fiscală sau în materie de control prudenţial al tabilimentelor
financiare, de a stabili proceduri de declarare a mişcărilor de capitaluri în scopul informării
administrative sau statistice, sau de a lua măsuri justificate de motive legate de ordinea
publică sau de securitatea publică.
De asemenea, conform art. 58 paragraful 2 TCE, statele membre ale Comunităţii pot să
aplice restricţii în materia dreptului de stabilire pe teritoriul lor a persoanelor provenind din
alte state membre, fa măsura în care aceste restricţii sunt compatibile cu ratatul CE. Desigur,
1
Octavian Manolache, ,,Drept comunitar”, p. 204

4
măsurile şi procedurile permise de paragrafele 1 si 2 din art. 58 al Tratatului CE nu trebuie să
prezinte restricţii ghizate la libera circulaţie a capitalurilor sau a plăţilor. 2
Din formularea art. 58 TCE rezultă că derogările de la principiul circulaţiei libere a
capitalurilor între statele membre sunt stabilite în mod limitativ. Curtea de Justiţie a precizat,
de exempl ca aplicarea unei taxe de timbru asupra împrumuturilor aflate la originea circulaţiei
unor capitaluri este permisă, deoarece ea a urmărit sa asigure egalitatea impozitării,
împiedicând ca persoanele în cauza plătitoare de impozit să se sustragă de la obligaţiile ce
decurg din legislaţia fiscală naţională. Restricţiile la libera circulaţie a capitalurilor sunt în
concordanţă cu prevederile Tratatului CE când ele sunt menite să nu permită sustragerea
abuzivă de la obligaţiile ce decurg din legislaţia naţională3.
Dispoziţiile derogatorii nu trebuie să creeze o stare de insecuritate juridică pentru
investitori. Dacă dispoziţia naţională se rezumă doar să definească de o manieră generală
investiţiile respective ca fiind de natură să afecteze ordinea publică, ea este contrară
prevederilor Tratatului CE.
Art. 57 TCE arată că libera circulaţie a capitalurilor şi a plăţilor nu împiedică
menţinerea faţă de state terţe a unor măsuri restrictive (comunitare sau naţionale) aflate în
vigoare la 31 decembrie 1993, atunci când sunt în cauză investiţiile directe, inclusiv investiţii
imobiliare, prestaţii de servicii financiare sau admiterea de titluri pe piaţa capitalurilor, în
asemenea situaţii, Consiliul, statuând cu majoritatea calificată, pe baza propunerii Comisiei,
poate adopta măsuri referitoare la circulaţia capitalurilor provenind sau care au destinaţie
statele terţe.
Art. 59 TCE prevede că în cazul unor circumstanţe excepţionale, când circulaţia
capitalurilor care provin sau care au destinaţie în state terţe provoacă sau ameninţă cu
dificultăţi grave funcţionarea Uniunii economice şi monetare, Consiliul, statuând cu
majoritatea calificată pe baza propunerii Comisiei şi după consultarea Băncii Centrale
Europene, poate lua măsuri de apărare strict necesare faţă de aceste state terţe pentru o
perioadă de până la şase luni.
Art. 60TCE stabileşte că pot fi luate măsuri urgente necesare de către Consiliu în cazul
întreruperii sau reducerii, totale sau parţiale, a relaţiilor economice cu un stat terţ decisă în
cadrul politicii externe şi de securitate comună (cel de al doilea pilon al Uniunii Europene).
De asemenea, un stat membru, pentru raţiuni politice grave şi pentru motive de urgenţă,
poate lua măsuri unilaterale împotriva unui stat terţ referitoare la circulaţia capitalurilor şi a
plăţilor. Intr-o asemenea situaţie, Comisia şi celelalte state membre ale Comunităţii trebuie
informate cu măsurile luate până cel târziu în ziua intrării lor in vigoare. Consiliul, statuând
cu majoritatea calificată pe baza propunerii Comisiei, poate decide că statul membru interesat
trebuie să modifice sau să anuleze măsurile respective. Poziţia Consiliului este comunicată de
către preşedintele acestuia Parlamentului European.

5. Armonizarea legislaţiilor naţionale în materia circulaţiei capitalurilor

A fost necesară îndeosebi în privinţa liberalizării serviciilor financiare şi a coordonării

fiscalităţii societăţilor.

2
Ovidiu Tinca, ,,Drept comunitar material”, p. 157
3
Hotararea din 14 octombrie 1999, in cauza C-439/97, Sandor, Rec.1, p.7041

5
 Mai multe dispoziţii din Tratatul CE permit instituţiilor comunitare să susţină statele
membre în acţiunile de armonizare şi de recunoaştere reciprocă a reglementărilor naţionale în
aceste domenii. Astfel:
- art. 44 paragraful 2 lit. g prevede că atât Consiliul, cât şi Comisia, în vederea
realizării libertăţii de a desfăşură activităţi nesalariate şi de a constitui societăţi pe teritoriul
altor state membre, coordonează, în măsura necesară pentru a fi echivalente, garanţiile care
sunt cerute societăţilor pentru a proteja atât interesele asociaţilor, cât şi pe cele ale terţilor;
- art. 47 paragraful 2 prevede dreptul Consiliului de a adopta directive ce urmăresc
coordonarea dispoziţiilor legislative, regulamentare şi administrative ale statelor membre
referitoare la accesul la activităţii nesalariate şi la exercitarea acestora;
- art 48 alin. 1 stabileşte că societăţile constituite în conformitate cu legislaţia unui stat
membru în care îşi au sediul statutar, administraţia centrală sau principalul stabiliment din
interiorul Comunităţii, sunt asimilate în vederea aplicării dreptului de a desfăşura activităţi
economice cu persoanele fizice resortisanţi ai statelor membre;
- art. 94 şi 95, reglementează armonizarea legislaţiilor statelor membre.
In vederea apropierii legislaţiilor statelor membre s-au urmărit trei aspecte :
a) armonizarea dispoziţiilor referitoare la constituirea şi gestionarea serviciilor
financiare - acordarea agrementului administrativ;
b) statul unde banca (societatea) îşi are sediul are responsabilitatea de supraveghere
conform principiului home country control, renunţându-se la aplicarea principiului risk
country control, conform căruia această responsabilitate revine statului în care se acordă
împrumutul sau suferă riscul;
c) recunoaşterea reciprocă a controalelor efectuate în statele nembre de origine.

5.1. Transpunerea acquis –ului comunitar în România

Transpunerea aquis-ului în legislaţia internă.

Pentru o mai bună realizarea a acestor deziderate a fost infiinţat Ministerul Integrării
Europene.
Romania a semnat un act de asociere cu Comuităţile Europene, obligându-se la
îmbunătăţirea cadrului legal in spiritul legislaţiei europene. Efect al acestora a fost
modificarea constituţiei României, şi a unor legi.
În vederea stimulării investiţiilor străine directe a fost adoptată legea nr. 332 din 29
iunie 2001 (*actualizată*)privind promovarea investiţiilor directe cu impact semnificativ în
economie care se aplica investiţiilor care depăşeşte echivalentul a 1 milion dolari S.U.A.,
realizate în formele şi modalităţile prevăzute de prezenta lege şi care contribuie la dezvoltarea
şi modernizarea infrastrucurii economice a României, determina un efect pozitiv de antrenare
în economie şi creează noi locuri de munca. Se aplica numai investiţiilor noi.
Investiţiile directe noi cu impact semnificativ în economie pot fi efectuate în toate
domeniile de activitate, cu excepţia sectoarelor financiar, bancar, de asigurări-reasigurari,
precum şi a celor reglementate de legi speciale, cu respectarea următoarelor condiţii:
a) sa nu încalce normele de protecţie a mediului înconjurător;
b) sa nu aducă atingere intereselor de securitate şi apărare nationala ale României;
c) sa nu dăuneze ordinii, sănătăţii sau moralei publice.
Investitorii străini beneficiază de următoarele drepturi:
a) sa transfere integral în străinătate profiturile ce li se cuvin, în condiţiile regimului
valutar din România, după plata impozitelor, taxelor şi a altor obligaţii prevăzute de legislaţia
romana;
6
 b) sa transfere în străinătate, în valuta investiţiei, sumele obţinute în urma vânzării
acţiunilor sau părţilor sociale, precum şi pe cele rezultate din lichidarea investiţiilor, în
condiţiile regimului valutar din România;
c) sa transfere în străinătate, în valuta investiţiei, sumele obţinute cu titlu de
despăgubire.
De asemenea, prin LEGE nr. 390 din 13 iunie 2002 - (*actualizată*)s-a înfiinţat
Agenţiei Romane pentru Investiţii Străine cu scopul de a aplica politica Guvernului pentru
promovarea şi atragerea investiţiilor străine directe.
În domeniul preveniri şi combaterii spălării banilor a fost transpusă legislaţia
comunitară prin LEGE nr. 21 din 18 ianuarie 1999 pentru prevenirea si sanctionarea spalarii
banilor care a fost abrogată prin de art.31 din LEGE 656/2002 pentru prevenirea si
sanctionarea spalarii banilor, precum si pentru instituirea unor masuri de prevenire si
combatere a finantarii actelor de terorism. Instituţia responsabilă de punerea în aplicarea
acestor măsuri este Oficiul Naţional de Prevenire şi Combatere a Spalarii Banilor, denumit în
continuare Oficiul
În domeniul pieţei de capital au fost adoptate anumite acte normative ăn vederea
armonizării legislaţiei naţionale cu cea europeană. ORDONANTA DE URGENTA nr. 26 din
13 martie 2002 privind organismele de plasament colectiv in valori mobiliare şi
ORDONANTA DE URGENTA nr. 28 din 13 martie 2002 prin care s-a incercat
reglementarea domeniului privind valorile mobiliare, serviciile de investitii financiare si
pietele reglementate amândouă ordonanţele fiind abrogate de LEGEA 297/2004 privind piata
de capital. Prezenta lege reglementează înfiinţarea şi funcţionarea pieţelor de instrumente
financiare, cu instituţiile şi operaţiunile specifice acestora, precum şi a organismelor de
plasament colectiv, în scopul mobilizării disponibilităţilor financiare prin intermediul
investiţiilor în instrumente financiare. Se aplica activităţilor şi operaţiunilor desfăşurate pe
teritoriul României.

6. Concluzii

Circulatia capitalurilor reprezinta o tranzactie cu caracter autonom si nu o operatiune

ce ar rezulta din alta, în timp ce procedura platilor implica un transfer de valori efectuat ca
urmare a unei tranzactii principale.
Potrivit Comisiei, circulaţia liberă a capitalului face posibilă integrarea, deschiderea,
competiţia şi eficienţa în cadrul pieţei financiare şi a serviciilor.
Piaţa unică reprezintă cea mai importantă realizare a Uniunii Europene, având la bază
cele patru libertăţi fundamentale: libera circulaţie a persoanelor, bunurilor, serviciilor şi
capitalurilor. Renunţarea la barierele din calea celor patru libertăţi este un proces gradual care
continuă şi în momentul de faţă.

7
 BIBLIOGRAFIE:

1. Manolache, Octavian, Drept comunitar, Editura AllBeck, Bucuresti, 2001

2. Profiroiu, Marius; Profiroiu, Alina; Popescu, Irina, Institutii si politici europene, Editura
Economica, Bucuresti, 2008
3. Tinca, Ovidiu, Drept comunitar material, Editura Lumina Lex, Bucuresti, 2003

8
 DREPT JURIDIC, AN IV, ZI, GRUPA 1
ILIE DANIELA

LIBERA CIRCULATIE A CAPITALULUI

SI A PLATILOR
IN UNIUNEA EUROPEANA

UNIVERSITATEA DE STAT DIN PITESTI

2010