Muzeul

Grigore
Antipa
Ciocan Alexandra Gabriela
 Muzeul Național de
Istorie Naturală
Grigore Antipa este un
muzeu din București,
amplasat în Șoseaua
Kiseleff nr. 1.
Patrimoniul muzeului
este format din peste 2
milioane de piese,
grupate în diferite
colecții zoologice,
paleontologice, de
minerale, roci și
etnografice. 2
Inițial, prima colecție de Istorie naturală a fost expusă în cadrul "Museului Național
din Bucuresci" înființat în 1834, în sălile Colegiului Sf. Sava, prin porunca nr. 142 a
voievoduluiȚării Românești în anii 1834-1842 : Alexandru Ghica, din inițiativa
fratelui domnitorului, "marele vornic al trebilor dinlauntru" (ministru de interne),
banul Mihalache Ghica. Acesta a dăruit Muzeului (printre altele) o colecție de 150
de minerale, 213 cochilii de moluște, numeroase fosile și felurite animale
naturalizate. Trei ani mai târziu, un croat supus al imperiului habsburgic, Carol
Wallenstein de Vella, este numit conservator și director al Muzeului, căruia
bucureștenii îi spun în mod curent Muzeul Sf-Sava. Muzeul mai expune și colecții
numismatice și de antichități. În anul Unirii, 1859, Colegiul Sf. Sava urmând să fie
demolat, Muzeul se mută în casele Hiotu din vecinătate, cumparate de Consiliul
Școlilor. Anul următor, Carlo Ferreratti, un italian originar din Sardinia, care era
taxidermist la Muzeu, este numit director de către conservatorul Wallenstein. În
1864, Muzeul se mută din nou, în aripa stânga a Palatului Academiei. 3
 După circa trei ani de renovări, muzeul s-a redeschis la 17 septembrie 2011, într-o nouă prezentare. Vitrinele
au fost regândite, iar monitoarele, butoanele interactive și ecranele tactile oferă un plus de informații și de
imagini. Costurile de renovare s-au ridicat la circa 13 milioane de euro, drept care o parte din muzeografi au
estimat că s-ar fi putut, cu această sumă, nu numai amenaja noi săli moderne, ci de asemenea renova și păstra
vechea prezentare cu specificul ei, conform recomandărilor Consiliului Internațional al Muzeelor (ICOM)[5].
Colecția muzeului a fost îmbogățită de cele 37 de obiecte donate de miliardarul român Gheorghe Iaciu[6]. Unul
dintre obiectele donate este un cap de elefant naturalizat, expus chiar la intrarea în muzeu, lucru contestat de
apărătorii biodiversității, care nu apreciază practica vânătorii în sec. XXI, date fiind cunoștințele actuale
relative la rata anormal de ridicată a dispariției de specii și rarefacției populațiilor animale de o sută de ani
încoace.
Muzeul este organizat pe trei zone de vizitare :
la demisol este zona "Biodiversitatea României" ;
la parter sunt prezentate ecosisteme de pe toată suprafața pământului ;
etajul este rezervat preistoriei și istoriei umane, etnologiei, mineralogiei, entomologiei și biologiei
marine[7]. Vitrinele care sunt însoțite de o plăcuță metalică pe care e desenată o cască, au parte de
comentarii audio, disponibile în limbile română, franceză și engleză. Textele de pe plăcuțele de prezentare
și cele de pe butoanele interactive sunt în limbile română și engleză.
4