Rolul dascălului în școală și în societatea modernă

Prof.înv.primar Ciotloș Simona Elena

Școala Gimnazială Palanca

Misiunea cadrelor didactice este înaltă, nobilă. Dascălii transmit generaţiilor tinere, în mod
organizat şi planificat, valorile culturale create de generaţiile trecute, le îndrumă paşii în vastul
domeniu al ştiinţelor, veghează asupra formării personalităţii lor, asupra orientării lor şcolare şi
profesionale.
S-a crezut că introducerea mijloacelor moderne de învăţământ (mijloace audio-vizuale, manuale
programate, maşini de instruire, televiziune, internet) ar duce la diminuarea rolului învăţătorului
În realitate, aşa cum observă chiar unul din creatorii instruirii programate, B.F.Skinner, folosirea
în şcoală a acestor mijloace „amplifică rolul dascălului ca fiinţă umană”. Orice elev este o
individualitate complexă, care nu poate fi înţeleasă şi direcţionată spre un scop social decât de o
persoană pregătită, învăţătorul sau profesorul. Ei sunt de neînlocuit. De aici însă nu rezultă că
relaţia dintre cadrul didactic şi elev trebuie să rămână cea din şcoala tradiţională. Principala
funcţie a învăţătorului-profesorului- în şcoala modernă nu este de „ a preda”, de a transmite
cunoştinţe, ci de a îndruma şi organiza activitatea de cercetare a elevilor. Profesorul colaborează
cu elevii, îi stimulează, creează condiţii optime de muncă si de cercetare, îi ajută să-şi formeze
personalitatea.
Succesul în munca instructiv-educativă depinde in cea mai mare măsură de cadrele didactice, de
competenţa şi dragostea lor pentru profesie. Nici planurile de învăţământ, nici programele
scolare, nici manualele, nici baza materială a şcolii nu pot avea asupra elevului o influenţă care
să se poată compara cu aceea a cadrelor didactice. Educatorul creează condiţiile necesare de
muncă, organizează şi conduce activitatea elevului, prin care dispozitiile lui se dezvoltă
necontenit şi se transformă în calităţi.Prin munca metodică şi perseverentă a învăţătorului şi a
profesorilor copiii ajung să aibă un orizont larg de cunoştinţe despre natură şi societate, ceea ce îi
ajută să înţelegă mai adânc obiectele şi fenomenele cu care vin în contact, să interpreteze mai
corect evenimentele la care participă, să-şi dea seama mai bine de rostul lor în viaţă.
Tot atât de puternică este şi influenţa pe care o exercită cadrul didactic asupra dezvoltării
memoriei, imaginţiei, gândirii, spiritului de observaţie al elevilor. Procesel psihice se dezvoltă
prin exercitarea lor, prin activităţi corespunzătoare. Profesorul ajută pe fiecare elev să facă
progrese, îl stimulează, îl îndrumă şi îl corectează, încât capacităţile lui psihice să treacă treptat
de la stadii inferioare la stadii superioare.
Referitor la diversitatea rolurilor pe care le poate exercita profesorul, Anita E. Woolfolk
menţiona următoarele:profesorul, ca expert al actului de predare-învăţare: el poate lua decizii
privitoare la tot ceea ce se întâmplă în procesul de învăţamânt.
profesorul, ca agent motivator: declanşează şi întreţine interesul elevilor, curiozitatea şi dorinţa
lor pentru activitatea de învăţare.profesorul, ca lider: conduce un grup de elevi, exercitându+şi
puterea asupra principalelor fenomene ce se produc aici. Este un prieten şi confident al elevilor,
un substitut al părinţilor, obiect de afecţiune, sprijin în ameliorarea stărilor de anxietate etc.
profesorul, în ipostaza de consilier: este un observator sensibil al comportamentului elevilor, un
îndrumător persuasiv şi un sfătuitor al acestora.profesorul, ca model: prin întreaga sa
personalitate, prin acţiunile şi comportamentul său este un exemplu pozitiv pentru elevi.
profesorul, ca profesionist reflexiv: se străduieşte tot timpul să înţeleagă şi să reflecteze asupra
întămplărilor inedite din clasă, să studieze şi să analizeze fenomenele psihopedagogice cu care se
confruntă.profesorul, ca manager: supravegheză întraga activitate din clasă, asigură consensul cu
ceilalţi profesori, cu părinţii şi cu ceilalţi factori.
Dascălul îşi asumă deci o multitudine de roluri a căror exercitare este dependentă de
personalitatea lui.

Bibliografie:
„Tratat de pedagogie şcolară”…Ioan Nicola …ed.Aramis
“Pedagogia generală”..Victor Ţîrcovnicu… Editura Facla.