DWIGHT EISENHOWER

Atunci când îmbraci uniforma militară, există câteva constrângeri pe care trebuie să le
accepţi.

Fiecare armă fabricată, fiecare navă de luptă lansată la apă, fiecare obuz tras inseam-
nă, la urma urmelor, un furt – de la cei cărora le e foame şi nu sunt hrăniţi, de la cei cărora le
e frig şi nu sunt îmbrăcaţi.

Istoria nu încredinţează prea mult timp libertatea celor slabi sau timizi.

Urăsc războiul aşa cum numai un soldat care a trecut prin război o poate face, aşa cum
o poate face numai cineva care a experimentat brutalitatea, inutilitatea şi stupiditatea răz-
boiului.

Dacă oamenii pot construi arme atât de terifiante încât ipoteza unui nou război mon-
dial ar însemna, practic, o sinucidere în masă, ai crede că inteligenţa şi înţelegerea omului
presupune şi abilitatea de a găsi o soluţie paşnică…

Dacă ONU admite, chiar şi numai o singură dată, că o dispută poate fi soluţionată
folosind forţa, asta înseamnă că am distrus întreaga fundaţie a organizaţiei şi, odată cu ea,
speranţa noastră de a stabili o nouă ordine mondială.

Sergentul este Armata.

Arta de a conduce înseamnă a determina pe cineva să facă ceea ce vrei pentru că asta
îşi doreşte el.

Victoriile nu pot fi obţinute la reducere de preţ.

În al doilea război mondial, care a fost un război total din orice punct de vedere, am
fost martorii unor mari schimbări ale gândirii militare. Una dintre cele mai importante elemen-
te nou-apărute este războiul psihologic – o armă specifică şi eficace. Fără nici un dubiu, „arma
psihologică” şi-a câştigat un binemeritat loc în arsenalul nostru.

Cu toate că forţa poate fi de folos în situaţii de urgenţă, doar justeţea, dreptatea,

chibzuinţa şi cooperarea pot conduce omenirea la pace.