Ecosistemul are o anumită structură care rezultă din interacțiunea dintre
biotop și biocenoză. 1. Funcția energetică Constă în captarea energiei solare de către plante și transferarea ei la consummator. Fotosinteza este un proces biologic în care energia solară este transformată în energie chimică care este înmagazinată în substanțele organice sintetizate. Principala sursă de energie a ecosistemului este energia solară captată de plante cu ajutorul clorofilei. Energia înmagazinată în plante sub formă de substanță organică poartă denumirea de producție primară. Energia întrodusă în ecosystem trece datorită relațiilor trofice la consumatorii de diferite ordine. Din energia acumulată de plante: - O parte este utilizată pentru procesele proprii (înflorire, reproducere) - O altă parte se acumulează în țesuturile plantei sunb formă de substanță organică disponibilă pentru consumatorii primary Frunzele care cad toamna, ramurile uscate, întrega planta după moarte sunt transformate de descompunători Trecerea energiei prin ecosystem într-un singur sens da la producători la consumatori se numește flux de energie. Circulația energiei de la un nivel la altul se face cu pierderi: - O parte din energia chimică a substanței asimilate este cheltuită pentru asigurarea desfășurării funcțiilor vitale - O altă parte se pierde în mediul înconjurător. De aceea este nevoie de o permanentă sursă de energie, reprezentată în principal de energia solară, care asigură desfășurarea normal a circuitului materiei. Întreruperea fluxului de energie solară duce la diminuarea activității întregului ecosystem. 2. Funcția de circulație a materiei în ecosystem Trecerea substanțelor din biotop în organismele vii și din organismele vii în biotop poartă denumirea de ciclu biogeochimic. Substanțele anorganice sunt preluate din apă și sol de către organismele vegetale și animale și transformate în substanțe proprii sau eliminate sub formă de: dejecții, exametaboliți, transpirație etc. Cu ajutorul energiei solare, plantele realizează transformarea substanțelor anorganice în substanțe organice în procesul fotosintezei de unde sunt preluate de consumatori primary, secundari, terțiari, cuaternari, în cadrul lanțurilor trofice. După moarte, plantele și animalele sunt descompuse în substanțe anorganice. Elementele chimice se acumulează în mediu (apă, aer, sol) de unde sunt preluate din nou de plantele verzi. 3. Funcția de autocontrol și stabilitatea ecosistemului Funcția de autoreglare a ecosistemului rezultă din conexiunile care se stabilesc între populație și speciile componente ale biocenozei. Mecanismele de autocontrol care acționează la nivelul ecosistemului sunt de două feluri: - Biogeochimice, prin care se stabilesc în mediu și în organism concentrațiile normale ale componentelor chimice. Acțiunea mecanismelor homeostatice se desfășoară între anumite limite - Biodemografice În ecosistemul forestier și acvatic din zona temperată cu organizare cu organizare relativ simplă a relațiilor trofice specializarea nișelor este cea care permite evitarea concurenței realizarea unei rețele trofice.