LICEUL TEHNOLOGIC „LAZĂR EDELEANU” MUNICIPIUL PLOIEȘTI

M9 Procese de prelucrare primară a țițeiului

IMPURITĂȚI ÎN ȚIȚEI CARE CEEAZĂ DIFICULTĂȚI ÎN PRELUCARE

Revedeți!

Compoziția și proprietățile fizico- chimice ale țițeiului:

1. Tipuri de hidrocarburi existente în țițeiuri și fracțiunile petroliere

2. Compuși cu sulf din țiței care sunt corosivi
3. Acizi naftenici prezenți în fracțiunile de motorină
4. Variația densității produselor petroliere cu natura lor chimică
5. Condițiile pe care trebuie să le îndeplinească uleiurile pentru a avea indice de
vâscozitate mare
6. Componenții din benzine care le conferă C.O. mare
7. Componenții din motorine care le confer C.C. mare

REȚINEȚI URMĂTOARELE !

Țițeiul extras din sonde conține gaze dizolvate, apă cu cloruri și particule fine de
argile antrenate în cursul extracției.

Gazele se separă în schelă în separatoare de gaze și țiței.

Țițeiul brut livrat rafinăriilor conține întotdeauna impurități ca: săruri minerale,
părți solide, compuși ai metalelor, sulf și apă care provin din zăcământ odată cu
extracția și manipularea țițeiului

Apa care este emulsionată cu țițeiul. datorită amestecului intens al acestora în

cursul extracției, se separă în instalațiile de dezemulsionare. Acest tip de separare este
necesară deoarece prezența apei provoacă mari neajunsuri în instalațiile de prelucrare.
Apa prezentă în țiței poate provoca variații bruște de presiune în cursul încălzirii țițeiului
pentru prelucrare, fapt care duce la cresterea consumului de combustibil.

Sărurile se găsesc dizolvate în apa emulsionată sub formă de cristale fine, în

suspensie și sunt formate în cea mai mare parte din clorură de sodiu (cca 80%) și
cloruri de calciu și magneziu

Clorura de calciu și clorura de magneziu dizolvate în apa emulsionată cu țițeiul

hidrolizeză în cursul încălzirii țițeiului la temperatura de 1500C.

CaCl2 + 2 H2O ↔ Ca(OH)2 + 2 HCl

MgCl2 + 2 H2O ↔ Mg(OH)2 + 2 HCl

Acidul clorhidric rezultat, în prezența apei, corodează instalațiile de prelucrare a

țițeiului. Este responsabil de coroziunea din zona de condensare a vaporilor de la
coloanal de distilare atmosferică.

Clorura de sodiu, în cursul prelucrării țițeiului, se depune pe pereții țevilor

preîncălzitoarelor și cuptoarelor, înrăutățind transferul de căldură și producând
supraîncălziri locale ce pot duce la spargerea țevilor.

Compușii organo-metalici cu V, Ni, Cu, Fe, As conținuți în țiței se regăsesc în

produsele obținute la prelucrarea primară și, în cazul prelucrării ulterioare a acestora prin
procese catalitice afectează viața catalizatorilor și măresc consumul lor.

TIPURI DE EMULSII

Emulsia este un sistem eterogen format din două faze lichide memiscibile:

- o fază continuă, externă sau mediu de dispersie

- o fază discontinuă, internă sau duapersată
 Emulsia este cu atât mai stabilă cu cât vâscozitatea ei este mai mare, așadar, cu
creșterea temperaturii, vâscozitatea micșorându-se, se va micșora stabilitatea emulsiei.
De aceea, țițeiul înainte de dezemulsionare, se încălzește.

Factorul cel mai important de care depinde stabilitatea unei emulsii este prezența
unei substanțe numită emulgator, care reduce tensiunea interfacială dintre cele două
faze. Această proprietate a emulgatorilor poartă denumirea de tensioactivitate (activitate
superficială).

În emulsia țiței – apă se disting trei grupe de emulgatori:

- substanțe puternic tensioactive, cu masa moleculară mica (naftenați de calciu

și magneziu și unele rășini inferioare) care formează un film protector puțin
stabil, în jurul particulelor de fază dispersă
- substanțe slab tensioactive, cu masa moleculară mare (asfaltene), care
formează filme protectoare stabile
- substante solide care sunt umectate de una dintre cele două faze și care, în
prezența unor substante tensioactive, formează blindaje puternice în jurul
particulelor de fază dispersă.

Tipul de emulsie pe care îl stabilizează un emulgator:

Într-o emulsie, faza care este un solvent mai bun pentru emulgator constituie faza
externă.

- emulgatorii hidrofili (afinitate pentru apă) formează emulsii de tipul ulei

dispersat în apă (U-A)
- emulgatori oleofili (afinitate pentru hidrocarburi) formează emulsii de tipul
apă dispersată în ulei (A-U)

Emulsia țiței – apă, având emulgatorul constituit din rășini oleofile, este de tipul A-U.

Factorul principal asupra căruia se acționează pentru a reduce stabilitatea emulsiei este
agentul emulgator. Efectul său poate fi anihilat prin introducerea unui emulgator de tip
contrar, dezemulsionant, ca în cazul aplicării metodei de dezemulsionare chimică sau
printr-o acțiune mecanică exercitată asupra filmului de emulgator care protejează
picăturile de apă, ca în cazul procedeelor fizice (procedeul electric, prin filtrare etc.)