Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
când începi să înveţi o limbă străină. La acestea se adaugă înclinaţia nativă şi mediul, susţin
specialiştii.
Un român are nevoie de mai bine de un an şi jumătate de studiu susţinut pentru a învăţa o
limbă ca japoneza, chineza sau araba. În comparaţie, în doar şase luni putem căpăta
cunoştinţe solide de franceză, spaniolă sau italiană. Metodele clasice garantează asimilarea
a 80-100 de cuvinte pe zi printr-un curs intensiv de învăţare, susţin lingviştii. Timpul necesar
pentru a ajunge la un nivel avansat de cunoaştere a unei limbi străine este însă influenţat de
mai mulţi factori. Astfel, interesul pe care ni-l stârneşte o anumită cultură este strâns legat
de motivaţia pe care o avem în asimilarea informaţiei respective şi de efortul pe care
suntem dispuşi să-l depunem.
Este şi cazul lui Alexandru (22 de ani), student al Facultăţii de Limbi şi Literaturi Străine din
Bucureşti cu specializare hindi.
„Pasiunea mea pentru această limbă a început de la mâncarea indiană. La început mi s-a părut
foarte greu, deoarece este o sferă cu totul diferită faţă de ceea ce am fost eu obişnuit, dar nu m-
am dat bătut pentru că pe zi ce trece descopăr o civilizaţie inedită care îmi place foarte
mult", explică tânărul.
De asemenea, procesul de asimilare depinde foarte mult de grupul lingvistic din care faci
parte. Românii reuşesc să înţeleagă un vorbitor de franceză sau de italiană pentru că
structura gramaticală şi vocabularul celor două limbi sunt de origine latină. Pe de altă parte,
germana, greaca sau turca prezintă o cu totul altă topică în frază, având mult mai puţine
cuvinte la care ne putem raporta. Un alt factor important de influenţă este momentul în
care hotărâm să ne îmbogăţim cunoştinţele. Începând cu vârsta de 3 ani, se dezvoltă
capacitatea de însuşire a informaţiilor, urmând ca înaintarea în vârstă să diminueze
competenţa. „Cu cât conştientizezi actul învăţării, cu atât devine mai greu să digeri
informaţia", spune Rodica Mihăilă. O metodă de studiu eficientă se poate raporta la zona în
care locuim. De pildă, unii locuitori din Ardeal înţeleg şi vorbesc cu mai multă uşurinţă
maghiara deoarece sunt înconjuraţi de nativi ai acestei limbi.
- Metoda audio-linguală. Tehnicile folosite sunt dialogul, jocul de rol, repetiţia şi exerciţiul
pentru ca studentul să folosească limba într-un mod automat, bazat pe comunicare.
- Metoda directă. Inventatorul metodei, Charles Berlitz, sugerează sensul cuvintelor prin
imagini, pantomimă şi conversaţie, traducerea nefiind admisă.
- Învăţarea limbii în comunitate. Profesorul are rol de consilier lingvistic, punându-se accent
pe comunicare.
- Metoda răspunsului fizic total. În etapa iniţială profesorul vorbeşte, iar studenţii răspund
nonverbal, apoi rolurile se schimbă.
"Înclinaţia către limbile străine are legătură cu talentul. E ca în pictură sau orice altă ramură
a artei. Cei care au talent învaţă mai uşor.'' Rodica Mihăilă profesor Universitatea Bucureşti
- Este foarte important să înveţi de la un profesor cu experienţă care să te treacă prin toate
etapele de studiu.
- Învaţă treptat. Cel mai bine este să exersezi câte puţin în fiecare zi pentru că astfel
informaţia se va sedimenta mult mai repede.
- Este foarte bine să asculţi cât mai multe casete în limba pe care vrei s-o înveţi. Poţi face
aceasta în timp ce mergi cu metroul, alergi sau când găteşti, astfel devii foarte productiv.
- Citeşte cât mai multe ziare şi reviste care te vor ajuta să-ţi îmbunătăţeşti capacitatea de a
traduce.
- Urmăreşte canale TV străine sau filme şi vezi cât de bine poţi urmări dialogul şi cât de mult
înţelegi.
- Încearcă să gândeşti în limba respectivă. Priveşte obiectele din jurul tău şi numeşte-le sau
pune-le etichete cu traducerea. Vorbeşte cât mai mult folosind situaţii uzuale.