LIMBA ROMÂNĂ –

O SINGURĂ DISCIPLINĂ –
DOUĂ PROGRAME –
O NOUĂ PARADIGMĂ EDUCAȚIONALĂ

Prof. univ. dr. habilit. Mina-Maria Rusu,

inspector general M.E.C.

 Omul viitorului nu va mai funcționa ca la manual, “ad-hocrația” solicitând un nou set
de caracteristici umane: învățare rapidă și imaginație.(s.n.).
(Alvin Toffler, Corporația adaptabilă, Editura Antet, 2012, p. 43)

• În aria curriculară LIMBĂ ȘI COMUNICARE, disciplinele se coagulează în jurul limbii

materne, cu rol de nucleu care generează procesul de comunicare lingvistică, în primul rând,
facilitând înțelegerea conținuturilor la toate celelalte discipline de studiu = proces de formare a
universului cognitiv, în context:
• formal
• nonformal
• informal
• Competența de comunicare lingvistică = funcționalitate transversală, care sporește
responsabilitatea profesorului și amplifică interesul elevului în procesul de învățare.
COMUNICARE și CULTURĂ
Sursa: http://www.tribunainvatamantului.ro/interdisciplinaritate-
transdisciplinaritate-si-pluridisciplinaritate-in-cadrul-orelor-de-literatura/
 PLURIDISCIPLINARITATEA-
INTERDISCIPLINARITATEA-
TRANSDISCIPLINARITATEA
• PLURIDISCIPLINARITATEA (multidisciplinaritatea) - o temă aparținând unui anumit
domeniu este supusă analizei din perspectiva mai multor discipline (rămânând
independente unele în raport cu celelalte).
• INTERDISCIPLINARITATEA presupune o intersectare a diferitelor arii disciplinare.
• TRANSDISCIPLINARITATEA reprezintă gradul cel mai elevat de integrare a
curriculumului, mergând adesea până la fuziune, faza de maximă complexate și mai
radicală a integrării.
• www.ecml.at/transversalcompetences
• adoptarea de tip transdisciplinar tinde progresiv către o „decompartimentare” completă a obiectelor de studiu
implicate.
• abordarea integrată a curriculumului, specifică transdisciplinarității, este centrată pe „viața reală”, pe
problemele importante, semnificative, așa cum apar ele în context cotidian și așa cum afectează viețile
diverselor categorii de oameni.
• conținuturile și competențele se integrează în jurul unor probleme. întrebarea care orientează demersul
transdisciplinar este: cum îi putem învăța pe elevi să fie buni cetățeni în viitor? achizițiile învățării au sens doar
prin contribuția lor la succesul personal și social al tinerilor în contexte culturale și sociale concrete.
• ca instrument pentru determinarea cadrului conceptual este propusă rețeaua transdisciplinară.
• disciplinele formale clasice își pierd capacitatea de a dicta modul de derulare a instruirii și modelul de
proiectare curriculară. cunoașterea pe care o dobândește individual este situată într-un anumit context social,
economic, politic și cultural.
• cele trei abordări pot fi privite ca stadii ale integrării curriculumului și ca etape în proiectarea de curriculum
integrat. se merge de la progresiv, de la varianta cea mai apropiată de modelul disciplinar
(multidisciplinaritatea) până la disoluția totală a barierelor disciplinare (transdisciplinaritatea).
 LIMBA MATERNĂ
A DOUA LIMBĂ DE COMUNICARE
LIMBILE STRĂINE
• monolingvism sn [at: dex / pl: ~e / e: fr monolinguisme] utilizare a unei singure limbi,
cea maternă, de către același individ sau același grup social. sursa: MDA2 (2010)
• bilingvism s. n. fenomen de utilizare curentă de către aceeași persoană a două limbi
diferite. – din fr. bilinguisme. sursa: DEX '09 (2009)
• multilingvism s. n. folosire a mai multor limbi de către același individ sau grup social;
plurilingvism. (< fr. multilinguisme) sursa: MDN '00 (2000)
• plurilingvism s. n. multilingvism. (< fr. plurilinguisme)
 Limba maternă – limba de școlarizare în raport cu LIMBA ROMÂNĂ
• Pentru majoritatea școlilor din sistem, româna este și limbă de școlarizare, fiind și limba maternă a elevilor (L1).

• Pentru elevii de altă etnie, care aleg să studieze la școli cu predare în limba lor maternă, româna este o disciplină de studiu importantă,
deoarece reprezintă a doua limbă de comunicare (L2) și limba oficială în țara noastră.

• Elevilor care studiază în altă limbă de școlarizare, conform prevederilor legale, li se asigură, la cerere, programă specifică pentru
învățarea limbii și literaturii române.

• REZULTAT: având la bază acest cadru legislativ, la nivel gimnazial, există două programe de limba și literatura română, având în
vedere relația dintre elevu și limba lui maternă.
 LIMBA ROMÂNĂ - limbă maternă pentru majoritatea elevilor din România
- disciplină de studiu din trunchiul comun pentru toți elevii din România
- limbă de școlarizare pentru școlile cu predare în limba română (maternă) în majoritatea școlilor din România
- limbă oficială (asigură inserția socială în spațiul național) - pentru toți cetățenii de pe teritoriul României (români, minoritățile
istorice, cetățeni străini – imigranții, noile minorități etnice)

 CELELALTE LIMBI MATERNE (maghiară, germană, rusă, cehă, slovacă, polonă, italiană, neogreacă, bulgară, turcă,
ucraineană, rromani):
• discipline de studiu
• limbi de școlarizare
• asigură integrarea în context național și evită asimilarea lingvistică, etnică, culturală (identitate-alteritate)

 LIMBILE MODERNE:
• discipline de studiu
• limbi de școlarizare pentru unele școli din România
• limbi de comunicare în context internațional (asigură inserția pe piața muncii în spațiul comunitar)
 SARCINILE PROFESORULUI IMPLICAT:

• Să învețe mai mult despre relevanța unei abordări corecte a importanței tuturor limbilor în procesul de
învățare
• Să gândească permanent la faptul că o abordare inclusivă pune în valoare toate limbile, cu focalizare pe
limba de școlarizare (de care sunt responsabili toți profesorii, indiferent de disciplina predată).
• Să-și însușească în mod conștient conceptul de profesor de limba de școlarizare
• Să identifice provocările cu care va trebui să se confrunte ca profesor de limba de școlarizare și să-și asume
sarcina de a dobândi competențele specifice de care va avea nevoie în clasă
• Să se informeze continuu despre metodele de investigare și ilustrare a multilingvismului / plurilingvismului
într-o școală sau într-un mediu regional.
• Să pună cât mai bine în operă valorile și principiile educației contemporane focalizate pe plurilingvism și
interculturalitate în contextul învățării limbilor străine, regionale, minoritare, clasice sau de școlarizare
 EDUCAȚIA INTERCULTURALĂ RĂSPUNDE NEVOILOR ȘI CERINȚELOR UNEI
EDUCAȚII DE CALITATE PRIN:

• Dobândirea de abilități, cunoștințe și atitudini pedagogice complexe;

• Familiarizarea profesorilor și a elevilor (parteneri implicați în actul educațional) cu
diversitatea experiențelor de învățare;
• Realizarea de construcții culturale individuale și colective identitare, cu rol referențial și
reglator pentru formare (devenirea elevului și a profesorului său);
• Eficacientizarea strategiilor didactice și îmbunătățirea contribuției lecțiilor la succesul școlar
și social al elevilor (rolul integrator al învățării);
• Centrarea pe grupuri vulnerabile, cu miza realizării incluziunii sociale și a coeziunii de
grup (pregătirea pentru viața de adult);
• Regăsirea de către educat a diversității etnice din școală în contextul social din viața lui de
adult (rol prospectiv).
 DEZVOLTAREA INTEGRATĂ A COMPETENŢELOR

1. Înţelegere după auz

2. Vorbire
3. Lectură
4. Scriere
5. Sensibilitate multi-și interculturală
• Cele două programe de limba și literatura română pentru gimnaziu (2017) – integrarea într-o
nouă paradigmă curriculară .
• Viziunea filologică asupra conținuturilor - modificată semnificativ (adecvarea la dinamica
domeniului de cercetare)
 INTERCULTURALITATEA ȘI CURRICULUMUL
• Predarea unei limbi și cultura ei asigură formarea unei competențe transversale;
• Crește coerența (conținut, metode, terminologii) activităților de învățare;
• Activează modalitățile, căile și organizarea cronologică a traseelor de învățare pentru a asigura
logica procesului de învățare;
• Evidențiează componentele comune diferitelor tipuri de învățare;
• Promovează conștientizarea transferurilor culturale;
• Articulează cunoștințe pentru a dezvolta competența interculturală.
• În funcție de context, diferite grade de integrare a educației plurilingve și interculturale în curriculum se
pot realiza prin:

• evoluție spre o mai bună sinergie între modernitate și tradiție

• o mai bună coordonare între profesorii antrenați în proces;
• adoptarea educației plurilingve și interculturale ca scop explicit, având în vedere:
• ansamblul de cursuri în aria curriculară limbă și comunicare, inclusiv limba de școlarizare
• favorizarea unei cooperări strânse între profesori și acordarea unei importanțe egale tuturor
disciplinelor
• deschidere spre alte limbi și culturi
• competențe comunicative și interculturale
• autonomia elevului și formarea unor competențe transversale.
• COMPETENȚA-CHEIE – 2006 - SENSIBILIZARE ŞI EXPRIMARE CULTURALĂ
• CUNOŞTINŢE – conştientizarea moştenirii culturale, locale, naţionale, europene şi a locului
patrimoniului cultural în lume; cunoştinţe de bază referitoare la produse culturale majore, inclusiv
cultura contemporană populară; înţelegerea diversităţii culturale şi lingvistice în europa şi în alte
regiuni ale lumii, înţelegerea nevoii de a conserva această diversitate, a importanţei factorilor estetici
în viaţa de fiecare zi.
• DEPRINDERI – aprecierea critică şi estetică a operelor de artă şi a spectacolului, precum şi a propriei
exprimări printr-o varietate de mijloace, folosind propriile aptitudini; raportarea propriilor puncte de
vedere creative şi expresive la opiniile altora; identificarea şi realizarea oportunităţilor sociale şi
economice în activitatea culturală; dezvoltarea abilităţilor creative care pot fi transferate într-o varietate
de contexte profesionale.
• ATITUDINI – înţelegerea profundă a propriei culturi şi sensul identităţii ca bază a respectului şi a
atitudinii deschise faţă de diversitatea exprimării culturale; creativitate şi dorinţă pentru cultivarea
capacităţii estetice prin expresie artistică şi prin participare la viaţa culturală.
2018 - COMPETENȚE DE SENSIBILIZARE ȘI EXPRESIE CULTURALĂ
• Competențele de sensibilizare și expresie culturală implică înțelegerea și respectul față de modul în care ideile și înțelesurile sunt formulate
și comunicate în mod creativ în diferite culturi și printr-o serie de arte și alte forme culturale. Aceasta implică participarea la înțelegerea,
dezvoltarea și exprimarea ideilor proprii și a sentimentului de apartenență sau a rolului în societate în diverse moduri și contexte.

• Cunoștințe, aptitudini și atitudini esențiale legate de această competență

• Această competență necesită cunoașterea culturilor și modurilor de exprimare locale, naționale, regionale, europene și mondiale, inclusiv
limbile, patrimoniul și tradițiile acestora, precum și cunoașterea produselor culturale și o înțelegere a modului în care aceste exprimări pot
influența opiniile individuale și reciproc. Aceasta include înțelegerea diferitelor moduri de comunicare a ideilor între creator, participant și
audiență în texte scrise, tipărite și digitale, teatru, film, dans, jocuri, artă și design, muzică, ritualuri și arhitectură, precum și în forme
hibride. Acest lucru necesită o înțelegere a propriei identități aflate în evoluție și a patrimoniului cultural, într-o lume a diversității culturale,
precum și a modului în care artele și alte forme culturale pot fi o modalitate de a vizualiza și de a modela lumea.

• Aptitudinile includ capacitatea de a exprima și interpreta cu empatie idei figurative și abstracte, experiențe și emoții, precum și capacitatea
de a face acest lucru într-o serie de alte forme artistice și culturale. Aptitudinile includ, de asemenea, abilitatea de a identifica și concretiza
oportunități în interes personal, social sau comercial prin intermediul artelor și a altor forme culturale și capacitatea de a se angaja în
procese creative, atât ca individ, cât și în cadrul colectivității.

• Este importantă o atitudine deschisă și respectul față de diversitatea expresiilor culturale, împreună cu o abordare etică și responsabilă a
proprietății intelectuale și culturale. O atitudine pozitivă presupune, de asemenea, curiozitatea față de lumea înconjurătoare, o atitudine
deschisă de imaginare a noi posibilități și dorința de a participa la experiențe culturale.
• Caracterul integrator al educației - construirea unui profil armonios și echilibrat al viitorului
adult, derivat din pachetul celor opt competențe-cheie dezvoltate pe parcursul școlarității

MEDIILE ȘCOLARE MULTICULTURALE - prezență semnificativă în peisajul educației la

nivelul tuturor statelor din blocul comunitar.
• SENSIBILIZAREA şi EXPRIMAREA CULTURALĂ (2006), respectiv COMPETENȚE DE
SENSIBILIZARE ȘI EXPRESIE CULTURALĂ (2018) sunt elemente fundamentale care
asigură coerență actului educativ și consensul acestuia cu politicile curriculare, în general, și în
particular în domeniul umanioarelor.
• Discipline precum matematica sau istoria ar trebui să fie luate în considerare în formarea
competenței interculturale
• Lumea reprezentărilor bazate pe știință, în special cele referitoare la viața în societate duce elevul
într-o nouă cultură a comunicării.
• Astfel, conținuturile tuturor disciplinelor sunt responsabile atât pentru a oferi elevilor oportunități
culturale, cât și pentru a-i forma în spiritul unei cetățenii participative și de a-i educa pentru
alteritate.
• ALTERITATE – INDIVIDUALITATE = IDENTITATE
COMPLEMENTARITATEA NIVELURILOR DE INTEGRARE
CURRICULARĂ
sursa:https://sites.google.com/site/proiecteinterdisciplinare2/
CULTURA = CULTURA GENERALĂ la nivel de învățământ preuniversitar
baza CULTURII DE SPECIALITATE la nivelul învățământului superior

• Cultura
umanistă

• Cultura
tehnică, Cultura
științifică
generală
PĂRȚILE COMPONENTE ALE CULTURII:
valori (idei),
norme (comportamente),
artefacte (lucruri, sau părți ale culturii materiale).

• VALORILE sunt idei despre ceea ce poate fi important în viață. Ele ghidează restul
culturii.
• NORMELE sunt expectații ale comportamentului diferit al oamenilor în diferite situații.
Fiecare cultură are metode diferite (sancțiuni) pentru a-și impune normele. Sancțiunile
variază și ele în funcție de importanța normei. Normele cele mai importante formalizate
de sancțiuni se numesc legi.
• ARTEFACTELE derivă din valorile culturale și din norme.
PĂRȚILE COMPONENTE ALE CULTURII

ghidează restul
Valori culturii

derivă din valorile

culturale și din Artefacte
norme

expectații ale
comportamentului
Norme diferit al oamenilor
în diferite situații
 REVIZUIRI,
PERSPECTIVE

Una dintre noutățile recomandărilor din anul 2018 este că, alături de competența lingvistică, apare, în
raport de complementaritate, competența de alfabetizare, prima din șirul celor opt. Aceasta este definită
sintetic prin acțiunile de învățare pe care le susține: identificarea, înțelegerea, exprimarea, crearea și
interpretarea de concepte, sentimente, fapte și opinii, atât verbal, cât și în scris, folosind materiale
vizuale, auditive/audio și digitale la diferite discipline și în diferite contexte. Finalitățile competenței de
alfabetizare se proiectează în capacitatea de a comunica și de a stabili conexiuni cu alte persoane, în
mod eficient, adecvat și creativ. În fapt, alfabetizarea asigură continuarea învățării și a interacțiunii
lingvistice, indiferent de limba utilizată, stimulând astfel multilingvismul și valorificând substanțial
competențele lingvistice puse în interacțiune și dezvoltând, în fapt, competența de comunicare, generic
vorbind.
PROFESORUL IMPLICAT:

• FLEXIBILITATE,
• CAPACITATE DE ADAPTARE RAPIDĂ LA NOU
• (ȘCOALA ONLINE)
• INFORMARE,
• ABORDARE PERSONALIZATĂ A CURRICULUMULUI,
• CULTURĂ GENERALĂ,
• CULTURĂ FILOLOGICĂ,
• CULTURĂ PEDAGOCICĂ
 ȘCOALA ONLINE - ȘCOALA MILENIULUI III

• WHITE PAPER ON ARTIFICIAL INTELLIGENCE - A european approach to

excellence and trust, Brussels, 19.2.2020 com(2020)
• IMPACT OF DIGITALISATION ON SOCIAL SERVICES, EUROFOUND (2020),
Impact of digitalisation on social services, publications office of the European
Union, Luxembourg
• FAÇONNER L’AVENIR NUMÉRIQUE DE L’EUROPE, Manuscrit achevé en
février 2020, la Commission Européenne , Luxembourg: Office des publications
de l’Union Européenne, 2020
PROFESORUL DE SUCCES =

SUCCESUL ELEVILOR SĂI