FIȘĂ DE LUCRU

SUBIECTUL I

Citește fiecare dintre textele de mai jos pentru a răspunde cerințelor formulate:
,,A fost odată ca niciodată.
A fost odată un vânător foarte meșter. El își pusese în gând a face din fiul său un vânător de să se ducă
vestea; dară n-avu parte să-și împlinească pofta inimei, căci muri, rămâind fiu-său mic.
După ce se făcu mai măricel fiul vânătorului, mumă-sa îl dete la carte și la fel de fel de meșteșuguri;
toată lumea se mira de istețimea lui; dară el, crescând, era nemulțumit, fiindcă n-avea triște1. Într-o zi se duse
la moașă2-sa și se plânse, zicând:
– Moșică dragă, iată, m-am făcut mare, m-a dat mama la toate meșteșugurile, lucrez din zi până în
noapte; pentru aceasta și lumea mă omenește văzându-mi hărnicia; dară eu nu pot să leg două într-un tei. M-
am luat de gânduri. Muncesc cât zece, dar norocul se ține de mine ca pulberea după câni.
– Nu te deznădăjdui, dragul moașei – îi zise bătrâna –, ai încă timp, lucrează ca și până acum, și nu te
va lăsa Dumnezeu să piei; stăruiește întru a fi om cinstit și harnic și odată, odată, trebuie să-și spargă dracul
opincele.
– Un lucru am să te întreb, dragă moșică – mai zise fiul vânătorului –, și te rog cu cerul, cu pământul,
să-mi spui drept.
– Bucuros, fătul meu, numai să-l știu.
– Ce meșteșug a avut tatăl meu?
– Tată-tău, dragul moșicăi, a fost vânător, și încă o dată vânător. Nu era ziulică lăsată de la Dumnezeu
în care el să se ducă la vânătoare și să se întoarcă cu mâinile goale. Avea mare noroc la vânat. Câte lighioni
sălbatice care făcea rău omenirei n-a stârpit el de pe fața pământului! Dară și multe păsărele a ucis, de care-ți
era mai mare jalea când te uitai la dânsele, aduse acasă. Dacă trăia el, pusese de gând a face din tine un vânător
fără seamăn.
– Acum, moșică, să-mi mai spui un lucru. De ce mama nu vrea să-mi spui d-alde astea, când o întreb?
– Fiindcă, dragul meu, meșteșugul ăsta este foarte primejdios. De câte ori n-a plâns mă-ta zile întregi,
căci nu știa de căpătâiul tatălui tău, când se ducea și zăbovea prin păduri după vânat? De câte ori nu era cu
inima sărită, când auzea că lighioanele sălbatice au mâncat câte un vânător! Da, asta este pricina de nu voiește
să-ți spuie. Mă-ta te iubește ca pe ochii ei din cap și nu voiește nici în ruptul capului să te vază și pe tine supus
la toate relele vânătoriei.
– Așa o fi, moșică. Dar de unde știe cineva că mie nu mi-o fi scris în frunte să fiu vânător? Vezi
dumneata la munca care muncesc eu, și să nu văz niciun folos, trebuie să fie ceva!
– Mai știi, păcatele! răspunse bătrâna cu mirare, după cele ce spui tu, pare că ai dreptate; și apoi mie,
îmi vine să crez că așa este.”
(Fiul vânătorului, basm cules de Petre Ispirescu)

Textul 2
Diana zeiță italică arhaică, identificată de romani cu Artemis și inclusă în panteonul mitologiei romane ca
zeiță a lunii, simbol al luminii și ocrotitoare a vânătorii. Adorată de timpuriu (după tradiție, i s-a clădit un
templu pe Aventin încă sub Servius Tullius), era invocată de femei, dar patrona și renașterea anuală a
vegetației. Ca zeitate selenară, având epitetul Diana Candelifera (Purtătoarea de torță), era numită adesea
Diana Lucina. La începutul erei noastre, se răspânește o variantă nouă a vechii zeițe cinegetice și selenare, sub
numele Diana Mellifica, al cărei cult se dezvoltă în Dacia romană, dobândind un atribut nou: patronajul
albinelor. Faptul că la un moment dat acesta ajunge, în Dacia, atributul principal la Dianei, este firesc într-o
țară unde albinăritul era una din îndeletnicirile economice de bază, cu atât mai mult că atributul nu e reîntâlnit
nicăieri în restul Imperiului Roman, deci și cultul respectiv era strict local.
(Victor Kernbach, Dicționar de mitologie generală)

1
Noroc
2
Bunică, străbună, femeie bătrână
1
A.
1. Valorificând textul 1, notează două cuvinte din câmpul lexical al însușirilor morale.

2. Notează litera corespunzătoare răspunsului corect, valorificând textul 2:

Cultul Dianei Mellifica:
a. Datează de timpuriu, asociat lunii, luminii și vânătorii;
b. E legat de îndeletnicirile specifice dacilor;
c. Reflectă preocuparea romanilor pentru astrul selenar;
d. Este legat de ipostaza cea mai veche a zeiței Diana.
Litera corespunzătoare răspunsului corect este …………

3. Notează litera corespunzătoare răspunsului corect, valorificând textul 1:

Crescând, băiatul este nemulțumit fiindcă:
a. În ciuda istețimii lui, n-a continuat să învețe.
b. Nu și-a cunoscut tatăl.
c. Tatăl său a ucis o mulțime de făpturi nevinovate.
d. N-are noroc.
Litera corespunzătoare răspunsului corect este …………

4. Notează litera corespunzătoare răspunsului corect, valorificând textul 1:

Dintre etapele acțiunii, în fragmentul 1 se prezintă:
a. Situația inițială;
b. Punctul culminant;
c. Deznodământul;
d. Situația finală.
Litera corespunzătoare răspunsului corect este …………

5. Notează ,,X” în dreptul fiecărui enunț, pentru a stabili corectitudinea sau incorectitudinea acestuia,
bazându-te pe informațiile din cele două texte:

CORECT INCORECT
Formula narativă ,,A fost odată, ca niciodată...” trimite către
un tip mitic, ireal.
Fiul o întreabă pe moașă despre moștenirea lăsată de tatăl său.
Mama îi ascunde fiului adevărul pentru a-l proteja.
Bătrâna nu crede în intuiția băiatului în legătură cu destinul său
de vânător.
Cultul Dianei Mellifica era strict local.
Diana patrona renașterea vegetației și recoltele bogate.

6. Menționează, în câte un enunț, două particularități ale textului narativ literar prezente în fragmentul
de mai jos, ilustrându-le cu exemple:
,,A fost odată un vânător foarte meșter. El își pusese în gând a face din fiul său un vânător de
să se ducă vestea; dară n-avu parte să-și împlinească pofta inimei, căci muri, rămâind fiu-său mic.
După ce se făcu mai măricel fiul vânătorului, mumă-sa îl dete la carte și la fel de fel de
meșteșuguri; toată lumea se mira de istețimea lui; dară el, crescând, era nemulțumit, fiindcă n-avea
triște . Într-o zi se duse la moașă -sa și se plânse (…).”
7. Menționează, în două trei enunțuri, rolul dialogului în textul 1, prin valorificarea unor elemente de
conținut.
8. Prezintă, în cel puțin 30 – 70 de cuvinte, o trăsătură morală a unui personaj din textul 1, indicând
mijlocul de caracterizare utilizat și o secvență sugestivă pentru trăsătura aleasă.

2
 9. Prezintă, în 30 – 70 de cuvinte, o valoare morală sau culturală din textul 1, valorificând un element de
conținut..
10. Asociază personajul principal din textul 1, cu un alt personaj literar studiat la clasă sau despre care ai
aflat în lectura suplimentară, prezentând, în 50 – 100 de cuvinte, o asemănare și o deosebire dintre ele.

B.
1. Notează litera corespunzătoare răspunsului corect:
Sunt corect accentuate toate cuvintelke din seria:
a. Muncesc, dumneata;
b. Istețime, primejdios;
c. Moșică, pulbere;
d. Nemulțumit, adesea.
Litera corespunzătoare răspunsului corect este …………

2. Notează litera corespunzătoare răspunsului corect:

Conțin diftong toate cuvintele din seria:
a. Lighioni, fiul;
b. Hărnicia, istețimea;
c. Pulberea, vânătoriei;
d. Renașterea, arhaică.
Litera corespunzătoare răspunsului corect este …………

3. Replica personajului: ,,Muncesc cât zece, dar norocul se ține de mine ca pulberea după câni.” exprimă
ideea că:
a. Muncește serios și de aceea norocul îl răsplătește.
b. Flăcăul crede în munca asiduă și disprețuiește norocul.
c. Deși muncește din greu, e ocolit de noroc.
d. Cel muncitor nu poate scăpa de noroc nici dacă ar vrea.
Litera corespunzătoare răspunsului corect este …………

4. Rescrie enunțul următor, înlocuind structurile subliniate cu sinonime potrivite:

,,Dacă trăia el, pusese de gând a face din tine un vânător fără seamăn.”

5. Indică valoarea morfologică a cuvintelor subliniate și funcția lor sintactică:

,,După ce se făcu mai măricel fiul vânătorului, mumă-sa îl dete la carte și la fel de fel de
meșteșuguri; toată lumea se mira de istețimea lui (...).”

6. Alcătuieşte un enunţ în care atributul pronominal din structura: toată lumea se mira de istețimea lui,
să fie complement.

7. Rescrie enunțurile de mai jos, corectând toate greșelile:

Aceiași confuzie a făcut-o și băiatu de alături, care ți-am vorbit chiar eu însumi.

Dacă te-aș întâlni, ț-aș creia o impresie bună, nu-i așa?