Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Topografie Manual de TOPOGRAFIE
Topografie Manual de TOPOGRAFIE
DANIELA IORDAN
MARIANA CĂTĂLINA CĂLIN
GHID DE REZOLVARE
A PROBLEMELOR DE TOPOGRAFIE
Bucureşti 2007
Editura Cartea Universitară
Str. Hiramului, nr.11, sector 3, Bucureşti
Telefon: 021 589 1055
e-mail: office@carteauniversitara.ro,
www.carteauniversitara.ro
© Copyright Editura Cartea Universitară 2007
Editură acreditată de Ministerul Educaţiei şi Cercetării prin
Consiliul Naţional al Cercetării Ştiinţifice din Învăţământul Superior.
3
3.3 Axele teodolitului .............................................................
3.4 Părţile componente ale teodolitului .................................
3.4.1 Luneta ............................................................
3.4.2 Cercurile teodolitului........................................
3.4.3 Dispozitive de citire unghiulară .......................
3.4.4 Nivelele teodolitului .........................................
3.5 Instalarea aparatului în staţie..........................................
3.5.1 Centrarea........................................................
3.5.2 Calarea ...........................................................
3.5.3 Vizarea............................................................
3.6 Tahimetre electronice......................................................
3.6.1 Principii utilizate la măsurarea
electro – optică a distanţelor ....................................
3.6.2 Prezentarea generală a unei staţii totale.........
7. METODA DRUMUIRII....................................................................
7.1 Definiţii şi clasificări .........................................................
7.2 Proiectarea reţelelor de drumuire....................................
7.3 Operaţii de teren ............................................................
7.4 Drumuirea sprijinită la capete pe puncte de coordonate
cunoscute şi laturi cu orientări cunoscute .............................
7.5 Drumuirea în circuit închis pe punctul de plecare ...........
7.6 Drumuirea cu punct nodal...............................................
10 NIVELMENT..................................................................................
10.1 Nivelmentul geometric...................................................
5
10.1.1 Nivelmentul geometric de mijloc ...................
10.1.2 Nivelmentul geometric de capăt....................
10.2 Metoda radierii de nivelment geometric de mijloc .........
10.2.1 Metoda cotei punctului de plecare ................
10.2.2 Metoda cotei de la punct la punct .................
10.2.3 Metoda cotei planului de vizare.....................
10.3 Nivelment trigonometric ................................................
10.4 Probleme rezolvate .......................................................
BIBLIOGRAFIE ..................................................................................
6
1. MĂSURĂTORILE TERESTRE - NOŢIUNI GENERALE
1.1 Obiectul şi ramurile măsurătorilor terestre
Topografia face parte dintr-un grup de ştiinţe şi tehnici numite
la modul general măsurători terestre, care se ocupă de studiul –
determinarea formelor şi dimensiunilor Pământului în ansamblul său,
sau pe porţiuni de teren – precum şi de reprezentarea acestora pe
hărţi şi planuri.
Măsurătorile terestre au evoluat alături de alte ştiinţe ca:
matematica, fizica, astronomia, mecanica cerească şi electronica,
care au permis dezvoltarea instrumentelor de măsurare precum şi a
metodelor de prelucrare a măsurătorilor.
- Evoluţia ştiinţifică a matematicii a permis dezvoltarea
metodelor de prelucrare şi interpretare a
rezultatelor măsurătorilor;
- Fizica şi electronica au oferit deschideri noi în domeniul
aparaturii utilizate la efectuarea
măsurătorilor.
Măsurătorile terestre au o importanţă deosebită atât în
dezvoltarea ştiinţifică cât şi în cea economică.
Ramurile mari ale măsurătorilor terestre sunt:
• geodezia;
• topografia;
• cadastrul;
• fotogrammetria;
Geodezia – este ştiinţa care studiază forma şi dimensiunea
Pământului, câmpul gravitaţional în sistem tridimensional, în funcţie
de timp. În 1880, Helmert defineşte geodezia ca fiind: „Ştiinţa
măsurării şi reprezentării Pământului”. În cadrul acesteia există o
serie de subramuri cum ar fi: astronomia geodezică, geodezia marină,
geodezia inerţială, geodezia diferenţială.
Topografia – este acea ştiinţă ce se ocupă cu măsurarea şi
reprezentarea suprafeţelor relativ mici de teren, fără a ţine seama de
7
curbura Pământului. Denumirea derivă din cuvintele greceşti topos =
loc şi grapheim = a descrie. Prin măsurătorile topografice se stabilesc
poziţiile relative dintre diverse obiecte din teren şi reprezentarea
acestora pe planuri şi hărţi.
Cadastrul – este sistemul unitar şi obligatoriu de evidenţă
tehnică, economică şi juridică, prin care se realizează identificarea,
înregistrarea, descrierea şi reprezentarea pe hărţi şi planuri
cadastrale a tuturor terenurilor, precum şi a celorlalte bunuri imobile
de pe întreg teritoriul ţării, indiferent de destinaţia lor şi de proprietar.
Fotogrametria – cuprinde procedee pentru determinarea şi
reprezentarea suprafeţelor de teren pe baza unor fotografii speciale
numite fotograme obţinute prin fotografierea terenului din avioane
echipate adecvat. Caracteristica principală a acestei ramuri este
aceea că nu execută măsurători pe teren ci pe imaginea fotografică a
acestuia. Fotogrametria nu se aplică independent de alte discipline la
întocmirea planurilor şi hărţilor, ci împreună cu topografia, sprijinindu-
se amândouă pe reţeaua geodezică.
8
Suprafaţa topografică – este suprafaţa terenului natural, cu
apropiată de geoid rezultată prin rotirea unei elipse în jurul axei mici
2b, iar axa mică este paralelă cu axa globului terestru.
De-a lungul timpului mai mulţi matematicieni şi geodezi au
calculat diverşi elipsoizi în încercarea de-a găsi parametrii optimi.
La ora actuală la noi în ţară se foloseşte elipsoidul Krasovski
care are următorii parametri:
a = 6 378 245 m – semiaxa mare
b = 6 356 863 m – semiaxa mică
a −b 1
f= = - turtirea
a 298.3
9
Longitudinea – LP este unghiul diedru dintre meridianul
geodezic ce trece prin punct şi meridianul de origine al elipsoidului de
referinţă. Meridianul de origine zero este ales convenţional cel ce
trece prin observatorul astronomic de la Greenwich, de lângă Londra.
Sistemul de coordonate geografice are două familii de linii de
coordonate:
Lat=const – familia paralelelor
Long=const – familia meridianelor
Pentru România avem:
Latitudinea medie 46oN
Longitudinea medie 25o E Greenwich
10
plană care este suportul hărţii sau planului topografic. Se ştie că o
suprafaţă curbă (gen elipsoid, geoid) nu poate fi transpusă pe plan
fără deformarea suprafeţelor sau unghiurilor.
Pentru România sunt adoptate două sisteme de proiecţie:
►Proiecţia stereografică 1970 – STEREO ,70 – cu plan
secant unic în centrul geometric al teritoriului, respectiv zona oraşului
Făgăraş. Direcţia nord geografic se alfă pe axa X, iar axa Y este
paralelă cu direcţia ecuatorului.
►Proiecţia Gauss – proiecţie internaţională, cilindrică,
conformă, transversală – aceasta presupune divizarea elipsoidului în
36 de fuse de 6o fiecare. Acestea se desfăşoară de-a lungul
meridianului axial, pe un cilindru imaginar.
11
unghiul de pantă αAB – este unghiul făcut de linia terenului
natural cu proiecţia sa în plan orizontal, este un unghi vertical;
unghiul zenital ZAB – este unghiul făcut de verticala locului
cu linia naturală a terenului şi este tot un unghi vertical;
cotele punctelor A şi B – HA şi HB – sunt distanţele pe
verticală de la planul de nivel zero la planurile orizontale ce trec prin
punctele A şi B;
12
dacă θAC> 200g atunci θCA = θAC - 200g
13
Notaţiile sunt g – pentru grad
c – pentru minute
cc – pentru secunde
care ipotenuza este distanţa redusă la orizont D12 iar catetele sunt
diferenţa de coordonate pe X şi pe Y. Aceste diferenţe se numesc
coordonate relative şi se pot exprima astfel:
ΔX12 = X2 – X1 şi ΔY12 = Y2 – Y1
Tot aici se poate defini şi unghiul dintre axa X şi distanţa D12
ca fiind orientarea θ12 conform definiţiei enunţate la paragraful 1.4.2
14
Figura 1.5 Calculul coordonatelor polare
Y −Y
θ = arctg
j i
ij
X −Xj i
15
+ ΔY12
θ = arctg
+ 12 ΔX 12
+ ΔY12
θ = 200 g − arctg
− 12 ΔX 12
− ΔY
θ = 200 g + arctg 12
− 12 ΔX 12
− ΔY
θ = 400 g − arctg 12
+ 12 ΔX 12
În concluzie, combinaţia de semne indică cadranul în care se
află orientarea fapt pentru care nu se va face un semn din cele două
ce rezultă din diferenţele de Y şi X.
Fiecare din cele patru situaţii reprezintă poziţia orientării într-
unul din cele patru cadrane ale cercului topografic.
X = X + D cos θ
j i ij ij
Y = Y + D sin θ
j i ij ij
16
1.7 Scara hărţilor şi planurilor
1.7.1 Scara numerică – este raportul constant dintre distanţa
″d″ de pe plan dintre două puncte şi distanţa orizontală ″D″ dintre
aceleaşi două puncte din teren, ambele fiind exprimate în aceleaşi
unităţi de măsură.
Relaţia matematică de exprimare a scării numerice este
1 d,= unde n este numitorul scării, iar d şi D sunt
n D
distanţele enunţate mai sus
Valorile scărilor numerice sunt STAS, astfel că putem avea
următoarele tipuri de scări:
1
10 n
→ 1 1
,
10 100
,...,
1
1000000
1
2 *10 n
→
1 1 1
, ,
2 20 200
,...,
1
2000000
1
2,5 *10 n
→1 1
,
25 250
,...,
1
2500000
1
5 *10 n
→
1 1 1
, ,
5 50 500
,...,
1
5000000
17
- e este eroarea de citire 0.2 – 0.3 mm;
- n este numitorul scării.
De exemplu, pentru un plan la scara 1: 2 000 Pg = e*n = 0.3 mm *
2000 = 600 mm =0.6 m. Această precizie duce la concluzia că cel mai
mic detaliu reprezentat pe plan va avea dimensiunea de 0.6 m.
Exemplu numeric
Problema 1
Pe un plan la scara 1/2000 s-a măsurat o distanţă de 20cm.
Ce valoare are această distanţă pe teren?
1 1
d = 20cm, =
n 2000
Se cere: D
1 d
Conform relaţiei numerice pentru scară: = , rezultă D =
n D
d*n sau
D = 20cm * 2000 = 40000cm = 400m
Problema 2
Cât reprezintă pe un plan la scara 1/1000 distanţa din teren
de 150m?
18
1 1
D=150m, =
n 1000
Se cere: d
1 d
Conform relaţiei numerice pentru scară: = , rezultă
n D
D 150m 15000cm
d= = = = 15cm
n 1000 1000
Problema 3
Ce scară are planul pentru care distanţa din teren de 500m
are pe plan 100cm?
D=500m, d=100cm
Se cere: n
1 d
Conform relaţiei numerice pentru scară: = ,
n D
D 500m 50000cm
Rezultă n = = = = 500 , deci scara
d 100cm 100cm
este 1/500
Concluzii
Deoarece scara numerică este o egalitate de două rapoarte
ce conţin patru termeni: 1, n, d, D se va putea calcula oricare din cele
trei necunoscute funcţie de celelalte două.
19
Scara grafică liniară cu talon - se va desena pe planuri şi
hărţi printr-o linie divizată, în cm având înscris în dreptul fiecărei
diviziuni valoarea distanţei din teren corespunzătoare scării planului.
1
Scara grafică asigură o precizie de din bază.
10
Mod de utilizare: se ia în compas distanţa de pe hartă, dintre
două puncte 1 şi 2 şi se aşează compasul pe scară, astfel încât un
vârf al compasului să coincidă cu un număr întreg de baze, iar celălalt
vârf al compasului să cadă în interiorul talonului. Distanţa este egală
cu numărul întreg de baze la care se adaugă partea fracţională citită
pe talon.
20
1
Scara grafică transversală – asigură o precizie de din
100
bază, deoarece talonul este împărţit în 10 unităţi pe orizontală şi în 10
1
părţi pe verticală, astfel că o unitate de pe orizontală reprezintă din
10
1
bază, iar o unitate pe verticală reprezintă dintr-o unitate de pe
10
orizontală.
Mod de utilizare: se ia în compas distanţa de pe hartă, între
două puncte 1 şi 2 şi se aşează pe scara grafică, astfel încât un vârf
al compasului să corespundă cu o diviziune întreagă din bază, iar
celălalt vârf să cadă în interiorul talonului scării transversale. Se
deplasează compasul astfel ca un vârf să rămână tot timpul pe o
valoare întreagă din bază, iar celălalt să fie în talon, până când vârful
din talon atinge intersecţia a două linii ce marchează diviziunile lui.
Mişcarea compasului se face astfel încât vârfurile lui să fie tot timpul
pe aceaşi linie orizontală. Distanţa este egală cu numărul întreg de
baze la care se adaugă partea fracţionară citită pe talon.
Rezolvare
1 Reprezentarea la scara 1 : 2000 a punctelor date
Pentru reprezentarea la scară a punctelor se vor parcurge
următoarele etape:
►trasarea axelor de coordonate X şi Y;
►stabilirea coordonateleor punctului de origine. Pentru axa X se va
pleca din origine cu o coordonată cu valoare mai mică decât cel mai
mic X din inventarul de coordonate. Xmin = 1021m, în originea axei X
22
vom alege 1020 sau 1000. Pentru axa Y se va alege o valoare mai
mică decât cel mai mic Y din inventarul de coordonate dat. Ymin =
2012m, în originea axei Y vom alege 2010 sau 2000.
►divizarea axelor din cm în cm.
►raportarea punctelor prin coordonatele date.
23
D12 = (1145 − 1033) 2 + (2037 − 2012) 2 = 112
2
+ 252 = 13169 = 114.756m
D34 = −
(1021 1072)
2
+ (2084 − 2091) 2 = 51
2
+ 72 = 2650 = 51.478m
D41 = −
(1033 1021)
2
+ (2012 − 2084) 2 = 12
2
+ 722 = 5328 = 72.993m
ij
X −X j i
combinaţia de semne
+ ΔYij
θ = arctg cadranul I
+ ij ΔX ij
+ ΔYij
θ = 200 g − arctg cadranul II
− ij ΔX ij
− ΔY
θ = 200 g + arctg ij cadranul III
− ij ΔX ij
− ΔY
θ = 400 g − arctg ij cadranul IV
+ ij ΔX ij
+ 25 + 25 + +
θ12 = arctg = arctg = arctg0.22321= 13.9811= 13.9811
+ 112 + 112 + +
24
+ 54 + 54 + +
θ 23 = arctg = arctg = arctg0.73972= 40.5458= 200− 40.5458
− 73 − 73 − −
θ 23 = 159.4542
−7 − 7 − −
θ34 = arctg = arctg = arctg0.137255= 8.6836= 200+ 8.6836
− 51 − 51 − −
θ34 = 208.6836
− 72 − −
θ 41 = arctg = arctg 6 = 89.4863 = 400 − 89.4863
+ 12 + +
θ 41 = 310.5137
25
Figura 1.9 Reprezentarea orientărilor pe plan
1 d
=
5000 114.756 m
m mm
d= = 22.9mm ≈ 23mm
114.756 114756
=
5000 5000
1 d
=
2500 51.478 m
26
m mm
d= = 20.6mm ≈ 21mm
51.478 51478
=
2500 2500
Y = Y + D sin θ
j i ij ij
X = X + D cosθ
5 3 35 35
Y = Y + D sinθ
5 3 35 35
convenabil;
2.Să se calculeze distanţele D , D , D , D , D ; 12 23 34 45 51
27
4.Să se reprezinte pe desen orientările calculate;
5.Să se reducă la scara 1 : 1000 distanţa D şi la scara 1 : 2500
12
distanţa D ;
45
22.26m şi θ = 204.2514.
46
PROBLEMA 2
Se dau punctele 1, 2, 3, 4, prin coordonate rectangulare în sistem
Stereografic 1970
convenabil;
2.Să se calculeze distanţele D , D , D , D ;
12 23 34 41
distanţa D ;
43
PROBLEMA 3
Pe un plan la scara 1: 5000 s-a măsurat distanţa de 23 mm.
Să se calculeze cât reprezintă această distanţă pe teren.
28
PR5OBLEMA 4
Să se calculeze cât reprezintă pe un plan la scara 1 : 2500 distanţa
de 75,23 m măsurată pe teren.
PROBLEMA 5
Se dă distanţa de 50 m pe teren.
Să se calculeze scara planului pe care această distanţă a fost
reprezentată cu mărimea de 10 cm.
29
2. ELEMENTELE PLANURILOR ŞI HĂRŢILOR
Planul topografic – este o reprezentare grafică
convenţională a unor porţiuni restrânse ale suprafeţei topografice,
proiectate pe un plan orizontal, micşorată la o anumită scară care prin
detaliile pe care le conţine redă în mod fidel suprafaţa topografică
respectivă, fără să se ţină seama de curbura Pământului.
Harta – este o reprezentare grafică convenţională,
micşorată la o anumită scară, în care este reprezentată întreaga
suprafaţă a Pământului sau porţiuni din ea şi în construcţia căreia se
ţine seama de curbura Pământului.
Planurile şi hărţile se clasifică în funcţie de scară astfel:
Planuri topografice
planul topografic de bază al ţării este tipărit în trei culori
şi realizat într-un singur sistem de proiecţie la scările: 1/2000, 1/5000,
1/10 000;
planul topografic special se realizează pentru diverse
cerinţe economice şi poate fi realizat la scări ce variază între 1/100
până la 1/1000.
Hărţile sunt reprezentările grafice realizate la scara 1/25 000
şi mai mici.
hărţi la scări mici – 1/25 000 până la 1/100 000;
hărţi de ansamblu – sunt realizate la scări medii
1/200 000 până la 1/1 000 000;
hărţi geografice – sunt realizate la scări mici
începând cu 1/1 000 000 şi mai mici.
30
numerotate începând de la Ecuator, iar meridianele începând cu
meridianul Greenwich.
Intervalele dintre meridianele şi paralelele care delimitează
foaia de hartă sunt împărţite pe verticală în minute de latitudine şi pe
orizontală în minute de longitudine. Baza pentru caroiajul geografic
este o linie de 0.1mm grosime. Minutele de latitudine sau longitudine
sunt reprezentate prin spaţii alternant negre şi albe de grosime 0.5
mm.
Pe o foaie de plan scara 1 : 25 000 caroiajul geografic este ca
în figura 2.1.
33
Semnele convenţionale explicative sunt inscripţiile şi notările
convenţionale care se fac pe hartă sau plan, pentru a da o
caracteristică mai deplină detaliilor topografice. Ele sunt folosite
întotdeauna în combinaţie cu primele două categorii de semne
convenţionale (figura 2.5).
35
Curbele de nivel normale se trasează pe plan sau hartă cu o
linie subţire, continuă la echidistanţa E uniformă pentru întregul plan
sau hartă.
Curbele de nivel principale sunt curbe de nivel normale
îngroşate, ce se trasează la valori de cote rotunde. De obicei fiecare a
5 – a curbă se consideră principală pentru echidistanţele de 1 m, 2 m,
5 m, 10 m, 20 m.
Curbele de nivel ajutătoare se trasează pe plan sau hartă prin
linii punctate la o echidistanţă egală cu E/2. Acestea sunt folosite în
cazul terenurilor plane pentru a da o imagine mai sugestivă a
reliefului, deoarece curbele de nivel normale sunt prea rare la un
teren plan.
Curbele de nivel accidentale sunt curbe de nivel ce se
trasează la o echidistanţă egală cu E/4 prin linii punctate mai scurte
decât cele ajutătoare. Ele sunt utilizate numai dacă relieful nu poate fi
reprezentat prin curbe de nivel normale şi ajutătoare.
37
intersectează în unghi drept. Elementele caracteristice ale acestei
forme de relief sunt: vârful, linia de creastă şi piciorul crestei.
Şeaua (figura 2.9) este o formă de relief complexă formată
din două dealuri racordate printr-o creastă mai joasă. Gâtul şeii „G”
formează originea a două văi dispuse transversal pe linia de creastă.
Elementele caracteristice ale acesteia sunt: vârfurile, liniile de crestă
şi gâtul şeii.
38
Figura 2.10 Căldarea reprezentată prin curbe de nivel
39
Bazinul hidrografic (figura 2.12) este o formă de relief
40
Figura 2.13 Secţiunea de plan la scara 1:25 000
Rezolvare
41
Etapele sunt următoarele:
►Din punctul A de pe plan se vor duce perpendiculare pe caroiajul
geografic.
►Se măsoară lungimea unui minut de latitudine şi lungimea unui
minut de longitudine. Pe planul 1 : 25 000 lungimea unui minut de
latitudine este 74 mm, iar a unui minut de longitudine este de 52 mm.
►Se citesc cele mai apropiate valori de latitudine şi longitudine şi
apoi prin interpolare se determină secundele de latitudine şi
longitudine. Pentru aceasta se vor măsura distanţele de pe plan de la
valoarea latitudinii şi longitudinii citite pentru punctul A până la piciorul
perpendicularelor duse din punct pe caroiaj.
Dacă d1 este distanţa citită pe latitudine şi d2 este distanţa citită pe
longitudine vom avea următoarele valori:
ϕA = 45o58' + ΔϕA
λA = 24o18' + ΔλA
60 " * d 1
Δϕ A =
74mm
60".................52 mm
ΔλA................d2
60"*d 2
Δλ A =
52mm
43
Dacă Δxmm = 31mm ⇒ ΔXm = 0.031m * 25000 = 775 m
Δymm = 23mm ⇒ ΔYm = 0.023m * 25000 = 575 m
XA = 5092000m + 775m = 5092775m = 5092.775km
YA = 5286000m + 575m = 5286575m = 5286.575km
44
4.Calculul cotelor punctelor A şi B
4.1 Calculul cotei prunctului aflat pe o curbă de nivel
46
Figura 2.17 Calculul pantei dreptei AB
47
3.INSTRUMENTE PENTRU MĂSURAREA UNGHIURILOR
3.1Teodolitul - generalităţi
Teodolitul este un instrument topografic utilizat la măsurarea
pe teren a direcţiilor unghiurilare orizontale şi verticale. Teodolitul mai
poate măsura şi distanţe folosind mira printr-o metoda indirectă de
măsurare.
Clsificarea teodolitelor se poate face după mai multe criterii:
- după modul de evoluţie în timp;
- după gradul de precizie oferit la determinarea direcţiilor
unghiulare;
- după firma constructoare.
Clasificarea teodolitelor după modul de evoluţie în timp:
• Teodolite clasice, care au fost construite la începutul
secolului al XVIII-lea. Erau instrumente voluminoase şi greoaie, cu
lunete lungi şi diametre ale limburilor destul de mari pentru a asigura
precizia necesară. Pe teren era necesar să fie rectificate des.
Sistemul constructiv, cu părţile componente la vedere, conducea rapid
la ancrasarea câmpului vizual şi a axelor.
• Teodolite moderne (optice) au aproape acelaşi
principiu constructiv, dar conţin sisteme optice interioare care permit
realizarea citirilor la cele două cercuri prin intermediul unui microscop
de lectură al cărui ocular se află alături de ocularul lunetei. Datorită
acestui sistem de construcţie teodolitele moderne se mai numesc şi
teodolite optice. Teodolitele moderne au apărut la începutul anilor
1920 şi sunt perfecţionate în continuu până astăzi. Deosebirea de
teodolitele clasice constă în faptul că sunt superioare acestora şi că
sunt realizate compact, iar părţile lor componente (limburile de cristal,
prismele de lectură, indecşii, etc.) sunt acoperite de o carcasă de
protecţie.
• Teodolite electronice (ultramoderne) au apărut odată
cu deceniul 7 al secolului trecut şi s-au perfecţionat rapid. Ele conţin
un microprocesor care serveşte la afişarea pe un display asemănător
48
cu cel întâlnit la microcalculatoare (format din cristale lichide) a
rezultatelor măsurătorilor, precum şi a unei serii de elemente calculate
automat (lungimea înclinată, diferenţa de nivel, distanţa orizontală,
orientarea, coordonatele, etc.)
Telemetrul electro-optic completat cu funcţiunile unui teodolit
a condus la staţia totală electronică, dotată cu afişaj digital automat
al valorilor măsurate, cu posibilitatea de înregistrare automată în
memorii externe, precum şi cu „tracking”, care oferă avantajul de a
afişa direcţiile orizontale la fiecare secundă şi o nouă valoare a
distanţei la fiecare 3 secunde, existând astfel posibilitatea de a
deplasa reflectorul mobil fără a întrerupe vizarea. Realizarea
carnetului electronic de teren permite cuplarea la PC şi la plotter.
Clasificarea teodolitelor după precizie.
Luând drept criteriu de clasificare cea mai mică diviziune t a
dispozitivului de citire a unghiurilor, teodolitele (doar cele moderne şi
electronice) sunt:
• De precizie slabă (de şantier), pentru care t≥10 (de c
exemplu Theo 080 şi Theo 120 –Carl Zeiss Jena, Zeiss Th 5, Kern
DK1, etc).
• De precizie medie (de şantier), pentru care 20 ≤t<10
cc c
(de exemplu Theo 020 şi Theo 030 Carl Zeiss Jena; Wild T16, Kern
K1A şi K1S, Zeiss Th4, Sokkisha T60E, TS20A şi DT6, etc.)
• De precizie (geodezice), pentru care 2 ≤ t <20 .
cc cc
49
3.2 Schema generală a teodolitului
Părţile componente ale unui teodolit (fig.3.1) sunt
următoarele:
51
16. fiola de sticlă a nivelei torice, are forma unei porţiuni
de tor şi este aproape în întregime plină cu un lichid extrem de fluid şi
practic necongelabil (amestec de eter şi alcool); după etanşarea
tubului-fiolă, în aceasta rămâne o bulă de vapori ai lichidului, numită
impropriu bulă de aer; aceasta se autodetaşează întotdeauna în
partea cea mai înaltă a fiolei, iar planul tangent la suprafaţa ei
superioară, adică din punctul cel mai înalt, sau centrul bulei, este
orizontal; tangenta în centrul fiolei în formă de tor, NN , se numeşte
directricea nivelei; fiola are, în partea ei superioară, o serie de
trăsături gravate echidistant şi simetrice faţă de centrul ei (24).
17. carcasa metalică de protecţie a nivelei torice.
18. articulaţia nivelei torice.
19. şuruburile de rectificare ale nivelei torice.
Nivela torică serveşte la calarea fină (precisă) a teodolitului.
20. nivela sferică, ce serveşte la calarea aproximativă
(provizorie) a instrumentului; este mai puţin precisă decât nivela
torică; la partea superioară, fiola are forma unei calote sferice, axa
VS VS fiind normala în centrul acestei calote; fiola de sticlă are
gravat, în jurul punctului central, un cerc pentru calare.
21. carcasa metalică de protecţie a nivelei sferice,
prevăzută cu 3 şuruburi de rectificare
22,23,24 ambaza, cu un triplu rol:
a) de suport al teodolitului;
b) de intermediar între corpul teodolitului şi trepied;
c) de element pentru calare.
22. partea superioară a ambazei, pe care este fixat corpul
(suprastructura) instrumentului.
23. şuruburile de calare, în număr de 3, întrucât orice plan
este definit de 3 puncte; ele servesc la operaţiunea de calare, parte
componentă a punerii în staţie.
24. placa de tensiune, care serveşte la fixarea teodolitului
pe trepied.
25. trepiedul cu picioare culisante, care serveşte la
operaţiunea de centrare, componentă a punerii în staţie; trepiedul
52
este confecţionat din lemn, dar partea superioară şi saboţii sunt din
metal; la instrumentele Sokkisha, trepiezii sunt realizaţi în întregime
din aluminiu.
26. şurubul de prindere a teodolitului de trepied,
prevăzut cu un cârlig pentru agăţarea firului cu plumb şi cu un orificiu
care permite centrarea optică.
27. şurubul de prindere a teodolitului de ambază.
28. clema repetitoare, pentru orientarea limbului; permite
introducerea unei anumite citiri dorite pe o direcţie din teren.
29. şurubul de mişcare fină a suprastructurii în plan
orizontal.
30. şurubul de blocare a mişcării alidadei, in plan
orizontal;
31. oglinda orientabilă de luminare a limburilor pentru
efectuarea citirilor.
53
• VV -axa principală de rotaţie, verticală în timpul
utilizării aparatului.
• OO -axa secundară (axa fuselor lunetei), orizontală în
timpul măsurării unghiurilor. Este axa de rotaţie a lunetei în plan
vertical.
• ro -axa de vizare a lunetei.
Cele trei axe de mai sus sunt concurente în centrul de vizare
(C.V.) al lunetei.
• C v C v -axa cercului vertical, perpendiculară pe axa
secundară OO .
• C O C O -axa cercului orizontal, perpendiculară prin
construcţie pe axa principală VV.
• NN - axa (directricea) nivelei torice.
• VS VS - axa nivelei sferice.
În afară de cele două perpendicularităţi menţionate mai sus,
poziţiile reciproce de paralelism şi de perpendicularitate care rezultă
din figura 3.2 se obţin efectuând verificări şi rectificări periodice ale
instrumentului, înainte de fiecare campanie de măsurători.
55
3.4.2 Cercurile teodolitului
Cercul orizontal
Acesta serveşte la măsurarea direcţiilor unghiulare orizontale.
Părţile sale componente sunt:
limbul cu diametrul între 70mm – 250mm funcţie de
precizia aparatului;
alidada pe care se sprijină suprastructura teodolitului şi se
află şi indicii de citire.
La măsurarea unghiurilor orizontale limbul trebuie să fie fix şi
orizontal, iar alidada împreună cu indicii de citire se va roti în jurul axei
VV.
Cercul vertical
Acesta serveşte la măsurarea unghiurilor verticale. El este
gradat asemeni cercului orizontal şi trebuie să îndeplinească
următoarele condiţii:
să fie centric cu axa orizontală a teodolitului OO;
56
linia de 0 – 200g să se afle în acelaşi plan cu axa de
vizare rO a lunetei;
indicii de citire să se afle riguros într-un plan orizontal sau
vertical.
a 1 g 100 c
p= = = = 1c
n 100 100
Teodolitul are două nivele: nivela sferică şi nivela torică. Acestea sunt
utilizate la calarea instrumentului.
- Nivela sferică va fi utilizată la calarea aproximativă;
- Nivela torică va fi utilizată la calarea fină.
Nivela torică
Nivela torică este o fiolă de sticlă umplută incomplet cu eter
sau alcool, care prin vaporizare formează o bulă de gaz, denumită
58
bulă de aer curbată după o rază de cubură „r”. Părţile constructive ale
nivelei torice sunt prezentate în figura 3.5:
a)
b)
s = τ = ( a / r )ρ = 4 10 / r
'' '' '' 5
60
Nivela sferică
Nivela sferică este formată dintr-o fiolă de sticlă de formă
cilindrică având partea superioară sub forma unei calote sferice. Raza
de curbură la nivelele sferice este cuprinsă între: 0,5 – 3 m. Fiola este
umplută cu eter sau alcool şi este închisă ermetic. Este montată într-o
cutie de protecţie metalică care este prinsă de suport cu trei şuruburi.
Partea cea mai de sus a calotei sferice reprezintă punctul central al
nivelei prin care trece axa V V care este perpendiculara la planul
s s
61
Figura 3.8 Instalarea aparatului în staţie
Poziţia 1 Poziţia 2
64
Poziţiile lunetei (poziţiile teodolitului sau ale cercului
vertical) au fost alese prin convenţie după cum urmează:
-poziţia I, în care cercul vertical se află la stânga lunetei
(respectiv la stânga operatorului care vizează prin lunetă); pentru a
diminua o eroare de construcţie, prin convenţie s-a stabilit ca în
poziţia I sensul de rotaţie în plan orizontal al alidadei şi al lunetei să
fie sensul acelor de ceasornic.
-poziţia a II-a în care cercul vertical este situat în dreapta
lunetei; în acest caz s-a convenit ca sensul de rotaţie în plan orizontal
al alidadei şi al lunetei să fie în sensul trigonometric.
65
Procedeul cu impulsuri
Măsurarea distanţei se bazează pe determinarea timpului de
propagare conform figurii 3.11.
Dacă se măsoară timpul t al unui impuls, care străbate distanţa
emiţător – reflector şi înapoi, atunci se poate obţine direct distanţa
căutată D conform relaţiei următoare:
D = c0 t
2n
66
Figura 3.12 Măsurarea timpului de propagare
st = 2 s D
c
Dacă trebuie măsurată cu o precizie de ±5mm, rezultă
precizia de măsurare a timpului de propagare st= 0,33*10-10s =
0,033ns. Este de remarcat faptul, că cerinţele de precizie foarte
ridicată pentru măsurarea timpului de propagare sunt independente
de distanţă. Pentru a răspunde la cerinţele de precizie foarte ridicate
pentru măsurarea timpului de propagare, la instrumentele geodezice
se folosesc două procedee: procedeul digital şi procedeul analog –
digital.
La aparatele cu măsurare digitală a timpului de propagare, se
folosesc oscilatoare cu frecvenţă foarte mare: 300MHz. Impulsul emis
porneşte oscilatorul, care contorizează tactul până când impulsul
reflectat de reflector închide contorizarea. Oscilaţiile contorizate pe
67
durata timpului de propagare corespund distanţei parcurse de undă.
Cu această tehnică a frecvenţei ridicate se ajunge la o rezoluţie în
domeniul decimetric. Prin măsurători repetate şi efectuarea mediilor,
creşte potenţialul de precizie până la domeniul milimetric.
Măsurarea analog – digitală a timpului este executată cu un
oscilator cu o frecvenţă de 15MHz. Pe durata timpului de propagare
este contorizat numărul n al oscilaţiilor complete. Nu sunt măsurate
fracţiunile dintr-o oscilaţie. Dacă frecvenţa este de 15MHz, rezultă că
rezoluţia în m pentru măsurarea distanţei este de 10m, care trebuie
evident îmbunătăţită.
Acest procedeu analog – digital permite o rezoluţie în
domeniul milimetric deja de la o singură măsurătoare. Şi la acest
procedeu, pentru creşterea rezoluţiei, sunt generate şi prelucrate un
număr mare de impulsuri într-un interval de timp. Frecvenţa de
generare a acetor impulsuri este şi ea limitată. Pentru a efectua o
măsurătoare univocă, este necesar ca impulsul emis să fie
recepţionat şi prelucrat, înainte de emiterea unui nou impuls.
Avantajele procedeului cu impulsuri sunt:
pot fi realizate măsurători univoce, cu rezoluţii foarte mari,
în intervale de timp scurte;
pot fi măsurate distanţe mari întrucât impulsurile au o
energie destul de ridicată;
există posibilitatea măsurării unor distanţe reduse fără
receptor special, chiar spre obiecte inaccesibile din teren;
Dezavantajele procedeului cu impulsuri sunt:
din motive de securitate, energia impulsului nu poate fi
mărită peste limita admisă de măsurători;
sunt necesare realizări tehnice deosebite, pentru a putea
cuprinde efectul perturbator al parametrilor atmosferici asupra
impulsului.
Procedeul cu interferenţă
68
frecvenţă constantă şi faze egale) este descompusă de un
interferometru în două raze de aceeaşi intensitate. Dacă aceste două
raze parcurg drumuri optice diferite şi ulterior sunt suprapuse, ele se
vor amplifica sau diminua funcţie de diferenţa de fază dintre ele.
Dacă ambele semnale sunt de aceeaşi fază se obţine cea
mai mare amplificare, iar dacă sunt defazate cu λ/2 ele se anulează.
Diferenţa de fază depinde de drumul optic parcurs de cele
două raze. Dacă ambele raze sunt dirijate spre un fotodetector şi se
variază continuu drumul optic al uneia dintre raze, fotodetectorul va
înregistra o serie de alternanţe întunecat – luminos. Numărul acestor
alternanţe, reprezintă o măsură pentru variaţia distanţei. Acest
procedeu este utilizat la interferometrul Michelson. Aici lumina
coerentă de lungime de undă λ emisă de un laser este descompusă
de un interferometru în două radiaţii, una dintre ele fiind dirijată spre
un reflector fix în spaţiu, iar cealaltă spre unul mobil. Razele reflectate
sunt recepţionate de acelaşi interferometru unde sunt suprapuse şi
dirijate spre un fotodetector figura 3.13.
de unde rezultă:
72
Δλ2 − Δλ1
N=
λ1
73
Componentele principale ale unei staţii totale sunt: teodolitul,
telemetrul, tastatura şi afişajul şi microprocesorul.
Teodolitul este electronic. Constructiv, teodolitele electronice
au forma, elementele componente şi axele asemănătoare teodolitelor
clasice, diferenţele cele mai importante apărând la construcţia
cercurilor gradate şi la dispozitivele de efectuare a lecturilor.
Dispozitivele de citire generează impulsuri care sunt
transformate de un microprocesor în semnale codificate ce sunt
transmise către echipamente periferice. Pe afişaj vor apărea valorile
direcţiilor sau unghiurilor măsurate. Se poate introduce orice lectură
(inclusiv valoarea zero) pe direcţia origine.
Înregistrarea citirilor se face pe suporţi magnetici, fie pe o
dischetă introdusă în aparat.
Erorile care afectează măsurătorile au, în general, acelaşi
caracter (sistematic sau întâmplător), aceleaşi surse de provenienţă şi
aceleaşi moduri de determinare şi eliminare ca la teodolitele clasice.
Diferenţa constă în faptul că microprocesorul poate efectua automat
medierea lecturilor corespunzătoare ambelor poziţii ale lunetei şi
poate semnala eventualele erori de punctare.
Telemetrul este de tip electrooptic şi este încorporat în
teodolit. Toate corecţiile ce se aduc distanţelor măsurate şi care pot fi
evaluate cu ajutorul unor relaţii matematice, sunt aplicate automat
Tastatura şi afişajul asigură comunicarea operator –
instrument în efectuarea măsurătorilor şi controlul acestora. Tastatura
este din ce în ce mai simplificată, evitându-se tastele multifuncţionale,
aplicând tehnica meniurilor.
Ecranul de afişare este cu cristale lichide, în sistem
alfanumeric, cu tendinţe de mărire pentru a permite afişarea simultană
a tuturor informaţiilor (date măsurate, comenzi executate, corecţii
aplicate etc.)
Microprocesorul este componenta cea mai importantă a
staţiei totale, având funcţii multiple. Prin intermediul programelor
existente în memoria acestuia ce acţionează asupra perifericelor şi în
memoria de date. Există posibilitatea cuplării cu carnete electronice
de teren pentru facilitarea stocării datelor şi utilizarea în prelucrare a
74
unor date mai vechi precum şi a unor programe de calcul specifice
măsurătorilor topografice.
Dintre cele mai utilizate staţii totale de la noi din ţară se pot
enumera produsele firmei WILD-Leica, Topcon, Pentax care s-au
impus pe piaţă datorită caracteristicilor lor.
a) b)
75
Figura 3.15 Staţii totale firma Topcon: a - GPT – 3000(L)N; b)GPT –
7000 Windows CE
76
a) b)
Figura 3.16 Staţii totale produse de firma Leica: a) TPS400,
b)TPS800
a) b)
Figura 3.17 Staţii totale produse de firma Pentax: a) Pentax V
-200; b) Pentax R- 300
77
Staţiile totale produse de firma Pentax au o capacitate de
memorare a punctelor de 6000 puncte pentru gama V-200 şi 20 000
de puncte pentru gama R – 300.
Performanţele se remarcă prin distanţa măsurată cu o prismă
este de 1000m şi 1400m pentru gama V-200 şi de 3500m pentru cele
din gama R-300 şi precizia de măsurare a unghiurilor de 1", 2".
Prin softul incorporat oferă posibilităţi de prelucrare a datelor
direct pe teren pentru problemele uzuale apărute cum ar fi: calcul de
retrointersecţii, calcul de drumuiri, calcul de suprafeţe, trasări de
puncte pe aliniament ş.a.m.d.
78
4.MĂSURAREA UNGHIURILOR
4.1 Măsurarea unghiurilor orizontale
Măsurarea unghiurilor orizontale se face prin mai multe
metode, cele mai utilizate fiind: metoda diferenţelor de citiri, metoda
cu zero în coincidenţă, iar în cazul când se măsoară mai multe
unghiuri din aceiaşi staţie, metoda în tur de orizont.
Pentru control şi pentru eliminarea anumitor erori
instrumentale măsurătorile se fac în ambele poziţii ale lunetei.
către punctul A;
-C – direcţia unghiulară orizontală citită din punctul de staţie
2
către punctul B;
-ω – unghiul orizontal dintre cele două direcţii calculat ca
diferenţă dintre acestea două.
79
Figura 4.1 Metoda simplă de măsurare a unghiurilor
orizontale
Direcţii orizontale
măsurate Unghiul
PS PV Media
Poziţia I Poziţia a ω
II a
A 98,75 298,76 98,7550
V 67,0900
B 165,85 365,84 165,8450
80
4.1.2 Măsurarea unghiurilor orizontale prin metoda în tur
de orizont
Metoda se utilizează atunci când se doreşte măsurarea mai
multor unghiuri dintr-un singur punct de staţie, dar şi atunci când se
măsoară un singur unghi din staţie (cazul drumuirilor).
81
vizate. Dacă eroarea nu se înscrie în toleranţă măsurătorile se reiau.
Pe baza erorii se poate face compensarea turului de orizont.
Atât datele din teren cât şi cele rezultate prin compensare se
vor trece într-un tabel:
PS PV Direcţii orizontale Media Corecţii Direcţii Unghiul
măsurate compensate orizontal
Poziţi Poziţia
aI a II a
A 85,26 285,25 85,2550 - 85,2550
B 126,33 326,33 126,33 25 CC
126,3325 41,0775
S C 210,56 10,57 210,5650 50 CC
210,5700 84,2375
D 327,85 127,84 327,8450 75 CC
327,8525 117,2825
A 85,25 285,24 85,2450 100CC
85,2550 157,4025
82
Pentru măsurarea repetată a unghiului orizontal ωAB vom
proceda astfel:
se vizează punctul A şi se efectuează citirea CA;
se vizează punctul B şi se efectuează citirea CB după care
se blochează mişcarea înregistratoare şi se roteşte aparatul înapoi
către A;
cu viza pe A se deblochează mişcarea înregistratoare şi
se vizează din nou B efectuând citirea C'B după care se blochează
mişcarea înregistratoare şi se roteşte aparatul înapoi către A;
cu viza pe A se deblochează mişcarea înregistratoare şi
se vizează din nou B efectuând citirea C"B şi operaţiile se pot repeta
de n ori;
În final se calculează n valori pentru unghiul orizontal ca
diferenţă de citiri, iar valoarea definitivă a unghiului ωAB va fi media
aritmetică a celor n valori calculate.
83
vizăm pe mira instalată în punctul B astfel încât firul
reticular orizontal să se proiecteze pe miră la diviziunea
corespunzătoare înălţimii aparatului;
citim în aparat valoarea unghiului vertical indicată de
cadranul notat cu V, aceasta este valoarea unghiului zenital "z" dacă
diametrul de 0g – 200g este dispus în acelaşi plan cu axa de vizare rO.
Se recomandă să se efectueze citiri în ambele poziţii ale lunetei,
astfel:
Poziţia I: Z1=C1
Poziţia aIIa: Z2=400g – C2
Z 1 + Z 2 C1 − C 2
Z= = + 200 g
2 2
Unghiul de pantă α poate fi calculat în funcţie de unghiul zenital
mediu:
α = 100g – Z sau
α1 = 100g – C1
α2 = C2 – 300g
α +α c − c
α = 1 2 = 2 1 − 200 g
2 2
84
4.3 Probleme propuse spre rezolvare
1.Se dau direcţiile unghiulare orizontale măsurate dintr-un punct de
staţie prin metoda turului de orizont cu un aparat de precizie p = 1c
85
5. ÎNDESIREA REŢELELOR DE TRIANGULAŢIE
Pentru determinarea punctelor geodezice de ordin inferior
vom aplica metoda intersecţiilor. Acestea sunt de 4 tipuri:
► intersecţia înainte
► intersecţia înapoi
► intersecţia laterală
► intersecţia liniară
Toate au o caracteristică comună şi anume aceea că von
determina un punct nou cu ajutorul mai multor puncte vechi. Se
folosesc mai multe puncte vechi, deoarece se doreşte calculul
punctului nou din mai multe combinaţii. Erorile ce apar în calculul
coordonatelor punctelor vechi se transmit şi calculelor coordonatelor
punctului nou, P, astfel încât nu vom obţine un singur punct , ci 3
puncte ce formează un triunghi de eroare al intersecţiei.
Cu cât aria acestui triunghi este mai mică, cu atât
determinările sunt mai bune dar niciodată aria acestuia nu va fi zero.
Dacă valorile coordonatelor punctului P sunt sensibil
apropiate vom lua o valoare medie pentru valoarea finală a punctului
P.
86
Figura 5.1 Principiul intersecţiei înainte
Etape de calcul
87
D12 = D1P = D2 P
sin a β
sin α sin
a
sin
D2 P = D12 β sin
a
sin
1. Calculul orientărilor
Y −Y
θ12 = arctg 2 1
X 2 − X1
θ1P = θ12 + α
θ 2 P = θ 21 − β
θ 21 = θ12 ± 200 G
2. Calculul coordonatelor absolute
X =X +D
P 1 cos θ
1P 1P
Y =Y +D
P 1 sinθ
1P 1P
Sau
X =X +D
P 2 cos θ
2P 2P
Y =Y +D
P 2 sinθ
2P 2P
Rezolvarea analitică
88
Y2 − Y1
θ12 = arctg
X 2 − X1
θ1P = θ12 + α
θ 2 P = θ 21 − β
θ 21 = θ12 ± 200 G
3. Se scriu ecuaţiile dreptelor 1P şi 2P
YP − Y1
tgθ1 p =
X P − X1
Y −Y
tgθ 2 P = p 2
XP − X2
X 1tgθ1P − X 2tgθ 2 P + Y2 − Y1
XP =
tgθ1P − tgθ 2 P
YP = ( X P − X 1 )tgθ1P
sau
YP = ( X P − X 2 )tgθ 2 P
Se vor calcula două valori pentru YP în final luând media
aritmetică a celor două valori.
Pentru control se va calcula punctul P şi din altă combinaţie,
de exemplu triunghiul 23P.
89
5.2 Intersecţia înapoi – rezolvarea POTHENOT
Rezolvare
2.Calculul orientării θ1
Pentru rezolvare se face un artificiu de calcul, notând cu θ1 orientarea
dreptei 1P. Ducem apoi paralele prin punctele 2 şi 3 la direcţia 1P se
90
constată că orientarea dreptei 2P, notată cu θ2 este θ1 + α, iar θ3
este θ1 + β. De aici se scriu ecuaţiile dreptelor 1P, 2P şi 3P
Y −Y
tgθ1P = P 1 = tgθ1
X P − X1
Y −Y
tgθ 2 P = P 2 = tg (θ1 + α )
XP − X2
Y −Y
tgθ 3 P = P 3 = tg (θ1 + β )
X P− X 3
Rezolvând acest sistem de trei ecuaţii cu trei necunoscute se ajunge
la relaţia
(Y − Y )ctgα + (Y1 − Y3 )ctgβ + X 3 − X 2
tgθ1 = 2 1
( X 2 − X 1 )ctgα + ( X 1 − X 3 )ctgβ − Y3 + Y2
3.Calculul orientărilor θ2 şi θ3
θ2 = θ1 + α
θ3 = θ1 + β
4. Calculul coordonatelor punctului P prin intersecţie înainte din
triunghiul 12P
Aplicând rezolvarea analitică se porneşte de la faptul că θ1 =θ1P iar
θ2 =θ2P
Scriem ecuaţiile
Y −Y
tgθ1P = P 1
X P − X1
Y −Y
tgθ 2 P = P 2
XP − X2
şi obţinem
Y − Y + X 1tgθ 1P − X 2 tgθ 2 P
XP = 2 1
tgθ 1P − tgθ 2 P
91
YP` = Y1 + ( X P − X 1 )tgθ1P
YP`` = Y2 + ( X P − X 2 )tgθ 2 P
2.Calculul orientării θ1
YP − Y2
tgθ 2 P = = tgθ1
XP − X2
Y −Y
tgθ 3 p = P 3 = tg (θ1 + α )
XP − X3
Y −Y
tgθ 4 P = P 4 = tg (θ1 + β )
X P− X 4
(Y − Y )ctgα + (Y2 − Y4 )ctgβ + X 4 − X 3
tgθ1 = 3 2
( X 3 − X 2 )ctgα + ( X 2 − X 4 )ctgβ − Y4 + Y3
3.Calculul orientărilor θ2 şi θ3
θ2 = θ1 + α
θ3 = θ1 + β
4. Calculul coordonatelor punctului P prin intersecţie înainte din
triunghiul 23P
Aplicând rezolvarea analitică se porneşte de la faptul că θ1 =θ2P iar
θ2 =θ3P
92
Scriem ecuaţiile
Y −Y
tgθ 2 P = P 2
XP − X2
Y −Y
tgθ 3 P = P 3
X P − X3
şi obţinem
Y − Y + X 2 tgθ 2 P − X 3 tgθ 3 P
XP = 3 2
tgθ 2 P − tgθ 3 P
YP` = Y2 + ( X P − X 2 )tgθ 2 P
YP`` = Y3 + ( X P − X 3 )tgθ 3 P
93
Figura 5.3 Principiul intersecţiei înapoi – rezolvarea Collins
Etape de calcul
Etapa I
94
1.Calculăm unghiurile α şi β din diferenţa direcţiilor unghiulare
măsurate în P către 1,2,3. Aceste unghiuri le regăsim în punctul 3
unghiul α, iar în 1 unghiul β deoarece sunt unghiuri cu vârful pe cerc
şi subântind acelaşi arc de cerc.
2.Calculăm unghiul „a” din vârful triunghiului 13C
a = 200 – (α + β )
3.Calculăm distanţa D 13
D13 = ( X 1 − X 3 )2 + (Y1 − Y3 )2
4.Aplicăm teorema sinusului în triunghiul 13C
a
sin
a
sin
5.Calculăm orientările
Y3 − Y1
θ13 = arctg
X 3 − X1
θ1C = θ13 − β
θ3C = θ31 + α
θ31 = θ13 ± 200 g
95
YC=Y1+D1Csinθ1C
Sau
XC=X3+D3Ccos θ3C
YC=Y3+D3Csinθ3C
Etapa a II a
X C tgθ CP − X 3tgθ3 P + Y3 − YC
XP =
tgθCP − tgθ3 P
YP = ( X P − X 3 )tgθ3 P + Y3
sau
YP = ( X P − X C )tgθCP + YC
Etape de calcul
97
DPQ D1P D1Q
= =
sin a sin γ sin(α + β )
D sin γ
D1P = PQ
sin a
D sin(α + β )
D1Q = PQ
sin a
3.În triunghiul 2PQ calculăm unghiul b = 200 – (δ +β+γ)
DPQ D2Q D2 P
= =
sin b sin β sin(γ + δ )
D sin β
D2Q = PQ
sin b
D sin(γ + δ )
D2 P = PQ
sin b
D1P =
D2 P = D12
d
sin sinc αsin
D12 = ( X 1 − X 2 )2 + (Y1 − Y2 ) 2
c = arcsin D2 P sin α
D12
d = arcsin D1P sin α
D12
5.Calculăm orientările
98
Y2 − Y1
θ12 = arctg
X 2 − X1
θ1P = θ12 + c
θ 2 P = θ 21 − d
6.Calculăm coordonatele punctului P
X =X +D cosθ
P 1 1P 1P
Y =Y +D sinθ
P 1 1P 1P
Sau
X =X +D cosθ
P 2 2P 2P
Y =Y +D sinθ
P 2 1P 2P
99
Figura 5.5 Principiul intersecţiei înapoi – rezolvarea Cassini-Martinian
Etape de calcule
►Pentru rezolvare se construiesc două cercuri.secante
C(O ) ce trece prin punctele 1, P, 2 şi C(O ) ce trece prin 2, P, 3.
1 2
3 tgα = DD ⇒ D M = tgDα
12
1
12
1 M
4 D2 M = D122 + D12M
5 Calculăm orientările
Y −Y
θ12 = arctg 2 1
X 2 − X1
θ1m = θ + 100 g
12
θ 2 M = θ 21 − a
Y =Y +D sinθ
M 1 1M 1M
Sau
X =X +D cosθ
M 2 2M 2M
Y =Y +D sinθ
M 2 2M 2M
101
2 D23 = ( X 2 − X 3 )2 + (Y2 − Y3 )2
3 tgβ = DD ⇒ D
23
3N =
D23
tgβ
3N
4 D 2N
= D232 + D32N
Y3 − Y2
θ 23 = arctg
X3 − X2
5 θ2 N = θ 23 + b
θ3 N = θ32 − 100 g
XN=X2+D2Ncosθ2N
YN=Y2+D2Nsinθ2N
Sau
XN=X3+D3Ncosθ3N
YN=Y3+D3Nsinθ3N
2 Calculăm distanţele
102
c = D2 P ⇒ D2 P = D2 M c
D2 M
sin sin
103
Se cere să se calculeze coordonatele punctelor noi 1 şi 2 prin metoda
intersecţiei liniare.
Rezolvare
YB − YA
θ AB = arctg
XB − XA
2.Calculul unghiurilor α, β
În triunghiul A1B aplicăm teorema cosinusului
DB21 = D A21 + D AB2 − 2D A1 D AB cos α
D 2 + D AB2 − D A21
cos α = A1
2 D A1 D AB
α = arccosα
În triunghiul A12 aplicăm teorema cosinusului
D122 = D A21 + D A2 2 − 2D A1 D A2 cos β
cos β = A1
D 2 + D A2 2 − D122
2 D A1 D A2
β = arccosβ
3.Calculul orientărilor
θA1 = θAB - α
θA2 = θA1 + β
4.Calculul factorului de scară
D coord
AB
q = măă
D AB
104
5.Calculul coordonatelor punctelor 1 şi 2
X1 = XA + qDA1cosθA1
Y1 = YA + qDA1sinθA1
X2 = XA + qDA2cosθA2
Y2 = YA + qDA2sinθA2
6.Verificarea coordonatelor
D1măă D1B
coord
B =
q
D12măă = D12
coord
q
Concluzii
105
5.7 Probleme rezolvate
PROBLEMA 1 INTERSECŢIA ÎNAINTE
Se dau coordonatele rectangulare ale punctelor vechi 1, 2, 3 în
sistem Stereografic 1970 şi direcţiile unghiulare orizontale măsurate
din punctele vechi
Nr. Pct. X(m) Y(m)
1 510.187 1014.323
2 394.904 1093.823
3 511.535 1178.355
PS PV Direcţii unghiulare orizontale
3 75.2620
1 P 96.7718
2 137.3516
1 102.4540
2 P 150.7121
3 180.8145
2 225.7400
3 P 258.2935
1 285.2899
106
Figura 5.7 Principiul intersecţiei înainte
Rezolvare
Rezolvarea trigonometrică
Rezolvarea în triunghiul 12P
1. Calculul unghiurilor orizontale din diferenţa direcţiilor
unghiulare orizontale măsurate.
α1 = 137.3516 – 96.7718 = 40.5798
α2 = 150.7121 – 102.4540 = 48.2581
β1 = 200 – (α1 + α2) = 200 – (40.5798 + 48.2581) = 111.1621
107
2. Calculul distanţei D12
D12 = (510.187 − 394.904) 2 + (1093.823 − 1014.323) 2 = 115.283
2
+ 79.5 2
D12 = 19610.42 = 140.037m
4. Calculul orientărilor
Y2 − Y1 1093.823 − 1014.323 +
θ 12 = arctg = arctg = arctg
79.5
+ +
θ 12 = arctg 0.68960 = 38.4338 = 200 − 38.4338 = 161.5662
− −
θ 1P = θ 12 − α 1 = 161.5662 − 40.5798 = 120.9864
θ 2 P = θ 21 + α 2 = 361.5662 + 48.2581 = 409.8243 = 9.8243
108
YP`` = Y2 + D2 P sin θ 2 P = 1093.823m + 84.638m sin 9.8243
YP`` = 1093.823m + 13.009m = 1106.832m
X P = 478.536m
YP = 1106.8315m = 1106.832m
Rezolvarea analitică
+ +
θ 12 = arctg 0.68960 = 38.4338 = 200 − 38.4338 = 161.5662
− −
θ 1P = θ 12 − α 1 = 161.5662 − 40.5798 = 120.9864
θ 2 P = θ 21 + α 2 = 361.5662 + 48.2581 = 409.8243 = 9.8243
109
YP − Y1
tgθ1P =
X P − X1
Y −Y
tgθ 2 P = P 2
XP − X2
Yp = 1106.834m
110
Verificarea calculului se poate face şi prin determinarea
coordonatelor din altă combinaţie de puncte. Pentru exemplificare se
vor determina coordonatele din triunghiul 1P3.
D13 = 164.037m
4.Calculul orientărilor
+
164.032
θ13 = artg arctg121.68546 = 99.4768
=
1.348 +
θ1P = θ13 + α 6 = 99.4768 + 21.5098 = 120.9866
111
θ 3 P = θ 31 − α 5 = 299.4768 − 26.9964 = 272.4804
5.Calculul coordonatelor
Varianta 1
X P = 478.536m
YP = 1106.832m
Varianta 2
X P = 478.535m
YP = 1106.834m
Varianta 3
X P = 478.536m
YP = 1106.832m
112
X P = 478.536m
YP = 1106.833m
113
Figura 5.8 Schema vizelor la intersecţia înapoi
ctgα = 0.41610
ctgβ = -0.65875
114
48.599648 + 110.84756 − 94.075 + 65.342208 +
tgθ1 = = = 0.46182
− 10.873525 − 79.186361 − 51.426 − 141.48589 −
+ +
θ1 = arctg 0.46182 = 27.5431
− −
θ1 = 200 − 27.5431 = 172.4568
3.Calculul orientărilor θ2 şi θ3
θ2 = θ1 + α = 172.4568 + 74.8972 = 247.3540
θ3 = θ1 + β = 172.4568 + 137.0833 = 309.5401
4. Calculul coordonatelor punctului P prin intersecţie înainte din
triunghiul 12P
Aplicând rezolvarea analitică se porneşte de la faptul că θ1 =θ1P iar
θ2 =θ2P
Scriem ecuaţiile
Y −Y
tgθ1P = P 1
X P − X1
Y −Y
tgθ 2 P = P 2
XP − X2
şi obţinem
Y − Y + X 1tgθ 1P − X 2 tgθ 2 P
XP = 2 1
tgθ 1P − tgθ 2 P
− 319.60853 − 612.74975 + 116.798 − 815.56028
XP = = = 590.145m
− 1.3819664 − 1.3819664
YP = Y1 + ( X P − X 1 )tgθ1P = 1427.738m
`
YP = Y2 + ( X P − X 2 )tgθ 2 P = 1427.735m
``
115
Yp = 1427.736m
Verificarea calculelor se poate face şi din altă combinaţie de
puncte, de exemplu din punctele 2, 3, 4.
ctgα = 0.6753344
ctgβ = 6.1452666
3.Calculul orientărilor θ2 şi θ3
θ2 = θ1 + α = 47.3538 + 62.1861 = 109.5399
θ3 = θ1 + β = 47.3538 + 210.2695 = 257.6233
4. Calculul coordonatelor punctului P prin intersecţie înainte din
triunghiul 23P
Aplicând rezolvarea analitică se porneşte de la faptul că θ1 =θ2P iar
θ2 =θ3P
Scriem ecuaţiile
116
YP − Y2
tgθ 2 P =
XP − X2
Y −Y
tgθ 3 P = P 3
X P − X3
şi obţinem
Y − Y + X 2 tgθ 2 P − X 3 tgθ 3 P
XP = 3 2
tgθ 2 P − tgθ 3 P
51.426 + 612.75018 + 3787.5209
XP = = 590.148m
4451.6971
=
7.5433475 7.5433475
YP = Y2 + ( X P − X 2 )tgθ 2 P = 1427.738m
`
YP = Y3 + ( X P − X 3 )tgθ 3 P = 1427.740m
``
1 156.2420
P 2 184.5886
3 235.8468
Se cere să se calculeze prin procedeul intersecţiei înapoi rezolvarea
Rezolvare
Etapa I – calculul coordonatelor punctului C obţinut prin
punctele 1, P şi 3
118
α = 184.5886 – 156.2420 = 28.3466
D13 sin β
D3C = = 148.249m
195.170 sin 51.2582
=
sin γ sin 120.3952
4.Calculul orientărilor
1036.361 − 841.219 + 195.142 +
θ13 = arctg = arctg = arctg58.408261
715.914 − 719.255 − 3.341 −
+
θ13 = 98.9101= 200 − 98.9101= 101.0898
−
5.Calculul coordonatelor
X C = X 1 + D1C cosθ1C = 719.255 + 88.566 cos 49.8316 = 782.046m
`
119
X C`` = X 3 + D3C cosθ3C = 715.914 + 148.249cos329.4364 = 782.046m
2. Calculul orientărilor
903.678−1036.361 − 132.682 −
θ3C = arctg = arctg = arctg2.0063358
782.046 − 715.914 + 66.132 +
−
θ3C = 70.5637 = 400 − 70.5637 = 329.4363
+
120
3.Calculul distanţelor din teorema sinusului în triunghiul CP3
D3C =
DCP = D3P
sin β b
sin a sin
D3C = 148.249m
D sin b 148.249 sin 87.2863
DCP = 3C = = 201.546m
sin β sin 51.2582
X = 582.560m
P
Y = 932.416m
p
121
PROBLEMA 4 INTERSECŢIA ÎNAPOI – REZOLVAREA CASSINI
MARTINIAN
Se dau coordonatele rectangulare ale punctelor vechi 1, 2, 3 în
sistem Stereografic 1970 şi direcţiile unghiulare orizontale măsurate
din punctul nou P
122
Figura 5.10 Intersecţia înapoi – rezolvarea Cassini – Martinian
Rezolvare
Calculul unghiurilor α şi β
α = 187.6871 – 120.4568 = 67.2303
β = 241.9089 – 187.6871 = 54.2218
Etapa I – calculul coordonatelor punctului M
1.Calculul unghiului a
a = 100 – α = 32,7697
2.Calculul distanţei D1 2
123
3.Calculul distanţei D1M
D
D1M = 12 = 41.899m
tgα
5.Calculul orientărilor
+
θ12 = arctg 3.6434437 = 82.9469
+
θ1M = θ12 + 100 g
θ 2 M = θ 21 − a = 250.1772
D23= 88,099m
D3N=77,126m
124
D 2N
= D232 + D32N = 117,089m
5.Calculul orientărilor
Y −Y +
θ 23 = arctg 3 2 = arctg 5.7539277 = 89.0453
X3 − X2 +
θ 2 N = θ 23 + b = 134.8235
θ3 N = θ32 − 100 g = 189.0453
2. Calculul distanţelelor
=
sin c
D2 P
D2 M
⇒ =
D2 P D2 M sin c = 60.346 m
DMP = D M −D =
2
2
2
2P 60.013 m
125
YP=YM+DMPsinθMN=464,229m
Sau
XP=X2+D2Pcosθ2P=68,227m
YP=Y2+D2Psinθ2P=464,229m
Valorile finale ale coordonatelor sunt media valorilor obţinute din cele
două variante de calcul
X = 68,227m
P
Y = 464,229m
P
126
Figura 5.11 Intersecţia înapoi rezolvarea Hansen
Rezolvare
1.Calculul unghiurilor orizontale α şi β din triunghiurile 1PQ şi
i i
2PQ
α1= 130.5985 – 32.1420 = 98.4565
127
DPQ sin (α 1 + α 2 )
D1Q = = 219.879m
96.458 sin 133.9090
=
sin β1 sin 24.6717
b=
D1P α 1
sin
= 0.57852
D12
sin
b = arcsin0.57852 = 39.2743
7.Calculul orientărilor
265.506
θ12 = arctg = 92.9607
29.479
XQ = 693.091m
YQ = 349.233m
9.Verificarea coordonatelor prin calculul distanţei dintre P şi Q
din coordonatele calculate
DPQ = (676.714 − 693.091)2 + (254.176 − 349.233)2 = 9304.0393 = 96.457m
129
PROBLEMA 6 INTERSECŢIA LINIARĂ
Se dau coordonatele punctelor vechi A, B şi distanţele măsurate pe
teren
DA1 = 113.417m, DA2 = 134.325m, DB1 = 101.437m, D12 = 91.488m,
DAB = 200.554m
Rezolvare
130
DAB = −
(168.249 160.461)
2
+ (373.524 − 173.124) 2 = 2
7.788 + 200.42
DAB = 40220.813 = 200.551m
+ 200.4 + 200.4 +
θ AB = arctg = arctg = arctg25.73189 = 97.5272
+ 7.788 + 7.788 +
2.Calculul unghiurilor α, β
În triunghiul A1B aplicăm teorema cosinusului
DB21 = D A21 + D AB2 − 2D A1 D AB cos α
α=
D A21 + D AB2 − D A21 = 42794.655
= 0.9407117
D A1 D AB
cos
2 45491.785
α = arccos0.9407117 = 22.0317
În triunghiul A12 aplicăm teorema cosinusului
D122 = D A21 + D A2 2 − 2D A1 D A2 cos β
cos β =
D A21 + D A2 2 − D122 = 22536.567 = 0.73964
2 D A1 D A2 30469.477
β = arccos0.73964 =46.9988
3.Calculul orientărilor
θA1 = θAB - α = 97.5272 – 22.0317 = 75.4955
θA2 = θA1 + β = 75.4955 + 46.9988 = 122.4943
4.Calculul factorului de scară
q=
D ABcoord =
200.551
= 0.99998504
D ABmăă 200.554
131
X2 = XA + qDA2cosθA2 = 113.981m
Y2 = YA + qDA2sinθA2 = 299.149m
6.Verificarea coordonatelor
D1coord
D = B =
măă
= 101.440m
101.439
1B
q 0.99998504
D coord
D12măă = 12 = = 91.488m
91.486
q 0.99998504
132
6 TRANSMITEREA LA SOL A PUNCTELOR DE
TRIANGULAŢIE ŞI ÎNDESIRE
6.1 Transmiterea la sol a unui punct staţionabil
Se dau: punctul P situat pe construcţie, şi punctele A, B de
coordonate cunoscute
Se cer coordonatele punctelor 1,2,3
Se măsoară direcţii unghiulare orizontale din P către A, 1,2,3,
B, din 1 către P şi 2, din 2 către 1,P şi 3, din 3 către 2 şi P. De
asemenea se vor măsura distanţele dintre punctele 12 şi 23.
Punctele 1,2,3 sunt materializate la sol astfel încât să
formeze 2 triunghiuri aproximativ echilaterale cu punctul P.
Etapa de calcule
133
3. Se compensează unghiurile orizontale
4. Se aplică teorema sinusului pentru calculul distanţelor
d1 =
D P1 =
DP 2
sin ε 2 sin α 2 sin α 1
D P1 = d 1 sin α 2
sin ε 2
DP 2 = d1 sin α 1
sin ε 2
d2 =
DP 2 =
DP 3
sin ε 3 sin α 4 sin α 3
DP 2 = d 2 sin α 4
sin ε 3
DP 3 = d 2 sin α 3
sin ε 3
5. Calculul orientărilor
Y − YP
θ PA = arctg A
XA − Xp
Y − YP
θ PB = arctg B
XB − XP
θ P1 = θ PA − ε 1
θ P 2 = θ PA − (ε 1 + ε 2 )
θ P 3 = θ PA − (ε 1 + ε 2 + ε 3 )
6. Calculul coordonatelor punctelor noi
X =X +D cosθ
1 P P1 P1
Y =Y +D sin θ
1 P P1 P1
X =X +D cosθ
2 P P2 P2
Y =Y +D sin θ
2 P P2 P2
X =X +D cosθ
3 P P3 P3
Y =Y +D sin θ
3 P P3 P3
134
7. Verificare
Se calculează distanţele între punctele 12 şi 23 din
coordonatele calculate, iar rezultatul trebuie să fie identic cu distanţele
măsurate iniţial între aceste puncte.
Etapa de calcule
135
1.Calculăm unghiurile orizontale αi din triunghiurile 12P şi 23P
2. Calculăm unghiurile β tot din triunghiurile 12P şi 23P
β1=200-(α1+α2)
β2=200-(α3+α4)
3. În triunghiul 12P calculăm D1P şi D2P
D1P =
d1 =
D2 P
sin α2 β1 sin α 1
sin
D1P = d1 sin α 2
sin β1
D2 P = d1 sin α 1
sin β1
DP 2 = d 2 sin α 4
sin β 2
DP 3 = d 2 sin α 3
sin β 2
136
D AP = sinD ε ⇒ sin ε = D Dsin γ ⇒ ε
P2 P2 1
= arcsin
DP 2 sin γ 1
sin γ 1 1
1
AP
1
D AP
ε2 = arcsin
DP 2 sin γ 2
D PB
7.Calculăm unghiurile δ1 şi δ2
δ1=200-(ε1+γ1)
δ2=200-(ε2+γ2)
8.Calculul orientărilor
Y −Y
θ PA = arctg A P
XA − XP
Y −Y
θ PB = arctg B P
XB − XP
θ P1 = θ PA − (δ 1 − β1 )
θ P 2 = θ PA − δ 1
θ P 3 = θ PA − (δ 1 + β 2 )
9.Calculul coordonatelor
X1=XP+DP1cosθP1
Y1=YP+DP1sinθP1
X2=XP+DP2cosθP2
Y2=YP+DP2sinθP2
X3=XP+DP3cosθP3
Y3=YP+DP3sinθP3
10.Verificare
Se vor calcula distanţele dintre punctele 12 şi 23 cu ajutorul
coordonatelor obţinute la punctul 9 şi se vor compara cu cele
măsurate pe teren.
137
6.3 Probleme rezolvate
PROBLEMA 1 TRANSMITEREA LA SOL A PUNCTELOR
STAŢIONABILE
Se dau direcţiile unghiulare orizontale măsurate din punctul P aflat pe
o clădire către două puncte vechi şi către punctele noi materializate la
sol, precum şi coordonatele rectangulare ale punctelor vechi A, P, B
138
PS PV Direcţii unghiulare orizontale
B 25.1730
P 3 82.4128
2 117.2258
1 148.3405
A 194.5326
PS PV Direcţii unghiulare orizontale
1 P 87.9000
2 179.6871
2 1 120.3042
P 197.4024
3 275.0171
3 2 210.9020
P 298.4743
Se cere să se calculeze coordonatele punctelor noi 1, 2, 3
Rezolvare
1.Calculul unghiurilor orizontale
α = 179.6871 – 87.9000 = 91.7871
β = 197.4024 – 120.3042 = 77.0982
γ = 275.0171 – 197.4024 = 77.6147
δ = 298.4743 – 210.9020 = 87.5723
ε1 = 194.5326 – 148.3405 = 46.1921
ε2 = 148.3405 – 117.2258 = 31.1147
ε3 = 117.2258 – 82.4128 = 34.8130
ε4 = 82.4128 – 25.1730 = 57.2398
139
2.Calculul distanţelor D1P, D2P, D3P prin teorema sinusului în
triunghiurile 12P şi 23P
Triunghiul 12P
D12 =
D1P =
D2 P
sin ε2 sin β sin α
D12 sin β
D1P = = 257.956m
sin ε2
D12 sin α
D2 P = = 273.307m
sin ε2
Triunghiul 23P
D23 =
D2 P =
D3 P
sin ε 3 sin δ sin γ
D23 sin δ
D2 P = = 273.307m
sin ε3
D23 sin γ
D3 P = = 261.552m
sin ε3
3.Calculul orientărilor
− 184.797 − −
θ PA = arctg = arctg6.8509305= 90.7727 = 290.7727
− 26.974 − −
+ 168.765 + +
θ PB = arctg = arctg2.8600844= 78.5870 = 121.4130
− 59.007 − −
θ P1 = θ PA − ε 1 = θ PB + (ε 2 + ε 3 + ε 4 ) = 244.5806
θ P 2 = θ PA − (ε 1 + ε 2 ) = θ P1 − ε 2 = 213.4658
θ P 3 = θ PA − (ε 1 + ε 2 + ε 3 ) = θ P 2 − ε 3 = 178.6528
X = X + D cosθ = 2419.870m
2 P P2 P2
Y = Y + D sinθ = 2820.928m
2 P P2 P2
X = X + D cosθ = 2440.101m
3 P P3 P3
Y = Y + D sinθ = 2964.377m
3 P P3 P3
5.Verificarea coordonatelor
D12 = (2419.870− 2489.835)2 + (2820.928− 2712.075)2 = 129.399m
D23 = − 2440.101)2 + (2820.928− 2964.377)2 = 144.869m
(2419.870
Pct. X Y
P 7416,629 6057,881
A 5782,607 5543,156
B 7674,871 7687,489
141
Pct Pct.vizat Direcţie
staţie unghiulară
orizontală
1 P 120,4375
2 182,5833
2 1 316,4718
A 352,1196
P 1.6147
B 51.5518
3 78.2633
3 2 247.1566
P 315.5261
D =197.847m, D =192.418m
12 23
α =1.6147-316.4718=85.1429
2
α =78.2633-1.6147=76.6486
3
α =315.5261-247.1566=68.3695
4
β =200-(α +α )=52.7113
1 1 2
β =200-(α +α )=54.9819
2 3 4
2.Calculul distanţelor
În triunghiul 12P calculăm D şi D
1P 2P
D1P d D
= 1 = 2P
sin α 2 sin β1 sin α 1
d sin α 2
D1P = 1 = 261.324m
sin β1
142
d1 sin α 1
D2 P = = 222.503m
sin β1
d sin α 4
DP 2 = 2 = 222.504m
sin β
2
d sin α 3
DP 3 = 2 = 236.271m
sin β 2
4.Calculul unghiurilor ε
DAP = Dε ⇒ P2
ε =DD P 2 sinγ 1
⇒ε = DP 2 γ1 =
sin
DAP
sin 1 1 arcsin 5.8080
sin 1 γ sin 1 AP
ε2 = DP 2 γ 2 =
sin
DPB
arcsin 6.0738
5.Calculul unghiurilor δ1 şi δ2
δ1=200-(ε1+γ1)=144.6969
δ2=200-(ε2+γ2)=143.9891
143
6.Calculul orientărilor
YA − YP
θ PA = arctg = 219.4274
XA − XP
Y −Y
θ PB = arctg B P = 89.9947
XB − XP
θ P1 = θ PA − (δ1 − β1 ) = 127.4418
θ P 2 = θ PA − δ1 = 74.7305
θ P 3 = θ PA − (δ1 + β2 ) = 19.7486
7.Calculul coordonatelor
X1=XP+DP1cosθP1=7307.440m
Y1=YP+DP1sinθP1=6295.300m
X2=XP+DP2cosθP2=7502.647m
Y2=YP+DP2sinθP2=6263.085m
X3=XP+DP3cosθP3=7641.622m
Y3=YP+DP3sinθP3=6130.005m
144
7 METODA DRUMUIRII
7.1 Definiţii şi clasificări
Drumuirea este o metodă de îndesire a reţelei geodezice în
vederea determinării coordonatelor punctelor de detaliu din teren.
Drumuirea este o linie poligonală frântă, în care poziţia
reciprocă a punctelor este determinată prin măsurarea distanţelor
dintre punctele de frângere şi prin măsurarea unghiurilor în punctele
de frângere ale traseului poligonal.
Clasificarea drumuirilor se poate face:
1. În funcţie de numărul punctelor de sprijin
- drumuire sprijnită la capete pe puncte de coordonate
cunoscute – 2 puncte de coordonate cunoscute (figura
7.1);
- drumuire sprijinită la capete pe puncte de coordonate
cunoscute şi orientări – 4 puncte de coordonate
cunoscute (figura 7.2);
- drumuire cu punct nodal – câte două puncte de
coordonate cunoscute la capătul fiecărei drumuiri şi un
punct de sprijin pentru viză din punctul nodal (figura 7.3);
- drumuire în vânt – un punct sau două de coordonate
cunoscute aflate la unul din capetele drumuirii (figura
7.4).
145
Figura 7.2 Drumuire sprijinită la capete pe două puncte de
coordonate cunoscute şi orientări
146
- drumuiri întinse – se porneşte din două puncte de
coordonate cunoscute şi se opreşte pe alte două puncte
de coordonate cunoscute (figura 8.5);
- drumuiri în circuit închis – se porneşte din minim două
puncte de coordonate cunoscute şi se închide traseul pe
aceleaşi două puncte (figura 8.6);
147
arterelor de circulaţie, în lungul cursurilor de apă, de-a lungul
canalelor, digurilor, etc., deoarece laturile şi punctele de drumuire
trebuie să fie accesibile;
►punctele de drumuire se fixează în zone ferite de
distrugere astfel încât instalarea aparatului în staţie să fie făcută cu
uşurinţă;
►între punctele de drumuire alăturate trebuie să fie
vizibilitate astfel încât să se poată efectua măsurarea distanţelor şi a
unghiurilor fără dificultate;
►punctele de drumuire trebuie să fie alese cât mai aproape
de punctele de detaliu ce urmează a fi măsurate.
148
Atât unei laturi de drumuire cât şi lungimea totală a traseului
poligonal sunt dependente de situaţia concretă din teren. Astfel, în
intravilan lungimea traseului va fi mai mică decât în extravilan unde
vizibilitatea este mai mare.
149
Dacă măsurătorile se efectuează cu staţii totale distanţele se
vor măsura tot dus – întors, eroarea de măsurare admisă fiind în
funcţie de precizia instrumentului folosit (de regulă nu trebuie să fie
mai mare de 2 – 3 p unde p este precizia de măsurare a
e, e
instrumentelor).
Distanţa finală între punctele A şi B este dată de relaţia
L AB + LBA
L AB =
2
a) b)
Figura 7.8 Măsurarea unghiurilor verticale: a) la înălţimea aparatului,
b) la înălţime oarecare
150
α +α
α = ⎣ AB ⎦ BA
2
δhBA = d * tgα BA − iB + s A
,
δh + δhBA
δhAB = AB
2
Etapa de calcule
152
YB − YA
θ AB = arctg
XB − XA
Y −Y
θCD = arctg D C
X D − XC
θ A` 1 = θ AB + ω A
θ12` = θ1`A + ω1
θ 2`C = θ 21` + ω 2
θ CD
`
= θ c`4 + ω c
eθ ≤ Tθ
Tθ = c n
cθ = −eθ
cθ
kθ =
n
Unde: eθ este eroarea, c este aproximaţia de citire a
aparatului, cθ este corecţia totală, kθ este corecţia unitară, iar n
este numărul de staţii de drumuire.
153
θ A1 = θ A` 1 + kθ
θ12 = θ12` + 2kθ
θ 2C = θ 2C + 3kθ
`
θ CD = θ CD + 4kθ
`
D A1 = L A1 sin z A1
D12 = L12 sin z12
D2C = L2C sin z 2C
6. Calculul coordonatelor relative provizorii
ΔX A` 1 = D A1 cosθ A1
ΔX 12` = D12 cosθ12
ΔX 2` C = D2C cosθ 2C
ΔYA`1 = D A1 sin θ A1
ΔY12` = D12 sin θ12
ΔY2`C = D2C sin θ 2C
ΔH A` 1 = D A1tgα
ΔH 12` = D12 tgα
ΔH 2` C = D2C tgα
154
e x = ∑ ΔX ` − ( X C − X A )
c x = −e x
k x = cx
∑D
e y = ∑ ΔY ` − (YC − YA )
c y = −e y
c
ky = y
∑D
eh = ∑ ΔH − ( H C − H A )
`
c h = −e h
k h = ch
∑D
Erorile pe x şi pe y trebuie să se înscrie în toleranţă
eD = e x2 + e y2 ≤ TD
TD = ±(0.003 ∑ D + ∑ D pentru intravilan şi terenuri
ij
5000
ij
)
cu panta <50
TD = ±(0.0045 ∑ D + ∑ D pentru extravilan şi
ij
1733
ij
)
155
ΔX A1 = ΔX A` 1 + k x D A1
ΔX 12 = ΔX 12` + k x D12
ΔX 2C = ΔX 2` C + k x D2C
ΔYA1 = ΔYA`1 + k y D A1
ΔY12 = ΔY12` + k y D12
ΔY2C = ΔY2`C + k y D2C
ΔH A1 = ΔH A` 1 + k h D A1
ΔH 12 = ΔH 12` + k h D12
ΔH 2C = ΔH 2` C + k h D2C
Verificare
∑ ΔX = X C − X A
∑ ΔY = YC − YA
∑ ΔH = H C − H A
X 1 = X A + ΔX A1
X 2 = X 1 + ΔX 12
X C = X 2 + ΔX 2C
Y1 = YA + ΔYA1
Y2 = Y1 + ΔY12
YC = Y2 + ΔY2C
156
H 1 = H A + ΔH A1
H 2 = H 1 + ΔH 12
H C = H 2 + ΔH 2C
Verificarea calculului coordontelor punctului C se face prin
compararea coordonatelor determinate prin
calcul cu cele date iniţial.
ATENŢIE! Explicaţiile de mai sus sunt pentru două staţii noi
(punctele 1 şi 2), dar algoritmul de calcul este acelaşi indiferent de
numărul de staţii noi.
157
Se măsoară: direcţii unghiulare orizontale, unghiuri verticale
şi lungimile laturilor de drumuire
Etapa de calcule
Corecţia este
cω = −eω
Corecţia unitară va fi
cω
kω =
n
Unghiurile interioare compensate sunt
ω = ω + kω ⋅
Verificarea compensării
∑ ∑ ω + kω = ω
⋅
∑
1.2Calculul unghiurilor exterioare
Suma teoretică a unghiurilor exterioare trebuie să fie
∑ ω = 200 g * (n + 2)
Compensarea acestora se face după algoritmul prezentat la
punctul 1.1.
158
2.Calculul orientării laturii de sprijin
Y − YA
θ AB = arctg B
XB − XA
3.Calculul orientării laturilor de drumuire
3.1 Calculul orientărilor utilizând unghiurile interioare
θ A1 = θ AB + ω A − 400
⋅
θ12 = θ1 A − ω1
θ 23 = θ 21 − ω 2
.......................
θ 5 A = θ 54 − ω 5
3.2 Calculul orientărilor folosind unghiurile exterioare
θ A1 = θ AB + ω A − 400
⋅
θ12 = θ1 A + ω1
θ 23 = θ 21 + ω 2
.......................
θ 5 A = θ 54 + ω 5
4.Calcul distanţe reduse la orizont
D = L * sinz
ij ij
ΔX 23 = D23 cosθ 23
⋅
ΔX 34 = D34 cosθ 34
⋅
ΔX 45 = D45 cosθ 45
⋅
ΔX 5 A = D5 A cosθ 5 A
⋅
159
ΔYA1 = D A1 sin θ A1
⋅
ΔY5 A = D5 A sin θ 5 A
⋅
ΔH A1 = D A1tgα A1
⋅
ΔH 12 = D12 tgα 12
⋅
ΔH 23 = D23tgα 23
⋅
ΔH 34 = D34 tgα 34
⋅
ΔH 45 = D45tgα 45
⋅
ΔH 5 A = D5 A tgα 5 A
⋅
∑ ΔX = 0
5.2Calcul erori, corecţii
ex = ⋅
ey = ∑ ΔY = 0⋅
eh = ∑ ΔH = 0⋅
e= + e 2y
2
Eroarea totală pe X şi Y este: ex
e≤T
eh ≤ Th
∑D + ∑D
Toleranţele se calculează cu relaţiile:
T = ±(0.003 ij
ij
) pentru intravilan şi terenuri
5000
cu panta <
5
0
160
T = ±(0.0045 ∑D + ∑D
ij
1733
ij
) pentru extravilan şi
terenuri cu panta >50
Th = ±0,2 Dkm∑
Dacă erorile sunt înscrise în toleranţe se calculează corecţiile
c x = −e x
c y = −e y
c h = −eh
Corecţiile unitare sunt
k x = cx
∑ Dij
c
ky = y
∑ Dij
k h = ch
∑ Dij
5.3 Calcul coordonate relative compensate
ΔX A1 = ΔX A` 1 + k x D A1
ΔX 12 = ΔX 12` + k x D12
ΔX 23 = ΔX 23` + k x D23
ΔX 34 = ΔX 34` + k x D34
ΔX 45 = ΔX 45` + k x D45
ΔX 5 A = ΔX 5` A + k x D5 A
161
ΔYA1 = ΔYA`1 + k y D A1
ΔY12 = ΔY12` + k y D12
ΔY23 = ΔY23` + k y D23
ΔY34 = ΔY34` + k y D34
ΔY45 = ΔY45` + k y D45
ΔY5 A = ΔY5`A + k y D5 A
ΔH A1 = ΔH A` 1 + k h D A1
ΔH 12 = ΔH 12` + k h D12
ΔH 23 = ΔH 23` + k h D23
ΔH 34 = ΔH 34` + k h D34
ΔH 45 = ΔH 45` + k h D45
ΔH 5 A = ΔH 5` A + k h D5 A
162
Y1 = YA + ΔYA1
Y2 = Y1 + ΔY12
Y3 = Y2 + ΔY23
Y4 = Y3 + ΔY34
Y5 = Y4 + ΔY45
YA = Y5 + ΔY5 A
H 1 = H A + ΔH A1
H 2 = H 1 + ΔH 12
H 3 = H 2 + ΔH 23
H 4 = H 3 + ΔH 34
H 5 = H 4 + ΔH 45
H A = H 5 + ΔH 5 A
Verificarea calculului coordontelor punctuluiAC se face prin
compararea coordonatelor determinate
prin calcul cu cele date iniţial.
ATENŢIE! Explicaţiile de mai sus sunt pentru 5 staţii noi (
punctele 1, 2, 3, 4, 5) dar algoritmul de calcul este acelaşi indiferent
de numărul de staţii noi.
163
Figura 7.11 Drumuirea cu punct nodal
Etapa de calcule
θ12 = θ1 A − ω1
⋅ ⋅
θ 2 N = θ 21 − ω 2
⋅ ⋅
θ NS1 = θ N 2 − ω N1
⋅[ ] ⋅ [ ]
164
Drumuirea 2
θ C 3 = θ CD + ω C
⋅
θ 34 = θ 3C − ω 3
⋅ ⋅
θ 4 N = θ 43 − ω 4
⋅ ⋅
θ NS2 = θ N 4 − ω N2
⋅[ ] ⋅ [ ]
Drumuirea 3
θ E 5 = θ EF − ω E
⋅
θ 56 = θ 5 E − ω 5
⋅ ⋅
θ 67 = θ 65 − ω 6
⋅ ⋅
θ 7 N = θ 76 − ω 7
⋅ ⋅
θ NS3 = θ N 7 − ω N3
⋅[ ] ⋅ [ ]
θ NS = 1 NS
p1 + p 2 + p3
Unde
1 1
p1 = = = 0.250 n1 este numărul de staţii în drumuirea 1
n1 4
1 1
p2 = = = 0.250 n2 este numărul de staţii în drumuirea 2
n2 4
1 1
p3 = = = 0.200 n3 este numărul de staţii în drumuirea 3
n3 5
165
eθ
[1]
= θ NS1 − θ NS
⋅[ ]
cθ
[1]
= −eθ1 [ ]
[1]
cθ
kθ[1]
=
n1
Drumuirea 2
eθ
[2 ]
= θ NS2 − θ NS
⋅[ ]
cθ
[2 ]
= −eθ2 [ ]
[2 ]
cθ
kθ[2 ] =
n2
Drumuirea 3
eθ
[3 ]
= θ NS2 − θ NS
⋅[ ]
cθ
[3 ]
= −eθ3 [ ]
[3 ]
cθ
kθ[3 ]
=
n3
θ 2 N = θ 2 N + 3kθ1
⋅ [ ]
θ NS = θ NS1 + 4kθ1
[ ] [ ]
Drumuirea 2
θ C 3 = θ C 3 + kθ2
⋅ [ ]
θ 34 = θ 34 + 2kθ2
⋅ [ ]
θ 4 N = θ 4 N + 3kθ2
⋅ [ ]
θ NS = θ NS2 + 4kθ2
⋅[ ] [ ]
166
Drumuirea 3
θ E 5 = θ E 5 + kθ3 ⋅ [ ]
θ 56 = θ 56 + 2kθ3 ⋅ [ ]
θ 67 = θ 67 + 3kθ3 ⋅ [ ]
θ 56 = θ 56 + 2kθ3 ⋅ [ ]
θ NS = θ NS
`3
+ 5kθ3 [ ] [ ]
ΔX 2 N = D2 N cosθ 2 N
⋅
∑ ΔX ⋅
[1]
= ∑ D cosθ ij ij
ΔYA1 = D A1 sin θ A1
⋅
ΔY2 N = D2 N sin θ 2 N
⋅
∑ ΔY 1 = D sin θ
⋅[ ]
∑ ij ij
ΔH A1 = D A1tgα A1
⋅
ΔH 12 = D12 tgα 12
⋅
ΔH 2 N = D2 N tgα 2 N
⋅
∑ ΔH 1 = D tgα ⋅[ ]
∑ ij ij
Drumuirea 2
X C 3 = DC 3 cosθ C 3
⋅
167
X 34 = D34 cosθ 34
⋅
X 4 N = D4 N cosθ 4 N
⋅
∑ ΔX 2 = ∑ D cosθ
⋅[ ]
ij ij
YC 3 = DC 3 sin θ C 3
⋅
Y34 = D34 θ 34
⋅
sin
Y4 N = D4 N θ 4 N
⋅
sin
∑ ΔY 2 = ∑ D sin θ
⋅[ ]
ij ij
ΔH C 3 = DC 3tgα C 3
⋅
ΔH 34 = D34 tgα 34
⋅
ΔH 4 N = D4 N tgα 4 N
⋅
∑ ΔH 2 = D tgα ⋅[ ]
∑ ij ij
Drumuirea 3
X E 5 = DE 5 cosθ E 5
⋅
X 56 = D56 cosθ 56
⋅
X 67 = D67 cosθ 67
⋅
X 7 N = D7 N cosθ 7 N
⋅
∑ ΔX 3 = ∑ D cosθ
⋅[ ]
ij ij
YE 5 = DE 5
⋅
sin θ E5
Y56 = D56
⋅
sin θ 56
Y67 = D67
⋅
sin θ 67
Y7 N = D7 N
⋅
sin θ7N
168
∑ ΔY = ∑ D 3]
⋅[
ij
sin θ ij
ΔH E 5 = DE 5 tgα E 5
⋅
ΔH 56 = D56 tgα 56
⋅
ΔH 67 = D67 tgα 67
⋅
ΔH 7 N = D7 N tgα 7 N
⋅
∑ ΔH 3 = D tgα ⋅[ ]
∑ ij ij
YN 1 = YA + ΔY 1
⋅[ ]
∑ ⋅[ ]
H N1 = H A + ΔH 1
⋅[ ]
∑ ⋅[ ]
X N2
⋅[ ]
= X + ∑ ΔX C
[2 ]⋅
YN 2
⋅[ ]
= Y + ∑ ΔY
C
⋅[ 2]
H N2
⋅[ ]
= H + ∑ ΔH A
⋅[ 2]
X N3
⋅[ ]
= X + ∑ ΔX E
[3 ]⋅
YN 3
⋅[ ]
= Y + ∑ ΔY
E
⋅[ 3]
H N3
⋅[ ]
= H + ∑ ΔH A
⋅[ 3]
XN = N 1
p1 + p 2 + p 3
YN 1 p1 + YN 2 p 2 + YN 3 p3
⋅[ ] ⋅[ ] ⋅[ ]
YN =
p1 + p 2 + p 3
169
H N = H N p1 + H N p2 + H N p3
1 2
⋅[ 3 ] ⋅[ ] ⋅[ ]
p1 + p 2 + p 3
1
p1 =
∑D 1
1
p2 =
∑D 2
1
p3 =
∑D 3
e X2 = X N2 − X N
[ ] ⋅[ ]
e X3 = X N3 − X N
[ ] ⋅[ ]
[1]
cX = −e x1 [ ]
[2 ]
cX = −e x2 [ ]
[3 ]
cX = −e x3 [ ]
k X1 c x1
=
[ ]
∑ D2 1
[ ]
k X2 = c x
[ ]
∑ 3D2
[ ]
k X3 = c x
[ ]
∑ D3
[ ]
[1]
eY = YN 1 − YN
⋅[ ]
[2 ]
eY = YN 2 − YN
⋅[ ]
[3 ]
eY = YN 3 − YN
⋅[ ]
170
cy
[1]
= −e y1
[ ]
cy
[2 ]
= −e y2
[ ]
cy
[3 ]
= −e y3
[ ]
c1 [ ]
k1 = y
∑ D2 1
[ ]
y
c [ ]
k2 = y
∑ 3D2
[ ]
y
c [ ]
k3 = y
∑
[ ]
y
D3
eH = H N − H N
1[ ] 1 ⋅[ ]
eH = H N − H N
2[ ] 2 ⋅[ ]
eH = H N − H N
3[ ] 3 ⋅[ ]
c H[1] = −e H1
[ ]
c H[2 ] = −e H2
[ ]
c H[3] = −e H3
[ ]
k H1 c H1
=
[ ]
∑ D2 1
[ ]
k H2 = c H
[ ]
∑ 3D2
[ ]
k H3 = c H
[ ]
∑ D3
[ ]
171
ΔX 12 = ΔX 12 + k x1 D12
⋅ [ ]
ΔX 2 N = ΔX 2 N + k x1 D2 N
⋅ [ ]
ΔYA1 = ΔYA1 + k y1 D A1
⋅ [ ]
ΔY2 N = ΔY2 N + k y1 D2 N
⋅ [ ]
ΔH A1 = ΔH A1 + k H1 D A1
⋅ [ ]
ΔH 12 = ΔH 12 + k H1 D12
⋅ [ ]
ΔH 2 N = ΔH 2 N + k H1 D2 N ⋅ [ ]
Drumuirea 2
ΔX C 3 = ΔX C 3 + k x2 DC 3
⋅ [ ]
ΔX 34 = ΔX 34 + k x2 D34
⋅ [ ]
ΔX 4 N = ΔX 4 N + k x2 D4 N
⋅ [ ]
ΔYC 3 = ΔYC 3 + k y2 DC 3
⋅ [ ]
ΔY4 N = ΔY4 N + k y2 D4 N
⋅ [ ]
ΔH C 3 = ΔH C 3 + k H2 DC 3 ⋅ [ ]
ΔH 34 = ΔH 34 + k H2 D34⋅ [ ]
ΔH 4 N = ΔH 4 N + k H2 D4 N ⋅ [ ]
Drumuirea 3
ΔX E 5 = ΔX E 5 + k x3 DE 5
⋅ [ ]
ΔX 56 = ΔX 56 + k x3 D56
⋅ [ ]
ΔX 67 = ΔX 67 + k x3 D67
⋅ [ ]
ΔX 7 N = ΔX 7 N + k x3 D7 N
⋅ [ ]
ΔYE 5 = ΔYE 5 + k y3 DE 5
⋅ [ ]
172
ΔY56 = ΔY56 + k y3 D56
⋅ [ ]
ΔY7 N = ΔY7 N + k y3 D7 N
⋅ [ ]
ΔH E 5 = ΔH E 5 + k H3 DE 5
⋅ [ ]
ΔH 56 = ΔH 56 + k H3 D56
⋅ [ ]
ΔH 67 = ΔH 67 + k H3 D67
⋅ [ ]
ΔH 7 N = ΔH 7 N + k H3 D7 N
⋅ [ ]
173
H 3 = H C + ΔH C 3
H 4 = H 3 + ΔH 34
H N = H 4 + ΔH 4 N
Drumuirea 3
X 5 = X E + ΔX E 5
X 6 = X 5 + ΔX 56
X 7 = X 6 + ΔX 67
X N = X 7 + ΔX 7 N
Y5 = YE + ΔYE 5
Y6 = Y5 + ΔY56
Y7 = Y6 + ΔY67
YN = Y7 + ΔY7 N
H 5 = H E + ΔH E 5
H 6 = H 5 + ΔH 56
H 7 = H 6 + ΔH 67
H N = H 7 + ΔH 7 N
174
8 PROBLEME REZOLVATE - DRUMUIREA PLANIMETRICĂ
8.1 Drumuirea planimetrică sprijinită la capete pe puncte de
coordonate cunoscute şi orientări
Se dau:
1.Coordonatele planimetrice ale punctelelor de sprijin:
Nr. Pct. X(m) Y(m)
A 160,380 195,498
B 222,156 134,429
C 140,580 550,804
D 112,860 667,546
175
z A1 = 99.45
z12 = 99.37
z 23 = 100.65
z 34 = 99.85
z 4 C = 100.42
Rezolvare
1. Calculul orientărilor punctelor de sprijin
YB − YA
θ AB = arctg = 350.3664
XB − XA
Y −Y
θ CD = arctg D C = 114.8415
X D − XC
176
2. Calculul orientărilor provizorii între punctele de drumuire
cθ = −eθ = 105 cc
cc
cθ
= 0.0017 cc
105
kθ = =
n 6
23
177
D A1 = L A1 sin z = 81.316 sin 99.45 = 81.313m
D12 = L12 sin z = 119.837 sin 99.37 = 119.831m
D23 = L23 sin z = 84.882 sin 100.65 = 84.877m
D34 = L34 sin z = 134.264 sin 99.85 = 134.263m
D4C = L4C sin z = 111.662 sin 100.42 = 111.659m
ΔX A` 1 = D A1 cos θ A1 = 32.469m
ΔX 12` = D12 cos θ12 = −97.415m
ΔX 23` = D23 cos θ 23 = 48.304m
ΔX 34` = D34 cos θ 34 = −101.384m
ΔX 4` C = D4C cos θ 4C = 98.198m
ΔYA`1 = D A1 sin θ A1 = 74.549m
ΔY12` = D12 sin θ12 = 69.784m
ΔY23` = D23 sin θ 23 = 69.791m
ΔY34` = D34 sin θ 34 = 88.022m
ΔY4`C = D4C sin θ 4C = 53.148m
178
e y = ∑ ΔY − (YC − YA ) = 355.294 − 355.306 = −0.012m
c y = −e y = 0.012m
c
ky = y =
0.012
= 0.000022558
∑ D 531.943
8. Calculul coordonatelor relative compensate
! 1
12 12
23 23
34 34
Verificare
∑ ΔX = X C − X A
∑ ΔY = YC − YA
179
X 1 = X A + ΔX A1 = 160.380 + 32.473 = 192.853m
X 2 = X 1 + ΔX 12 = 192.853 − 97.409 = 95.444m
X 3 = X 2 + ΔX 23 = 95.444 + 48.308 = 143.752m
X 4 = X 3 + ΔX 34 = 143.752 − 101.376 = 42.376m
X C = X 4 + ΔX 4C = 42.376 + 98.204 = 140.580m
Y1 = YA + ΔYA1 = 195.498 + 74.551 = 270.049m
Y2 = Y1 + ΔY12 = 270.049 + 69.787 = 339.836m
Y3 = Y2 + ΔY23 = 339.836 + 69.793 = 409.629m
Y4 = Y3 + ΔY34 = 409.629 + 88.025 = 497.654m
YC = Y4 + ΔY4C = 497.654 + 53.150 = 550.804m
180
Figura 8.2 Drumuirea planimetrică în circuit închis
B 1090 1835
1 200.6548 85.058
1 A 399.9950
2 223.4300 104.390
2 1 225.0350
3 157.4550 111.310
3 2 350.4950
4 172.3550 90.443
4 3 370.7500
181
5 286.9050 82.153
5 4 90.1050
B 291.7800 58.034
A 5 295.6050
B 124.8520
Rezolvare
3.Transmiterea orientărilor
θ A1 = θ AB + ω A = 327.0243 + 75.2230 = 402.2473 = 2.2473
⋅ ⋅
182
θ 23 = θ 21 + ω 2 = 225.6823 + 332.4200 = 558.1023 = 158.1023
⋅ ⋅
cθ = −150
cc
− 150 cc
kθ = = −21cc
7
5.Calculul orientărilor compensate
θ A1 = 2.2473 − 21cc = 2.2453
θ12 = 25.6823 − 42 cc = 25.6781
θ 23 = 158.1023 − 63cc = 158.0960
θ 34 = 179.9623 − 84 cc = 179.9539
θ 45 = 296.1173 − 105cc = 296.1068
θ 5 A = 297.7923 − 136 cc = 297.7787
θ AB = 327.0393 − 150 cc = 327.0243
183
ΔX 5 A = 58.034 cos 297.7787 = −2.024m
⋅
∑ ΔY = 0.075m
⋅
e y = 0.075m
c y = −0.075m
− 0.075
ky = = −0.0001411398
531.388
184
ΔX 34 = −85.996 + 0.014 = −85.982m
ΔX 45 = −5.021 + 0.012 = −5.009m
ΔX 5 A = −2.024 + 0.009 = −2.015m
∑
Verificare ΔX = 0
185
8.3 Drumuirea planimetrică cu punct nodal
Se dau punctelor vechi de sprijin, unghiurile orizontale şi distanţele
reduse la orizont măsurate într-o drumuire cu punct nodal.
186
PS PV Direcţii Unghi Distanţe
unghiulare orizontal orizontale
orizontale (m)
A B 75.3250
1 364.2656 288.9406 152.979
1 A 125.5680
2 354.0673 228.4993 169.009
2 1 356.9860
N 247.1567 290.1707 177.777
N 2 255.4550
S 6.9266 151.4716
C D 123.3690
3 3.8041 280.4351 155.544
3 C 278.8990
N 48.1643 169.2653 282.413
N 3 36.1220
S 101.2791 65.1571
E F 56.6330
4 255.5788 198.9458 188.654
4 E 205.6540
N 105.6244 299.9704 202.154
N 4 129.4550
S 350.6788 221.2238
Rezolvare
1.Calculul orientărilor laturilor de sprijin
− 235.388 − −
θ AB = arctg = arctg 0.14432 = 9.1247 = 209.1247
− 1631.007 − −
187
− 565.773 − −
θ CD = arctg = arctg0.29226 = 18.1017 = 381.8982
+ 1935.849 + +
− 1431.366 − −
θ EF = arctg = arctg1.0628677= 51.9395= 348.0604
+ 1346.702 + +
2.Transmiterea orientărilor
Drumuirea 1
θ A1 = θ AB + ω A = 209.1247 + 288.9406 = 98.0653
⋅
Drumuirea 2
θ C 3 = θ CD + ω C = 381.8982 + 280.4351 = 262.3333
⋅
Drumuirea 3
θ E 4 = θ EF − ω E = 348.0604 − 198.9458 = 149.1146
⋅
θ NS =
p1 + p 2 + p3
Unde
1 1
p1 = = = 0.250 n1 este numărul de staţii în drumuirea 1
n1 4
1 1
p2 = = = 0.333 n2 este numărul de staţii în drumuirea 2
n2 3
188
1 1
p3 = = = 0.333 n3 este numărul de staţii în drumuirea 3
n3 3
cθ = −59
1
[ ] cc
− 59
kθ = = −15 cc
1
[ ]
Drumuirea 2
cc
eθ = θ NS − θ NS = 27.9109 − 27.9178 = −69
2
[ ] 2 ⋅[ ]
cc
cθ = 69
2
[ ]
= 23cc
69
kθ
[2 ]
=
3
Drumuirea 3
eθ = θ NS − θ NS = 27.9204 − 27.9178 = 26
3
[ ] 2 ⋅[ ] cc
cθ = −26
3
[ ] cc
− 26
kθ = = −9 cc
3
[ ]
189
θ C 3 = 262.3333 + 23cc = 262.3356
θ 3 N = 293.0680 + 46 cc = 293.0726
θ NS = 27.9109 + 69 cc = 27.9178
Drumuirea 3
θ E 4 = 149.1146 − 9 cc = 149.1137
θ 4 N = 49.1442 − 18cc = 49.1424
θ NS = 27.9204 − 26 cc = 27.9178
Drumuirea 1
ΔX A1 = D A1 cos θ A1 = 152.979 cos 98.0638 = 4.652m
⋅
∑ ΔX ⋅
[1]
= 250.954m
∑ ΔY 1 = 246.415m
⋅[ ]
⋅[ ]
∑
X N1 = X A + ΔX 1 = 6020.454 + 250.954 = 6271.408m
[ ]⋅
]
∑
YN 1 = YA + ΔY 1 = 7734.262 + 246.415 = 7980.677 m
⋅[ ⋅[ ]
Drumuirea 2
X C 3 = DC 3 cosθ C 3 = 155.544 cos 262.3356 = −86.749m
⋅
190
∑ ΔX ⋅[ 2]
= −117.419m
∑ ΔY 2 = −409.848m
⋅[ ]
⋅[ ]
∑
X N2 = X C + ΔX 2 = 6388.565 − 117.419 = 6271.146m [ ]⋅
]
∑
YN 2 = YC + ΔY 2 = 8390.504 − 409.848 = 7980.656m
⋅[ ⋅[ ]
Drumuirea 3
X E 4 = DE 4 cos θ E 4 = 188.654 cos149.1137 = −131.528m
⋅
∑ ΔX 3 = 13.329m ⋅[ ]
∑ ΔY 3 = 276.249m⋅[ ]
⋅[ ]
∑
X N3 = X E + ΔX 3 = 6258.181 + 13.329 = 6271.510m [ ]⋅
]
∑
YN 3 = YE + ΔY 3 = 7704.289 + 276.249 = 7980.538m
⋅[ ⋅[ ]
XN = N 1
p1 + p 2 + p 3
YN p1 + YN 2 p 2 + YN 3 p3
1]
⋅[ ⋅[ ] ⋅[ ]
YN =
p1 + p 2 + p 3
191
p1 = 1
=
1
= 0.0020009
∑D 1 499.765
p2 =
1
=
1
= 0.0022833
∑D 2 437.957
p3 =
1
=
1
= 0.0025588
∑D 3 390.808
XN = = 6271.424m
42.915353
0.006843
YN = = 7980.618m
54.611369
0.006843
e X2
[ ]
= X N2 − X N = 6271.146 − 6271.424 = −0.278m
⋅[ ]
e X3
[ ]
= X N3 − X N = 6271.510 − 6271.424 = 0.086m
⋅[ ]
c X1
[ ]
= 0.016m
c X2
[ ]
= 0.278m
c X3
[ ]
= −0.086m
0.016
kX
[1]
= = 0.000032015
499.765
0.278
kX
[2 ]
= = 0.00063476
437.957
− 0.086
kX
[3 ]
= = −0.00022005
390.808
eY1
[ ]
= YN 1 − YN = 7980.677 − 7980.618 = 0.059m
⋅[ ]
eY2
[ ]
= YN 2 − YN = 7980.656 − 7980.618 = 0.038m
⋅[ ]
eY3
[ ]
= YN 3 − YN = 7980.538 − 7980.618 = −0.080m
⋅[ ]
cY1
[ ]
= −0.059m
192
cY2 = −0.038m
[ ]
cY3 = 0.080m
[ ]
− 0.059
[1]
kY = = −0.00011805
499.765
− 0.038
[2 ]
kY = = −0.000086766
437.957
− 0.038
[2 ]
kY = = −0.000086766
437.957
0.080
[3 ]
kY = = 0.00020470
390.808
Drumuirea 2
ΔX C 3 = ΔX C 3 + k x2 DC 3 = −86.749 + 0.099 = −86.650m
⋅ [ ]
Drumuirea 3
ΔX E 4 = ΔX E 4 + k x3 DE 4 = −131.528 − 0.042 = −131.570m
⋅ [ ]
193
ΔX 4 N = ΔX 4 N + k x3 D4 N = 144.857 − 0.044 = 144.813m
⋅ [ ]
Drumuirea 1
X 1 = X A + ΔX A1 = 6020.454 + 4.657 = 6025.111m
X 2 = X 1 + ΔX 12 = 6025.111 + 77.765 = 6102.876m
X N = X 2 + ΔX 2 N = 6102.876 + 168.548 = 6271.424m
Y1 = YA + ΔYA1 = 7734.262 + 152.890 = 7887.152m
Y2 = Y1 + ΔY12 = 7887.152 + 150.038 = 8037.190m
YN = Y2 + ΔY2 N = 8037.190 − 56.572 = 7980.618m
Drumuirea 2
X 3 = X C + ΔX C 3 = 6388.565 − 86.650 = 6301.915m
X N = X 3 + ΔX 3 N = 6301.915 − 30.491 = 6271.424m
Y3 = YC + ΔYC 3 = 8390.504 − 129.119 = 8261.385m
YN = Y3 + ΔY3 N = 8261.385 − 280.767 = 7980.618m
Drumuirea 3
X 4 = X E + ΔX E 4 = 6258.181 − 131.570 = 6126.611m
X N = X 4 + ΔX 4 N = 6126.611 + 144.813 = 6271.424m
Y4 = YE + ΔYE 4 = 7704.289 + 135.282 = 7839.571m
YN = Y4 + ΔY4 N = 7839.571 + 141.047 = 7980.618m
194
9.RIDICAREA PLANIMETRICĂ A DETALIILOR TOPOGRAFICE
9.1.Metoda coordonatelor polare
Se dau: coordonatele punctelor de drumuire: 1, 2, 3, 4
Se măsoară: distanţele înclinate din punctele de drumuire către
punctele radiate, direcţiile unghiulare orizontale şi unghiurile verticale
Se cere să se calculeze coordonatele X, Y, H ale punctelor radiate:
201, 202, 203, 301, 302, 303
Etape de calcul
punctul radiat;
α este unghiul vertical(unghi de pantă) măsurat între punctul
ij
195
De exemplu: D2−201 = L2−201 cos α 2−201
2.Calculul unghiului de orientare al staţiei 2
α 2 = θ 2 1 − dir1
⋅
α 2 = θ 2 3 − dir3
⋅⋅
α +α ⋅ ⋅⋅
α2 = 2 2
2
α 3 = θ 3 2 − dir2
⋅
α 3 = θ 3 4 − dir4
⋅⋅
α +α ⋅ ⋅⋅
α3 = 3 3
2
θ 3− = α 3 + dir
j j
De exemplu:
θ 2−201 = α 2 + dir201
θ 3−301 = α 3 + dir301
ΔH 2− = D2− tgα 2−
i i i
196
ΔX 3− = D3− cosθ 3−
j j j
ΔH 3− = D3− tgα 3−
j j j
De exemplu
ΔX 2− 201 = D2−201 cos θ 2− 201
ΔY2−201 = D2− 201 sin θ 2− 201
ΔH 2− 201 = D2−201tgα 2− 201
ΔX 3−301 = D3−301 cos θ 3−301
ΔY3−301 = D3−301 sin θ 3−301
ΔH 3−301 = D3−301tgα 3−301
Y = Y2 + ΔY2−
i i
H = H 2 + ΔH 2−
i i
X = X 3 + ΔX 3−
j j
Y = Y3 + ΔY3−
j j
H = H 3 + ΔH 3−
j j
De exemplu
X 201 = X 2 + ΔX 2−201
Y201 = Y2 + ΔY2−201
H 201 = H 2 + ΔH 2−201
X 301 = X 3 + ΔX 3−201
Y301 = Y3 + ΔY3−201
H 301 = H 3 + ΔH 3−201
197
Concluzie: Coordonatele punctelor radiate se determină în
funcţie de coordonatele punctului de staţie din care a fost măsurat
punctul respectiv.
Etapa de calcul
198
1.Calculul orientării laturii 23
Y3 − Y2
θ 2−3 = arctg
X3 − X2
Etapa de calcul
200
β = arccos
D22 + D32 − D12
2 D3 D 2
D 2 + D32 − D22
α = arccos 1
2 D1 D3
YA1 = Y2 + D1 sin θ 2− A
[ ]
X A2 = X 3 + D2 cosθ 3− A
[ ]
YA2 = Y3 + D2 sin θ 3− A
[ ]
X A1 + X A2
[ ] [ ]
XA =
2
YA + YA2
[1] [ ]
YA =
2
Etapa de calcul
202
Y3 − Y2 + X 2 tgθ 2− A − X 3tgθ 3− A
XA =
tgθ 2− A − tgθ 3− A
YA = Y2 + ( X A − X 2 )tgθ 2− A
1
[ ]
YA2 = Y3 + ( X A − X 3 )tgθ 3− A
[ ]
YA1 + YA2
[ ] [ ]
YA =
2
204
Rezolvare
1.Calculul orientărilor dintre punctele de drumuire şi punctele
radiate
θ2 -201 = θ2-3 + (dir2-201 – dir2-3) = 158.0972 + (56.7489 –
25.7343)=189.1118
θ2 -202 = θ2-3 + (dir2-202 – dir2-3) = 158.0972 + (59.3177 –
25.7343)=191.6806
θ2 -203 = θ2-3 + (dir2-203 – dir2-3) = 158.0972 + (76.4283 –
25.7343)=208.7912
205
Y301 = Y3 + D3-301sinθ3 -301 = 2442.327m
Observaţie!
Coordonatele fiecărui punct radiat se calculează din
coordonatele punctului de staţie din care a fost măsurat.
Relaţiile generale de calcul sunt:
XPR = XPS + DPS-PRcosθPS-PR
YPR = YPS + DPS-PRsinθPS-PR
206
10 NIVELMENT
Nivelmentul sau altimetria reprezintă acea parte din
topografie care se ocupă cu studiul instrumentelor şi metodelor de
determinare a altitudinii punctelor de pe suprafaţa topografică şi
reprezentarea în plan a reliefului terenului. Prin aceste determinări se
va afla şi cea de-a treia coordonată a unui punct: H. Cotele se
determină faţă de suprafaţa de nivel zero, sau faţă de o suprafaţă de
referinţă aleasă arbitrar. Tot prin determinări nivelitice vom afla şi
diferenţele de nivel dintre două puncte A şi B: ΔHA-B. Diferenţa de
nivel este o distanţă pe verticală dintre două puncte prin care trec
două suprafeţe de nivel.
În funcţie de aparatura utilizată şi de metodele de lucru
adoptate, nivelmentul se poate clasifica în:
- nivelment geometric;
- nivelment trigonometric;
- nivelment hidrostatic;
- nivelment barometric.
207
Se cer: HB – cota punctului B şi ΔHAB – diferenţa de nivel
între punctele A şi B
CA+HA=CB+HB
208
Deoarece HA este cota punctului cunoscut rezultă:
HB=HA+(CA-CB)
Dar se poate observa că: ΔHAB= CA-CB
HB=HA+ΔHAB
Trebuie făcută menţiunea că diferenţa de nivel poate fi pozitivă sau
negativă în funcţie de poziţia punctului A faţă de B, astfel:
209
Figura 10.2 Principiul nivelmentului geometric de capăt
I+HA=CB+HB
Deoarece HA este cota punctului cunoscut rezultă:
HB=HA+(I-CB)
210
HB=HA+ΔHAB
211
Presupune determinarea diferenţelor de nivel şi a cotelor în funcţie de
primul punct astfel:
H1 = HRN1+ΔHRN1-1
H2 = H1+ΔH1-2
H3 = H2+ΔH2-3
213
H1 = Hpv - C1
H2 = Hpv – C2
H3 = Hpv – C3
Concluzii
Se observă că rezultate sunt aceleaşi, indiferent de metoda
aleasă. Se recomandă calculul cotelor cu una din metodele
prezentate şi verificarea acestora cu una din celelalte două
neutilizate.
Viza ascendentă
Modul de calcul
215
Figura 10.6 Nivelment trigonometric cu viză ascendentă
Viza descendentă
Modul de calcul
216
Unghiul de pantă este negativ, iar unghiul zenital este mai
mare de 100g, fapt ce conduce la valori negative pentru tangentă şi
cotangentă.
217
10.4 Probleme rezolvate
PROBLEMA 1 NIVELMENT GEOMETRIC DE MIJLOC
1. Se dau: HA = 50,25m
Se măsoară: cA=1,074m şi cB=0,852m
Se cer: HB – cota punctului B şi ΔHAB – diferenţa de nivel între
punctele A şi B
219
3. Metoda planului de vizare
220
I =1.50m, s = 4,00m
Se cere: HB
Rezolvare
HB = HA + ΔHAB= 45,75-5,048=40,702m
221
11.DRUMUIRI DE NIVELMENT GEOMETRIC
11.1 Drumuirea de nivelment geometric de mijloc sprijinită la
capete
Se dau cotele reperilor HR1, HR2 şi citirile pe miră
PS PV Citiri pe miră Citiri medii
Înapoi Înainte Înapoi Înainte
CS
S1 R1 CmR1 CR1
Cj
CS
1 Cm1 C1
Cj
CS
S2 1 Cm1 C1⋅
Cj
CS
2 Cm2 C2
Cj
CS
S3 2 Cm C2⋅
Cj
CS
3 Cm C3
Cj
CS
S4 3 Cm C3⋅
Cj
CS
R2 Cm CR2
Cj
∑a ∑b
222
Verificare: ∑a − ∑ b = H − HR2 R1
eh = H R2 − H − ∑ a − ∑b
R1 ( )
223
Pentru eliminarea erorilor de divizare ale mirelor se
recomandă să se lucreze cu două mire, iar numărul niveleurilor să fie
par, astfel încât mira care stă pe punctul de pornire să fie şi pe
punctul de închidere.
Rezolvare
ΔH 2` −3 = C 2 − C3
⋅
ΔH 3` R 2 = C3 − C R 2
−
⋅
∑ ΔH = ∑ a − ∑ b
Verificare
`
c h = −e h
k h = ch
∑D
3.Calculul diferenţelor de nivel compensate
ΔH R1 1 = ΔH R1 1 + k h D1
−
⋅
ΔH 1− 2 = ΔH 1−2 + k h D2⋅
ΔH 2−3 = ΔH 2−3 + k h D3
ΔH 3− R 2 = ΔH 3− R 2 + k h D4
∑ ΔH = H
Verificare
R2 − H R1
224
4.Calculul cotelor absolute
H 1 = H R1 + ΔH R1−1
H 2 = H 1 + ΔH 1−2
H 3 = H 2 + ΔH 2−3
H R 2 = H 3 + ΔH 3− R 2
Verificare
HR2 calculat prin transmiterea cotelor este egal cu HR2 cunoscut din
datele problemei.
S1 R1 CmR1 CR1
Cj
CS
1 Cm1 C1
Cj
CS
S2 1 Cm1
C1⋅
Cj
CS
2 Cm2 C2
Cj
CS
S3 2 Cm2
C2⋅
Cj
CS
3 Cm3 C3
Cj
CS
S4 3 Cm3
C3⋅
Cj
225
CS
4 Cm4 C4
Cj
4 CS
S5 Cm3
C4
⋅
Cj
R1 CS
CmR1 CR1
Cj
∑ a ∑b
Verificare: ∑a − ∑ b = H R1 − H R1 = 0
eh = ( ∑ a − ∑b )
ΔH 2` 3 = c2 − c3
−
⋅
ΔH 3` 4 = c3 − c 4
−
⋅
ΔH 4` − R1 = c 4 − c R1 ⋅
Verificare
∑ ΔH = a − b
`
∑ ∑
2.Calculul erorii şi corecţiilor
226
eh = ∑ ΔH ⋅
c h = −e h
k h = ch
∑D
3.Calculul diferenţelor de nivel compensate
ΔH R1−1 = ΔH R1−1 + k h D1
⋅
ΔH 1− 2 = ΔH 1−2 + k h D2
⋅
ΔH 2−3 = ΔH 2−3 + k h D3
⋅
ΔH 3−4 = ΔH 3− 4 + k h D4
⋅
ΔH 4− R1 = ΔH 4− R1 + k h D 5
⋅
Verificare
∑ ΔH = 0 = H R1 − H R1
D1, D2, D3, D4, D5 sunt lungimile nivleelor
227
Carnet de teren drumuirea 1
Cj
2 CS
Cm2 C2
Cj
S3 2 CS
Cm2 C2⋅
Cj
N CS
CmN CN
Cj
∑a ∑b
Carnet de teren drumuirea 2
Cj
4 CS
Cm4 C4
Cj
S6 4 CS
Cm4 C4⋅
Cj
5 CS
Cm4 C5
Cj
S7 5 CS
Cm5 C5⋅
Cj
N CS
CmN CN
Cj
∑a ∑b
Carnet de teren drumuirea 3
Cj
229
7 CS
Cm7 C7
Cj
S10 7 CS
Cm7 C7 ⋅
Cj
8 CS
Cm7 C8
Cj
S11 8 CS
Cm8 C8 ⋅
Cj
N CS
CmN CN
Cj
∑a ∑b
Se cere să se calculeze cotele punctelor 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8, N
Rezolvare
ΔH 2` − N = c2 − c N
⋅
Verificare
∑ ΔH = ∑ a − ∑ b
`[1]
Drumuirea 2
ΔH R` 2−3 = c R 2 − c3
ΔH 3`−4 = c3 − c 4
⋅
230
ΔH 4` 5 = c4 − c5
−
⋅
ΔH 5` − N = c5 − c N ⋅
Verificare
∑ ΔH ⋅[ 2]
= ∑a − ∑b
Drumuirea 3
ΔH R` 3−6 = c R 3 − c6
ΔH 6` 7 = c6 − c7
−
⋅
ΔH 7` 8 = c7 − c8
−
⋅
ΔH 8`− N = c8 − c N ⋅
Verificare
∑ ΔH 3]
⋅[
= ∑ a − ∑b
2.Calcul cota provizorie punctul N
[ ]
∑
H N1 = H R1 + ΔH 1 ⋅[ ]
[ ]
∑
H N2 = H R 2 + ΔH 2 ⋅[ ]
[ ]
∑
H N3 = H R 3 + ΔH 3 ⋅[ ]
p1 + p2 + p3
1
p1 =
∑D [1]
1
p2 =
∑D [2 ]
231
1
p3 =
∑D [3 ]
eh2 = H N2 − H N
[ ] [ ]
eh = H N − H N
3
[ ] 3 [ ]
eh ≤ Th
Th = 3 * σ i ∑ D km [ ]
ch
[1]
= −eh1
[ ]
ch
[2 ]
= −eh2[ ]
ch
[3 ]
= −eh3[ ]
kh =
[1]
c 1 [ ]
∑ D2 1
h
[ ]
k h2 = ch 2
[ ]
∑ D3
[ ]
[ ]
k h3 = ch 3
[ ]
∑D
[ ]
[ ]
−
[ ]
232
ΔH 1 2 = ΔH 1 2 + k h1 D1−2
−
⋅
−
[ ]
ΔH 2 N = ΔH 2 N + k h1 D2− N
−
⋅
−
[ ]
Drumuirea 2
ΔH R 2 3 = ΔH R 2 3 + k h2 DR 2−3
−
⋅
−
[ ]
ΔH 3 4 = ΔH 3 4 + k h2 D3− 4
−
⋅
−
[ ]
ΔH 4 5 = ΔH 4 5 + k h2 D4 5
−
⋅
−
[ ]
−
ΔH 5 N = ΔH 5 N + k h2 D5 N
−
⋅
−
[ ]
−
Drumuirea 3
ΔH R 3 6 = ΔH R 3 6 + k h3 DR 3 6
−
⋅
−
[ ]
−
ΔH 6 7 = ΔH 6 7 + k h3 D6 7
−
⋅
−
[ ]
−
ΔH 7 8 = ΔH 7 8 + k h3 D7 −8
−
⋅
−
[ ]
ΔH 8 N = ΔH 8 N + k h3 D8− N
−
⋅
−
[ ]
233
12 PROBLEME REZOLVATE - DRUMUIRI DE NIVELMENT
GEOMETRIC
1.432
1.164
1.918 53.2
1.654
1.829
1.569
1.324 48
1.104
1.518
1.254
1.785 52.6
1.523
1.710
1.450
1.819 52.6
∑ a= ∑b =
1.553
5.963 6.340
234
HR2 – HR1 = 90.80 – 91.20 = -0.400m
eh = 0.400 – 0.377 = 0.023m
∑ D = 206.40m
Rezolvare
∑ ΔH = ∑ a − ∑ b
Verificare
`
− 0.377 = −0.377
2.Calculul erorii şi corecţiilor
235
eh = 0.023m
ch = −0.023m
c − 0.023
kh = h = = −0.00011143
∑ D 206.40
236
distanţelor. În exemplul dat scara distanţelor este 1:2000, iar cea a
cotelor 1:10.
►se reprezintă punctele pe axa distanţelor reducând distanţele la
scara aleasă. De exemplu distanţa de 53.2m dintre punctele R1 şi 1
va reprezenta la scara 1:2000 2.7cm ş.a.m.d.
►se alege cota de referinţă ca fiind o valoare mai mică decât cea mai
mică cotă de reprezentat. În exemplul dat vom alege valoarea de
90.60m.
►se reprezintă punctele în profil;
►se calculează pantele prin relaţia
p AB % = ΔH AB *100
D AB
De exemplu
p R1−1 % = 90.706 − 91.2
53.2 *100 = 0.9%
Profilul longitudinal rezultat poate fi urmărit în figura 12.2.
237
Figura 12.2 Profilul longitudinal
1.356
1.876 104.5
0.972
1.497
238
1.233
1.679 89.7
0.947
1.398
0.858
1.473 122.5
1.362
1.972
1.029
1.679 129.1
1.235
1.876
4 1.364
1.875 101.3
R1 1.347
∑ a= ∑b =
1.849
7.215 7.224
Rezolvare
239
1.Calculul diferenţelor de nivel provizorii dintre punctele de drumuire
ΔH R1−1 = 1.616 − 1.234 = 0.382m
`
∑ ΔH = ∑ a − ∑ b
Verificare
`
− 0.009 = −0.009
2.Calculul erorii şi corecţiilor
eh = −0.009m
ch = +0.009m
ch 9mm
kh = = 0.016mm
0.009
= = 0.000016 =
∑ D 547.10 547.1m
∑ ΔH = 0 = H
Verificare
R1 − H R1
240
H 3 = H 2 + ΔH 2−3 = 76.019 − 0.500 = 75.519m
H 4 = H 3 + ΔH 3−4 = 75.519 − 0.199 = 75.320m
H R1 = H 4 + ΔH 4− R1 = 75.320 + 0.030 = 75.350m
Verificare
HR1 calculat prin transmiterea cotelor este egal cu HR1 cunoscut din
datele problemei.
HR1=120.350m
∑ ∑a − b = 0.293m
241
∑D = 320.9m
[1]
HR2=122.046m
∑ ∑
a − b = −1.396m
∑ D 2 = 327.20m
[ ]
242
PS PV Citiri pe miră Citiri medii Distanţe
Înapoi Înainte Înapoi Înainte Portee Niveleu
S8 R3 1.302
1.002 1.002 60.0
0.702
6 1.886 120.0
1.586 1.586 60.0
1.286
S9 6 1.892
1.714 1.714 35.6
1.536
7 2.385 71.1
2.208 2.208 35.5
2.030
S10 7 1.789
1.693 1.693 19.1
1.598
8 1.495 37.7
1.402 1.402 18.6
1.309
S11 8 1.833
1.550 1.550 56.5
1.268 112.4
N 1.474
1.194 1.194 55.9
0.915
∑a = 5.959 ∑b = 6.390
HR3=121.071m
∑ ∑a − b = −0.431m
∑ D 3 = 341.20m
[ ]
243
Se cere să se calculeze cotele punctelor 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8, N
Rezolvare
Drumuirea 1
ΔH R1−1 = 1.859 − 0.729 = 1.130m
`
Verificare
∑ ΔH = ∑ a − ∑ b
`[1]
0.293 = 0.293
Drumuirea 2
ΔH R 2−3 = 1.318 − 1.892 = −0.574m
`
Verificare
∑ ΔH ⋅[
= a−
2]
∑ ∑b
− 1.396 = −1.396
Drumuirea 3
ΔH R` 3−6 = 1.002 − 1.586 = −0584m
ΔH 6−7 = 1.714 − 2.208 = −0.494m
`
Verificare
244
∑ ΔH = a−3]
⋅[
∑ ∑b
− 0.431 = −0.431
2.Calcul cota provizorie punctul N
H N1 = H R1 +
[ ]
∑ ΔH 1]
⋅[
= 120.35 + 0.293 = 120.643m
H N2 = H R 2 +
[ ]
∑ ΔH ⋅[ 2]
= 122.046 − 1.396 = 120.650m
H N3 = H R 3 +
[ ]
∑ ΔH ⋅[ 3]
= 121.071 − 0.431 = 120.640m
HN =
p1 H N1 + p2 H N2 + p3 H N3
⋅[ ] ⋅[ ] ⋅[ ]
p1 + p 2 + p 3
p1 = 1
=
1
= 0.0031
∑D [1]
320.9
p2 =
1
=
1
= 0.0031
∑D [2 ]
327.2
p3 =
1
=
1
= 0.0029
∑D [3 ]
341.2
HN = = 120.644m
1.0978643
0.0091
245
k h1 ch1 =
=
[ ]
0.001
= 0.000003
∑ D2 1
[ ]
[ ]
320.9
k h2 = ch 2 = −
[ ]
0.006
= −0.000015
∑ D3
[ ]
[ ]
327.2
k h3 = ch 3 =
[ ]
0.004
= 0.000012
∑D
[ ]
[ ]
341.2
Drumuirea 2
ΔH R 2−3 = −0.574 − 0.001 = −0.575m
ΔH 3−4 = −0.488 − 0.002 = −0.490m
ΔH 4−5 = −1.048 − 0.002 = −1.050m
ΔH 5− N = 0.714 − 0.001 = 0.713m
Drumuirea 3
ΔH R 3−6 = −0.584 + 0.002 = −0.582m
ΔH 6−7 = −0.494 + 0.001 = −0.493m
ΔH 7 −8 = 0.291 + 0.000 = 0.291m
ΔH 8− N = 0.356 + 0.001 = 0.357m
246
6.Calculul cotelor punctelor noi
Drumuirea 1
H 1 = H R1 + ΔH R1−1 = 120.35 + 1.131 = 121.481m
H 2 = H 1 + ΔH 1−2 = 121.481 − 1.195 = 120.286m
H N = H 2 + ΔH 2− N = 120.286 + 0.358 = 120.644m
Drumuirea 2
H 3 = H R 2 + ΔH R 2−3 = 122.046 − 0.575 = 121.471m
H 4 = H 3 + ΔH 3− 4 = 121.471 − 0.490 = 120.981m
H 5 = H 4 + ΔH 4−5 = 120.981 − 1.050 = 119.931m
H N = H 5 + ΔH 5− N = 119.931 + 0.713 = 120.644m
Drumuirea 3
H 6 = H R 3 + ΔH R 3−6 = 121.071 − 0.582 = 120.489m
H 7 = H 6 + ΔH 6−7 = 120.489 − 0.493 = 119.996m
H 8 = H 7 + ΔH 7 −8 = 119.996 + 0.291 = 120.287m
H N = H 8 + ΔH 8− N = 120.287 + 0.357 = 120.644m
247
PS PV Citiri pe miră Distanţe
Înapoi Intermediare Înainte Portee Niveleu
S1 R1 1.490
1.298 38.4
1.106
1.1 1.784
1.2 1.792
1.3 1.881
1 1.786
1.4 1.882
1.5 1.790
1.6 1.780
2.1 1.635
2.2 1.642
2.3 1.753
2 1.637
2.4 1.750
2.5 1.643
2.6 1.636
3.1 1.748
3.2 1.752
3.3 1.860
3 1.755
3.4 1.863
3.5 1.755
3.6 1.747
4 1.940
1.755 37.0 75.4
1.570
248
PS PV Citiri pe miră Distanţe
Înapoi Intermediare Înainte Portee Niveleu
S2 4 1.650 40.4
1.448
1.246
4.1 1.450
4.2 1.475
4.3 1.570
4.4 1.572
4.5 1.470
4.6 1.452
5.1 1.582
5.2 1.598
5.3 1.604
5 1.587
5.4 1.607
5.5 1.594
5.6 1.586
6 2.115
1.735
S3 6 2.415
2.205 42.0
1.995
7 2.233
1.835
S4 7 2.145
1.935 42.0
1.725
R2 1.936
∑ a= ∑b =
1.530
6.886 7.447
∑D = 318.20 m
249
∑ ∑
Verificare a − b = 6.886 − 7.447 = −0.561m
HR2 – HR1 = 75.32 – 74.771 = -0.549m
eh = 0.561 – 0.549 = -0.012m
Rezolvare
A.Calculul cotelor punctelor de drumuire
1.Calculul diferenţelor de nivel relative dintre punctele de drumuire
ΔH R1− 4 = 1.298 − 1.755 = −0.457m
`
Verificare
∑ ΔH = a − b
`
∑ ∑
− 0.561 = −0.561
2.Calculul erorii şi corecţiilor
∑
eh = ΔH − (H 2 − H 1 ) = −0.012m
⋅
ch = 0.012m
c
kh = h =
0.012
= 0.000037712
∑
D 318.20
datele problemei.
punctelor intermediare
H = H + c = 75.32 + 1.298 = 76.618m
pv R1 R1
251
H = H – c = 76.618 – 1.750 = 74.868m
2.4 pv 2.4
punctelor intermediare
H = H + c = 74.866 + 1.448 = 76.314m
pv 4 4
253
Figura 12.3 Profil longitudinal
254
►se alege cota de referinţă ca fiind o valoare mai mică decât cea mai
mică cotă de reprezentat. În exemplul dat vom alege valoarea de
74.60m.
►se reprezintă punctele în profil;
►se calculează pantele prin relaţia
p AB % = ΔH AB *100
D AB
Profilul transversal rezultat poate fi urmărit în figura 12.4.
Se pot face profile transversale prin punctele 1, 2, 3, 4, 5. Exemplul
dat este prin punctul 1.
255
BIBLIOGRAFIE
257