O nouă familie

Orice copil are dreptul la o familie. Drepturile copilului au fost adoptate de

către O.N.U (Organizația Națiunilor Unite) în documentele:
 Declarația cu privire la drepturile copilului, adoptată în 1959;
 Convenția cu privire la drepturile copilului, adoptată în 1989, care a
devenit
legea internațională a copilului și pe care România a semnat-o în 1990.
Promovarea drepturilor copilului urmărește creșterea lui în spiritul păcii,
demnității, egalității, solidarității, libertății, toleranței. Se are în vedere nevoia de a se
acorda o îngrijire specială copilului din cauza lipsei sale de maturitate fizică și
intelectuală.
UNICEF, fondat în 1946, are ca scop apărarea drepturilor copilului. În
România există comitetul național UNICEF care urmărește atât acțiuni umanitare,
cât și afirmarea copiilor și respectarea drepturilor lor.
Orfelinatele găzduiesc o mulțime de copii orfani. Își găsesc aceștia familii? Nu,
deoarece adopția se face cu greu. Acești copii care ar vrea să aibă o viață normală într-o
familie nu-și pot trăi visul, rămânând în orfelinat până devin majori .
În scrierea acestei compuneri m-a inspirat viața unui coleg de-al meu. Rămas de mic
orfan, acesta fusese lăsat în grija statului, într-un orfelinat.
Mergea zilnic la școală și avea rezultate foarte bune, dar cu toate astea era tratat cu
ignoranță de către colegii lui. Îi spuneau ,,cel de la orfelinat’’ sau ,,orfelinățel’’ și asta
numai ca să-și bată joc de el. Vă dați seama cât suferea el? După ce că era orfan, mai era și
jignit și umilit pentru asta.
Pentru mine, viața acestui copil a fost un exemplu. De la el am învățat că trebuie să
lupt ori ce-ar fi. În fiecare zi el lupta cu soarta, abținându-se să nu plângă în fața jignirilor
colegilor săi răutăcioși. Numai eu nu-l batjocoream. Știam prin ce trece și încercam să-i
alin suferința.
Într-o zi, când el a lipsit din cauză că era bolnav, i-am spus doamnei învățătoare cum
îl chinuie colegii, făcându-i zile amare. Supărată doamna învățătoare îi certă pe elevi,
atenționându-i că dacă vor mai face astfel de gesturi le va scădea nota la purtare.
Când s-a întors la școală Mihnea, căci așa îl chema, era foarte fericit și asta se vedea
pe chipul său. Mi-a spus că niște persoane veniseră să-l adopte, însă trebuia să mai aștepte
până adopția era aprobată.
Mihnea m-a rugat să-l ajut să facă niște afișe în care să îndemne oamenii să adopte
copii.
Zis și făcut ! Am aflat de la Mihnea că în trei săptămâni se făcuseră douăzeci de
cereri de adopție.
Astfel am ajutat o mulțime de copii orfani.