Cai catre copilaria de mijloc si cea tarzie

Povesti de viata. Copiii pierduti din Sudan

Aici, mereu exista un moment in copilarie, cand usa se deschide si lasa viitorul sa intre. (Graham Greene)

Povestea lui AIepho si a lui Benson ilustreaza cat de diferite pot fi copilariile individuale. In 1983, Armata de eliberare a Poporului si guvernul sudanez au inceput un razboi care s-a sfarsit cu moartea a peste 2 milioane de oameni. Alepho si Benson au fost victime colaterale, copii smulsi din bratele parintilor lor, si fortati sa fuga, odata cu aparitia trupelor.(Weddle, 2003). Aproximativ 17.000 de copii, majoritatea baieti, au incercat sa ajunga in taberele de refugiati in 1987. Sapte mii dintre ei au murit, din cauza foamei si a bolilor. Alepho avea doar cinci ani cand a inceput razboiul, iar fratele lui, Benson avea sapte. Dar in cultura Dinka, Benson era suficient de mare sa aiba grija de vitele familiei, si se afla in casa unchiului sau, cand o explozie la trezit. Jurnalistul David Weddle a relatat mai tarziu povestea calatoriei lor, la care au fost partasi si verii lor, Lino si Benjamin(Weddle, 2003): Ziua despre care parintii sai l-au avertizat sosise. Trupele trimise de guvern distrugeau metodic case, gospodarii si provizii de hrana. Cativa din barbatii Dinka, s-au impotrivit cu sabii, dar au fost in curand culcati la pamant. Parintii lui Benson i-au spus sa se refugieze in padure, cand vor veni soldatii. Asta a si facut, impreuna cu alti 25 de oameni, inaintand in noapte si alaturandu-se in cele din urma altor cateva sute, care se indreptau spre granita cu Etiopia, o calatorie ce avea sa dureze cateva luni. Viata lui si cele ale fratelui si a verilor sai este un carusel de amintiri. Evocarile lor,

marturisite in cadrul unei serii de interviuri, dezvaluie o naratiune lunga a experientei lor africane. In drum spre Etiopia, Benson a purtat o singura pereche de pantaloni infectati de pureci. Umbla descult si picioarele il usturau tot timpul. Stateam tot timpul singur si nu voiam sa vorbesc cu nimeni, fiindca eram singur, isi aduce aminte Benson. Unde este mama mea? Unde este tatal meu? Unde ma duc? O sa mor aici, de unul singur? A locuit intr-o tabara etiopiana de refugiati, vreme de trei ani, suprevietuind cu firimiturile de la agentiile de sprijin. Baietii din tabara, si-au format propria retea de sprijin, si, in timp ce se adunau noaptea in jurul focului, grupuri de copii de 5, 7 si 10 ani, imitau intalnirile tribale din satele de provenienta. Cand vreunul din noi facea o greseala, ceilalti il ajutau sa isi vada greseala, marturiseste Benjamin. Eram parinti unii pentru ceilalti. (pg 14). Dupa ce trupele i-au inapoiat pe baieti in Sudan, supravietuitorii au format cei 10 mii de baieti pierduti din Sudan. Membrii rebeli au ales o destinatie sigura, langa centrele de ajutorare din nord-vestul Kenyei. Insa, ca sa ajunga acolo, copiii erau nevoiti sa mearga pe jos. Drumul lor se intindea de-a lungul uneia din cele mai uscate, mai intesate de boli, si mai cumplite zone de pe glob. ( lyman, 1992, pg 5). Crucea Rosie asigura fiecarui baiat o saptamana de mancare si ai ingrijea pe copiii slabiti, urmandu-i in calatoria lor. Copiii au sosit intr-o stare surprinzator de buna, si au trait pentru inca un deceniu, sub supraveghere limitata din partea adultilor, pana cand agentiile iau plasat in strainatate. Benson si Alepho au fost dusi cu avionul in unul din statele care au acceptat sa integreze in viata americana 3 mii dintre copiii pierduti ai Sudanului(Sudan`s lost boys find Chicago, 2001; Weddle, 2003). Copiii au mentinut legatura unii cu altii prin telefon, e-mail si intalniri, formand o retea de suport care i-a ajutat sa se adapteze la noua cultura. Da, imi face bine sa vorbesc despre asta, i-a raspuns un baietel unui cercetator care studia modul in care se dezvolta copiii fara familiile biologice. Uneori, imi ia spinii intepatori din minte(Luster et al 2003, pg 3). Dupa cum a remarcat un lucrator social: Am crezut ca o sa se aleaga praful cand au ajuns aici(copiii). Acesti oameni nu au avut niciodata parinti. Toti or sa se-apuce de droguri. O sa se salbaticeasca. O sa fie ca in Imparatul Mustelor(Weddle, 2003, pg 15). Dar baietii aveau abilitati bune de limba Engleza si erau hotarati sa se perfectioneze. De asemenea, aveau traditii religioase inradacinate, angajamentul de a avea grija unii de altii, si credinta in valorile educatiei. Alepho i-a spus lui Weddle ca el vrea sa obtina

o pregatire in biologie sau literatura; Benson se gandea la computere sau desen. Si chiar daca multi copii sufereau de depresie si aveau cosmaruri, ei continuau sa vorbeasca despre visul lor: sa se intoarca int-o buna zi in Sudan, sa inceteze a mai fi Baietii pierduti ai Sudanului.

O intrebare des intalnita despre Baietii pierduti din povestea noastra de inceput, este: Unde au fost fetele?. In traditia sudaneza, numai baietii pleaca de acasa pentru a primi educatie, sau pentru a fi invatati sa munceasca; surorile lor stau acasa pana la varsta casatoriei. Deoarece baietii, cel mai adesea, sunt ucisi pe timp de razboi, familiile isi protejau copiii, tinandu-le pe fete langa ele, si trimitandu-i pe baieti de acasa.(Lyman, 1992). Copiii de azi cresc in medii destul de diferite, de la tari devastate de razboi, unde copiii trebuie sa-si poarte de grija singuri, la comunitati instarite, unde parintii nu mai contenesc in a le supraaglomera programul copiiilor. Unele familii sunt conduse de mama, sau de tatal biologic, altele de parintii vitregi, bunici, sau parinti adoptivi si ingrijitori. In acest capitol, veti explora unele din traseele de dezvoltare pe care le urmeaza copiii pana la adolescenta, trasee influentate de sanatatea, structura familiilor lor, natura scolilor si a comunitatilor, precum si de temperamentele individuale. Dupa ce veti fi citit mai multe despre diversitatea existenta in copilaria de mijloc si in cea tarzie, veti revedea unele din principiile dezvoltarii din capitolul 1, in topica numita: Parintii conteaza?.

Sanatate si siguranta

Ichideti ochii si imaginati-va o scena din copilarie. Ce va imaginati? Daca va ganditi la copii cu ochi stralucitori care sunt plini de energie, aveti un motiv serios: pentru majoritatea oamenilor, aceasta este etapa cea mai sanatoasa din viata lor. Aceasta perioada de varsta, prezinta cel mai mic risc de moarte, pentru ca conditiile medicale, care ai marcheaza pe oamenii in varsta, cum ar fi: bolile de inima si cancerul, sunt rare in zorii vietii. In acest capitol, veti afla care sunt riscurile cele mai frecvente din timpul anilor de scoala, riscuri care includ astmul, kilogramele in plus, si maltratarea. Dar

inainte de toate, sa exploram asasinul numarul 1 al copiiilor din tarile dezvoltate: ranirile neintentionate.

Prevenirea ranirilor
In copilaria de mijloc, din cauza ranilor, se sting mai multe vieti in tarile industrializate( in fiecare an, 7,3 la suta de mii in SUA), decat in urma celor mai grave cauze ale mortii combinate( cancer, malformatii congenitale, si atacuri). Pe langa ranile care ucid, copiii mai au parte, in procent de 25%, de rani, care ai obliga sa lipseasca de la scoala, sa stea la pat, sau sa primeasca tratament medical ( Centrul National pentru Prevenirea si Controlul Ranirilor, 2003). Dupa cum am putut vedea in capitolul anterior, copilaria de mijloc si cea tarzie, sunt perioadele in care copiii au un control excelent asupra corpurilor lor, dar abilitatile lor cognitive, printre care si cea de perceptie a riscului, sunt cu mult in spatele celor fizice. Asadar, pentru ei nu este evident de ce scarile inghetate ar putea fi alunecoase, sau ca jucatul cu franele de la bicicleta i-ar putea propulsa peste manere. Pe masura ce copiii petrec tot mai mult timp pe terenul de joaca, si explorand cartierele in care locuiesc, riscul unui numar tot mai mare de raniri, solicita achizitionarea echipamentului de joaca si a bicicletelor.

Siguranta pe terenul de joaca

Mai bine de 2 sute de mii de copii din SUA, sunt tratati in spitalele de urgenta, in fiecare an, in urma ranilor produe pe terenul de joaca, multi dintre ei prezentand probleme grave, cum ar fi oase rupte, leziuni ale organelor interne, si contuzii(Tinsworth&McDonald, 2001). Programul National pentru Siguranta pe terenul de joaca(2004), recomanda urmatorii pasi, pentru a face terenurile de joaca locuri mai sigure: oferirea supravegherii adulte potrivite. Proasta supraveghere contribuie cu mai mult de 40% la ranirile care au loc pe terenul de joaca. Adultii ar trebui sa tina seama de situatiile periculoase si sa se implice atunci cand copiii lor au echipamentul ud, se imping unii pe altii, sau se joaca intr-un mod periculos. Echiparea copiiilor cu echipament adecvat pentru varsta lor. Echipamentul fabricat pentru o grupa de varsta, s-ar putea sa nu fie potrivit pentru alta grupa de varsta. De exemplu, mainile copiiilor sunt prea mici ca sa poata prinde casca de pe cap in siguranta, iar uneori, copiii mai mare se joaca prea dur pentru cei mici. Zonele destinate copiiilor mici, intre 2 si 5 ani, ar trebui delimitate prin marcaje, la fel si cele pentru copiii de varsta scolara.

mentinerea zonei de joaca departe de pericole. E nevoie sa fim atenti la bucati de metal sau echipament stricat, care are nevoie de reparatii. Mentinerea suprafetei captusite. Caderile contribuie cu mai mult de 70% la raniri, asa ca este important sa se umple spatiile din jurul leaganelor si al toboganelor cu materiale de protectie.

Siguranta pe bicicleta
Daca i-ati privit vreodata pe copii jucandu-se pe bicicletele lor, s-ar putea sa va intrebati cum reusesc sa nu isi rupa macar un os, sau doua. Baietii si fetele adesea pedaleaza pe mijlocul strazii, fac cascadorii ca sa isi testeze abilitatile, si se avanta prin intersectii fara sa se asigure. Cand are loc un accident, copiii de zece ani, este mai probabil sa iasa raniti, si cu toate astea, numai 25% din copiii cicilisti poarta casti de protectie( Centrul pentru preventia si controlul bolilor). In mod sigur, orice copil ar trebui sa poarte casca inca de la prima iesire cu bicicleta. Majoritatea accidentelor de ciclism au loc in apropierea casei, departe de intersectii, cu alte cuvinte atunci cand ingrijitorii ai cred in siguranta. Asta se intampla si pentru ca este cel mai probabil ca ei sa fie raniti in locul unde petrec majoritatea timpului. Dar accidentele se mai petrec in locuri sigure si pentru ca cei mici nu reusesc sa transfere cunostintele despre cicilism in comportament de ciclism sigur. De exemplu, copiii de 8 ani, stiu ca inainte de a traversa strada trebuie sa se uite in ambele parti, dar, de obicei nu fac asta, decat daca zaresc un prieten de partea cealalta. Nepasarea este de regula, cauza principala a accidentelor, insa cercetatoarea Jodi Plumert impreuna cu colegii ei, a gasit un alt motiv pentru care copiii sunt deschisi riscului de accidente de ciclism. Cercetatoarea a urmarit copii de 10 si de 12 ani, precum si adulti, care conduceau biciclete intr-un meidu virtual, care simula pedalarea printr-o intersectie(Plumer, Kerney & Cremer, 2004). In mod surprinzator, majoritatea copiiilor nu s-au aglomerat in trafic, si au ales distante intre ei si acesta, la fel de mari ca si cele selectate de adulti. Copiiilor le-a luat ceva mai mult timp sa-si puna bicicletele in miscare, si au ajuns mai tarziu pe autostrada.Deoarece era prea putin spatiu intre ei si trafic, au avut loc coliziuni in 2 % din traversarile copiiilor. Cu alte cuvinte, copiii au supraestimat cat de bine puteau conduce.

Amintiti-va, din capitolul 6, ca dezvoltarea perceptuala implica affordances, potrivirile dintre proprietatile fizice ale unui individ si proprietatile mediului. Copiii mai mici isi supraestimeaza abilitatile, pentru ca le este greu sa perceapa care sunt lucrurile pe care si le pot permite. De exemplu, copiii judeca gresit atunci cand se intind sa apuce o jucarie de pe raft, sau cand trebuie sa paseasca peste doua bete( Plumert, 1995). Supraincrederea poate avea consecinte serioase intr-o gama larga de situatiiinclusiv traversarea prin trafic. Intr-un studiu, copiii intre 5 si 9 ani, ar fi fost loviti de sase ori, din incercarile in care au crezut ca pot traversa in siguranta strada.(Lee, Young&McLaughlin, 1994). Insa nu toti copiii sunt la fel: este cel mai probabil ca acei bebelusi care sunt gata mereu de drum, si exploreaza cu nesat mediul, sa devina copii expusi accidentelor. Asadar, ingrijitorii ar trebui sa tina cont de personalitatea si de trecutul ranirilor, inainte sa conchida ca Shawna sau Kevin pot pedala pana la magazinul de la coltul strazii. (Schwebel&Plumert, 1999).

Astmul
Unii copii sunt nevoiti sa=si intrerupa joaca, din cauza unei conditii de sanatate pe care ati putea-o intelege mai bine, daca ati incerca urmatorul experiment: luati un pai de baut, tineti-va nasul, si respirati prin pai. Observati panica care se instaleaza odata ce corpul devine insetat de oxigen. Stati nemiscat si relaxati-va, incercand sa utilizati cat mai putin oxigen, pana cand trebuie sa cautati aerul. Asta simte un copil care trece printr-un atac de astm. Astmul (numit si afectiunea cailor respiratorii reactive), este o boala a plamanilor in care caile respiratorii se inflameaza si cauzeaza probleme. In timpul unui atac, muschii care inconjoara caile de respiratie, intra in spasme si celulele secreta mucus, ingustand caile. Oamenii care sufera de astm, simt ca raman fara respiratie si uneori scot un sunet ascutit, numit si fluierat, cand incearca sa expire. Expunerea la alergeni(corpi straini), declanseaza atacurile de astm, impreuna cu alte substante, incluzand polenul, particulele de praf, sau gandaci, si parul de animale. Alti suferinzi de astm, au probleme cu respiratia cand sunt expusi la aer rece, sau cand practica exercitii fizice. La ora actuala, aproape 1 copil din 8, au fost diagnosticati cu astm, ceea ce face ca astmul sa fie boala cronica cel mai des intalnita, a copilariei ( CDPC, 2005), Dey & Bloom, 2003). Copiii din toate grupurile etnice sunt afectati, insa astmul este cel mai prezent in zonele urbane, mai ales printre copiii care sunt saraci: afroamericani, sau portoricani.

Incidenta crescuta in randul acestor copii, reflecta o multitudine de factori, inclusive calitatea mai proasta a areului, poluanti, si ingrijire medicala neadecvata. Astmul este greu de manevrat pentru copii si pentru familii. Copiii lipsesc de la scoala zile intregi si sunt nevoiti sa faca vizite dese la medic sau la spital, in vreme ce parintii sunt impovarati din cauza muncii pierdute si a medicatiei costisitoare. Aceste probleme pot fi evitate, daca se elimina declansatorii de mediu si se acorda ingrijirea medicala potrivita pentru a evita atacurile. Cu masurile de precautie adecvate, chiar si copiii cu astm pot sa participe la activitati sportive, si mai bine de jumatate din ei, inceteaza sa mai aiba atacurile pe cand sunt adulti. (Cramer, 2001). Savantii inca mai incearca sa sape dupa cauzele acestei epidemii moderne. Unele guri spun ca astmul este pretul pe care il platim pentru o viata mai curata. (Prescott, 2003, pg.64). Atunci cand copiii sunt expusi la bacterii, sau la virusi, corpurile lor dezvolta raspunsuri imunitare care inhiba reactii alergice nedorite. Copiii care nu sut expusi la o gama larga de germeni si microbi, dezvolta sisteme neantrenate, care nu pot face diferenta intre substantele inofensive si amenintarile biologice. De aceea, cotele cele mai scazute de astm, sunt acolo unde copiii sunt cei mai expusi mediilor cu animale de casa, animale de ferma, si o viata in care se joaca in murdarie, noroi si praf. O ipoteza alternative ar fi aceea ca astmul este mai present acolo unde copiii nu fac suficiente exercitii fizice(Platts-Mills et al.2005). Pana ce vom avea la dispozitie mai multe dovezi, expertii sfatuiesc parintiii sa se ingrijoreze mai putin in a-i tine pe copii departe de germeni, ci mai degraba in a-I mentine activi si puternici.

Controlul greutatii
Un alt risc pentru sanatatea copiiilor este indelung dezbatuta problema a greutatii. Procentul copiiilor supraponderali din SUA, s-a marit de aproape patru ori in ultimii 40 de ani, de la 4% la jumatatea anilor 60, la 16% in zilele noastre.(Centrul National pentru Statistica Sanatatii, 2004, 2005) Cu precadere, copiii minoritari prezinta riscul de a avea greutate in plus. La ora actual, 20% din copiii afroamericani si 22% din cei mexicani au aceasta problema. Oamenii incep sa se ingrase peste tot in lume, chiar si in regiuni, care pana nu demult erau prada malnutritiei. De fapt, exista mai multi oameni supraponderali in tarile din Est si in insulele oceanului Pacific, decat sunt in Statele Unite. Aceasta trecere brusca de la malnutritie la supraalimentare, pe care expertii o numesc: tranzitia nutritiei, are loc pentru ca o linie foarte fina desparte o dieta sanatoasa de una care cauzeaza suprapoderabilitate. Numai 50 de calorii in plus pe zi, fie in urma maririi portiei de hrana, sau din

activitatea scazuta, este suficient ca sa adauge 2,3 kilograme in plus, in fiecare an la greutatea dumneavoastra. Supragreutatea creste riscul de a dezvolta numeroase boli cronice, incluzand diabet, tulburari de somn, astm sau boala(gallbladder). Greutatea in exces este unul din motivele pentru care diabetul aproape s-a dublat in SUA, in ultimii 20 de ani, in timp ce problemele de respiratie sunt de 5 ori mai mari(Wang &Dietz, 2002).(Wang&Dietz, 2002). Din perspectiva unui copil, aceste consecinte pot parea triviale pe langa consecintele sociale pe care ei le indura pentru ca sunt supraponderali. Dupa cum ati citit in capitolul 8, copiii devin constienti de sine, in tmpul anilor de scoala, iar colegii pot fi cruzi uneori. Ca si rezultat, a fi supraponderal, are un effect negativ si asupra sanatatii psihologice, crescand riscul copiiilor de a suferi de depresie, anxietate si problem de comportament(Lumeng et al 2003; Mustillo et al, 2003; Vila et al 2004). Majoritatea copiiilor care au un indice de masa corporal crescut(BMI), in timpul anilor de scoala, ajung sa aiba greutate in plus. Cand o echipa de cercetare, a urmarit dezvoltarea la copii, vreme de 8 ani, doar 5% dintre baietii si fetele care aveau kilograme in plus, au ajuns la o greutate echilibrata la varsta adolescentei.(Mustilla et al 2003). Un motiv pentru care copiii cu greutate nu scapa de aceasta problema este ca parintii nu vor sa o recunoasca. De exemplu, o treime din mamele care aveau copiii cu greutate in exces au raspuns ca copiii lor aveau greutatea potrivita(Maynard et al 2003). Cum pot scolile si parintii sa previna astfel de probleme? O modalitate ar fi aceea de a-I expune pe copii la o gama variata de hrana sanatoasa. In cadrul unei demonstratii de inmanare de premii, nutritionistul Antonia Demas, si asistentii ei, au vizitat in mod repetat clasele unei scoli din Trumansburg, New York, pentru a tine cursuri despre mancarea sanatoasa. Unii copiii s-au distrat preparand gustari sanatoase, cu un nivel scazut de grasime, in timp ce aflau mai multe despre istoria alimentelor. Cand aceste alimente au aparut in cantinele scolilor, elevii le-au ales mai des pe acestea(Demas, 2005). Autoarea studiului sustine ca copiii pot deveni familiari cu un fel nou de mancare, (lentils), numarandu-le la ora de matematica, vorbind despre ele la cursul de stiinte, si atunci cand se invata despre alte culture(Demas&Landis, 2001). Nivelul de activitate este un alt element al controlului greutatii. Intr-un sondaj national, 20% din copii faceau exercitii fizice intense de numai 2 ori pe

saptamana, si mai mult de 25% se uitau cel putin 4 ore pe zi la televizor(Anderson, Crespo et al 1998). Cand doctorul Richard Strauss, a echipat 100 de copii cu detector de miscare, rezultatele au fost uimitoare: trei sferturi din zi, copiii aceia abia se miscau, a declarat Strauss. Cand sau miscat, a fost activitate inceata, cel mai probabil mersul lejer.(Weighty problem, 2001, pg 66). Nu este surprinzator ca copiii care au un Tv in dormitorul lor si cei car spun ca se uita mult la televizor, au un BMI mai mare decat copiii care nu stau lipiti de ecran. Solutia este simpla: faceti-I pe copii sa se miste din nou! Un studiu a aratat ca copiii care si-au schimbat nivelul de activitate de-a lungul unui an, au avut si indici de masa corporala mult mai scazuti, si un program adecvat de interventie a redus semnificativ proportiile copiiilor, numai restrictionandu-le timpul pe care il petrec in fata televizorului.(Berkey et al 2003; Robinson, 1999). Ca si sumarizare, trei schimbari pot sa puna capat trendului de 40 de ani, de a spori in greutate si de a mari rata facturilor medicale: Spuneti nu mancarii nesanatoase, independent ce mananca prietenii copilului d-voastra. Expuneti copiii de cate ori puteti la un numar cat mai mare de alimente sanatoase, in spatii relaxante. Incercand retete noi, parintii, bunicii si profesorii, pot transmite o cultura a alimentatiei bogate si echilibrate catre o noua generatie. Incurajati copiii sa fuga si sa se joace. Copiii care striga: nu-i drept, in clasa a 5-a, vor fi adulti sanatosi si recunoscatori 10 ani mai tarziu.

, in vreme ce restul copiiilor arata semne de tulburari emotionale cum ar fi: depresia, probleme de externalizare, comportament sexual de risc, sau alte probleme (Putnam, 2003). Urmatoarele concluzii sumarizeaza descoperirile in legatura cu rezultatele pe termen lung(Kendler et al, 2000;Rind, Tromovitch, & Bauserman, 1998): Adultii cu un trecut de abuz sexual sunt mai putin adaptati decat cei neabuzati, dar diferentele dintre grupuri sunt foarte mici. Multe dintre victime nu raporteaza probleme pe termen lung, deoarece oamenii isi revin din situatii care nu sunt perpetue.

Unele persoane abuzate, experimenteaza probleme pe termen lung, inclusive depresie, dependenta de droguri si de alcool, anxietate sociala, promiscuitate sexuala. Cu toate acestea, niciun set de simptome nu este asociat cu un trecut de abuz sexual. Este mai putin probabil pentru barbati, decat pentru femei sa se simta furiosi sau victimizati de experientele lor. Totusi, o minoritate din barbatii abuzati marturisesc ca experientele sexuale timpurii erau nedorite si ca au avut un impact negativ asupra adaptarii lor. Pentru a-i tine pe copii la adapost, parintii ar trebui sa fie vigilenti in cazul adolescentilor, sau al adultilor care manifesta un interes neobisnuit de a sta in preajma copiiilor. Parintii mai pot sa-i invete pe copii ca nimeni nu are dreptul sa se atinga de trupul lor fara permisiune din partea lor, si ca ar fi bines a spuna unui adult daca actiunile cuiva sunt surse de discomfort pentru ei. MEMORY MAKERS Potriviti fiecare termen sau fraza din stanga cu un item, sau fraza din dreapta: 1. asasinul numarul 1 al copiiilor 2.epidemia moderna a)astm b)rani neintentionale c)o cauza

3.probleme ce tin de lucrurile pe care ti le poti permite majora a accidentelor de bicicleta. 4.Procentul transmiterii abuzului intergenerational este de: a)10%; b)30%; c)50%; d)80%

5. Comportamentul de regresie, dificultatile de concentrare, semnele de ingrijorare, si agresivitatea permanenta, sunt asociate cu: a)deficiente de micronutrienti b)trauma cerebrale c)pierderea auzului d)expunerea la violenta

Viata de familie
Antropologul Mark Flinn, a aflat cat de importanta este viata de familie, cand a studiat viata unei comunitati din Republica Dominicana, pe care el a numit-o Bwa Mawego, care cuprindea aproximativ 700 de membri. Deoarece evenimentele publice aveau loc in vazul lumii, cercetatorului i-a fost usor sa inregistreze informatii despre viata de acasa a copiiilor, activitatile de scoala, prieteni si sanatate. Dar exista un alt motiv pentru care aceasta comunitate era solul perfect pentru cercetare. Tatii plecau adesea din familiile lor in timpul recoltei, iar mamele lucrau la statiunile turistice. Ca si rezultat, cam o treime din caminele copiiilor isi schimbau compozitia in fiecare an, ceea ce i-a permis lui Flinn sa studieze familiile cu parinti biologici, parinti vitregi, si alte rude(Small, 2000). Pentru a masura impactul structurii familiei si stabilitatea ei, Flinn si asistentii lui au facut o cerere neobisnuita. Le-au cerut copiiilor sa scuipe intr-o cana. Mostrele de saliva contineau cortizol, un hormon al stresului care poate fi produs de organism, atunci cand oamenii se afla in stuatii de incertitudine(Sapolski, 1999). Monitorizand viata copiiilor si raspunsurile lor la stress, Flinn a aflat ce fel de evenimente i-a suparat pe copii.(Flinn & England, 1995). Rezultatele au fost intrigante. Copiii au experimentat multe tipuri de stresori, dar nesiguranta din viata de familie, a fost cea in urma careia copiii au resimtit cel mai mare distress. Certurile familiale, parintii care veneau si plecau, si schimbarea locuintei, au crescut nivelurile de cortizol si au crescut riscul pentru boli al copiiilor(Flinn, 1999).Dimpotriva, solicitarile din partea scolii, tachinarile cu colegii, si joaca competitiva nu au avut astfel de efecte. Familiile comunitatii care includeau un tata vitreg si frati vitregi, rude indepartate, sau mame singure fara rude care sa-I ofere sprijin, aveau copii care erau foarte stresati. Copiii erau cel mai bine adaptati in camine unde exista un nucleu familiar(o mama si un tata), sau o mama care locuia cu rude care puteau sa-i ofere sprijin. Cercetarea lui Flinn subliniaza cat sunt de importante familiile pentru securitatea si bunastarea copiiilor. Dupa o scurta privire aruncata asupra felului in care arata familiile azi, vom explora felul in care traseele de dezvoltare ale copiiilor din copilaria mijlocie si cea tarzie, sunt influentate de structura familiilor lor.

Caminele copiiilor

Asa numita familie traditionala- o mama si un tata care locuiesc impreuna cu copiii lor, este inca cel mai des intalnit tip de familie din Statele Unite, aproximativ 69% dintre copii locuiesc cu ambii parinti, si in 3 % din aceste camine, este prezent si un bunic. Insa si altfel de structuri nu sunt neobisnuite. Cam 23 de procente din copii traiesc doar cu mamele lor, iar alti 5 % traiesc cu tatii lor. Printre copiii afroamericani, aproape jumatate traiesc in familii alaturi de tatal lor biologic. Copiii care nu au alaturi un parinte, sau chiar ambii, locuiesc cu bunicii(Fields 2003). Termenul de parinte singur poate induce in eroare, deoarece chiar daca lipseste un parinte natural, de obicei exista cineva, un adult care ajuta la cresterea copilului. De exemplu, in unul din trei camine unde exista un singur parinte biologic, mai este si un partener, la fel ca si in fiecare 1 familie din 10 unde sunt mame singure. Numarul de copii care locuiesc cu un singur parinte, a crescut in ultims jumatate a secoluluiu 20, din cauza ratei tot mai mari a divorturilor

Maltratarea

Copiii de peste tot au nevoie ca adultii sa le asigure un mediu sigur si protejat, ingrijire si hrana sanatoasa. Insa, asa cum s-a intamplat cu Baietii piierduti ai Sudanului, nu toti copiii au parte de aceste lucruri elementare. Chiar si in comunitati stabile dpdv politic, multor copii le lipseste ingrijirea elementara si sunt victime ale violentei. In Statele Unite, de exemplu, 12 din fiecare 1000 de copii din scolile generale sunt abuzati sau neglijati in fiecare an, si un numar necunoscut de copiii sufera din cauzza neglijentei si al abuzului ingrijitorilor lor.

Neglijarea si abuzul fizic

Aduceti-va aminte din capitolul5, ca cel mai frecvent tip de maltratare si de neglijare este cand ingrijitorii nu le ofera hrana, adapost, ingrijire medicala adecvata, sau supraveghere. Copiii neglijati sunt lasati singuri acasa, li se da hrana proasta, sau sufera de boli care nu sunt tratate. Copiii care sufera de abuz fizic sunt batuti in mod repetat, loviti, se arunca in ei cu obiecte, se trage de ei. Copiii neglijati si abuzati fizic au rezultate mai proaste la scoala, au probleme in relatiile cu colegii lor si manifesta un comportament agresiv s violent.(National Clearing House on Child Abuse and Neglect

information, 2001, 2005). Aceste probleme de regula persista si la varsta adulta. Adultii care au fost neglijati si abuzati ca si copii, este mai probabil sa fie inchisi pentru crime, sau sa sufere de depresii si de alte tulburari emotionale.(Kolko, 2002). In ce fel interfereaza maltratarea cu dezvoltarea socio-emotionala? Caminele abuzive si neglijate, sunt mult mai dezorganizate, cu parinti care sunt mai putini responsivi si implicati in viata copiiilor lor. Ca si o consecinta a acestui fapt, copiii maltratati s-ar putea sa nu fie in stare sa mentina interactiuni pozitve cu ceilalti oameni. Insa abuzul modifica si felul in care copiii proceseaza informatia sociala. Comparativ cu copiii care nu au fost abuzati, cei abuzati sunt mai atenti la fetele furioase si le este mai greu sa se desprinda de informatia ce tine de furie.(Polak& Kisler, 2002). Este posibil ca ei sa interpreteze situatiile cotidiene ca fiind amenintatoare. De exemplu, cand un grup de baieti (poking) prietenii in ton de joaca, majoritatea copiiilor se asteapta ca urmatorul copil care zambeste sa faca la fel si sa fuga mai departe. Din contra, un copil care este obisnuit cu bataia, va uita de zambet si va incerca sa se apere. Dupa cum a explicat un investigator: Daca esti copil si te afli pe terenul de joaca, si crezi ca cineva iti va face rau, o sa raspunzi ca si cum ai fi amenintat. Daca persoana nu voia sa-ti faca rau, comportamentul tau va parea ciudat pentru oricine, si o sa intri in necaz, desi tu nu faceai decat ce venea spontan: te aparai.(Reynolds, 2003, ppg 32). Sunt copiii abuzati condamnati la a abuza si ei de copiii lor? Un trecut marcat de abuzuri, reprezinta un factor de risc pentur probleme de parenting, insa majoritatea parintilor abuzati in copilarie, au grija de copiii lor altfel decat au avut parintii lor de ei. In multe studii, transmiterea intergenerationala a abuzului, fenomenul repetarii violentei de-a lungul generatiilor, atinge cam 30 de procente.( Pears & Capaldi, 2001). Violenta, si amenintarea cu violenta, pot afecta adaptarea copiiilor chiar si cand nu sunt victimele directe ale abuzului. Ca si Baietii Pierduti, multi copii care cresc in tari precum Iraq si Palestina, sau in comunitati urbane violente, se afla sub amenintarea mortii in fiecare zi. Pentru a afla mai multe despre impactul violentei in comunitate, asupra copiiilor, cititi urmatoarea rubrica: Solutii- Crescuti in frica.

Crescuti in frica
Numai in timpul anilor 80, au fost ucisi peste 2 milioane de copii, alti 6 milioane au fost raniti, si alti 15 milioane au fost luati de langa familiile lor si plasati in tabere pentru refugiati, similar cu Copiii Pierduti, din povestea

noastra de inceput.(Bellami, 2000). Chiar si in tari stabile politic, unii copii sunt expusi violentei, din cauza atacurilor teroriste, a actelor de violenta din scoli, si a schimburilor de focuri de arme din cartier. Studiile arata ca majoritatea copiiilor care locuiesc la oras, au fost expusi la violenta in comunitate, in SUA. (Buka et al 2001, Osofsky et al, 1993). Expunerea la violenta are efecte largite asupra dezvoltarii emotionale, comportamentale si morale. Cei care sunt permanent expusi la situatii de risc, au adesea urmatoarele reactii(Joshi& O`Donnell, 2003; Osolski, 1995): semne de ingrijorare si tulburari ale somnului, cosmaruri si dureri fizice. Teama evidenta si suspinul sunt semne de ingrijorare, dar copiii mici mai manifesta teama si cand se trezesc frecvent, stau lipiti de parintii lor, si se plang de dureri de stomac. De exemplu, intr-un studiu, multi copii de clasa a 3-a si a 5-a, au desenat imagini cu focuri de arme, injunghieri, inmormantari, si acesti copii marturiseau adesea ca erau speriati( Osolski, 1995). Regresia. Copiii de scoala care au fost martori la violenta, adesea manifesta comportmanete de regresie, adica se poarta ca atunci cand erau mai mici. Un exemplu ilustrativ, specialistul in dezvoltare, James Gambarino, (1999), l-a descris pe Sharnell, un baiat de 16 ani, care a petrecut ani buni in detentie, din cauza comportamentului sau violent. Cand Garbarino l-a intrebat pe acest baiat istet despre teama, Sharnell i-a raspuns: Mie nu-mi este frica de nimic. De absolut nimic, in timp ce se legana in spate si in fata sugandu-si degetul. Expunerea la violenta poate duce la manifestarea unor comportamente specifice unei perioade a vietii mai timpurii, inclusiv alipirea de parinti si mictiune nocturna (Asociatia Americana de Psihologie, 2005). Dificultati de concentrare. Este greu sa te concentrezi cand te temi in legatura cu siguranta ta. Notele copiiilor sunt mici, daca copiii sunt expusi la violenta, pentru ca ei au probleme in a se focusa pe ce trebuie sa invete. Agresivitate regulata. Copiii care vad comportamente agresive des, le imita si devin imuni la violenta. Ca si consecinta, comportamente care sunt inacceptabile in ochii altora, lor li se par firesti. In plus fata de aceste efecte asupra comportamentului, violenta are grija sa distruga sperantele copiiilor pentru viitor( Margolin& Gordis, 2000). Dar este posibil ca copiii sa obtina un sens chiar si fiind expusi la violenta. Relatiile apropiate cu altii sunt de mare folos. Copiii care isi revin in urma traumelor, adesea au familii unite, in care adultii se lupta sa le ofere un viitor mai bun. (Blakeney&Mayer, 1995; Joshi&O`Donnell, 2003). De fiecare data cand vietile

copiiilor sunt atinse de razboi, sau de altfel de traume, APA, recomanda cresterea timpului de calitate pe care copiii il petrec cu familiile lor naturale sau adoptive. De asemenea este bine sa-i lasam pe copii sa ajute la treburile casnice. De exemplu, a-i lasa pe copii sa aranjeze masa, sau sa ajue in alte feluri, ai poate ajuta pe acestia sa simta ca detin control si ai poate face sa se simta mai increzatori in fortele lor. In cele din urma, copiii nu au suficienta experienta ca sa stie ca razboiul inceteaza la un moment dat si ca lucrurile se pot schimba. Asadar, a le vorbi copiiilor de aceste vremuri bune, pe care cu totii le asteptam in viitor, le poate fi de folos in a face fata prezentului.

Abuzul sexual

Dupa cum am discutat in capitolul 7, nu este iesit din comun ca copiii sa isi exploreze parti ale corpului sau sa se joace de-a doctorul cu alti copii. Acesta nu este abuz sexual. Activitatea sexuala devina abuziva atunci cand un adult o initiaza, cand copilul este fortat sa participe, sau exista diferente de varsta, putere sau limite de marime care il constrang pe copil sa accepte. Abuzul sexual include o lista larga de comportamente, inclusiv vizionarea de scene pornografice cu copiii, expunerea in fata lor a diferite parti ale corpului, sau pacalirea lor si actul penetrarii. Desi abuzul sexual este mai mult un delict ascuns, este departe de a fi rara. Intre 20-25% dintre femei, si 5-15% dintre barbati au raportat experiente de abuz sexual in copilarie, si jumatate dintre acestia au marturisit expunerea in mod repetat la acestea.(Finkelhor, 1994). Intr-un studiu, 34% dintre adultii care au fost abuzati in copilarie, au avut parte de astfel de experiente inainte de varsta de 9 ani, iar 44%, intre 9 si 12 ani. (Finkelhor et al 1990). Adultii atrasi sexual de copii, reduc riscul de a fi prinsi alegandu-si ca victime copii izolati social sau singuri, pentru ca este mai probabil ca acestia sa raspunda la solicitarea adultilor, si este mai putin probabil sa marturiseasca abuzul. Prin urmare, copiii prezinta un risc mai crescut de a fi abuzati sexual, daca nu traiesc alaturi de parintii biologici, duc o viata nefericita acasa, sau au o dizabilitate. Multi abuzatori ai implica pe copii intr-o activitate numita grooming, in care castiga gradual increderea copiiilor, momindu-i cu cadouri, in timp ce ai

orienteaza spre conversatiile si comportamentele cu tenta sexuala. In timpul procesului de grooming, abuzatorii ai fac pe copii sa creada ca lor le pasa de ei mai mult decat altor oameni, (te inteleg mai bine decat parintii tai), sau le spun ca activitatea fizica este mai mult cu scop educational, sau ca este un joc special. Alteori, pedofilii folosesc amenintari pentru a-i impiedica pe copii sa renunte la activitati. Experientele de abuz sexual sunt foarte diverse, de la abuzul petrecut o singura data, in cazul unui baby-sitter necunoscut, la raporturi sexuale repetate din partea tatalui. Asadar, si efectele imediate ale abuzului sunt foarte diferite. Aproximativ 40% din copiii abuzati arata putine simptome imediate, sau nici nu le manifesta(meda)

Numarul de copii care locuiesc cu un singur parinte, a crescut considerabil in ultima jumatate a secolului 20, din cauza maririi ratei divorturilor si a mamelor singure. Doar 24 % dintre oamenii nascuti intre 1925 si 1934, au trecut prin divort, in vreme ce se estimeaza ca aproape jumatate din oamenii care se casatoresc azi, vor divorta.(Kreider&Fields, 2002). Mai mult decat atat, o treime din nasterile curente, apartin femeilor necasatorite. Comparat cu generatiile anterioare, parintii zilelor noastre vad mariajul ca pe ceva optional, si mai putin o decizie permanenta.(Hetherington&Elsmore, 2003). Prin urmare, unul din 2 copii, isi va petrece cel putin cativa ani din copilarie in camine cu un singur parinte(Children`s Defense Fund, 2000). Aceste tendinte actuale arata ca copiii de azi se bucura de mai putina stabilitate in familie, comparativ cu cei din trecut?. Istoricii dau un raspun negativ, deoarece copiii dintotdeauna au gestionat problemele ce tin de schimbarea rezidentei si de parintii care pleaca. De exemplu, cel putin 1 copil din 3, si-a pierdut un parinte in timpul migratiilor coloniale(adesea din cauza bolilor), si este mai probabil ca copiii sa traiasca cu un parinte azi, decat in anii 40(Coontz, 1992; Fields, 2003). O diferenta majora intre trecut si prezent este acea ca divortul a inlocuit treptat moartea parentala, ca si cauza principala a instabilitatii familiale( Hernandez, 1994). Cum fac fata copiii divortului? Aceasta este o intrebare la care savantii au putut raspunde numai patrunzand in lumea fascinanta a vietii de familie.

Copiii divortului

In paragraful de inceput din Ana Karenina, Lev Tolstoy(1937, pg1), a scris: Toate familiile fericite seamana una cu cealalta, dar fiecare familie nefericita este nefericita in felul sau. Deoarece copiii au temperamente diferite, si exista atat de multe motive din cazua carora casniciile se darama, cu exista 2 copii care sa aiba exact aceeasi experienta cu divortul. Cu toate acestea, cercetatorii sunt de acord ca orice divort este de regula, o experienta dureroasa, care ai poate uimi si perplexa pe copii.(Hetherington & Kelly, 2002). Terapeutii care lucreaza cu familii cu probleme, accentueaza tulburarea emotionala pe care o produce acesta. Intr-o carte cunoscuta, despre copiii divortului, terapeutul Judith Valenstein, si colegii ei, (Walenstein, Levis& Blakeslee, 2000), au descris divortul din perspectiva unui copil, in urmatorul fel: Inseamna sa te simti singur, trist, si suparat in timpul copilariei. Inseamna sa calatoresti singur cu avionul, cand ai sapte ani, ca sa te duci in vizita la parintii tai. Mai inseamna sa nu poti alege cum sa iti petreci timpul, si sa te simti ca un individ dintr-o pozitie inferioara cand te compari cu familiile intacte ale prietenilor tai, care au ce spune despre cum si-au petrecut weekendul si vacantele. Si mai inseamna si sa te intrebi dacatatal tau te va sprijini financiar, dat fiind faptul ca el nu mai are obligatii legale fata de tine.

Insa nu toti copiii au trecut prin astfel de experiente. Divortul are efecte diferite asupra copiiilor diferiti, pentru ca, asa cum a remarcat Tolstoi, fiecare camin este un loc unic in care cresti si inveti.

Cum cresti dupa divort

Cercetatorii au estimat efectele globale ale divortului, combinand rezultatele din multe studii, adica facand o meta-analiza. Rezultatele lor indica faptul ca copiii care au fost martori la un divort, se adapteaza mai greu decat copiii ai caror parinti nu au divortat. Convergent cu asta, copiii cu parinti separati, au mai multe probleme de conduita, rate mai mari ale depresiei, performante scolare mai proaste, si concepte de sine si relatii cu ceilalti copii mai putin calitative.(Amato, 2001; Amato& Keith, 1991: Reifman et al 2001). Totusi, diferentele dintre grupuri sunt mici, la toate masuratorile, ceea ce inseamna ca copiii divortului au scoruri care se suprapun peste cele ale copiiilor cu parinti nedivortati.

Cat de bine se adapteaza copiii divortului ani mai tarziu? Majoritatea copiiilor care au trecut printr-un divort, la maturitate, sunt foarte bine adaptati, insa divortul poate produce rupturi in cazul copiiilor vulnerabili. In 2 studii pe scara larga, 20- pana la 25% din tinerii ai caror parinti au divortat si s-au recasatorit, au avut probleme de adaptare, comparativ cu numai 10% din copiii care nu au trecut prin experiente similare.(Hetherington, Bridges& Insabella, 1998). De asemenea, copiii divortului au fost printre cei care nu au terminat liceul, sau colegiul, asadar aveau un venit mai redus ca si adulti. ( Amato, 1999). Si dupa cum va puteati astepta, copiii care au suportat un divort, au divortat si ei la randul lor. Savantii sustin ca divortul coreleaza cu performantele scazute ale copiiilor, dar exista dezbateri incinse in privinta acestui lucru. Diferentele dintre copiii divortului si alti copii, se pot datora trasaturilor familiale, care au deschis calea spre divort, cum sunt conflictele familiale sau dificultatile financiare. Mai mult decat atat, divortul si performantele scolare sunt mai strans corelate pentru copiii biologici, decat pentru cei adoptati, sugerand ca trasaturi transmise genetic, sunt responsabile pentru unele din rezultatele proaste ale copiiilor.(O`Connor et al, 2000). Dar atunci cand cercetatorii investigheaza factorii care duc la divort, raman unele diferente intre copiii divortului si alti copii. Aceste rezultate indica faptul ca divortul creste riscul pentru problemele de ordin emotional si comportamental.( Amatho%Keith, 1991; Amato% Sobolewski, 2001). Divortul este experimentat in mod diferit de catre copii, pentru ca parintii asigura medii dieferite pentru copiii lor. Asadar, este indicat sa ne uitam la factorii specifici asociati cu divortul, daca vrem sa prindem perspectiva unui copil asupra acestuia.

Ecologia divortului

Cand parintii lui Chloe au divortat, tatal ei s-a mutat ceva mai incolo de ei, in timp ce ea si mama ei au ramas in casa familiala, aproape de locul unde mama sa preda, ca si profesoara la universitate. Cateva blocuri mai incolo, Matt pleca din oras frecvent, pentru a-si vizita mama care avea diversi iubiti. Doua divorturi, doi copii, doua copilarii.

Ecologia divortului, se refera la multitudinea de factori care influenteaza adaptarea unui copil. Aceia dintre copii, care locuiesc cu mame cu tulburari emotionale, sau se muta la scoli mai aglomerate, dupa un divort, este mai probabil sa aiba declin al performantelor scolare, si o adaptare mai proasta. Insa, pentru unii, divortul este trecerea de la un trai marcat de conflicte si impredictibilitate, la o familie guvernata de un parinte competent. In aceste cazuri, copiii au mai putine probleme, decat colegii lor care au trecut si ei printr-un divorrt.( Amato, 2000) Fiecare din factorii urmatori, reprezinta o parte a ecologiei divortului: Varsta, genul, si temperamentul unui copil. Copiii din scoala generala si liceu, de regula au mai multe dificultati decat copiii mai mici, in a primi vesti despre divortul parintilor lor(Amato&Keith, 1991). Diferentele de gen ca si diferente individuale de temperament, influenteaza reactiile. Divortul are mai multe consecinte economice pe termen lung pentru fete, pentru ca exista sanse mai mari ca fetele ai caror parinti au divortat, sa nu isi duca la bun sfarsit educatia. Si, dupa cum v-ati fi asteptat, copiii care nu au avut un raspuns pozitiv la provocarile dinainte de divort, se vor descurca si mai prost dupa ce acesta a avut loc. Insa unele combinatii de factori, alimenteaza un comportament competent neobisnuit. Spre exemplu, un subgrup de fete, care au fost crescute de mame competente si iubitoare, au ajuns adulti rezilienti si pregatiti sa faca fata cu succes provocarilor vietii.( Hetherington, 1989, 1991). Timpul care a trecut de la divort. Reactia imediata a copiiilor la aflarea vestii divortului este adesea un amestec de manie si depresie, insa sentimentele se atenueaza cu trecerea timpului. Expertii le spun familiior ca viata va reveni la normal dupa o perioada de 2 ani, de adaptare, asta in cazul in care nu are loc recasatoria sau alte tulburari familiale. (Hetherington&Stanley-Hagan, 2002). Calitatea Parentingului. Un efect des intalnit al divortului este scaderea calitatii abilitatilor de a fi parinte, o depreciere a ingrijirii copilului si a obiceiurilor familiale. Copiii care sunt obisnuiti cu povestile dinainte de ora culcarii, si cu mese echilibrate, vor gasi aceste activitati inlocuite de nevoi mai urgente, si multi dintre copii preiau responsabilitati, sau au grija de fratii mai mici. Unii ajung sa aiba grija de parintii lor. De exemplu, un tata i-a descris copilului sau de sapte ani, toate planurile de afaceri pe care le avea, spunand ca: poate intelege tot(Wallestein, et al 2000). Parinti uluiti, ca si acest tata, alterneaza intre a ignora comportamentul maladaptativ si a tipa la copiii sai. Cu trecerea timpului insa, parintii care au avut un stil de parenting

autoritar, ianinte de un divort, ajung in cele din urma sa manifeste caldura si comportamentul adaptativ. Parentingul eficient este cel mai bun mijloc de protectie impotriva rezultatelor negative, independent de circumstantele familiale.(Dunn, 2004, Hetherington&Elmore, 2003). Relatia parintilor divortati. Copiii au mai putine probleme de comportament, se inteleg mai bine cu fratii lor, si au relatii sentimentale ma bune in perioada adolescentei, cand relatia dintre parintii divortati este relativ armonioasa. Conflictul ai raneste pe copii, independent de structura familiei, asa ca acei copii care intampina conflicte majore, chiar daca structura familiei este intacta, se adapteaza la fel de prost ca si copiii care au parinti divortati(Amato&Keith, 1991). Cine preia custodia copilului. Adaptarea copiiilor este influentata de asemenea si de aranjamentul custodiei copilului, pe care il fac parintii. Custodia legala impartita, se refera la situatia cand ambii parinti au responsabilitati impartite vizavi de ingrijirea medicala a copilului si alte chestiuni ce tin de viata lui, independent de locul unde traieste copilul. Custodia impartita rezidentiala, se refera la situatia cand copilul va locui pe rand, cu fiecare din parinti. In cazul in care conflictul dintre parinti nu este foarte mare, custodia impartita legala si cea impartita rezidentiala, sunt asociate cu mai putine probleme de adaptare decat copiii a caror custodie este acordata unui singur parinte. Bunastarea economica. Dupa un divort, problemele economice cresc stresul parintilor si pot constrange familiile sa se mute in cartiere mai putin sigure si mai aglomerate. Acestea sunt cateva din motivele pentru care copiii care primesc pensie alimentara, au mai putine probleme de adaptare si de comportament, si au performante scolare mai bune.(Emery, 1999). Recasatoriile cresc sursele de venit, totusi aceasta cale catre siguranta financiara nu este imediat asociata cu adaptarea mai buna, deoarece schimbarile din cadrul structurii familiei sunt destul de stresante(Amato, 2001, b). Evenimentele de viata pozitive. Familiile au frecvente diferite in ceea ce priveste evenimentele de viata negative, cum sunt certurile, si frecvente diferite in ce tine de evenimentele pozitive, cum ar fi unele momente speciale pe care le petreci cu parintii. Copiii care trec prin experienta divortului, au mai putine probleme legate de adaptare, daca continua sa ia parte la evenimente pozitive. Efectele pozitive contracareaza schimbarile fiziologice produse de stresori, ai determina pe copii sa fie mai responsivi la

mediu, si promoveaza un sentiment mai mare al controlului personal(Doyle et al 2003).

Pentru multi dintre copii, divortul este una din mai multe schimbari familiale, care include una sau mai multe mutari, si adesea, formarea unei noi familii, atunci cand parintii se recasatoresc.

Adaptarea la parintii vitregi. Intrebati un grup de studenti ce

inseamna sa se adapteze la traiul cu un parinte vitreg, si probabil veti auzi raspunsuri ca acesta:

Eram doar eu si mama mea pentru 9 ani, deci eu eram lumea ei. Asa ca atunci cand s-a recasatorit, si in casa mai era o persoana, am devenit geloasa de fiecare data cand petrece timp cu el, si simti ca nu mai esti la fel de important.(Cartwright& Seymour, 2002, pg.129). Recasatoria ameninta simtul sigurantei, si este o adevarata provocare a incerca sa-i integram intr-o noua casatorie pe copii. Prin urmare, adesea este nevoie de o perioada lunga de timp pentru a-i integra pe copii intr-o familie cu un parinte vitreg. Certurile din cauza copiiilor, sunt o sursa de conflict des intalnita in familiile cu parinti vitregi, si prezenta copiiilor sporeste sansa cu 50% ca mariajul sa duca la esec.(Bray&Kelly, 1998, Hetherington & Kelly, 2002). De ce este atat de dificil sa construiesti o familie vitrega armonioasa? Psihologii evolutionisti cred ca parintii isi trateaza odraslele naturale in mod diferit fata de cei vitregi, deoarece suntem programati genetic sa investim in indivizi care sa duca mai departe genele noastre. Exista si dovezi care sa sustina aceasta abordare. Parintii sunt mai implicati in cresterea propriilor copii, decat in a investi in copiii care nu le apartin biologic, si parintii se inteleg mai bine atunci cand discuta despre copiii comuni, decat despre cei care sunt legati doar de unul din ei.(Daly & Wilson, 1996; Hobart, 1991). Dar este mult prea simplu sa dam vina pe gene pentru toate problemele pe care le au familiile vitrege. Trebuie sa recunoastem ca, parintii vitregi nu au petrecut ani de zile cu copiii, pentru a-i cunoaste, a rezolva probleme si a stabili obiceiuri rutiniere cu acestia.

Oricare ar fi motivul care duce la conflict, exista si copii care reusesc sa dezvolte relatii de apropiere cu parintii vitregi. Dupa cum spunea un student: Chiar daca la inceput a fost o experienta dura si stresanta, sunt multi oameni pe care ai iubesc in prezent, si fara de care nu mi-as putea inchipui viata.(Freisthler, Svare&Harrisson Jay, 2003, pg.92). Perioada pe care o hotarasc parintii pentru recasatorie, influenteaza felul in care copiii reactioneaza la aparitia unui parinte vitreg. Copiii mai mici, de regula ai accepta pe adultii nou veniti, si parintii vitregi se ataseaza mai usor de copiii mici si draguti. Adolescentii mai mari si adultii mai tineri tind sa se inteleaga mai bine, poate si pentru ca sunt destul de ocupati cu a-si construi propriile vieti. Dimpotriva, copiii cu varste intre 10 si 15 ani, se lupta pentru autonomie, care fac loc unei adaptari mai anevoioase. Copiii de varsta scolara au tendinta de a-i respinge pe tatii vitregi daca devin afectuosi fizic prea devreme, sau daca se comporta ca si cum ar fi o familie traditionala. Conflictul se inteteste, daca parintii vitregi actioneaza ca si disciplinatori, inainte ca copiii sa fie gata sa le respecte autoritatea(American Psychological Association, 2005,b). Dupa decenii de cercetare al modului in care functioneaza familiile vitrege, descoperirea cea mai uluitoare este dinamica familiala foarte similara cu cea a familiilor amestecate, sau biologice. Aceleasi calitati de parenting care promoveaza armonia in familiile nucleare, este valabila si in cazul familiilor vitrege: parenting care imbina stilul autoritar cu permisivitatea. Independent de structura familiei, copii care au parte de un astfel de parenting, tind sa aiba mai putine probleme de comportament, si relatii mai bune cu fratii lor, decat aceia care au luat parte la un tratament prea permisiv, sau dimpotriva, prea coercitiv.(Hetherington, 1999).

Traiul cu parinti homosexuali si lesbieni.

Katie era abia in clasa a 2-a, cand mama ei a cerut ajutorul directoarei intr-o chestiune foarte delicata: colegii lui Katie o acuzau ca minte cand spunea ca are 2 mame. Copiii de varsta scolara, isi dau seama foarte repede cand familiile lor nu seamana cu cele ale restului copiiilor din cartier. Pentru unii copii, acest lucru inseamna sa fie crescuti de cel putin un tata gay, sau o mama lesbiana. Gaybies(copiii care provin din parinti gay), au aparut in diverse moduri. Multi s-au nascut in timp ce unul din parinti era implicat intr-

un mariaj heterosexual, altii sunt adoptati. Un procent mic de tati au copii printr-o mama surogat(o femeie care accepta sa poarte copilul lui in burta), iar multe mame lesbiene raman insarcinate prin inseminare artificiala. Cercetarea pe copiii cu parinti homosexuali, a avut in vedere urmatoarele trei intrebari:

Sunt tachinati copiii din familii homosexuale din cauza familiei lor? Tachinarea se intampla, si unii copii se ingrijoreaza in legatura cu reactiile altor oameni in legatura cu tipul de familie in care traiesc. Baietii mamelor lesbiene sunt tachinati in legatura cu ideea de a fi gay. Totusi copiii din familii gay nu au parte de mai mult chin decat colegii lor, si hartuirea severa se intampla rar.(Andersen, Amlie, & Ytteroy, 2002; Clarke, Kittzinger& Potter, 2004). Cat de bine adaptati sunt copiii crescuti de mame si tati gay? Copiii din aceste familii nu au probleme emotionale si comportamentale intr-o masura mai mare decat ceilalti(Golombok, et al 2003). Copiii din aceste familii au tendinta de a-si alege parteneri de sex opus? Studiile, in majoritatea lor, arata ca nu exista nicio influenta a tipului de familie asupra alegerii partenerului de viata. Totusi, rezultatele unui studiu, releva faptul ca acei copii care au fost crescuti de mame lesbiene, au avut tendinta de a lua in considerare o relatie cu o persoana de acelasi sex, si au experimentat mai des relatii sexuale cu persoane de acelasi sex. Totusi, aceste persoane, nu au raportat o atractie mai mare fata de persoanele de acelasi sex, comparativ cu ceilalti adulti. Aceste rezultate indica faptul ca acesti copii sunt expusi la mai multe alternative, inainte de a alege orientarea sexuala.(Tasker& Golombok, 1997). Concluzia este ca acei copii care traiesc cu mame si tati homosexuali, sunt foarte similari cu cei crescuti in alte tipuri de familii(Lambert, 2005). In ceea ce priveste rezultatele pe care le masoara oamenii de stiinta, cum ar fi adaptarea generala si performantele scolare ale copiiilor, calitatea interactiunilor familiale este mai importanta decat numarul sau tipul de parinti. Independent de cine creste copiii, acestia au mai putine probleme de comportament si o bunastare crescuta, atunci cand cei care au grija de ei, sunt implicati in cresterea lor, au relatii iubitoare cu alti adulti, si impart responsabilitatea cresterii unui copil cu un alt partener( Perrin& Comitetul pentru Sanatatea Psihologica a Familiei si Copilului, 2002). Copiii familiilor gay sunt similari, pentru ca si comportamentul de parenting este similar la

parintii care au orientare sexuala diferita(Flaks et al, 1995; Golombok et al 2003).

Copiii adoptati
Doar 2% din copiii din SUA sunt adoptati, totusi adoptia atinge vietile tuturor(Kreider& Fields, 2005)Intr-un interviu, 6 din 10 adulti au fost adoptati, aveau un prieten sau o ruda care a fost adoptata, sau au adoptat, sau au dat un copil spre adoptie.(Evan B.Donaldson Adoption Insitute, 1997). In aceste conditii, nu este de mirare, de ce oamenii de stiinta vor sa cerceteze modul de intelegere al adoptiei si experienta de a fi adoptat. Raspunsurile copiiilor cu privire la tema adoptiei dezavlui o serie de niveluri de intelegere, in functie de varsta(Singer&Braff, 1984). Copiii de 8 si 9 ani, inteleg in general. ca nasterea si adoptia sunt doua cai de a deveni parinte, insa nu pot intelege ca adoptia este o relatie permanenta bazata pe un transfer legal de drepturi. Chiar si copiii de 8 si 10 ani, cred ca parintii pot sa renunte la ei, si abia de la 12-13 ani incolo, pot avea o intelegere matura a actului adoptiei. Fie ca sunt adoptati sau nu, intelegerea copiiilor despre adoptie se face incet( ca in multe alte aspecte), pe masura ce ajung sa inteleaga reproducerea si procedurile legale ale adoptiei. Asadar, copiii pot ajunge sa inteleaga ce este adoptia, daca parintii revin asupra chestiunii cat de des se poate, aducand de fiecare data mai multa informatie.

Nivelurile de intelegere a adoptiei de catre copii NIVELUL DE INTELEGERE:

Niciun fel de intelegere.................................................4-5 ani-varsta tipica cunoaste termenul dar il incurca cu cel de nastere.........4-5 ani Poate face clar diferenta intre adoptie si nastere. Accepta ca adoptia este permanenta dar nu poate intelege de ce....6-9ani. Face diferenta dintre adoptie si nastere, dar nu este sigur de permanenta relatiei adult-copil............6-9ani Are o intelegere vaga ca autoritatea poate face adoptia permanenta.............8-11ani

Intelege ca relatia de adoptie implica un transfer permanent de drepturi.........10-13 ani

Peste 20 de mii de orfani din alte tari, sunt adoptati de catre familii din SUA, in fiecare an. Acesti copii vin din jurul lumii, majoritatea din China, Rusia, Guatemala si Coreea(Departamentul de stat al Statelor Unite)(Tan, 2004). Copiii din familii unde rasele sunt amestecate, sunt nevoiti sa faca fata intrebarilor nesfarsite din partea colegilor, despre situatia lor familiala, iar diversitatea lor etnica e impartita, pe masura ce ei cresc si isi dau seama de diferentele de trasaturi fizice dintre ei si ceilalti membri ai familiei. La 7 ani, majoritatea copiiilor asiatici adoptati, sunt constienti ca infatisarea lor fizica este una permanenta, iar intre 9 si 11 ani, ajung sa isi accepte aceasta identitate etnica, sau sunt ambivalenti in legatura cu situatia lor, ajungand fie sa le displaca infatisarea lor fizica, fie sa refuze identitatea asiatica. Copiii normali, de 12-14 ani, care au fost adoptati, au reusit sa integreze un sens al sinelui, care include cunostinte despre mostenirea lor asiatica si despre identitatea lor americana(Huh&Reid, 2000) In general, copiii adoptati asiatici, manifesta mai putine probleme de adaptare, atunci cand parintii lor adoptivi ai expun cat mai mult la cultura din care fac parte. (Yoon, 2001).

Copiii, Scolile, si performantele scolare

Care este primul lucru care va vine in minte atunci cand va ganditi la copilarie? Daca sunteti ca majoritatea oamenilor, unele din cele mai vii amintiri sunt cele legate de scoala. Poate va aduceti aminte de un profesor preferat, un an in care ati stat singur in timpul pauzelor, sau o piesa de teatru desfasurata la scoala. Oamenii de stiinta stiu ca in timp ce va construiati aceste amintiri, scoala va marea capacitatea creierului. Scorurile IQ, cresc in timpul anului de scoala si scad pe perioada vacantelor, cand copiii nu sunt expusi mediului academic.(Ceci&Williams, 1997;Hayes&Grether, 1983) Si mai exista dovezi ca in scoala, copiii invata abilitati mentale pe care nu le pot achizitiona acasa. Spre exemplu, copiii care au inceput scoala mai tarziu, din cauza celui de-al 2lea Razboi Mondial, au avut cu 7 puncte mai putin la testele de inteligenta, decat cei de-o varsta cu ei, care au inceput programul scolar la timp, iar scorurile la inteligenta au crescut considerabil, intr-o regiune izolata din Tennessee, dupa ce au crescut oportunitatile educationale(Ceci, 1996).

Dar nu este suficient sa stim ca scoala este importanta: educatorii ar vrea sa stie care sunt practicile care servesc cel mai bine pregatirii copiiilor pentru o viata de invatat. Pentru a explora ce functioneaza pentru copiii cu aptitudini si nevoi diferite, savantii au observat clasele de copii din orase, din muntii din Appalachia, si din jurul lumii.

Cultura si performante
Psihologul si profesorul in educatie, Howard Gardner(1989),a urmarit un curs de arta, in timpul unei vizite in Republica Populara Chineza: Profesorul, pe care eu il numesc d-l Wang, a desenat pe tabla mai intai o maimuta pe care nu a terminat-o, folosind linii care sugerau liniile corpului; aceasta schita avea sa fie completata de studenti. D-l Wang a mai desenat inca 2 schite de maimute si le-a cerut studentilor sa vina sa le completeze. Fiecare maimuta a fost desenata in pozitii diferite, facand imposibila copierea vreunui model. In completarea restului manoperelor, copiii nu au facut nimic la cap, in schimb au desenat mai clar liniile corpului, umpland spatiile goale. Profesorul a laudat eforturile initiale ale elevilor(asa cum in mod invariabil fac profesorii chinezi), dar a indicat elementele pe care copiii nu le-au completat: la una din maimute lipsea o ureche, si alteia ai lipsea coada. Le-a cerut voluntarilor sa completeze trasaturile lipsa. Intr-unul din cazuri, a fost desenata coada, dar nu intr-un mod acceptabil. Profesorul a intrebat elevii ce anume nu este bine in desen, si toti elevii i-au spus ca maimuta are o coada prea scurta si ca ai lipseste linie mai curbata(pg 237-238). Gardner urmarea in timp ce profesorul punea intrebari. Ce culoare ar trebui sa aiba maimuta?Ce s-ar potrivi pentru ochi? Dupa ce si-au expus desenele pe tabla, copiii s-au imprastiat pe terenul de joaca. Lectiile structurate precum acestea, pot fi opere de arta, care sunt uimitoare pentru standardele americane. De ce copiii din alte culturi, ating niveluri in mod dramatic diferite ale abilitatilor, in arta, gandirea matematica, si alte obiecte? Sa exploram raspunsurile la aceasta intrebare.

Educatia in jurul lumii. 63% din americani isi fac griji in legatura cu
calitatea educatiei(Gleick, 1995). Conform Trends in International Mathematics and Science Study, elevii americani de clasa a opta, sunt pe locul al 15-lea la rezultatele la matematica, fiind cu mult in urma elevilor din multe tari asiatice si europene(Mullis et al, 2004). Studii despre aceste tari in

care performantele scolare sunt superioare, au gasit patru factori asociati cu excelenta: Valorizarea efortului. Familiile asiatice cred ca toti copiii pot reusi in sarcina daca se straduiesc suficient de mult(Chen &Stevenson, 1995) Tsao, 2004). Dimpotriva, americanii se axeaza mai mult pe diferentele individuale in abilitate:Nu eram bun la matematica, ceea ce ai poate descuraja pe copii sa incerce atunci cand apar dificultatile. Setarea de standarde inalte. Parintii copiiilor asiatici seteaza standarde mai inalte decat parintii americani, si nu sunt la fel de multumiti cu performantele copiiilor lor(Whang&Hancok, 1994). Mai mult timp de instruire. Profesorii din tarile in care copiii au performante mari, petrec mai mult timp in educatia matematica si dau mai multe teme pentru acasa decat profesorii americani( Chen & Stevenson, 1989; Geary, 1996; Stevenson et al 1986). Parintii din culturile inalt performante, cresc cantitatea de instruire pe care o primesc copiii. De exemplu, parintii americano-chinezi, le dau adesea copiiilor lor probleme de matematica, sau le solicita sa exerseze scrisul, in timp ce parintii americanoeuropeni, interactioneaza cu copilul, gatind, sau facand alte activitati impreuna.(Huntstinger et al 2000). Predarea materiei pentru a fi inteleasa. Educatia americana a fost numita:intinsa cat o mila si adanca cat 1 inch, pentru ca acopera un numar foarte mare de topici(Vogel, 1996, pg.335). Din contra, tarile cu performante mari, au mai putine topici, dar petrec mai mult timp pentru a intelege conceptual temele(Zhang&Zhou, 2003). In plus fata de acesti factori, unii psihologi considera ca vorbirea unei limbi est-asiatice, le poate da copiiilor un avantaj. Aceasta pentru ca in limba chineza, cuvintele pentru 11, 12 si 13 se traduc: zece unu, zece doi si zece trei, ceea ce face ca baza 10 sa fie mai evidenta. Prin urmare, este mai usor pentru copiii asiatici sa rezolve probleme simple de aritmetica. Dar copiii de peste tot din lume, memoreaza raspunsuri la probleme prin clasa a treia, asa incat este putin probabil ca structura limbilor est-asiatice sa le dea copiiilor un avantaj la problemele matematice la nivel inalt.( Geary et al 1996).

Clasa sociala si performantele academice. Nu este nevoie sa

calatoresti intr-o alta tara ca sa vezi diferentele culturale care influenteaza rezultatele scolare.

In medie, parintii cu venit scazut, care in general sunt mai putin educati decat parintii mai instariti, ai expun pe copii mai putin jucariilor si activitatilor care le construiesc abilitatile matematice si cele de limbaj elementare. De exemplu, parintii cu venit redus isi expun mai putin copiii inputului lingvistic, le citesc mult mai rar, si le cumpara mai putine carti si material educational. Ca si consecinta, copiii cu un nivel scazut incep scoala fara a avea o intelegere elementara a cifrelor si a literelor. Rezultatele unui studiu au aratat ca majoritatea diferentelor in performanta scolara s-au datorat nivelului de activitati educative la care copiii sunt expusi in familie.(Serpell et al 2002), iar diferentele in mediile familiale raspund pentru o treime din asocierile dintre venit si performantele scolare.(Duncan et al 1998). Deoarece venitul familial si educatia parentala, sunt predictori puternici ai rezultatelor scolare, nu este deloc surprinzator ca copiii afro-americani si cei hispanici, care este mai probabil sa fie mai saraci decat copiii albi, au scoruri mai scazute la testele de performanta scolara. De fapt, copiii din camine cu venit redus, au scoruri mai reduse decat restul atunci cand se fac comparatii internetnice in cadrul unui singur grup.(Lee&Burkam, 2002). Din nefericire, lectiile pe care profesorii le ofera la clasa nu pot elimina diferentele existente atunci cand copiii incep scoala. De exemplu, copiii afro-americani si cei hispanici, intra la gradinita cu scoruri mai scazute la matematica, si la testele de citire, decat copiii nonminoritari, insa santul dintre ei devine mai mare, si nu mai mic, in timpul primului an de scoala.(Reardon, 2003). Statutul economic al comunitatii in care locuiesc copiii, le influenteaza succesul. Copiii cel mai putin avantajati, au o calitate mai scazuta a scolilor, independent daca calitatea scolii este definita de calificarile si atitudinile profesorilor, conditia fizica, sau performanta scolara.(Tuerk, 2005, Departamentul de Educatie SUA, 1998). Este dificil pentru copii sa stapaneasc material solicitant, atunci cand profesorii se lupta cu resurse limitate si cu un numar mare de elevi care au performante sub medie. Resursele comunitatii, joaca si ele un rol important, modeland standardele pentru succes. Intr-un studiu binecunoscut, numit Proiectul Gautreaux, familiile afro-americane cu venit redus, au primit locuinte in spatii private, intr-o zona in apropiere de Chicago. Copiii care s-au mutat in suburbii mai afluente, au avut tendinta de a ramane la scoala si de a lua cursuri preparatorii pentru colegiu, spre deosebire de copiii care au ramas in oras.(Leventhal&Brooks-Gunn, 2000). De ce au nevoie copiii ca sa reuseasca? O echipa de cercetatori, au studiat un grup de peste 5 mii de copii de clasa a 3-a, dezavanatjati din punct

de vedere economic, pentru a afla, cum , cei care au obtinut scoruri in al 95lea, si in al 98-lea percentil, la un test de performanta, difera de ceilalti copii. Ca si ceilalti copii, acesti elevi cu rezultate ridicate, locuiau in familii care erau dezavantajate economic. Spre deosebire de colegii lor, insa ei aveau parinti care erau mai educati, si vorbeau engleza in familie. Familiile lor aveau, de asemenea, mai putine probleme, cum ar fi cele de sanatate, si mai mult sprijin familial, cum ar fi ritualuri familiale organizate(Robinson et al 2002). In general, copiii cu performante mari, care provin din familii sarace, tind sa aibe familii mai suportive care promoveaza valori educationale, si ai expin pe copii la stimulare intelectuala. Si dupa cum veti citi mai incolo, trasaturile scolilor se imbina cu cele ale familiilor pentru a influenta performantele.

Marimea clasei
Clasele mai mici ofera o mai mare atentie individuala, mai multe maini care sa instruiasca, si mai putini factori distractori din partea colegilor. Pe de alta parte, Hong Kongul, Japonia, China, Korea, au excelat la scorurile TMMS, si totusi majoritatea acestor studenti invata in clase cu alti cel putin 32 de elevi(Mullis et al 2004) Conteaza mult marimea clasei, sau deloc, ori numai in unele situatii? Dupa cum se poate sa fi prezis deja, clasele mici prezic uneori, dar nu intotdeauna performante scolare mai bune. Cercetatorii au gasit ca exista unele beneficii minore in a avea 25, in loc de 35 de elevi intr-o clasa, poate si pentru ca profesorii organizeaza lectia in acelasi mod pentru ambele situatii. (Rutter&Maughan, 2002).Totusi, clasele mici(sub 20 de elevi), uneori incurajeaza performante mai bune. De exemplu, un studiu, facut in Tennessee, i-a departajat aleator pe elevi sa-si continue patru ani de studiu in urmatoarele trei conditii: o clasa de 13 pana la 17 elevi, o clasa intre 22 si 26, si o clasa de 22-26 cu ajutor permanent.(Ehrenberg et al 2001). Aceste rezultate au fost obtinute si din alte studii similare(Finn&Gerber, BoydZaharias, 2005):

elevii care sunt plasati in clase mici, mai ales in timpul primilor ani de scoala, obtin scoruri mai mari la performantele standardizate, decat copiii din clasele mai mari. Beneficiile claselor mici persista chiar si dupa ce copiii ajung in clasele mai mari si sunt imersati in clase cu un numar mare de copii.

Copiii ai caror parinti au venituri mici, beneficiaza cel mai mult de pe urma educatiei in clase mici. Expertii atrag atentia ca micsorarile pe scara larga a claselor mari pot creea un spatiu prea mare si scurtaturi ale profesorilor care duc in cele din urma la deprecierea calitatii invatarii. Mai mult, este posibil ca interventiile mai putin costisitoare, cum ar fi aprovizionarea cu calculatoare, pentru instructia individuala, pot avea cam aceleasi beneficii(Ceci, Papierno&MuellerJohnson, 2002). Asa ca inainte de a decide ca clasele mici ajuta la sporirea notelor bune, amintit-va ca felul in care sunt invatati copiii este la fel de important ca si numarul de copiii care beneficiaza de edcucatie.

Metode de predare
Copiii au nevoie de trei lucruri pentru a putea invata cu succes pe tot parcursul vietii. Mai intai este nevoie ca ei sa stapaneasca lucruri si abilitati fundamentale. De exemplu, copiii trebuie sa memoreze raspunsurile la problemele de adunare cu cate o singura cifra, ca sa nu mai trebuiasca sa numere pe degete. In al doilea rand, asa cum am discutat in capitolul 8, este nevoie ca ei sa inteleaga conceptele pentru a le putea transfera la cunostintele noi. De exemplu, este mai usor sa intelegi problemele de scadere ca si 21-9, daca intelegi de ce te poti imprumuta de la coloana zecilor. In cele din urma, copiii trebuie sa-si mentina dorinta de a invata. Aceasta inseamna ca ei sunt curiosi, dornici de a afla lucruri noi, si increzatori in abilitatile lor de a stapani material nou. Societatea isi schimba in continuu strategiile asupra modului in care ar putea fi duse la implinire aceste scopuri. La nivel istoric, scoala a pus accent pe cei 3 R: reading(citit), wRiting(scris) si aRithmetic(aritmetica). Apoi, in anii 70 pana in anii 80, educatorii au inceput sa se ingrijoreze ca scufundandu-i pe copii in abilitatile primare, s-ar putea sa le reduca interesul pentru carte, si astfel a devenit populara educatia deschisa. Educatia deschisa este o abordare constructivista, in care copiii isi directioneaza propria invatare, alegand in functie de experiente. La nivelul de scoala primara, clasele includ mai multe categorii de varsta, comparativ cu clasele traditionale, iar invatarea este un proces mai personal si mai putin competitiv. Pe la jumatatea anilor 80, scorurile descurajatoare la testele de performanta, i-a determinat pe educatori sa imbine abordarile care predau abilitati fundamentale, cu cele care servesc sporirii entuziasmului pentru invatatura.

Astazi, in majoritatea claselor, sunt aplicate idei dintr-o serie de filosofii de predare. Unii educatori incurajeaza abordarea traditionala, in care copiiilor li se ofera instructie in plan direct, in mai multe domenii. De cealalta parte, abordarile imersiunii, sustin ca abilitatea naturala a copiiilor de a invata, ai va determina pe acestia sa absoarba cunostinte, daca sunt expusi la activitati interesante si care captiveaza. Conflicte pe tema predarii cititului, numite popular-razboaiele cititului, ilustreaza aceste 2 abordari. Fonetica este o metoda de instruire directa, in care copiii sunt invatati despre relatiile dintre litere si sunete. Din contra, instructia bazata pe cunoasterea limbii ca si intreg, reprezinta o metoda de imersiune. Profesorii care predau pe baza acestei metode, cred ca copiii vor invata sa citeasca, atata timp cat sunt expusi la activitati de limba. Acesti prfesori le citesc adesea lecturi interesante, mai degraba, decat carti pentru incepatori, si pun accentul pe activitati care fac cititul o activitate interesanta. Desi corespondentele litera-sunet pot fi invatate in contextul scrisului, sau al altor activitati cu sens, instruirea bazata pe limba ca si intreg, nu incurajeaza instruirea fonetica. In anii `90, razboaiele cititului s-au ciocnit de o noua miscare: instructia bazata pe dovezi.Propunatorii acestei metode, cred ca scolile ar trebui sa promoveze practici instructionale care sa produca cele mai bune rezultate in studiile sistematice. Dupa ce rezultatele studiilor au aratat ca copiii au esuat in a invata corespondentele litera-sunet pe cont propriu, multe politici au fost propuse in sensul readucerii in planul educational al instrucitie fonetice. Un numar de rapoarte si-au reorientat atentia dinspre instructia bazata pe inteles, pe restabilirea importantei abilitatilor elementare in invatarea cititului(Departamentul de Sanatate si Servicii Umane, SUA). Pentru a atinge scopurile educationale mentionate mai devreme, majoritatea expertilor in educatie, recomanda azi o combinatie a instruirii directe si cu sens, si proiecte interesante si captivante(Klahr&Nigam, 2004). La ora actuala exista o cantitate mare de interes, in utilizarea cercetarii pentru a ghida dezvoltarea instructionala. Pentru a citi despre descoperiri fascinante, intoarceti-va la capitolul: Nu va lasati inselati- Problema Pop-ups-urilor.

Educarea copiiilor cu dizabilitati

Exista 2 tipuri de legislatie care garanteaza educatia publica pentru toti copiii din SUA. Sectiunea 504, a Actului de Reabilitare, din 1973, interzice functionarea scolilor care primesc fonduri federale in urma discriminarii pe baza conditiilor de handicap. Legea dreptului civil asigura oferirea de sanse egale pentru elevi cu dizabilitati fizice si mentale, inclusiv copiii care sunt seropozitivi. In plus fata de asta, Actul Educatiei pentru Indivizii cu Dizabilitati, (IDEA, Legea Publica 105-117), cere statelor sa ofere educatie copiiilor intr-un mediu cat mai putin restrictiv. Acest lucru inseamna ca copiii cu dizabilitati au sansa de a socializa cu copiii care sunt sanatosi. Practica de a-i plasa pe copiii cu dizabilitati cognitive si fizice, in calse de copii normali, a fost multa vreme numita mainstreaming. Astazi insa, educatorii prefera termenul de includere pentru a descrie practica de a educa copiii cu dizabilitati in medii educationale normale. Uneori acest lucru este indeplinit, oferindu-le ajutor copiiilor, o persoana care sa-i asiste pe tot parcursul zilei. Altadata, copiii petrec mai mult timp in clase normale, si in camere de resurse, un loc unde copiii primesc educatie de la profesori specializati in a face fata provocarilor care vin din partea copiiilor cu probleme. Politica de includere, recunoaste ca exista diferente intre copii, care pot afecta unele aspecte ale vietii lor, dar aceste diferente nu ai impiedica sa ia parte la viata celorlalti copii, sau sa o imbogateasca. Pentru a expune cat mai bine ideea ca dizabilitatile nu definesc in mod real o persoana, multi profesionisti mentioneaza persoana inainte de aceste dizabilitati. Acest tip de vorbire, despre persoana intai, aduce in prim plan omul, inaintea dizabilitatii. De exemplu, oameni care tremura, este preferabil tremuratorilor, si un copil cu retard mintal, este de preferat in locul expresiei un copil retardat. Retardul mental(numit si deficit cognitiv), reprezinta o clasa de dizabilitati, protejata sub legea IDEA. Copiii cu retard mintal, au o inteligenta semnificativ sub medie, si probleme cu activitatile cotidiene, care le ingreuneaza procesul invatarii. Exista sute de cauze pentru retardul mintal, inclusiv, conditiile genetice, ranirile prenatale, si probleme cauzate de nasteri premature. In multe cazuri, totusi, cauzele sunt necunoscute, si conditia nu este detectata, pana ce nu devine evident faptul ca copilul nu se dezvolta la termen. Spre deosebire de copiii cu retard mintal, copiii cu dizabilitati de invatare specifica, au probleme in procesarea unui anumit set de abilitati, cauza a unei procesari ineficiente a informatiei. Aproximativ 6% din copiii din

scolile publice, sunt identificati ca avand o dizabilitate de invatare, majoritatea dintre ei prezentand deficite de citire, numite si dislexii. (Reschly, Hosp, &Schmied, 2003) Alti copii cu deficite de invatare, au probleme la matematica sau de limbaj. Problemele genetice pot fi responsabile pentru unele cazuri, in timp ce altele sunt efecte ale bolilor, sau ale ranilor timpurii care au afectat regiuni specifice ale creierului. Ca si in cazul retardului mental, cauza majoritatii nu este cunoscuta. Faptul ca multi oameni celebri s-au luptat cu deficite de invatare, inclusiv Cher, Tom Cruise, si Danny Glover, demonstreaza faptul ca copiii cu dizabilitati de invatare, pot reusi daca se straduiesc mult si se axeaza pe aptitudinile lor.

Copiii care invata limba Engleza

Majoritatea oamenilor de pe glob vorbesc mai mult decat o singura limba, si majoritatea copiiilor primesc educatie intr-o limba achizitionata mai tarziu. In Noua Guineee, de exemplu, unii copii vorbesc o limba acasa, alta la piata, invata Tok Pisin ca sa comunice cu copiii din alte medii lingvistice, si mai invata si engleza la scoala(Tucker, 1999). Copiii pot invata cu usurinta 2 limbi( sa devina bilingvi), daca primesc suficienta stimulare din ambele limbi, cat mai devreme in viata. Cea mai buna situatie este bilingualismul aditiv, cand invatarea unei a 2-a limbi, nu interfereaza cu invatarea primei. In acest caz, eficienta in ambele limbi, imbogateste vietile copiiilor si produce o serie de avantaje cognitive destul de interesante. Poate pentru ca copiii bilingvi trebuie sa schimbe des registrul lingvistic, ei devin foarte buni la a retine informatia relevanta si a o inhiba pe cea irelevanta. Aceste abilitati, le dau copiiilor bilingvi, peste ceilalti copii, atunci cand trebuie sa reflecteze asupra limbii, sa detecteze greseilel gramaticale, si sa sorteze informatia flexibil, pe mai multe dimensiuni(Bialystok, 2001). Cu cat este invatata o a 2-a limba mai tarziu in viata, totusi, cu atat este mai scazuta eficienta in acea limba. (Hakuta, Bialystok& Wiley, 2003). In SUA, aproximativ 18 procente din copiii care intra la scoala, vorbesc o limba, alta decat limba engleza, iar copiii care invata engleza( cei care au eficienta scazuta in aceasta limba), reprezinta 10% din totalul elevilor dintr-o scoala. Acesti copii de scoala, vorbesc peste 4 sute de limbi, iar elevii

vorbitori de spaniola, sunt de departe cea mai mare minoritate.(Kindler, 2002). Legea drepturilor civile, cere scolilor din SUA, sa ofere elevilor din minoritatile lingvistice training de limba engleza si continut legat de materie. Exista o serie de modalitati pentru a duce la indeplinire aceste scopuri. La una din extreme se afla abordarea imersiunii in limba engleza, in care orele se tin exclusiv in limba engleza. Cu abordarea Limba Engleza ca si limba secundara, copiii asista la cursuri speciale de invatare a limbii engleze, si primesc informatii legate de materie in limba engleza. O abordare si mai populara este educatia tranzitionala bilingva, in care elevii primesc o instruire in limba materna in timp ce invata engleza, urmata de o tranzitie a instruirii in limba engleza. Cei care sprijina educatia bilingva, arata ca este nevoie de o perioada de 2 ani, de expunere la limba, inainte ca elevii sa atinga un nivel functional al limbii. Totusi ei au nevoie de o perioada de 4-6 ani, pana sa reuseasca sa stapaneasca cu succes instruirea oferita numai in cea de-a doua limba(Cummins, 1980). Scopul programelor bilingve este de a nu-i lasa pe elevii minoritari sa aiba performante mai scazute in ceea ce priveste abilitatile matematice si cele de citire, in timpul cat acestia invata engleza. De cealalta parte, aparatorii programelor pentru imersiune, cred ca copiii pot invata mai bine in clasele traditionale, daca sunt lasati sa socializeze cu colegii americani. Care tip de program este cel mai eficient? Evaluarile arata ca programele au rezultate diferite in medii diferite. In Canada, unde vorbitorii de limba franceza, reprezinta cam 25% din totalul populatiei, peste 2 mii de scoli, ofera copiiilor vorbitori de engleza, programe de imersiune in limba franceza. In acest mediu, in care parintii vorbesc limba majoritatii, si ambele limbi sunt valorificate, copiii instruiti in franceza au scoruri ridicate la testele de performanta(Bournot, trittes&Reader, 2001). In Statele Unite, insa, copiii din programele bilingve, sunt adesea impovarati de saracie, si de o cultura dominanta care nu valorizeaza limba lor nativa. In aceste conditii, copiii din programele bilingve, fac cele mai rapide salturi academice(Hakuta, 1999) Intr-adevar, educatia bilingva, este un exemplu excelent al necesitatii de a potrivi strategiile educationale cu nevoile copiiilor si ale comunitatii in care traiesc.

Copiii talentati si geniali

David a rostit primele sale cuvinte cand avea 8 luni. La cea de-a doua aniversare, cand majoritatea copiiilor spun lucruri ca: Buna, Tati!, David spunea: Am vazut un cautator de gunoaie in carne si oase, care rascolea printre gunoaie si le punea intr-un camion, apoi am vazut cum conducea camionul. Conform lui Ellen Winner, cea care a intervievat familia lui David, pe la 4 ani, David deja citise cateva volume din Enciclopedia Copilului, si darul pe care si-l dorea cel mai mult de ziua lui era o enciclopedie(Winner, 1996, pg 15). Unii copii stralucesc pentru ca au o inteligenta generala ridicata; altii au aptitudini neobisnuite in arte, muzica, sau alte abilitati specifice. Multi cercetatori folosesc termenii de daruri si talente, intersanjabil, atunci cand vorbesc despre aceste abilitati, deoarece ei cred ca orice abilitate exceptionala isi are originea intr-un avantaj biologic. Altii sustin ca darurile apar spontan, dar ca talentele sunt abilitati(cantatul la vioara), care solicita antrenament specializat(Gagne, 1997). Independent de abordarea lor teoretica, majoritatea oamenilor de stiinta folosesc termenul de daruri, atunci cand vorbesc despre abilitati academice, si cel de talente, cand se refera la potentialul artistic. Ca orice grup, copiii talentati, au aptitudini diferite, slabiciuni si stari diverse. Copiii ca si David exceleaza in abilitatile lingvistice si matematice. Acesti copiii speciali scoliti acasa, au o baza de cunostinte foarte extinsa si au scoruri mari la testele de inteligenta. Alti copii talentati insa, arata mai multa inegalitate in aptitudini. Multi copii cu calitati artisitice exceptionale, nu sunt elevi straluciti, iar unii dintre ei pot avea dizabilitati de invatare( Winner, 2000). Cei mai remarcabili indivizi sunt genii: copii care manuiesc abilitati la un nivel rar intalnit chiar si printre cei mai antrenati profesionisti. In ciuda diferentelor lor, acesti copii, au in comun 3 caracteristici principale. Mai intai, ei sunt copii precoce, adica ajung sa stapaneasca abilitati de la o varsta foarte frageda si intr-un timp foarte scurt. In al doilea rand, ei invata intr-un mod calitativ diferit, pentru ca au nevoie de ajutor foarte putin din partea adultilor pentru a invata. In cele din urma, ei manifesta un interes puternic fata de domeniul lor si sunt foarte motivati sa invete. De exemplu, rezultatele unui studiu, arata ca tinerii talentati petrec peste 2 ore pe zi, in activitati care le construiesc abilitatile in domeniul lor de interes(Winner, 1996). Studiul cel mai celebru despre copiii celebri, a fost facut de Lewis Terman, in 1921. Cercetatorul, impreuna cu echipa sa, le-a cerut profesorilor

sa nominalizeze pe cei mai destepti si tineri elevi, apoi, le-a administrat acestora teste de inteligenta. Astfel, ei au identificat un numar de 1500 de elevi talentati( Termitele), carora le-a urmarit traseul de-a lungul vietii, pana la maturitate. Terman a aflat ca multe dintre termite, au inceput sa vorbeasca si sa citeasca mult mai devreme decat colegii lor, si au crescut ca si cititori avizi, cu rezultate foarte bune la invatatura. De asemenea, erau copii foarte sanatosi. Comparativ cu colegii lor, acesti copii erau mai sanatosi si aveau scoruri mai mari la trasaturi de adaptare sociala. Pe scurt, copii speciali se simt incofortabil de diferiti, altii sunt valorizati pentru intelepciunea si capacitatea lor de empatie. Dupa cum explica o fetita: Toata lumea vine la mine cu probleme, iar eu ai ajut sa o scoata la capat; de fapt, la scoala, seman destul de mult cu o matusa care ai sprijina pe toti si sufera pentru ei(Freeman, 2001, pg.65). Unul din scopurile lui Terman in desfasurarea studiului sau, a fost acela de a demonstra ca un nivel inalt al IQ-ului in copilarie, prezicea performante ridicate in viata adulta. Este intr-adevar asa, dar nu atat de mult pe cat spera Terman. Desi majoritatea reprezentantilor din esantionul sau, au ajuns profesionisiti de succes, niciunul din ei nu a fost vreun geniu creator. Asa cum arata Ellen Winner(1996), viitorii laureati ai premiului Nobel, au fost de fapt exclusi din acest studiu, pentru ca IQ-ul lor nu era suficient de mare! Asadar, desi este nevoie de inteligenta pentru a crea un Einstein, sau un Picasso, marea majoritate a copiiilor inteligenti, nu vor deveni niciodata unul din ei(Dweck, 2002).

Individualitatea
Intr-o lume perfecta, fiecare copil ar reusi la scoala, ar fi cooperativ acasa, si ar fi foarte sociabili cu prietenii lor. In lumea reala, insa exista diferente semnificative in felul in care copiii gestioneaza situatiile de zi cu zi. A cunoaste diferentele individuale ai ajuta pe profesionisti ss cunoasca care copii se descurca bine cu situatiile de viata, si care din ei aluneca intr-o directie gresita.

Masurarea abilitatilor cognitive

Te-ai gandit vreodata ca pot sa te descurci mai bine la clasa, decat o arata notele tale?

Daca da, atunci te numeri printre cei care fac distinctia intre potentialul de a invata, si ceea ce a fost invatat in realitate. In teorie, psihologii fac de asemenea, distinctia dintre inteligenta, ca si potentialul unui individ de a invata si a se adapta la mediu, si performanta, care inseamna cat de mult a invatat cineva despre un subiect specific. Aceasta distincite construieste sensul conceptual: un copil de clasa a 4-a, ar putea sa fie capabil sa invete materialul, totusi, nu se descurca optim la scoala, din cauza pregatirii sarace, sau a problemelor nedetectate de auz. In practica, este imposibil sa separi complet potentialul de performante, deoarece scorurile la ambele tipuri de teste, sunt legate de experientele de invatare( Ceci, 1991) Dar, chiar daca distinctia dintre inteligenta si performanta, nu este la fel de clara, cum le-ar placea psihologilor sa creada, testele care au rolul de a scoate in evidenta aceste diferente, sunt cai populare de a evalua diferentele cognitive dintre copii.

Testarea inteligentei
Calea cea mai buna de a intelege de ce testele de inteligenta contin intrebarile pe care le contin, este sa tinem cont de unde provin. Incercari timpurii de a construi asemenea teste, au fost initiate de Sir Francis Galton, (1822-1911), var vitreg cu Charles Darwin. Galton a strans date pe un numar mare de oameni, inregistrand informatii ca: marimea capului, sensibiliatea vizuala si auditiva, si viteza de reactie la stimuli. Mai tarziu, altii au facut experimente, insa pe sarcini diferite, cum ar fi viteza de numire a culorilor. Dar aceste eforturi initiale de a construi teste de inteligenta au esuat, deoarece performantele la sarcini simple, nu corelau cu rezultate care ar trebui sa fie o consecinta a inteligentei: performanta scolara. Urmatoarea incercare de a construi un test de inteligenta, este una din povestile cele mai celebre din istorie. Intre 1881 si 1886, o serie de legi din Franta, au declarat scoala ca fiind obligatorie si gratuita. In 1904, minstrul francez al educatiei, a avut dorinta de a afla o modalitate prin care sa-i identifice pe elevii cu deficite cognitive, pentru a-i ajuta sa beneficieze de cursuri speciale. Ministrul nu a fost de acord ca profesorii sa fie cei care sa aleaga elevii, intrucat s-a temut ca ai vor alege pe cei care fac necazuri, sau pe cei saraci. In loc de asta, psihologul francez, Alfred Binet, (1857-1911), a fost desemnat pentru a construi un test obiectiv de selectie. In 1905, Binet, impreuna cu colegul sau Theodore Simon, au publicat prima versiune a testului de inteligenta BINET-SIMON.

Inarmat cu propriile cercetari asupra inteligentei, precum si cu experientele lui Galton, Binet a avut 2 idei intuitive care au modelat terenul testarii inteligentei. Mai intai, el a respins ipoteza senzatiilor elementare, si a timpului de reactie, si in loc de asta, el a elaborat metode prin care sa masoare asa numitele abilitati de ordin inalt, cum sunt rezolvarea de probleme, comprehensiunea, si rationamentul. Pe urma, el a observat ca cei care invata incet, au rezultate similare cu ale copiiilor mai mici. Asadar, administrand itemi, pe care copiii ai rezolvau la diferite varste, el a putut sa calculeze varsta mentala a fiecarui copil, care reprezinta de fapt varsta asociata cu nivelul de performanta al acelui copil. Lewis Terman(1877-1956), un psiholog de la Universitatea Stanford, a modificat mai tarziu testul lui Binet. Urmand o sugestie timpurie, Terman a inregistrat rezultatele sub forma de IQ( scorurile la coeficientul de inteligenta), un numar care indica daca copiii au obtinut rezultate sub medie, la nivelul ei, sau daca rezultatele se situeaza peste medie. Pentru a calcula scorurile IQ, varsta mentala a copilului se imparte la varsta cronologica, si apoi se inmulteste cu 100( MA/CA x 1OO). Asadar, fiecare copil a carui varsta cronologica era aceeasi cu varsta mentala, avea media 100. In cele din urma, insa, s-a renuntat la aceasta formula, in favoarea tabelelor. Prin conventie, insa, media IQ, a ramas 100. Figura 9.7(pg376), va arata cum puteti compara scorul unui copil cu al altuia. Amintiti-va din capitolul 1, ca multe trasaturi sunt distribuite in populatie sub forma curbei normale, cu foarte multi oameni, aglomerandu-se in jurul mediei, si foarte putini situandu-se la extreme(scoruri foarte mari, si scoruri foarte scazute). Distributia scorurilor la inteligenta, aproximeaza acest model. Uitati-va cu atentie in imagine, unde 100 este media scorurilor, si intre 68 de procente din populatie obtin scoruri intre 85 si 115. Distanta dintre fiecare bara verticala reprezinta abaterea standard, o masura a gradului in care scorurile variaza de la medie. Majoritatea testelor de inteligenta au o abatere standard de 15 puncte, asadar, un scor de 115, reprezinta o abatere standard deasupra mediei, si un scor de 130, reprezinta 2 abateri standard deasupra de medie. Intr-o distributie gaussiana, procentul de oameni care se incadreaza intre fiecare pereche a barelor adiacente, este fixata prin definitie. Asadar, daca cunosti media si abaterea standard pentru un test si scorul unui copil, vei sti cat de buna este performanta unui copil comparativ cu a celorlalti. De exemplu, Sammy, a obtinut un punctaj de 115, la un test cu o abatere standard de 15, asadar scorul lui se gaseste in al 84lea percentil( mai bine decat 84% dintre colegii sai).

O versiune moderna a testului Binet este Scala de Inteligenta StanfordBinet, un test administrat individual, pentru oameni cu varsta incepand de la 2 ani, si pana la maturitate. Un alt test indelung folosit Scala de Inteligenta pentru copii, Weschler(WISC IV), elaborata de psihologul David Weschler. Aceasta scala este folosita pentru copiii intre 6 si 16 ani, exista si alte scale Weschler, pentru adulti si prescolari. Itemii de la WISC, sunt impartiti in 4 categorii, cu mai multe subteste pentru fiecare clasa: intelegere verbala(vocabularul si alte masuri ale rationamentului si intelegerii verbale), rationamentul perceptual( capacitatea de a reproduce modele din blocuri colorate) memoria de lucru(abilitatea de a retine informatie in minte, si de a o folosi pentru e obitne un rezultat) si viteza de procesare(abilitatea de a cauta printr-o lista de simboluri pentru a gasi o tinta). Copiii primesc scoruri separate pentru fiecare categorie, precum si un scor global IQ. Scorurile IQ, au devenit rezonabil de stabile de-a lungul timpului, si destul de revelatoare si pentru varsta de 5 ani( Brody, 1992, Weinert & Hany, 2003). Sustinatorii testelor de inteligenta, considera ca testele ofera urmatoarele tipuri de informatie utila in timpul anilor de scoala: Scorurile IQ, prezic succesul academic. Corelatia dintre scorurile la testele de inteligenta si note este de 0, 50, ceea ce inseamna ca 25 de procente din variabilitatea notelor se datoreaza inteligentei. Restul de 75%, este asociat cu alti factori, incluzand interesul pentru scoala, abilitatea de a coopera etc.(Neisser et al 1996) Procesul de testare ofera o mostra a comportamentului copiiilor. Un motiv pentru care testele de inteligenta prezic succesul academic este ca comportamentele care ai ajuta pe copii sa obtina rezultate bune la teste, cum ar fi sa stea linistiti si sa asculte, sa coopereze cu examinatorul, si sa isi inhibe comportamentul irelevant, sunt la fel de importante la scoala. Examinatorii obtin informatii pretioase in legatura cu motivul pentru care un copil ar putea sa aiba probleme de adaptare la ore, fiind atenti la abilitatile de limbaj ale copiiilor, la abilitatile motorii fine, si la abilitatea de a fi prezent la ce se discuta. Scorurile IQ, prezic adaptarea de mai tarziu si succesul in mariaj, slujba, si in profesie.(Wilk, Desmarais& Sackett, 1995). De fapt, scorurile IQ, prezic adaptarea ulterioara, mai bine decat alte caracteristici, inclusiv personalitatea si rata sanatatii(Kohlberg et al, 1992).

Ca si sumarizare, testele de inteligenta prezic performantele scolare, le ofera cercetatorilor ocazia de a vedea cum se comporta elevii intr-o situatie structurata si prezic succesul din viata de adult.

Critici aduse testelor de inteligenta

In ciuda faptului ca scorurile IQ, coreleaza cu o sumedenie de rezultate, nu toata lumea este entuziasmata de testele de inteligenta. O problema a acestora este ca ele nu sunt masuri acurate ale abilitatii interne. De exemplu, diferenta medie dintre scorurile unui copil la varsta de 8 si 17 ani, este de 9 puncte in unul din studii.(Brody, 1992), iar copiii ale caror scoruri au crescut, proveneau din familii care valorizau succesul academic si care le monitorizau constant performantele, in alt studiu.(Mc Call, Applebaum & Hogarty, 1973). Cand o scoala s-a inchis, in 1960, pentru a evita integrarea, scorurile la testele IQ, au coborat cu 6 puncte la copiii de culoare, pentru fiecare an in care au lipsit de la scoala, comparativ cu copiii de o varsta cu ei care au mers la scoala.(Green et al 1964). Aceste rezultate sugereaza ca scoruile IQ, sunt rezultatul abilitatii copiiilor de a interactiona cu oportunitatile din mediu(Ceci, 1996). O alta critica adusa testelor IQ, este ca testele sunt biasate cultural, deoarece solicita informatii pe care copiii albi, din clasa de mijloc este cel mai probabil sa le stie. Este adevarat ca media scorurilor pentru copiii afroamericani este cu 10-15 puncte sub media copiiilor europeni americani, in timp ce latino-americanii si amerindienii, obtin scoruri situate intre aceste 2 grupuri.( Nisbett, 2005; Suzuki& Valencia, 1997).Aceste rezultate pot indica faptul ca testele sunt false? Nu poate fi oferit un singur raspuns la aceasta intrebare, pentru ca exista mai multe feluri de biasari. Biasarea predictiva, are loc cand scorurile la teste prezic o performanta mai scazuta decat ceea ce obtin de fapt copiii. Scorurile IQ, nu au biasare predictiva, pentru ca ele prezic performanta scolara la fel de bine pentru afroamericani, ca si pentru americanii europeni.(Neisser et al 1996). insa, dupa cum sugereaza fig.9.8(pg 378), testele sunt incarcate cultural, ceea ce inseamna ca testele contin itemi si proceduri care reflecta unele culturi mai mult decat altele. De exemplu, unii copii s-ar putea sa nu fi intalnit niciodata cuvinte specifice de vocabular, sau sa se fi jucat jocuri, sau puzzle-uri care sa le ofere posibilitatea de a manipula forme. De asemenea, copiii din clasa de mijloc, sunt familiari cu ritualul de a li se pune intrebari de catre adulti, asa incat copiii pot sa arate tot ce stiu, dar acest tip de interactiune verbala nu este universal(Heath, 1989). Prin urmare, situatiile de testare care pot parea

distractive pentru unii copii, ar putea fi ciudate si inconfortabile pentru alti copii, si astfel sa-i inhibe pe acestia sa vorbeasca. Deoarece estimarea heritabilitatii, este intre 50 si 70, multi autori au incercat sa confrunte criticile acestor teste, cautand dovezi ca diferentele intre grupuri la scoruri, reflecta mai degraba diferentele genetice, decat biasarile cauzate de test.(Gottfredson, 2005; Rushton & Jensen, 2005). (Aduceti-va aminte din capitolul 2, ca estimatorii heritabilitatii singuri, nu ne pot spune de ce exista diferente intre grupuri.). Intr-un studiu sofisticat, facut cu scopul de a testa ipoteza biologica, Sandra Scarr si colegii ei(1977), au administrat un test IQ, indivizilor de culoare din Philadelphia, si au estimat gradul de mostenire genetica africana si europeana pentru fiecare persoana. Rezultatele obtinute de ea, au contrazis ipoteaza conform careia diferentele etnice in media IQ-ului au o baza biologica. Afroamericanii care aveau un numar mare de stramosi europeni, nu au obtinut rezultate mai bune sau mai proaste decat afroamericanii care au avut mai multi stramosi de culoare. In mod similar, media scorurilor IQ, a copiiilor care au avut ca si tati, barbati afroamericani casatoriti cu femei germane, dupa al 2lea RM, a fost aproape identica cu cea a copiiilor care au avut tati americani albi(Eyferth, 1961). Insa, in ciuda acestor dovezi, originea diferentelor dintre grupuri la scoruri, ramane un subiect indelung dezbatut. Daca testele de inteligenta sunt incarcate cultural, de ce nu elaboreaza psihologii un test, unde sa nu existe implicatii culturale? Un motiv ar fi acela ca performanta pe orice sarcina simpla este influentata de cultura(Kearins, 1981; Klich & Davidson, 1983; Miyamoto, Nisbett& Masuda, 2006). Dar un test fara implicatii culturale, ar elimina scopul testului, care este acela de a prezice comportamentul intr-un mediu specific( cum este cultura scolara). Data fiind aceasta stare de lucruri, cea mai buna solutie este sa luam in calcul limitarile testelor de inteligenta, si sa ne abtinem de la a utiliza scorurile obtinute la teste in scopuri nepotrivite.

Testarea performantelor
Spre deosebire de testele de inteligenta, al caror scop este de a prezice invatarea viitoare, testele de performanta, masoara ceea ce copiii au acumulat deja, in arii specifice, cum sunt cititul ,matematica, stiintele sociale, si stiinta. Principala asumptie din spatele testelor de performanta este aceea ca un numar mare de itemi dintr-un domeniu, definesc corpul de cunostinte din acel domeniu, asadar putem sa estimam performantele, esantionand din acest set.

Testarea rezultatelor devine complicata, atunci cand scolile sunt constranse sa demonstreze ca elevii lor se ridica la nivelul asteptat. O preocupare majora este predarea despre test copiiilor, adica practica de a-i pregati pe copii pentru continutul unui test specific, mai degraba, decat a-i ajuta sa stapaneasca cantitatea de cunostinte pe care o reprezinta itemii. Deoarece, prezentarea cat mai exhaustiva a materialului testarii, presupune sacrificiu de timp, pe care l-aar fi putut petrece facand altceva, scorurile la testele de performanta, pot creste, chiar daca copiii nu invata mai mult( pot invata chiar mai putin).

Copiii cu risc
Unii copiii care au luat parte la testele de performanta si de inteligenta, au fost trimisi la evaluari ale sanatatii mentale, din cauza problemelor de acasa si de la scoala. Copilul tipic in copilaria de mijloc este baiatul de 8-10 ani, cu probleme evidente de externalizare, cum ar fi chinuitul celorlalti copii, si nesupunerea la regulamentul clasei. De asemenea, copiii sunt evaluati in scoli, clinici, si alte locatii medicale, din cauza performantei academice scazute si o serie de alte probleme. In majoritatea timpului, adultii se plang de comportamentele nedorite pe care le afiseaza copiii lor, la rastimpuri, cum sunt: minciuna, neascultarea, sau refuzul de a merge la scoala. Cand astfel de lucruri se intampla, scopul este sa aflam daca copilul manifesta comportament semnificativ clinic. Simptomele sunt considerate clinice, cand comportamentul era extrem pentru a avea nevoie de tratament, sau este unul din mai multe comportamente care definesc un sindrom particular, cum este deficitul de atentie. Care sunt diferentele dintre copiii care este probabil sa isi depaseasca problemele si cei care nu o s-o faca? Doua seturi de factori ajuta la prezicerea gravitatii problemelor copilului: caracteristici ale comportamentului copilului, si caracteristici ale mediului in care creste copilul(Stouthamer-Loeber et al 2002). In general, copiii cu probleme de externalizare, este mai probabil sa intampine probleme perpetue, daca au o rata ridicata a comportamentelor maladaptative.(Broidy et al, 2003; Lee& Hinshaw, 2004); daca se comporta rau in mai multe medii(acasa si la scoala), daca arata un numar mare de comportamente antisociale( fura si mint), si daca erau mai antisociali decat ceilalti copii, si cand erau mai mici.(Leve& Chamberlain, 2004; Loeber, 1982).

Mediile copiiilor au mult de-a face si cu cat de mult persista problemele. De exemplu, un studiu faimos, s-a uitat la o varietate de factori de risc, sau stresori, inclusiv boala materna mentala, saracia, nivelul scazut de educatie al parintilor, si parintii singuri( Sameroff et al, 1987) Figura 9.9, arata ca media la testele IQ, a scazut considerabil, odata ce copiii au acumulat mai multe riscuri. Rezultate similare cu acesta, au condus la ipoteza stresorului cumulativ, care reprezinta ideea ca numai numarul de stresori din viata unui copil sunt cel mai bun predictor al problemelor pe termen lung. Expunerea cumulativa la stresori, ajuta in a explica de ce saracia are un efect atat de devastator asupra vietii copiiilor. Dupa cum puteti observa in figura 9.9, (pg 380), copiii intre 8 si 10 ani, din mediile sarace, trebuie sa faca fata unei liste lungi de provocari, inclusiv locuinte mai aglomerate, expunerea la zgomot si violenta, tulburari in familie, si separarea de membrii familiei. Desi orice stresor, luat singur, nu este un predictor bun pentru adaptarea de mai tarziu, numarul de stresori reprezinta un predictor excelent pentru scorurile la sanatatea mentala a copiiilor, si abilitatea de a controla actiunile( Evans & English, 2002). Cercetari pe modelul stresorului cumulativ, explica de ce unii oameni reusesc sa treaca cu bine prin copilarie, chiar daca sunt nevoiti sa faca fata unor provocari. Copiii sunt construiti ca sa absoarba un pic de greutate. Dincolo de un anumit nivel, totusi, greutatile pot sa interfereze cu abilitatea lor de a le ai ajuta pe copii sa faca fata provocarilor, vom reveni mai pe larg asupra acestui subiect. Dupa cum veti putea vedea de-a lungul cartii, riscurile pe care oamenii le indura, sunt o functie a mai multi factori, incluzand daca sunt barbati sau femei.

Baietii si fetele
Copiii pierduti, din povestea noastra de inceput, arata cat de clar impart unele culturi rolurile dintre femei si barbati. Dar cat sunt de diferiti fetele si baietii, in perioada copilariei de mijloc? Dupa cum veti citi mai incolo, exista numeroase diferente intre mediile sexelor, de la diferente foarte evidente, cum sunt cele sociale, la diferente subtile in abilitatile cognitive.

Comportamentul social si atitudinile

Acestea sunt cuvintele pe care Shameka, in varsta de 9 ani, mi le-a spus, cand am vorbit cu ea, despre fete si baieti: intervievatorul: Se joaca baietii cu fetele la scoala?

Shameka: La mine la scoala, de obicei fetele sunt cu fetele si baietii cu baietii. Baietii de obicei sunt pe terenul de fotbal si joaca impreuna, iar fetele..ah, fac si ele ceva Intervievatorul: si ce fac fetele? Shameka: Nu stiu, se joaca de-a gospodina, sau ceva de genul acesta. Intervievatorul: Ce simt fetele fata de baieti la scoala? Shameka: Ca sunt oribili

Dupa cum am mentionat in capitolul 7, majoritatea copiiilor prefera sa se joace cu copiii de acelasi gen, la varsta cand incep scoala. Preferinta pentru prietenii de acelasi gen continua pe perioada anilor de scoala. cand grupurile de joaca devin si mai bine definite si mai putin fluide. De ce tind copiii sa socializeze cu cei de acelasi gen cu ei? O explicatie ar fi aceea ca oamenii sunt programati sa se ataseze de oameni care sunt membri al aceluiasi grup. Copiii vor incepe sa socializeze cu copiii care se joaca ca si ei, de oamenii cu care impart interese(Barbu et al 2000, Hoffmann&Powlishta, 2001). Dar independent de motivul pentru care copiii se separa, grupurile lor arata diferente interesante in timpul copilariei de mijloc. Barbatii tind sa se adune in grupuri mai mari, care se indeparteaza de supravegherea adulta, in care isi stabilesc ierarhii, mentinute de stiluri mai dure de joaca. Adesea activitatile baietilor se axeaza pe un proiect care are un scop bine stabilit. Dimpotriva, fetele, se joaca mai aproape de adulti, in grupuri mai mici, sunt mai putin competitive si isi aleg teme de joaca legate de camin si de scenariile romantice(Maccoboy, 2002; Martin &Fabes, 2001). Undeva in jurul varstei de 11-12 ani, copiii incep sa devina mai egalitari in legatura cu activitatile care sunt considerate potrivite pentru baieti si fete. Acum ,fetele nu mai sunt asa de entuziaste in legatura cu trasaturile feminine traditionale, poate pentru ca realizeaza ca societatea este una toleranta fata de femeile care au interese mai masculine. (Liben & Bigler, 2002)

Abilitatile cognitive

Este destul de dificil sa localizam diferentele cognitive dintre baieti si fete, pentru ca patternurile se schimba odata cu trecerea timpului, la fel si locatia geografica si sarcinile. Baietii si fetele prefera alte tipuri de materiale de joaca, asa incat nu putem sti pana la ce nivel diferentele in trasaturile elementare se datoreaza diferentelor de ordin neurologic, experiente diferite, sau o combinatie a acestor factori. In ciuda acestor complicatii, este fascinant sa observi ce diferente exista in copilaria de mijloc si cea tarzie. O strategie de cercetare este sa urmarim rezultatele la scorurile de performanta. Datele pentru copiii de clasa a 4-a si a 8-a, sunt puse la dispozitie de catre Institutul de Evaluare Nationala si Progres Educational( Carnetul de note al natiunii), o evaluare a ceea ce stiu elevii la 8 obiecte de studiu, incluzand matematica, citirea, geografia si stiintele. Aceste diferente apar devreme, cel putin pentru clasa a 4-a(Centrul National de Statistica Educatiei, 2006). Insa nu exista niciun motiv sa credem ca aceste diferente sunt imuabile. In anul 2000, fetele din scolile publice din UK, i-au intrecut pe baieti la toate examinarile, mai putin la educatie fizica. Nimeni nu stie exact de ce a avut loc o astfel de schimbare in performantele educationale, dar schimbari in testele de scoala si in echipele de lucru, care ai pun pe baieti intr-o postura stanjenitoare ar putea fi o explicatie.(Freeman, 2001, 2003) Alte date internationale arata diferente intre baieti si fete. Extinzand studiile in mai multe tari, nu s-au constatat diferente de gen pentru rezultatele la matematica pentru copiii de clasa a 8-a, care au participat la TMSS, in 2003(Mullis et al 2004), iar datele din SUA, au aratat diferente minore, cu baieti, vand o medie de 507, si fetele o medie de 502. Daca diferentele de gen pentru rezultatele la matematica sunt neinsemnate, de ce exista atatea discutii despre o prapastie intre fete si baieti in ceea ce priveste matematica? O explicatie ar fi aceea ca numarul de baieti si fete care obtin scoruri mari este foarte putin proportionat, chiar si atunci cand diferenta dintre mediile grupurilor nu este foarte mare. Sa luam un exemplu in care baietii obtin o medie de 100, la un test ipotetic, cu o abatere standard de 15 puncte. Daca fiecare baiat cu un scor de 130, sau mai mare este introdus intr-un program de imbunatatire a abilitatilor matematice, doar 2,3% dintre baieti vor fi eligibili. Daca fetele obtin cu numai 5 puncte mai putin, ceva mai putin de o jumatate dintre ele vor fi eligibile pentru acest program. Deoarece viitorii ingineri si unii oameni de stiinta vor fi selectati din acest grup de varf, este destul de usor de vazut de ce femeile nu vor fi reprezentate in carierele stiintifice.

Un alt motiv pentru care oamenii isi fac griji in legatura cu diferentele de gen, este ca baietii au scoruri mai bune decat fetele la probleme dificile de rationament matematic, desi femeile adesea obtin rezultate mai mari la calculele de baza. De ce stau lucrurile asa? O ipoteza porneste de la intrebarea: Cat de repede sustrag copiii fapte matematice? Extragerea informatiei matematice este un predictor puternic pentru rationamentul matematic, poate pentru ca acei copii care extrag informatia rapid, au mai mult timp sa o prleucreze, inainte ca aceasta sa dispara din memoria de lucru.(Royer et al 1999). Baietii cu rezultate mari la matematica, extrag informatia matematica mai repede decat fetele, in clasa a 4-a. In timpul anilor mai mari, baietii devin mai buni in a ignora informatia irelevanta, si in a traduce informatia in modalitati care pot fi rezolvate numeric.(Kimura, 1999, Low& Over, 1993). Este de asemenea posibil, ca diferentele de gen in rationamentul spatial, sa se datoreze avantajului matematic al baietilor. Figura 9.1(pg383), ilustreaza 2 sarcini spatiale care favorizeaza barbatii: rotatia mentala si vizualizarea mentala. Baietii au scoruri mai mari la rotatia mentala, inca de pe la 4-5 ani, si sunt clar superiori fetelor l 9-12 ani, cel putin in familiile din clasa de mijloc si din cea de sus(Kimura, 1999, Levine et al 2005). Deoarece abilitatile spatiale bune si abilitatile matematice inalte, au loc impreuna, unii savanti cred ca rationamentul spatial este cel care duce la superioritatea in matematica(Geary et al 2000). Date noi sugereaza ca extragerea de informatie matematica si rationamentul spatial, contribuie la rationamentul matematic. Abilitatile spatiale bune ai ajuta pe copii sa-si construiasca reprezentari mentale ale problemelor matematice, in timp ce extragerea eficienta de informatie matematica, ai ajute sa formuleze raspunsuri(Royal&Garofoli, 2005).

Probleme legate de scoala

Dupa cum stiti, din capitolele 2 si 3, baietii au mai multe tulburari genetice decat fetele, deoarece le lipseste politica de asigurare a unui cromozom X in plus. Prin urmare, barbatii prezinta riscuri cu 50% mai mari, de a avea retard mental(Sachs & Barett, 2000). De asemenea este mai probabil ca baietii sa primeasca de 2 ori mai multe servicii educationale pentru dizabilitati de invatare, desi motivul nu este inca clar(Coutinho, Oswald&Best, 2002). Este posibil ca fetele si baietii sa sufere dizabilitati in procente egale, dar baietii sa aibe probleme mai severe. De asemenea este posibil sa fie trecute cu vederea dizabilitatile fetelor, deoarece se pot preface la scoala mai bine, asteptand rabdator, sau cautand modalitati prin care sa

arate ca sunt ocupate, mai degraba, decat sa se indeparteze de la sarcina(Anderson, 1997) Independent de motivul pentru care baietii sunt evaluati foarte des, un lucur este clar: profesorii ai percep ca avand mai multe probleme decat fetele. In functie de locul in care traiesc, baietii se considera ca au deficite de atentie si tulburari de hiperactivitate de 2 pana la 9 ori mai mari decat fetele, in timpul anilor de scoala, si sunt diagnosticati mai des cu probleme de conduita, un model de comportament inacceptabil care poate cuprinde angajarea in certuri, distrugerea de bunuri sau furtul, precum si incalcarea regulior(Asociatia Americana de Psihiatrie, 2000). In ultimii ani, parintii au constrans scolile sa se adapteze baietilor,si nu invers. Acest lucru poate sa insemne sa gasim care profesori lucreaza mai bine cu baietii, si sa-i plasam in clase in asa fel incat ei sa aiba succes, oferindu-le ocazia de a face mai multa activitate fizica, intre ore, si tolerand un comportament mai energic si mai intens.

Reanalizarea principiilor de dezvoltare: Parintii conteaza?

Orizontul se extinde in perioada copilariei mijlocii, cand un joc de softball devine mai atractiv decat cina care te asteapta acasa. In plus fata de profesori si prieteni, copiii de varsta scolara sunt influentati de o lume cat mai complexa, pe masura ce sunt expusi la mai multe show-uri televizate si la o lista mai mare de lecturi. Cu toate acestea, concurand cu timpul, parintii mai conteaza? Mai specific, interactiunile cu parintii, le modeleaza copiiilor personalitatea si interesele? Autoarea Judith Harris, a dat tara peste cap, raspunzand nu, la aceasta intrebare. In Nurture Assumption(Asumptii despre crestere)(1998), Harris a atacat asumptia conform careia felul in care parintii isi cresc copiii este principalul motiv pentru care ei sunt ceea ce sunt. In loc de asta, Harris sustine ca copiii renunta la ceea ce le spun parintii, la fel de repede cum inceteaza sa mai poarte puloverul tricotat de mama lor. Harris crede ca lectiile primite de la parinti raman acasa, in vreme ce copiii isi formeaza personalitatea de adulti, in urma interactiunilor cu alti copii. Teoria socializarii in grup, a lui Harris, incepe cu ideea ca invatatul este contextual specific. Bineinteles, copiii invata multe de la parinti, inclusiv cum sa vorbeasca si cum sa se poarte cu membrii familiei. Totusi, Harris considera ca aceste lectii nu parasesc caminul. De exemplu, cand parintii

vorbesc o limba diferita fata de restul comunitatii, copiii lor invata sa vorbeasca limba dominanta fara accent. Si multi parinti stiu ca copiii care sunt in largul lor acasa, si se simt neinhibati, au o conduita opusa in mediul scolar. De ce copiii isi abandoneaza atat de des comportamentul din familie, cand pasesc dincolo de usa casei? Conform autoarei, oamenii sunt atenti la grupul social de interes, asa ca copiii sunt atenti la oamenii cu care vor concura ca si adulti- adica ceilalti copii. Succesul si esecul intampinat in relatiile cu cei de o varsta cu ei, le modeleaza personalitatea. Ea mai explica: Copiii ar deveni acelasi gen de adulti, daca viata lor din afara caminului ar ramane neschimbata, daca i-am lasa in scolile sau in cartierele lor- dar daca le-am inversa parintii(1998, pg 359). Harris recunoaste ca parintii ai influenteaza pe copii, in contexte in care interactiunile sunt repetate. Prin urmare, parintii influenteaza preferintele alimentare ale copiiilor, si felul in care se poarta copiii cu ceilalti membri ai familiei. Insa ea nu este de aocrd cu ideea ca comportamentul copiiilor este acelasi cu comportamentul parintilor, deoarece parintii cauzeaza comportamentul copiiilor lor. Mai degraba, parintii care se descurca optim, au copii mai bine adaptati, datorita genelor impartasite si mediului cultural, si nu pentru ca ei sunt parinti mai buni. Pentru a-si sprijini punctul de vedere, Harris pune urmatoarea intrebare: Daca parintii sunt agentii de socializare primari ai copiiilor, de ce copiii crescuti in aceeasi familie sunt asa de diferiti? Teoria socializarii grupale sustine ca diferentele genetice si experientele diverse cu ceilalti copii, sunt responsabile pentru diferentele dintre frati si surori. Multi profesionisti au primit cu bratele deschise NURTURE ASSUMPTION. In sfarsit, sustin ei, putem inceta sa mai dam vina pe parinti si sa vedem ca copiii joaca un rol important in dezvoltarea personala. Pe de alta parte, Harris a fost acuzata de critici, pentru a fi selectat numai studii care sa-i sustina punctul de vedere(Gardner, 1998). De exemplu, aducerea la lumina a studiilor in care erau corelate comportamentul parental cu comportamentul copiiilor, ani mai tarziu, Harris a redus sansele de a gasi relatii semnificative. De fapt, comportamentul parintilor, are un impact asupra copiiilor la vremea cand este masurat, (Lewis, 1999). Dupa cum am discutat mai devreme, comportamentul agresiv al copiiilor poate fi redus, daca modelam comportamentul parintilor. Publicitatea raspandita in urma publicarii cartii lui Harris, a generat discutii interesante despre felul in care parintii isi influenteaza copiii si limitele acestor influente. Desi expertii continua sa dezbata detaliile,

majoritatea sunt de acord ca principiile de dezvoltare, despre care s-a vorbit in primul capitol, sunt de folos in intelegerea ambelor parti ale problemei. Dezvoltarea este produsul ereditatii si al mediului. Multe aspecte sunt cele care ai influenteaza pe copii, inclusiv trasaturile transmise genetic, experientele familiale si contactul cu ceilalti copii. Aceste experiente duc apoi la rezultate diferite, in functie de fortele si de slabiciunile unui copil. In general , variatiile in comportamentul parental au influente minore asupra copiiilor cu temperamente lejere(deoarece acesti copii tind sa se dezvolte si sa se adapteze bine, independent de mediu), si influente mai pronuntate asupra copiiilor cu temperamente dificile(Belsky, 1997). Dezvoltarea cognitiva, fizica si socioemotionala sunt interconectate. Experientele ai pot influenta pe copii in mod indirect. Dupa cum am mentionat in acest capitol, copiii care sunt expusi la pedepse fizice dure, tind sa interpreteze negativ comportamentul celorlalti oameni, lucru care este asociat cu niveluri crescute de agresivitate. Cu alte cuvinte, strategiile de control parental duc la modificari cognitive care influenteaza relatiile sociale ale copiiilor(Weiss et al, 1992). In mod similar, obiceiurile alimentare pe care le stabilesc parintii pot promova, sau pot evita obezitatea, care la randul lor, influenteaza relatiile copiiilor cu ceilalti pentru ani buni. Asadar, chiar daca diferentele dintre parinti, nu au un efect insemnat asupra inhibitiei/deschiderii copilului, deciziile parentale afecteaza viata acestuia. Rezultatele dezvoltarii variaza contextual si odata cu trecerea timpului. Profesorul in educatie, Howard Gardner, crede ca parintii si colegii ai influenteaza pe copii in moduri complementare(1998). Parintii au o mai mare influenta in performantele educationale ale copiiilor, in simtul responsabilitatii, ordinii, mila, si comportament fata de figurile autoritare. Din contra, colegii sunt critici in ceea ce priveste cooperarea, si influentarea modului in care copiii interactioneaza cu prietenii lor. Dar aceste legaturi dintre experientele de socializare, si comportamentul individual, variaza de-a lungul timpului si in contexte. De exemplu, parintii care isi obliga copiii sa isi faca curat in camera, vor avea copii ordonati pe termen scurt, insa personalitatea adesea depaseste comportamentele invatate, odata ce copiii ajung la colegiu.

Profilul perioadei adulte tinere si de mijloc

Capitolul 12 Povesti din vietile noastre. Pornim spre taramul adult

Intr-o primavara, Deb si cei doi copii ai ei au petrecut cateva zile in Maine, unde locuiau bunicii copiiilor. La 19 si 22 de ani, cat aveau Lin si Bret, acestia au fost tratati ca si adulti in timpul vizitei lor. Bret a condus masina inchiriata; Lin a monitorizat pregatirile. Bret l-a ajutat pe bunicul ei sa pregateasca barca pentru pescuit; Lin a facut fotografii. Bunicii i-au privit pentru cateva zile, apoi au rascolit prin dulapuri pentru a le da apartenente familiale. Nimeni nu le-a spus: Sunteti adulti acum. Pur si simplu erau asta. In drumul spre casa, Deb a gasit o carte acoperita de o revista. Curand citea Memoriile Cynthiei Kaplan: De ce sunt asa cum sunt(2003). Dupa ce a reflectat in tabara de vara, si a povestit despre ciudateniile membrilor din familie, Kaplan a evocat o experienta aproape universala care marcheaza intrarea in viata de adult: Unul din lucrurile cele mai grele atunci cand te maturizezi este cand te trazneste din senin ca parintii tai sunt oameni. Nu ti s-a mai intamplat inainte. De ce sa se fi intamplat? Dar apoi se intampla ceva, ceva cu totul neasteptat, si cade valul. Se poate sa fi fost ceva cu totul nesemnificativ, ca atunci cand mama ta si-a plimbat degetul pe marginea paharului de vin la petrecerea de la cina, ca si cum ar fi fost unul din acei muzicieni care stau in vitrine si canta, sau ca atunci cand tatal tau a amestecat cerealele direct in cutia cu lapte, si nu a mai spus nimanui asta. Sau se poate sa fi fost ceva urias, ca si noaptea aceea nu foarte indepartata, cand mama ta ti-a marturisit ca tatal tau este singurul care o iubeste si o accepta asa cum este. Sau momentul cand ti-ai dat seama ca tatal tau este incapabil sa se schimbe, chiar si numai pentru a-si salva propria viata. Acestea sunt doar momente, aparitii scurte pe ecranul familiei, cand parintii isi dezvaluie umanitatea, si ca si ei se afla in lume, simtindu-se la fel de vulnerabili ca toti ceilalti, toti ceilalti care nu sunt parintii tai. Facand tot ce pot. Supravietuind. Tinand cu dintii de viata. Faptul ca ei sunt in mod paradoxal atat de plini de resurse si de greseli, iti inspira mirare si admiratie; doua sentimente pe care le pastrai pentru restul omenirii, mai putin pentru rudele tale. Insa din fericire, printre strafulgerari, ei sunt aceiasi dintotdeauna, cicalitori, totusi imbracati impecabil, si deodata poti sa respiri usurat. Este prea dureros pentru ei sa fie umani(pg 98-99).

Deb si-a asezat cartea in poala si s-a uitat la copiii ei, apoi si-a amintit cand propriile credinte despre parintii ei s-au schimbat. Stia ca Lin si Bret nu erau adulti, doar pentru ca ar fi fost independente financiar(nu erau), sau pentru ca ar fi devenit ele insele parinti( inca nu erau nici asta). Erau adulti, deoarece ai cunosteau slabiciunile, asa cum si ea le cunostea pe ale lor, pentru ca acum erau pur si simplu 3 oameni care imparteau acelasi zbor impreuna.

Cand incepe varsta adulta?

Americanii sunt de parere ca, odata ce ai absolvit liceul, sau colegiul, ai o slujba full-time si ai o familie in intretinere, ti-ai anuntat intrarea in perioada adulta. Conform rezultatelor sondajelor efectuate, oamenii se asteapta ca aceste evenimente sa aiba loc intre 21 si 25 de ani(Smith, 2003). Psihologii numesc intervalul de timp intre 18 si 25 de ani, varsta adulta emergenta, o perioada in care majoritatea oamenilor sunt prea in varsta ca sa mai fie considerati adolescenti, totusi nu sunt suficient de independenti pentru a fi considerati adulti in toata regula.(Arnett, 2000). Bret si Lin, nu au devenit brusc adulti, odata cu vizita lor in Maine, insa aceasta calatorie a accentuat independenta lor tot mai mare, si relatiile lor in schimbare cu mama si bunicii lor. Ca atat de multe alte aspecte din dezvoltare, a deveni adult este un proces care se desfasoara in timp, cu trasee personalizate de dezvoltare. Varsta adulta emergenta a mai fost numita un produs al timpului nostru, care a aparut odata ce oamenii si-au intarziat independenta financiara, dorind sa intre la colegiu. Totusi este mai limpede sa spunem ca definitiile vietii adulte au fluctuat in istorie. In Anglia de exemplu, o lege din 1573, stabilea o perioada de 7 ani de ucenicie, pentru ca: pana ce un om se maturizeaza, si trece de 23 de ani, acesta, in cea mai mare parte a timpului, nu intotdeauna, este salbatic, fara judecata, si nu are destula experienta pentru a se conduce pe sine( Best, 2005). Chiar si in anul 1500, un tanar in primele 2 decenii de viata, nu era considerat un adult in toata puterea cuvantului. Este ceva special cu aceasta perioada, care defineste varsta adulta? Sunt anii 30-40 o perioada de continua crestere, sau de descrestere? Dupa cum veti vedea in aceasta parte formata din 2 capitole, este mult mai acurat sa vedem primii 30 de ani din viata unui om, ca si o calatorie continua, decat o serie de stadii separate. Majoritatea schimbarilor de dezvoltare, au loc

gradual in aceasta perioada a vietii, asa ca diferentele dintre un om sanatos de 45 de ani si unul de 25 sunt destul de subtile. Mai mult decat atat, etapele de tranzitie analizate in acest capitol, inclusiv provocarile de a incepe cariere, sau relatii noi, nu mai sunt strans legate de perioade specifice de varsta. Pentru inceput, in acest capitol, vom expune materia bruta a varstei adulte, revizuind schimbarile fundamentale prin care trecem intre 20 si 50 de ani, etapa a vietii care este inaugurata de varsta adulta emergenta, si se incheie dupa 30 de ani de invatat, iubire, vise si dezamagiri.

Corpurile noastre intre 20 si 50 de ani

Exista un motiv destul de puternic pentru care bunicii isi privesc nepotii adulti cu mandrie: Maturitatea fizica si performantele motorii ating apogeul cand ai 20 de ani, cand majoritatea oamenilor sunt sanatosi, plini de energie si gata sa exploreze mediul. Familiile din intreaga lume se bizuie pe adultii tineri pentru slujbe care necesita forta si stamina, cum ar fi lansarea barcilor in larg si culegerea recoltei. Si daca bunicii se intorc in anii lor tineri, majoritatea zambesc nostalgic la amintirea vremurilor cand erau si ei frumosi si puternici. Dar natura nu se ataseaza mult de perioada tineretii. Senescenta, declinul fizic gradual care se instaleaza odata cu trecerea timpului, incepe aproape de indata ce a incetat cresterea. Unele abilitati fizice sunt aproape in declin la 20 de ani, in vreme ce altele incep procesul degradativ de la 30 incolo. Totusi, majoritatea adultilor abia daca observa acest proces de imbatranire. Imbatranirea timpurie este foarte usor trecuta cu vederea, pentru ca schimbarile sunt mult prea mici pentru a afecta activitatile rutiniere. De asemenea, diferentele genetice si in stilul de viata, modifica timpul schimbarii, asa ca unii oameni inca isi mai imbunatatesc abilitati pe care altii incep sa le piarda la aceeasi varsta. Consecintele fizice ale imbatranirii primare sunt mai usor de detectat la atletii de performanta, care imping in mod constant limitele si isi monitorizeaza performanta. Deoarece practica construieste abilitatea, succesele personale cele mai mari sutn obtinute de atleti, dupa ce acestia au atins apogeul fizic.(Ericcsson, 1990). In medie, performantele de top au loc mai devreme pentru sporturi care reclama viteza si forta imediate, si mai tarziu pentru acele sporturi care sunt castigate prin acumularea progresiva de abilitati motorii, de-a lungul unei perioade mai lungi de timp. (Schulz&Curnow, 1998). Prin urmare, alergatorii de 800-1500 de metri, ating

varful performantei lor in jurul varstei de 25 de ani pentru barbati, si 27 pentru femei. Dar pe masura ce distanta creste, creste si varsta la care se atinge apogeul, de la 27 pentru barbati, la 3 km alergare, la 29 pentru femei, si la 29 pentru barbati la cursa de 10 kilometri, si 32 pt femei.(Horvill, 2004)In mod similar, multi skiori de performanta au 30 de ani, si multe celebritati- Martina Navratalova, Tiger Woods, si Lance Armstrong, s-au bucurat de faima, mult dupa ce au depasit apogeul fizic setat de natura. Statisticile din baseball ilustreaza aceste statistici. Dupa cum puteti observa in figura 12,1(pagina 477) procentajul de baza, (care se bazeaza pe viteza), atinge limitele maxime intre 25 si 27 de ani, in vreme ce ultimii pasi(care reflecta precizia), se imbunatatesc in ultima parte a anilor 30. In ceea ce priveste toti indicatorii de performanta, jucatorii cu abilitati inalte, ating varful mai tarziu decat media celorlalti jucatori(Schulz et al 1994) Atletii nu sunt singurii indivizi care isi ating limitele fizice intre 20 si 30 de ani. Dupa cum veti vedea mai tarziu, corpul uman incepe sa-si piarda din vitalitate la o varsta mai tanara.

Cresterea, forta, si infatisarea

Majoritatea oamenilor ating inaltimea adulta in adolescenta tarzie, in mod normal la 17 ani fetele si la 19 baietii(Malina&Bouchard, 1991). Unii baieti care intarzie sa se maturizeze, ating o inaltime considerabila in perioada 20 de ani(Tanner, 1991), dar inaltimea este in general stabila in copilaria timpurie. Apoi, ceva mai incolo de 30 de ani, oamenii incep sa piarda din inaltime, pe masura ce discurile dintre vertebrele spinale se micsoreaza, si-apoi si oasele. Ca si consecinta, barbatii pierd cam 1,3 cm in inaltime, intre 30 si 50 de ani, in timp ce femeile pierd ceva mai mult(SCHULZ&Salthouse, 1999). Forma corpului se modifica si ea in perioada adulta. Faimosul boboc 15, se refera la luarea in greutate, asociata cu mancarea facuta in casa, dar muschii si grasimile continua sa se acumuleze in perioada 20 de ani, chiar si daca oamenii mananca sanatos. O femeie tanara s-ar putea astepta ca sanii si soldurile sa atinga marimea adulta, la mijlocul anilor de colegiu, in timp ce un tanar s-ar putea astepta sa dezvolte mai multa masa musculara in acesta parte a corpului. Datorita schimbarilor in masa musculara, forta fizica atinge apogeul intre 18-29 de ani, si incepe sa scada putin la 40-45 de ani(Aoyagy %Shefard, 1992). Apoi, se pierd 5 procente de forta cu fiecare deceniu care trece, pe masura ce grasimea inlocuieste gradual masa musculara. Dar in

timpul vietii adulte, oamenii care isi mentin masa musculara carand greutati, arata mai tineri decat prietenii lor mai moi. Cand masa musculara scade, exista o crestere aferenta si in metabolismul bazal, adica in numarul de calorii de care are nevoie un organism in repaus pentru a supravietui. Metabolismul bazal scade cu 3 % la fiecare 10 ani, incepand cu copilaria mica, asa incat oamenii au nevoie de tot mai putine calorii ca sa ramana in viata, odata ce imbatranesc. Prin urmare, adultii care nu reusesc sa asimileze ce au mancat, incep sa puna in kilograme in plus pe ei. Totusi, nu exista un declin semnificativ al metabolismului bazal, la oamenii care sunt activi fizic, cum sunt atletii, sau inotatorii, care pot sa manance bine si sa se mentina in forma(Van Pelt et al, 1997, 2001). Probabil ati observat ca unii adulti arata mai tineri sau mai in varsta decat sunt in realitate. Genele joaca un rol in aceste variatii, dar la fel de important este si stilul de viata. Sa luam tema ridurilor. Primele linii adanci apar de obicei pe frunte, in jurul varstei de 30 de ani, urmate de instalarea graduala a labei gastii, in jurul ochilor si liniile de la nari si colturile buzelor.Aceste cute sunt cauzate de o pierdere a tesutului gras din stratul intern al pielii, de deteriorarea colagenului si a elastinei( 2 fibre proteice care ofera suport si elasticitate pielii), si scaderea abilitatii pielii de a se mentine hidratata. Ridurile sunt inevitabile, dar fumatul si expunerea prelungita la soare accelereaza acest proces daunand fibrelor de colagen. Deoarece raul cel mai mare pe care il poate face expunerea la soare se intampla in timpul adolescentei si al varstei adulte tinere, nu este niciodata prea devreme sa prevenim ridurile- si cancerul de piele- purtand mereu obiecte de protectie solara. In timp ce femeile sunt preocupate de riduri, barbatii sunt cel mai adesea necajiti din cauza cheliei. Aproximativ 90% din cazurile de pierderea parului reprezinta modelul de calvitie masculin, cand linia parului lor se modifica la tample si in crestet. Calvitia poate incepe oricand dupa pubertate, dar 25% dintre barbati incep sa cheleasca in jurul varstei de 30 de ani. Calvitia este adesea determinata de ereditate, ceea ce explica de ce americanii de origine europeana sunt de 4 ori mai predispusi decat vecinii lor afroamericani sa cheleasca. Si multe dintre femei pierd par, desi la un nivel mai mic, si numai dupa 40 de ani(Hordinski, 2003). Odata ce imbatranesc, atat femeile, cat si barbatii pierd celule ale pigmentilor din foliculii de par. Unora le apar fire albe la 20 de ani, in timp ce altii nu au fire albe pana la jumatatea celui de-al optulea deceniu de viata. Pentru majoritatea insa, procesul de albire al parului,se accelereaza intre 40-50 de ani.

Functiile fizice de baza

Majoritatea sistemelor fizice ating apogeul performantei intre 25 si 30 de ani, apoi incepe declinul, cu aproximativ 1 % pe an. Tendintele specifice difera ca si functie a sistemului si a alegerii stilului de viata, cum este frecventa si tipul de activitate fizica pe care o practicam(Gabbard, 2004). Desi primele semne ale imbatranirii pot fi masurate, ele pot fi destul de subtile, asa incat oamenii sa nu fie nevoiti sa-si adapteze stilul lor de viata la declinul care are loc intre 20 si 50 de ani.

Vederea
Schimbarile vizuale sunt consecintele cele mai evidente ale stadiilor imbatranirii. Conditiile severe sunt rare in copilaria mica spre cea mijlocie, dar exista o crestere semnificativa intre 20 si 50 de ani, a numarului de oameni care poarta ochelari, sau lentile de contact pentru a vedea mai bine. Adesea oamenii care dezvolta miopie(vad in ceata obiectele de la distanta), in copilarie, au parte de o inrautatire a vederii intre 20 si 30 de ani, in timp ce alti oameni dezvolta aceasta afectiune pentru prima data la aceasta varsta. (Goss et al 1997; Kikukawa, Yagura&Akamatsu, 1999). La 40 de ani, cristalinul(lens), acea parte a ochiului care isi modifica forma pentru a aduce obiectele in campul de focalizare, incepe sa isi piarda capacitatea de a se ajusta. Cristalinul este format din tesut epitelial, acelasi tip de tesut care se gaseste in piele, par si unghii. Deoarece tesutul creste de-a lungul timpului, cristalinul devine din ce in ce mai dens si mai inflexibil, pe masura ce se formeaza noi straturi de celule. Asadar, toti adultii dezvolta un anumit nivel de presbiopie( adica ochi batrani), o situatie in care obiectele apropiate sunt z vazute ca prin ceata. Cand presbiopia devine evidenta pentru prima data, intre 40 si 50 de ani, oamenii se adapteaza la ea, tinand materialul de citit la distanta de ochi. Dupa ce aceasta strategie nu mai functioneaza, majoritatea celor care poarta deja ochelari, sunt nevoiti sa faca fata sarcinilor suparatoare de a se adapta la bifocali: ochelari cu lentile superioare pentru obiectele de la distanta, si alte lentile inferioare pentru cele apropiate. Cei care inca nu poarta ochelari, vor ajunge sa-si ia ochelari de citit.

Auzul
Problemele de auz care sunt atat de frecvente la cei mai in varsta, apar de fapt, decenii mai devreme. Figura 12, 3(pg 479), arata modificarile auzului ca si o functie a varstei la o sarcina usoara( intelegerea clara a semnalelor vorbirii), si 2 sarcini dificile( ascultarea cu voci pe fundal, si ascultarea

intrerupta de 8 ori pe secunda). Majoritatea oamenilor isi pastreaza inca un auz foarte bun la 40 de ani, dar multi au dificultati minore atunci cand semnalele nu sunt clare. De aceea de multe ori, membrii familiei nu se inteleg in privinta volumului televizorului, atunci cand grupul este format din adolescenti si din adulti tineri. In trecut, oamenii dezvoltau probleme de auz intre 40 si 50 de ani. Insa viata moderna este atat de zgomotoasa ca multi oameni au probleme de auz la varsta adulta tanara. De exemplu, intr0un studiu, s-au constatat probleme de auz la barbatii cu varste cuprinse intre 18 si 24 de ani, care ascultau adesea muzica la frecvente foarte inalte, sau care au lucrat intr-un mediu zgomotos pentru o perioada de 6 luni, sau mai mult(Job, Raynal, &Rondet, 1999). Pierderea permanenta a auzului, poate avea loc oridecate ori esti expus la un zgomot de 110 decibeli, sau mai mare, pentru mai mult de 1 minut, sau daca esti expus la orice sunet care depaseste 90 de decibeli, pe o perioada lunga de timp ( Institutul National pentru Tulburari de auz ,si pentru alte Afectiuni de Comunicare, 2004). Pentru a-ti evalua riscul, gandeste-te cat de des ai experimentat urmatoarele sunete: concerte rock si artificii:140 de decibeli bassul dat tare in masina( cand celelalte masini pot sa simta vibratiile)-120 decibeli un fierastrau electric:110 decibeli motociclete si aparate de tuns iarba: 90 de decibeli. Pentru ca efectele daunatoare ale zgomotelor se acumuleaza de-a lungul vietii, chiar si adultii tineri ar trebui sa-si minimizeze expunerea la zgomot si ar trebui sa poarte obiecte de protectie pentru urechi atunci cand sunt expusi la activitatile zgomotoase( Fundatia Americana pentru Cercetarea Auzului, 2004).

Gestionarea provocarilor fizice

Ciclistii pe distante mari stiu ce inseamna ca organismul sa aiba parte de provocari. Primele 10 minute din cursa sunt foarte dificile, pentru ca corpul trebuie sa se adapteze, pentru a transporta mai mult oxigen si nutrienti la muschi. Apoi, se obtine o stare de homeostazie, sau echilibru, si ciclistul este in forma maxima, pana ce se instaleaza oboseala. Dupa asta

urmeaza o perioada predictibila de recuperare, urmata de dorinta de a pedala din nou. Odata ce iesim din varsta adulta tanara, toata lumea reactioneaza mai lent si mai putin eficient la toate fazele acestui proces. Corpurilor mai in varsta, le ia mai mult timp sa atinga homeostazia, au greutati in a-si mentine un nivel ridicat de performanta, si isi revin mai greu dupa aceea. Pe masura ce evoluam inspre perioada adulta, acest set de schimbari este unul din motivele majore pentru care oamenii prefera sa se duca mai devreme la culcare, decat sa petreaca toata noaptea. Un numar de schimbari fizice contribuie la stamina scazuta. Odata ce imbatranim, tot mai putin aer este absorbit in plamani, in timpul exercitiilor fizice solicitante, asa ca un barbat de 50 de ani, s-ar putea sa respire acelasi volum de aer, ca si un copil de 10-13 ani(Gabbard, 2004). De-a lungul timpului, cantitatea de oxigen transportata in sange scade, la fel si capacitatea inimii de a transfera sangele in corp, iar organismul devine mai putin eficient in a elimina produsele secundare ale activitatii metabolice. Aceste schimbari, nu interfereaza cu abilitatea de a indeplini obiceiurile zilnice, in tinerete, (20-50 ani), dar, gradual, facem tot mai greu fata celor care sunt solicitante. De exemplu, o metoda de masurare a fortei este numarul de kilograme pe care oamenii le pot intoarce de pe o parte pe alta, si ritmul lor cardiac sa revina la normal dupa 2 minute de repaus; la aceasta sarcina, performanta scade cu 15 procente, intre 30 si 50 de ani(Schulz &Salthouse, 1999).

Sanatatea oaselor incepe devreme

Dupa ce Sonya a avut un accident minor cu bicicleta, a fost uimita sa descopere ca oasele de la ambele brate s-au rupt. La 37 de ani, Sonya crede ca este prea tanara ca oasele ei sa fie atat de fragile. Sanatatea oaselor este un remainder bun ca alegerile pe care le facem devreme in viata adulta, ne pot influenta calitatea vietii, decenii mai tarziu. Corpul elimina continuu oase, inlocuindu-le cu altele noi, prin procesul de remodelare al oaselor, prin care aproximativ 20 % din tesutul nostru osos este inlocuit in fiecare an. Cresterea are loc in copilarie si adolescenta, pe masura ce oasele noi se formeaza mai rapid decat sunt inlocuite cele vechi. (Monson et al 2002). Dar, dupa ce oasele noastre au incetat sa mai creasca in marime, continua sa depuna masa, crescand in densitate, deci in forta. Deoarece limitele superioare ale densitatii sunt atinse la 20-29 de ani, perioada adulta tanara este o ocazie buna de a construi oase puternice.

(Henry&Fatayerji, 2004; Nyugen et al. , 2001). Apoi, dupa o perioada indelungata de stabilitate relativa, nivelurile de hormoni in scadere(45 de ani la femei si mai tarziu la barbati), determina ca rata pierderii oaselor sa o depaseasca pe cea a formarii de oase noi(Remodelarea Oaselor, 2004) Oamenii care nu reusesc sa-si construiasca o densitate a oaselor adecvata, in timpul perioadei adulte tinere, prezinta risc crescut pentru osteoporoza, mai tarziu in viata. Osteoporoza este o conditie dureroasa si infirmizanta, cand oasele devin mai fragile, si se pot rupe cu usurinta(Osteoporoza inseamna literal oase poroase). Femeile sunt de opt ori mai expuse la osteoporoza decat barbatii, partial pentru ca ele incep sa se dezvolte la inceput avand oasele mici, dar si pentru ca organismul femeilor se bazeaza pe estrogen-un hormon care scade dupa varsta de 50 de ani, si care este util in repararea oaselor. Dimpotriva, un nivel crescut de testosteron ai protejeaza pe barbati de pierderea rapida de oase. Exista trei factori ai stilului de viata in perioada adulta mica si cea de mijloc, care scad riscul pentru ostoporoza mai tarziu in viata: exercitiul. Organismele noastre raspund la exercitii de greutate care au rolul de a intari oasele. Exercitiile cu greutati reprezinta orice activitate care ne ajuta sa lucram impotriva gravitatii:mersul, dansul, tenisul, tunsul ierbii, si chiar si bowlingul. Femeile inactive prezinta risc cresut pentru osteoporoza, iar femeile slabe, cum este Sonya, sunt de asemenea in pericol, deoarece plaseaza mai putin stres, pe oasele lor in timpul activitatilor rutiniere. o dieta sanatoasa. Calciul este esential pentru cresterea sanatoasa a oaselor. Produsele zilnice sunt bogate in calciu, cum este tofu( branza facut din boabe de soia), peste la conserve de peste care contin oase mici, boabe uscate, legume de culoarea verde inchis( inclusiv broccoli si varza). Pe de alta parte, o dieta bogata in proteine, scoate calciul afara din organism(deoarece rinichii neutralizeaza aciditatea din excesul de proteine, impingand calciul in urina). Dar corpul are nevoie de multi nutrienti, pentru a absorbi si a folosi calciul, asa ca este important sa ai o dieta echilibrata in timpul anilor de constructie a oaselor. Mentinerea unei greutati echilibrate. Femeile atlete care se antreneaza intens, uneori pierd atat de multa grasime, incat nu mai au menstruatii, ceea ce inseamna ca productia estrogenului a scazut. Pentru ca acest hormon este necesar pentru cresterea oaselor, si pentru inlocuirea lor, femeile cu un

trecut de dieta, sau absenta menstruatiei, prezinta risc pentru osteoporoza mai tarziu in viata.

Functionarea sexuala si reproducerea

Sexualitatea ne coloreaza multe colturi din viata noastra. Dorinta ne leaga de parteneri, ne inspira sa atingem maximul din noi, si ne arunca in abisurile disperarii. Multi adulti sustin ca implicarea in dans si sport este sexy, in timp ce altii descriu carierea ca fiind sexuala. Cuvintele erotice domina limbajul pe care il folosim ca sa descriem experientele incarcate de placere, iar literatura este intesata de lupte pentru iubire. Atitudinile si comportamentul sexual sunt interconectate cu relatiile, traditiile spirituale si cultura. De aceea, in acest capitol, vom descrie doar capacitatea pentru functia si reproducerea sexuala, in timpul primilor nostri ani reproductivi; vom discuta despre gama de comportamente sexuale, in urmatorul capitol, cand ne vom axa pe variabilitatea in dezvoltare.

Responsivitatea sexuala.
Raspunsul sexual uman are loc in urmatoarea secventa predictibila(Masters&Johnson, 1966): faza de excitare; de regula, comportamentele erotice se construiesc in timpul fazei de excitare, pe masura ce ritmul cardiac si presiunea arteriala cresc. La femei, sangele se acumuleaza in vasele de sange vaginale, iar secretiile lubrifiaza vaginul, in timp ce la barbati, penisul intra in erectie. Faza de platou. Tensiunea sexuala creste in timpul acestei faze. Deschiderea vaginului se ingusteaza, iar la barbati testiculele se apropie de corp. Faza de orgasm. Atat femeile cat si barbatii experimenteaza orgasmul ca pe o serie de contractii musculare placute. Femeile experimenteaza contractii ale vaginului, in timp ce barbatii au parte de contractii ritmice in jurul zonei pelviene in timp ce ejaculeaza(dau afara sperma) Faza de rezolutie. Odata ce umflarea tesutului scade, are loc o intoarcere la starea initiala, de dinainte de excitare. Barbatii intra intr-o perioada refractara, o perioada de timp in care elapse, inainte de a mai avea o erectie.

Desi barbatii si femeile impart acest proces sexual, sexele difera in aparitia schimbarilor legate de varsta. Daca apogeul sexual este abilitatea de a copula des si repede, atunci barbatii il ating la 18 ani(Kinsey, Pomeroy& Marty, 1998). Barbatii tineri se excita repede si au parte de erectii, deseori, doar gandindu-se la sex, sau privind imagini erotice. Incepand cu varsta de 30 de ani, nivelul de testosteron scade cu 1 % pe an, in timp ce rata conditiilor fizice care interfereaza cu performanta sexuala, inclusiv diabetul, obezitatea, nivelul ridicat de colesterol, cresc(Fisch, 2005) Ca si urmare a schimbarilor normale si a bolilor, barbatii au parte de erectii nedorite din ce in ce mai putine, se excita mult mai incet, si devin tot mai dependeti de stimuli expliciti sau de atingeri pentru a obtine o erectie. De asemenea observa ca penisul se inmoaie dupa ejaculare, mai repede si perioada refractara este mai lunga. Printre barbatii sanatosi, incetinirea sexuala este rara, chiar si printre cei de 40 de ani, dar aceste schimbari devin mai evidente la 50 de ani, si dupa aceea(Bullough&Bullough, 1994). Si femeilor le ia mai mult timp sa se excite, odata cu inaintarea in varsta, cu precadere dupa ce hormonii isi reduc ratele la mijlocul vietii. Dar, spre deosebire de barbati, ele spun ca sexualitatea lor atinge cote maxime la varsta de 30 de ani, si chiar la jumatatea acesteia, cand ele se descriu ca fiind cel mai dornice, seducatoare si active sexual(Schmitt et al 2002). Un indiciu care poate sa ne lamureasca de ce exista aceste diferente de gen, este ca barbatii si femeile interpreteaza apogeul sexual in moduri diferite, barbatii focusandu-se pe performanta sexuala, in timp ce femeile se axeaza pe dorinta si satisfactie sexuala(Barr, Bryan, &Kenrik, 2002; Schmitt et al 2002). Exista multe motive pentru care satisfactia unei femei s-ar putea imbunatati dupa varsta de 18 ani. Experientele sexuale timpurii pot fi dezamagitoare pentru femei, pentru ca ele se excita mult mai incet decat barbatii, si sunt rareori satisfacute numai de actul sexual. Pe masura ce castiga experienta, femeile invata mai multe despre cum functioneaza corpurile lor, devin mai putin inhibate cand vine vorba de aceasta tema, si invata sa comunice cu nevoile lor sexuale. In mod corespunzator, partenerii lor sunt mai in varsta, ceea ce inseamna ca sunt mai priceputi in ale iubitului.

Fertilitatea.
Schimbarile legate de varsta din fertilitate- abilitatea de a concepe un copil, sunt diferite la femei fata de barbati. Acestia intra in campul reproductiv cu un numar foarte mare de provizii, si raman in cursa o perioada surprinzator de lunga de timp. Numai 2,5% dintre barbati sunt complet impotenti, intre 45-49 de ani, si multi au un nivel suficient de

functionare sexuala si de sperma, pentru a fi tati chiar si la 60 de ani si dupa. Totusi, cu fiecare an care trece, unui barbat ai ia mai mult sa lase o femeie insarcinata. Capacitatea spermei de a se deplasa rapid si eficient, numita si motilitate progresiva, scade cu 3 procente pe an, incepand cu varsta de 20 de ani, si scade si volumul spermei(Eskenazi et al 2003). Prin urmare, sansele de a concepe, dupa 6 luni de incercari, scad cu 2 procente in fiecare an, dupa varsta de 24 de ani, independent de varsta partenerului sau(Ford, 2000). Spre deosebire de barbati,sunt rare cazurile in care femeile sa conceapa pe cale naturala dupa varsta de 45 de ani, deoarece au un numar limitat de celule sexuale in ovarele lor. Aceste celule incep sa moara, inca dinainte ca femeia sa se nasca, 6 pana 7 milioane de ovule sunt eliminate la embrion, la nastere, acesta mai pastrand doar 2-3 milioane. La pubertate, mai raman doar 300 de mii. In timpul vietii adulte, 30 pana la 40 de oocite imature, plasate fiecare in saculeti mici numiti foliculi, concureaza pentru a deveni dominanti in timpul fiecarei faze de ciclu menstrual. Intre varsta de 30-40 de ani, calitatatea ovulelor in curs de imbatranire, se deterioreaza considerabil. Pentru a compensa aceasta pierdere, cresc sansele femeilor de a gasi un folicul sanatos, stimuland mai multe ovocite sa concureze, ceea ce duce la pierderea lor rapida(Petrozza, 2004). Pentru majoritatea femeilor, schimbarile in sistemul reproducator care au loc intre 20 si 30 de ani, fac ca mestruatia sa fie tot mai putin probabila cu fiecare ciclu menstrual, insa nu imposibila. Asadar, procentul de femei care nu pot concepe este de cam 1 % la aceasta varsta. Cu toate acestea, rata infertilitatii, adica neputinta de a ramane insarcinata dupa un an de relatii neprotejate, creste destul de vizibil. Numai 8 % din femeile intre 19 si 26 de ani, nu reusesc sa ramana insarcinate dupa un an de incercari, comparat cu 18 %, la varsta de 35-39 de ani(Dunson, Baird& Colombo, 2004). De asemenea, sarcinile care apar mai tarziu in viata, se pot incheia prost, prin avort spontan, in mare parte din cauza calitatii proaste a ovocitelor care pot rezulta intr-un numar mare de zigoti cu anormalitati cromozomiale(Nybo Andersen et al, 2000). La 30, spre sfarsit, pana la 40 de ani, femeile intra intr-o faza reproductiva numita perimenopauza,(numita si schimbarea vietii, sau faza climaterica, un cuvant care desemneaza punct de turnura) De obicei, in aceasta perioada, femeile nu mai reusesc sa ovuleze si experimenteaza un declin insemnat al hormonilor care sustin o sarcina. O varietate de simptome pot sa apara in perioada de 4-6 ani de tranzitie, pana in momentul cand femeile inceteaza sa mai aiba menstruatie, incluzand ciclurile menstruale

neregulate, menstrele mai grele, sau mai usoare, si retinerile de apa. Perimenopauza se incheie cu menopauza, cand conceptia este imposibila, pentru ca ovulatia si perioadele menstruale au incetat(prin definitie, se considera ca menopauza s-a instalat, daca vreme de un an nu au fost prezente perioadele ciclului menstrual) Varsta medie pentru menopauza este de 51 de ani, insa unele femei intra in menopauza chiar de la 30 de ani, in timp ce unele femei mai pot avea menstruatii la 50 de ani, si, ocazional chiar si dupa. Azi, cand oamenii asteapta mai mult timp pana sa isi intemeieze o familie, un numar tot mai mare de cupluri apeleaza la tehnicile medicale moderne, care sa-i ajute in procesul de conceptie.

Dezvoltarea Creierului
In povestea de inceput, din acest capitol, factura la masina inchiriata de catre Deb si fetele ei, a fost de doua ori mai mare decat s-ar fi asteptat ele. Ati putea sa gasiti chiar dumneavoastra o explicatie pentru asta: 7 $ pe zi, pentru un al 2-lea sofer, si alti 25 $ pe zi pentru ca Bret avea sub 25 de ani. Bret putea sa voteze, sa bea, sa conduca, dar-in ceea ce-i privea pe cei de la compania de inchirieri de masini, Bret se afla la 3 ani distanta de varsta adulta. Exista vreun motiv pentru care companiile pentru inchirieri de masini, sa creada ca varsta adulta incepe abia la 25 de ani? Conform savantilor din neurostiinte, raspunsul este unul pozitiv. Este adevarat ca dezvoltarea creierului la varsta adulta, este mai putin intensa comparativ cu alte schimbari, si cu dezvoltarea din perioada de inceput, insa schimbari continua sa aiba loc. O tendinta este cresterea cantitatii de materie alba( stratul interior al creierului care adaposteste neuronii, care conecteaza diferitele parti ale creierului), in detrimentul materiei cenusii( stratul de la suprafata care este responsabil pentru procesarea de informatie) Materia alba isi ia culoarea din mielina, stratul bilipidic care inveleste neuronii. Pe masura ce fibrele care interconecteaza regiuni ale creierului, continua sa fie mielinizate, transmiterea informatiei devine tot mai eficienta(Sowell et al 2003). Intre timp, pruningul cortical al materiei cenusii, care avea loc in adolescenta, continua cel putin pana la 20 de ani, si putin peste.(Pfefferbaum et al, 1994). Global, cresterea materiei albe si scaderea materiei cenusii, poate duce la un creier mai eficient si mai rapid, la varsta adulta. Deoarece diferitele regiuni ale creierului, urmeaza trasee diferite de dezvoltare, creierul nu se maturizeaza brusc la o varsta specifica. Totusi,

multi oameni de stiinta cred ca dezvoltarea creierului este completa la varsta adulta tanara, candva intre 22 si 25 de ani(Bower, 2004) Te poti bizui mai mult pe adultii tineri, decat pe adolescenti, deoarece majoritatea regiunilor creierului asociate cu comportamentul matur, se incheie cam in aceasta perioada. De exemplu, in capitolul 10, am discutat despre cortexul anterior cingulat, o zona din creier care are tracturi prin care se conecteaza de sistemul limbic, cu cortexul prefrontal( centrul creierului pentru rationament si planificare). Amintiti-va ca cortexul anterior cingulat, care continua sa se dezvolte la varsta adulta tanara, este implicat in gestionarea solicitarilor raspunsului conflictual, in detectarea erorilor si in evaluarea semnificatiei emotionale a evenimentelor.(Davies, Segalowits, &Gavin, 2004). In mod evident acestea sunt abilitati esentiale care il ajuta pe tanarul de 25 de ani, sa gestioneze un job dificil, sa inteleaga interactiuni sociale complexe, si binenteles, sa conduca.

Cat de importanta este varsta?

Intr-o cultura orientata pe tineret, asa cum este a noastra, este destul de greu de acceptat ca declinul legat de invatare incepe de la 20 de ani. Insa inainte de a trage concluzia ca cei mai buni ani vor fi trecut ca apa, amintitiva ca performanta medie este doar asta-o medie! Una dintre concluziile cele mai izbitoare care reiese din studiile longitudinale, este aceea ca mediile pot induce in eroare. In studiul longitudinal pe imbatranire din Baltimore, prea putini indivizi au avut patternul de imbatranire conform cu media(Shock, 1985). Adevarul este ca varsta nu este un predictor bun pentru performanta. La orice varsta, diferentele genetice, starea de sanatate, si factorii stilului de viata, creeaza diferente uriase de la persoana la persoana, pe care le vom analiza in sectiunile si captitolele urmatoare. Spre exemplu, persoanele de 50 de ani, care duc o viata activa, au performante similare cu cele de 35 care nu sunt active, atunci cand sunt testati pentru abilitatea de a prelua si de a folosi oxigenul.(Fitzgerald et al 1997). In mod similar, functionarea sexuala scade odata cu trecera timpului, insa barbatii care se mentin sanatoris si activi sexual, nu ar avea de ce sa aiba probleme in legatura cu acest aspect. (Meuleman, 2002). Alte semne ale imbatranirii, cum este declinul in masa musculara, pot fi inversate(un program de exercitii fizice)(Nelson et al 1994). Pentru a surprinde faptul ca imbatranirea este produsa de schimbarile biologice inevitabile, si de factorii stilului de viata, oamenii de stiinta pot

distinge intre 2 tipuri de imbatranire: Imbatranirea primara, reprezinta procesul gradual al declinului organismului care este programat genetic pentru toti oamenii. De cealalta parte, imbatranirea secundara, se refera la declinul organismului din cauze genetice, si a factorilor de mediu, cum sunt bolile, lipsa activitatii mentale si fizice, si ranirile.

Minti in crestere
Elaine, care era la cei 40 de ani ai sai, s-a apropiat de unul din noi dupa prima zi de cursuri: Tocmai se intorsese la colegiu dupa o lunga absenta si ai era teama ca nu va putea face fata sarcinilor, la fel de bine ca cei mai tineri decat ea. Oamenii isi pierd finetea intelectuala pe masura ce imbatranesc, sau experienta ai face sa gandeasca mai bine si sa rezolve problemele intr-un mod mai eficient? Dupa ce vom fi revizitat dezvoltarea cognitiva din perioada adulta tanara si cea de mijloc, va vom dezvalui ce v-ar putea spune un profesor despre Elaine:

Mai exista loc pentru dezvoltare?

Filosoful grec Platon(427-327, bc), credea ca rationalitatea era cheia catre virtute si fericire, insa o cheie de care putini oameni reuseau sa faca rost. Conform lui Platon, majoritatea adultilor sunt in mod fundamental irationali, si sunt victimele pasiunii: doar talentul natural hranit de o educatie riguroasa, ar putea elibera fiinta umana de o viata petrecuta in ignoranta. Generatii intregi de filosofi si de psihologi cognitivisti au impartasit convingerea lui Platon , si anume ca gandirea rationala este foarte greu de dobandit.Dupa cum am vazut in capitolul 10, adolescentii isi dezvolta capacitatea de rationament logic, insa destul de des se spijina pe scurtaturi mentale, care ai conduc spre concluzii mai putin optime. Dar cum se descurca mintea adulta? Continuam sa ne dezvoltam in perioada adulta? Sau dezvoltarea mentala stagneaza, ca apoi sa scada semnificativ? Doua tipuri de cercetare a gandirii, adreseaza aceste intrebari: perspectiva piagetiana si cea umana asupra rationamentului.

Performanta la testele Piagetiene

Dupa cum am vazut in capitolul 10, Piaget sustinea ca oamenii atingeau stadiul gandirii operationale formale, in adolescenta. Amintiti-va ca

aceasta este perioada cand adolescentii incep sa gandeasca abstract, si pot avea in vedere mai multe perspective, asa ca pot rezova probleme care pana acum cativa ani ai bulversau. Ideile lui Piaget au fost atat de larg acceptate, incat cercetatorii au ramas uimiti cand au testat studentii din colegiu. In mod tipic, 20, pana la 40% dintre boboci nu aveau dezvoltata inca gandirea operationala formala, sau nu reuseau sa o foloseasca in mod consistent.(Anderson, 2003; Schwebel, 1975). Aceia dintre studenti care au rationat concret, s-au straduit mai mult in colegiu, si ca si medie, ei au obtinut rezultate mai mici decat studentii care erau mai avansati cognitiv.(Hudak&Anderson, 1990). Dar notele lor dezamagitoare nu erau doar rezultatul unei inteligente scazute, sau a lipsei pregatirii pentru admiterea la colegiu, intrucat nu exista aproape nicio corelatie intre nivelul de rationament. rang academic in liceu si scorurile la SAT(Scwebel, 1975). Daca cercetarea pe studentii de colegiu nu a sprijinit teoria lui Piaget, conform careia gandirea operationala formala este dobandita aproape intotdeauna in adolescenta tarzie, a sprijinit in schimb, credinta lui Platon in puterea educatiei. La un colegiu de exemplu, procentul celor care gandesc concret, a scazut de la 22% in primul an de colegiu, la doar & % in ultimul an(Anderson, 2003). Binenteles, trecerea timpului poate fi responsabila pentru aceasta dezvoltare, dar este putin probabil ca maturizarea singura sa explice aceste diferente, pentru ca studentii nu isi exprima gandirea de tip formal in toate tipurile de probleme. Mai degraba, se stie despre studenti ca au o capacitate crescuta de a gandi abstract si rational, in teme pe care le intalnesc frecvent. Prin urmare, juniorii si seniorii au performante mai bune, cand continutul problemelor este legat de interesele lor.(de Lisi&Staudt, 1980) Ca si raspuns la intrebarea: Mai este loc pentru dezvoltare in perioada adulta tanara?, rezultatele studiilor gandirii operationale formale, este un da rasunator, si dupa cum veti putea citi mai tarziu, oamenii de stiinta dintr-o alta traditie de cercetare sunt de acord cu acest lucru.

Judecata si luarea de decizii

Ati citit in capitolul 10, ca adolescentii tipici, care sunt integrati in mediul educativ, nu folosesc intotdeauna gandirea rationala(Griffin &Kahneman,

2003). Multi oameni de stiinta cognitivisti, considera ca biasarile sistematice in gandire, tendinta de a acorda mai multa credibilitate unor anecdote de simt comun, decat date relevante din experientele oamenilor, reflecta faptul ca oamenii de bazeaza mai mult pe un sistem de rationare experiential mai putin riguros, decat un sistem analitic mai lent. Dupa cum am explicat in capitolul 10, rationamentul experiential este relevant atunci cand oamenii iau decizii personale relevante( Ce curs ar trebui sa-mi iau), sau atunci cand se gandesc la situatii sociale complexe(Pot avea incredere in el?). Dar in multe din deciziile pe care le iau adultii, cum este cea de a schimba locul de munca, sau de a lua o casa noua, este mai bine sa se foloseasca o abordare cat mai critica. Felul in care oamenii iau deciziile medicale, felul in care isi investesc finantele, si in care estimeaza probabilitatea evenimentelor, sunt doar cateva din sarcinile de zi cu zi, pe care cercetatorii gandirii umane le investigheaza.(Dawes, 2001). Rezultatele lor dezvaluie 3 caracteristici ale judecatii si ale luarii deciziei, din perioada adulta: Rationarea adulta este limitata de biasarile sistematice. Judecata umana deviaza in moduri predictibile de la principiile matematice si logice. De exemplu, atunci cand oamenilor li se cere sa decida care model din fig.12.5(pg489), arata modul cel mai haotic de aranjare al patratelor albe si negre, majoritatea aleg in mod eronat figura B.(cand de fapt A este modelul cel mai aleator). Tendinta oamenilor de a crede ca trebuie sa existe un motiv pentru unele evenimente, duce la erori interesante de gandire. De exemplu, jucatorii de basket, este foarte probabil sa inscrie, dupa ce au esuat, ca si atunci cand au inscris inainte, totusi multi fani sustin ca cateva cosuri consecutive asigura succesul, iar cosurile inscrise maresc sansele ca un jucator sa inscrie de mai multe ori.(Tverski&Gilovich, 2004). Tendinta de a vana cauze care stau in spatele unor evenimente aleatoare, este doar una din zecile de tipuri de greseli de gandire, cu care adultii se confrunta, in incercarea de a intelege mai bine lumea(Myers, 2002). Rationamentul este domeniu-specific. Invatarea tinde sa fie legata de domenii specifice de cunostinte, asa ca oamenii, de regula, rezolva problemele intr-un mod mai eficient, in domenii unde au cunostinte extinse si experienta. De exemplu, jucatorii profesionisti de sah, nu tind sa aplice strategiile lor de a gandi cu anticipatie, pe care le utilizeaza in jocul de sah, si

in alte activitati, cum ar fi cumparaturile pe care le fac in vacanta, sau masina pe care si-o aleg(Ceci, 1996). Experienta nu imbunatateste intotdeauna judecata. Capacitatile de rationare nu se imbunatatesc intotdeauna odata cu acumularea de experienta, chiar daca adultii devin mai increzatori in legatura cu abilitatile lor.(Dawes, 1996; Garb, 1989). De fapt, experienta poate impiedica performanta atunci cand oamenii permit rezultatelor din alte situatii izolate,sa depaseasca datele evidente. De exemplu, un specialist oncolog, a raportat ca el a prescris foarte rar un medicament specific pentru cancerul ovarian, pentru ca nu a functionat la un numar de paciente de-ale sale, desi rezultatele acelui medicament au fost bune in studiile clinice pe esantioane mari. Cred, ca ultima oara, doamnei aceleia i s-a facut foarte rau, a sustinut doctorul care a consultat-o. Biasarile sunt foarte greu de evitat. Este mult mai usor cand ai de-a face cu baterii de teste si cu animale experimentale, dar cand in joc este viata oamenilor care te privesc in ochi, te lasi invaluit de sperantele lor si de sperantele tale pentru sperantele lor, si asta este greu(Russo, 1999). Tendinta de a lua decizii in baza unui numar mic de experiente este una din biasarile sistematice in gandire care ai determina pe oameni sa ia decizii proaste. Laolalta cu cercetarile in sarcinile Piagetiene, aceste rezultate sugereaza cum abilitatile intelectuale pot sa infloreasca in perioada adulta. Pe masura ce imbatranim, culegem informatie noua, invatam sa aplicam mai eficient strategiile vechi la o gama larga de situatii, si descoperim noi strategii de luare a deciziilor si de rezolvare de probleme. Putem de asemenea sa devenim mai buni la monitorizarea proceselor noastre decizionale, pentru a evita utilizarea scurtaturilor mentale(luarea deciziilor pe baza unor experiente izolate), in situatii unde se pot produce erori.

Doua abordari ale cognitiei la varsta adulta

Puncte de vedere legate de dezvoltarea intelectuala la varsta adulta, se impart in 2 mari categorii: o abordare care prezinta dezvoltarea dincolo de rationamentul operational formal, si o abordare care vede cresterea ca si capacitatea de a aplica abilitatile operationale formale, la o varietate de probleme. Gandirea postformala

Problemele formale pe care le-a studiat Piaget au un singur raspuns corect, care este cel mai bine descoperit daca aplicam in mod sistematic reguli sau proceduri. De exemplu, va veti da seama in mod sigur ce anume face ca un pendul sa se legene mai repede, daca veti testa toate combinatiile de factori posibile(greutate, lungimea sforii, inaltime, si forta cu care se da drumul la pendul). Insa, spre deosebire de acest tip de probleme, sarcinile practice cu care adultii se confrunta de obicei, cum ar fi la care doctor sa se duca, sau cum sa-si cheltuie banii, implica valori contradictorii, fapte necunoscute sau realitati sociale, care constrang modul in care anumite solutii se potrivesc la anumite probleme. Asadar unii cercetatori vor sa afle mai multe despre dezvoltarea adulta, studiind tipurile de probleme cu care se confrunta adultii in viata de zi cu zi. Spre deosebire de problemele formale, deciziile despre chestiunile practice se iau cu ajutorul rationamentului dialectic, un proces de gandire critica, in care punctele de vedere conflictive sunt evaluate luand in considerare datele pro si contra. De exemplu, sa presupunem ca doctorul v-a recomandat un antidespresiv foarte popular, pentru a va ajuta sa depasiti simptomele depresiei. Ideea de a lua medicamente va poate tulbura, totusi gandul ca va poate face sa va simtiti mai bine, poate sa para suscitanta. Confruntati cu aceasta decizie, s-ar putea ca mental sa evaluati punctele tari si cele slabe ale antidepresivului, inclusiv informatia despre efectele secundare, eficienta si sansele de retragere a simptomelor. In cadrul procesului de rationament dialectic, s-ar putea sa luati in calcul ambele parti ale argumentului si sa luati o decizie. De asemenea, va veti da seama, ca cea mai buna decizie pe care o luati pe moment, s-ar putea sa nu mai fie la fel de buna si in alt moment in timp, pentru dumneavoastra, sau pentru un prieten de-al dumneavoastra care sufera de depresie. Exista dovezi ca abilitatile cognitive pot creste dincolo de cele care definesc operatiile formale, in ceea ce se numeste gandirea postformala. (Sinnott, 1998). Gandirea postformala nu este doar o extensie a gandirii de tip operational, ci este mai degraba o achizitie calitativ diferita. Cei care gandesc postformal, isi dau seama ca mai multor intrebari le lipseste un singur raspuns corect, ca acumularea de cunostinte nu se va opri niciodata, si ca poate exista valoare in pozitii diferite. Ganditorii postformali iau decizii daca sa ia un antidepresiv, dar de asemenea tin cont de faptul ca ceilalti pot lua decizii diferite de ale lor. Exista 2 linii de cercetare care ilutreaza gandirea postformala. Intr-un studiu de proportii, consilierul in scoala si profesor in educatie, William Perry

Jr., a aflat ca studentii abordeaza provocarile intelectuale din cadrul facultatii in unul din trei moduri:(Perry, 1970, 1981). dualism. Studentii dualisti gandesc mai mult la nivelul operatiilor concrete. Aceasta abordare de invatare a studentilor ca si procesul de memorare a informatiei si de reproducere a acesteia in fata profesorului. Termenul de dualism: doua elemente, descrie gandirea de tip alb sau negru. Pentru individul dualist, informatia este corecta sau gresita, buna sau rea. Deoarece acesti studenti au probleme in a intelege cum conceptele si teoriile pot organiza fapte, informatia lor exista fragmentat, sub forma de bucati. Prin urmare, li se pare dificil sa distinga punctele principale, de informatia de suport, si sunt in mod frecvent coplesiti de cantitatea de material. Dupa cum a explicat un student: Daca profesorii s-ar baza mai mult pe fapte, si ar mai lasa la o parte teoria, am putea sa ramanem cu mai mult de la cursurile lor. (Perry, 1970, pg 67). Relativismul. Studentii relativisti au dezvoltat operatiile formale. Gandesc abstract si au abandonat ideea ca exista adevaruri absolute care se aplica pentru orice situatie(termenul relativ, inseamna: care depinde de altceva). Pentru ca acesti studenti pot organiza informatia in concepte, isi aduc aminte de informatii, care pot fi integrate in idei mai complexe, si nu mai sunt prizonierii invatatului pe de rost. Ca si o consecinta, studentul relativist poate sa gestioneze cantitatea de munca, poate compara diferitele perspective, si sa inteleaga ca multe idei merita sa fie luate in calcul. Cu toate astea, o parte negativa a acestor realizari este posibilitatea de a crede ca totul este relativ, si de aici, ca nimic nu mai conteaza. Dupa cum s-a plans un student: Stiti..in ultimele luni, nu mai eram sigur daca intr-adevar mai aveam ce sa cercetez.(Perry, 1970, pg 116). Angajamente fata de relativism. Pe masura ce progreseaza in colegiu, multi dintre studenti gasesc pacea si sensul intr-o lume de posibilitati. Aceia care cred in relativism, considera ca pot lua decizii informate, chiar daca informatia noua le poate schimba opinia. Odata ce studentii adopta ideea ca raspunsurile diferite sunt corecte in contexte diferite, pot incepe sa se bucure de o viata evaluata, adica bucuria de a analiza situatii, si de a lua decizii pentru sine. Un student a descris aceasta implinire ca: a ma pune fata in fata cu mine, si a-mi spune: Vreau asta, dar nu vreau cealalta, asta sunt eu, cealalta nu sunt, si am sa raman ferm in privinta asta...(Perry, 1970. pg 159).

Perry considera ca genul, rasa si cultura influenteaza felul in care oamenii abordeaza invatarea in contexte variate. De asemenea, el a mai crezut ca cei ce invata abordeaza informatiile din mai multe puncte de vedere diferite. Asa incat, un student ar putea sa gandeasca dintr-o perspectiva la un curs de psihologie, si dintr-o cu totul alta la un curs de filosofie. Totusi Perry a gasit o tendinta printre studenti, de a spori abilitatea de a rationa, in perioada colegiului. Intervievandu-i pe studenti in legatura cu subiecte controversate, Psihologul educational Patricia King, impreuna cu colega ei, Karen Kirchener(1994, 2002), a aflat ca studentii din ani mai mari au o tendinta mai pronuntata decat bobocii, de a evalua informatia pe care o primesc, mai degraba decat de a o lua de-a gata, ca venind din partea unei figuri autoritare. In paralel cu cercetarile lui Perry, studentii de la doctorat care au participat in cercetarea lui, au avut tendinta mai mare decat cei de la licenta, de a manifesta gandire reflexiva: abillitatea de a rationa dialectic si de a-si argumenta alegerile. Stadiul descris de Perry, al angajamentului fata de relativism, si gandirea reflexiva, sunt exemple ale gandirii postformale, un tip de gandire care depaseste achizitiile logice ale operatiilor formale.

Critici ale gandirii postformale

Conceptul de gandire postformala suscita interesul, insa unii cercetatori pun la indoiala ca exista un mod unificat de a gandi dupa adolescenta. Gandirea postformala a fost criticata pentru ca ai lipsea o defintie clara si pentru ca descria variatii in gandire, care isi au originea in experiente specifice si nu in stadiile universale ale dezvoltarii. Drept urmare, una din critici sugera renuntarea la termenul de gandire posformala si adoptarea celui de cognitie adulta, sau gandire adulta.

Cercetatoarea in dezvoltarea pe termen lung, Karen Schaie este de acord cu acest lucru(Schaie, 1977-1978; Schaie&Willis, 2000). Schaie nu crede ca oamenii ar putea progresa dincolo de metodele moderne ale stiintei, care caracterizeaza gandirea operationala formala. Ceea ce se modifica, in schimb, sunt prioritatile oamenilor. Adultii care isi construiesc familii si cariere isi folosesc cunostintele in maniere care sa le asigure scopurile pe termen lung, adultii de mijloc integrati in organizatii complexe, dezvolta abilitati in urma monitorizarii deiferitelor niveluri de responsabilitate, iar adultii mai in varsta care au putine responsabilitati la locul de munca si familiale, se axeaza pe probleme cu continut relevant personal.

Construind inteligenta de zi cu zi
Ideea conform careia inteligenta este cel mai bine inteleasa uitandu-ne la faptele oamenilor, i-a incurajat pe cercetarori sa se focuseze pe inteligenta cotidiana(inteligenta practica), adica modul in care adultii isi aplica cunoastintele in viata de zi cu zi. Inteligenta de zi cu zi include stapanirea acelor abilitati care sunt de baza in viata(sa poti citi o reteta medicala), si abilitati care se axeaza pe rezolvarea dilemelor din viata reala(repararea masinii de tuns iarba). Performanta la sarcinile formale academice, cum este abilitatea de a rezolva ecuatii cvadruple, scade dupa varsta adulta tanara, cand oamenii uita din materialul pe care l-au invatat la scoala.(Karsenty, 2002). De cealalta parte, dezvoltarea inteligentei practice are un pattern mai complex: Un IQ mare nu asigura inteligenta practica. Scorurile IQ, coreleaza puternic cu scorurile la intrebariel despre cunostinte obiective, de exemplu informatii despre cum se citeste o harta. Dar cand sarcinile implica intrebari cu raspuns deschis, cum ar fi cum sa determinam un proprietar de pamant sa faca reparatiile necesare, scorurile IQ, coreleaza modest cu aceasta performanta sau chiar deloc(Cornelius&Caspi, 1987; Sternberg, Grigorenko& Ob, 2001). Cu alte cuvinte, adultii care obtineau rezultate mari la scoala, nu erau intotdeauna cei mai buni la serviciu, unde este nevoie de o doza mare de inteligenta practica. Performanta atinge apogeul mai devreme pentru problemele academice traditionale, decat pentru sarcini care implica situatii reale de viata. Intr-o demonstratie mai veche, cercetatorii le-au cerut oamenilor intre 20 si 79 de ani sa indeplineasca o sarcina de rationament formal(sa descopere care din cele 72 de fotografii este tinta, punan cel mai mic numar de intrebari de tipul da sau nu.).si sarcini care implicau chestiuni practice( ce sa faci daca un accident te lasa undeva pe autostrada). Dupa varsta de 20 de ani, performanta la sarcina formala scade, in timp ce la sarcinile practice, aceasta creste pana la 40-50 de ani(Denney& Palmer, 1981). Niciun grup nu ai depaseste in mod consistent celelalte grupuri. Traseul de dezvoltare al inteligentei practice variaza in funcite de sarcina si de felul in care este cotata performanta(Berg, 2000; Marsiske&Willis, 1995). In studiul pe care tocmai l-am mentionat, adultii de moijloc au generat solutii mai eficiente si mai sigure la probleme, comparativ cu adultii tineri si cu cei mai in varsta. Dimpotriva, performanta a crescut considerabil de la 20 la 70

de ani pe o serie de intrebri despre chestiuni practice, cum ar fi modul in care sa-i incurajam pe prieteni sa ne viziteze mai des(Cornelius&Caspi, 1987). Un motiv care sa justifice discrepanta dintre rezultate este caela ca adultii si copiii se descurca mai bine la sarcini care le sunt familiare, si la probleme care sunt relevante pentru grupul lor de varsta(Sebby&Papini, 1994; Sterneberg et al 2001). Luate ca si intreg, aceste rezultate, arata ca inteligenta practica implica stapanira anumitor abilitati, care se dezvolta ca si o functie a mediului in care traim si a experientelor personale. Exista o tendinta generala a oamenilor de a dezvolta o gandire mai flexibila si mai multa toleranta fata de ambiguitate, odata ce trec prin varsta adulta, dar exista variabilitate in abilitatile de a rezolva probleme, la toate varstele.

Izolarea abilitatilor mentale

Savantii care studiaza psihometria si procesarea de informatie, incearca sa traduca performanta cognitiva in abilitati mentale specifice. Dupa cum veti citi mai incolo, rezultatele lor demonstreaza ca modelele de schimbare din perioada adulta sunt diferite pentru abilitati cognitive diferite. Abordarea psihometrica Cercetarea psihometrica analizeaza performanta la testele standardizate, inclusiv traditionalele teste IQ(termenul psihometric inseamna literal citirea mintii). Vom discuta despre diferentele individuale in capitolul 13, cand vom analiza diferitele abordari de definire a inteligentei. Deocamdata sa vedem ce ne spun testele standardizate despre dezvoltarea cognitiva de la varsta adulta tanara si de mijloc. Tendintele de varsta la testele standardizate, difera in funcite de felul in care investigatorii compara varstele. Calea cea mai rapida o reprezinta studiile transversale, adica acele studii in care diferite grupe de varsta sunt studiate in diferite perioade in timp. De exemplu, scorurile transversale la rationamentul inductiv, un tip de rationament in care oamenii infereaza regula generala care sta la baza unui set de experiente specifice, sunt ridicate, la 20 de ani, dar scad progresiv dupa aceasta varsta.(alegerea unui numar sau a unei litere care ar urma in mod logic intr-o serie de numere sau de litere, este un exemplu de rationament inductiv). Dar inainte sa conchideti

ca abilitatile de rationare ating limita maxima, atunci cand si abilitatile fizice o fac, cititi asta: Studiile transversale pot induce in eroare, deoarece se bazeaza pe diferite cohorte, adica grupuri de oameni care au fost educati in diferite perioade de timp. Scorurile s-ar putea sa scada cu varsta, pentru ca oamenii mai in varsta au primit mai putina educatie, sau cea pe care o au nu este relevanta pentru contextul testelor. De fapt, este nevoie ca testele de inteligenta sa fie renormate periodic, intrucat scorurile cresc de-a lungul timpului, se petrece asa-numitul efect Flynn( Daley et al 2003). Pentru a compensa acumularea de performanta de catre tineri, dificultatea testelor este marita periodic, pentru a reseta media. Un studiu longitudinal, acela care testeaza in mod repetat aceeasi cohorta in mai multe perioade in timp, ne spune cu totul altceva. Spre deosebire de rezultatele studiilor transversale, in studiile longitudinale, scorurile la rationamentul inducitv sunt stabile pana la varsta adulta de mijloc si nu scad semniifcativ, decat dupa 67 de ani. Totusi, aceste rezultate pot fi prea optimiste, deoarece oamenii care abandoneaza studiul tind sa fie mai putin educati, decat cei care raman(ceea ce creste media scorurilor). Pe urma, testele repetate, pot duce la cresterea mediei, pentru persoanele mai in varsta. Ambele serii de rezultate(fig12,6, pg 494), sunt din Studiul Longitudinal din Seattle, o cercetare impresionanta care a evaluat abilitatile intelectuale a mai mult de 5000 de adulti, a caror dezvoltare au urmarit-o pe o perioada de mai bine de 35 de ani. Cercetatorul care a condus investigatia, Karen Schaie, a concluzionat ca atat studiile longitudinale, cat si cele transversale, au punctele lor slabe. Pentru a compensa, ea a elaborat un studiu care include metodologie transsecventiala. Grupuri de participanti au fost retestati in intervale intre 7 si 35 de ani, insa au fost adugate in mod continuu alte grupuri. Asa incat setul de date rezultate, s-a suprapus pe valurile de date longitudinale. Aceste rezultate i-au permis cercetatoarei sa analizeze efectele cohortei si a timpului in care s-au facut masuratorile. Figura 12, 7, arata tendintele de vsrat pentru abilitatile mentale(adaptate la efectele cohortei si la timpul de masurare). Observati ca rezultatele sunt stabile in majoritatea sarcinilor, pana la 50 de ani. Diferit de rezultatele studiilor transversale, majoritatea abilitatilor se imbunatatesc pana la 40 de ani, si nu scad considerabil, decat dupa 60. Cele 2 execptii includ declin in viteza: cat de repede si de acurat rezolva oamenii problemele de matematica, si cat de repede genereaza cuvinte care urmeaza o regula. Aceste rezultate sugereaza

ca imbatranirea normala nu afecteaza serios performanta cognitiva inainte de 45-50 de ani, decat in circumstante in care viteza este esentiala. Patternurile rezultatelor la testele standardizate au condus la teoria ca abilitatea mentala este compusa din 2 abilitati primare. Inteligenta cristalizata, implica cunostinte si abilitati verbale care se acumuleaza cu trecerea timpului, si acest tip de inteligenta creste odata cu educatia si experienta. De la varsta adulta tanara pana la cea de mijloc, si chiar dincolo de ea, vocabularul oamenilor si cunostintele de baza despre lume, continua sa creasca. Din contra, inteligenta fluida, reprezinta abilitatea de a rationa abstract, si de a rezolva probleme noi. Acest tip de inteligenta depinde mai mult de eficienta sistemului nervos, mai ales de cat de repede poate creierul sa primeasca informatie si sa o compare.(Cattell, 1971; Geary, 2005; Horn, 1968). Problemele solicitante care ne cer sa detectam modele si sa rezolvam probleme nefamiliare se bazeaza pe inteligenta fluida, iar rezultatele la aceste sarcini scad de la 20 de ani incolo. In situatiile reale de viata, aceste 2 tipuri de inteligenta sunt adesea relationate. De exemplu, oamenii care surprin rapid informatia si fac legaturi noi(care implica inteligenta fluida), isi vor construi o baza mai mare de cunostinte(sporindu-si inteligenta cristalizata). Multe teste, inclusiv testele pentru intelesul cuvintelor, se bazeaza atat pe viteza procesarii(inteligenta fluida)cat si pe cunostinte(inteligenta cristalizata).

Abordarea procesarii de informatie

Cercetatorii in procesarea informatiei identifica schimbarile legate de varsta, din procesele mentale specifice care stau la baza rationamentului si a luarii de decizie, izoland pasii implicati in raspunsul la diferitele tipuri de intrebari. De exemplu, sa luam un test de abilitate spatiala: rotatia mentala. Pentru fiecare incercare, mai intai oamenii se uita la o forma geometrica(standardul), si encodeaza(isi formeaza o reprezentare mentala) a acelei imagini. Pe urma scaneaza un set de forme care sunt imaginate in orientari diferite, pana cand gasesc ceva care sa se potirveasca cu realitatea. Acest pas le cere oamenilor sa roteasca mental, fie standardul, fie reprezentarea mentala. In cele din urma, ei raspun apasand pe un buton, pe un ecran, sau pur si simplu verbalizand varianta corecta. Comparand rezultatele cand alegerea corecta este rotata putin, versus de mai multe ori, viteza rotatiei mentale poate fi segregatade alte operatii mentale, cum sunt encodarea standardului si raspunsul.

Rezultatele din rotatia mentala le oglindesc pe cele din rationament si de la testele de memorie. Adultii mai in varsta sunt mai inceti decat tinerii in fiecare componenta a procesarii, nu doar in una(Salthouse, 1991). Pentru ca componentele de varsta nu sunt localizate in componente specifice, oamenii de stiinta cred ca schimbarile in unele din abilitatile de baza explica de ce diferentele de varsta apar in perioada adulta de mijloc, pentru multe din masuratorile inteligentei fluide.(Berg, 2000). Un candidat la rolul de responsabil pentru declinul legat de varsta este viteza de procesare. Incepand cu 20 de ani, se instaleaza un declin continuu in legatura cu cat de repede oamenii fac fata unei serii de sarcini, cum ar fi sa decida daca perechile de litere sunt aceleasi sau sunt diferite, si desenarea de forme geometrice(Park et al 2002). Procesarea lenta scade performanta la problemele de rationament complex, pentru ca produsul operatiei mentale timpurii, se sterge pe cand operatiile de mai tarziu au nevoie de ele.(Salthouse, 1996). Probabil, datorita schimbarilor in viteza de procesare, capacitatea memoriei de lucru, arata un declin semnificativ incepand cu al 2-lea deceniu de viata.(Salthouse et al 1989). ( Amintiti-va din capitolul 8, ca capacitatea memoriei de lucru, se refera la cantitatea de informatie pe care o poti stoca in tabla mentala, care poate fi mentinuta pentru a rezolva probleme). De fapt, rata declinului cognitiv, in abilitatile de baza ale procesarii de informatie, este destul de insemnata de-a lungul vietii, cu schimbari relativ egale in viteza de procesare si in memoria de lucru intre 20 si 30 de ani, si intre 50 si 60. Ce relevanta au aceste rezultate pentru adultii sanatosi sub 50 de ani? In ceea ce priveste majoritatea sarcinilor de viata, raspunsul este: nu prea multa. Desi unii parinti pierd atunci cand joaca jocuri video cu copiii lor adolescenti, succesul in sarcinile cotidiene nu este afectat de micile diferente din viteza de procesare. Mai mult decat atat, adultii mai in varsta, au rezultate mai bune decat cei tineri, la teste care masoara experientele achizitionate, cum sunt testele de cunostinte verbale(Park et al 2002). In prima jumatate a varstei adulte, sporirea cunostintelor si a experientelor de viata, compenseaza pierderea vitezei si a functionarii memoriei, cel putin atunci cand oamenii sunt angajati in sarcini practice, cum ar fi planificarea unei petreceri, sau desfasurarea unui plan de afaceri.

Imaginea de ansamblu- Povestea lui Elaine

Nu stim ce a facut Elaine dupa ce a plecat de la cursuri, dar putem descrie o serie de evenimente. S-ar putea sa se fi oprit la biroul pentru ajutor financiar, pentru a completa formularele pentru bursa, a ales o ruta mai lunga spre casa, pentru a evita autobuzele de scoala, si sa fi tinut loc de arbitru intre cei doi copii ai sai care se certau pentru ultima bucata de inghetata. Intr-o singura ora, Elaine s-a bazat pe o serie de comportamente inteligente, inclusiv cunostintele culturale(cum ar fi cunoasterea numarului de securitate sociala), procesarea spatiala(planificarea unei rute pana acasa), si strategiile rezolutive sociale(sa-i impace pe copiii ei). Intrucat gama de comportamente inteligente este atat de mare, nu este de mirare ca nu exista o tendinta principala in performanta cognitiva de-a lungul perioadei adulte. Pe masura ce uitam unele informatii din carti, pe care le-am obtinut la scoala, experienta lumii reale ne da un avantaj, in fata problemelor de zi cu zi, carora este nevoie sa le gasim o rezolvare. Dar sarcinile practice, se bazeaza cel mai adesea pe cunsotinte specializate, asa ca daca ne descurcam bine sau prost, acest lucru depinde de cat de familiarizati suntem cu continutul problemei. In perioada adulta, experienta noastra din domeniile particulare, este un predictor mai bun al succescului practic, decat varsta. Ce reprezinta aceste schimbari pentru studenti ca si Elaine? Adultii uita o parte din informatia academica pe care au obtinut-o la scoala, asa ca increderea lor in indeplinirea sarcinilor academice scade oarecum. (Donaldson&Graham, 1999; Karsenty, 2002). In ciuda acestor lucruri, de regula, studentii mai in varsta fac fata cu bine cursurilor. In medie, studentii netipici manifesta mai mult entuziasm fata de invatat, comparativ cu studentii obisnuiti.(Dill&Henley, 1998), si obtin note care sunt egale, sau mai mari decat ale studentilor tineri, la majoritatea obiectelor. Intr-un studiu, cursurile de colegiu comunitare, care aveau studenti netraditionali intr-un procent mai mare, inregistrau si o medie mai mare a rezultatelor, si-cu exceptia matematicii, rezultatele erau adevarate si pentru o universitate publica din vecinatate(Darkenwald&Novak, 1997). Asemeni acestor studenti, Elaine ar trebui sa se descurce bine la scoala, pentru ca are multe cunostinte despre lume, si este o ganditoare mai devotata(capabila sa cantareasca aspectele pro si contra ale situatiilor), decat atunci cand avea 20 de ani. Declinul minor in inteligenta fluida, care are loc intre 20 si 40 de ani, are un impact minor asupra abilitatii ei de invatare, insa Elaine isi poate imbunatati succesul la cursuri care pun accentul pe strategii de rezolvare a problemelor abstracte, reimprospatandu-si memoria in legatura cu materialul fundamental dobandit in liceu( cunostintele matematice de baza).

In ciuda grijilor manifestate de Elaine, majoritatea provocarilor pe care le-a infruntat in colegiu, nu implicau abilitati cognitive. Mai degraba, cele mai importante provocari, au venit dinspre taramul emotional si dinspre cel social. O sa ne intoarcem la Elaine, dupa ce vom face o schema a tranzitiilor adulte tipice, din aceasta etapa a vietii.

Dezvoltarea sociala si emotionala

In plus fata de grijile in legatura cu abilitatile ei academice, Elaine s-a simtit ca pestele pe uscat cand a aflat ca este singura dintre stundeti care isi va tine aniversarea de 40 de ani. De ce considera Elaine ca varsta este atat de importanta? Ca multi dintre studentii mai in varsta, ea a crezut ca prioritatile ei sunt diferite de cele ale colegilor ei mai tineri, si era foarte constienta ca a crescut intr-o lume complet diferita de cea in care au crescut colegii ei. La urma urmelor, majoritatea celorlalti studenti au utilizat calculatorul inca din copilarie, si-au redactat lucrarile pentru scoala, folosind material de pe internet, si s-au bucurat de mai multa libertate personala decat i s-a oferit lui Elaine, cand era tanara. Din punctul ei de vedere, majoritatea colegilor ei pareau incredibil de increzatori si lipsiti de griji. Se schimba oare modul esential de a privi viata, de la adultul tanar, la cel de mijloc? Era Elaine mai asemanatoare cu colegii ei de facultate, decat isi imagina, sau chiar exista o anumita distanta psihologica intre generatii? Pentru a raspunde la aceste intrebari, este nevoie mai intai sa exploram cum este sa fii adult, cu alte cuvinte, ce probleme legate de dezvoltare ne ocupa mintea, cum ne vedem pe noi insine si relatiile noastre, si cum se modifica valorile noastre de-a lungul timpului.

Modalitati de a vedea varsta adulta

Teoriile dezvoltarii adulte, ofera o privire de ansamblu, despre schimbarile care au loc de la o etapa de varsta la alta, intre 20 si 30 de ani, si dupa. Unii se uita la provocarile psihologice ale vietii adulte, in vreme ce altii, la evenimentele care puncteaza anii varstei adulte, iar altii, la implicatiile de a fi in ton, sau de a iesi in afara normelor ideii culturii noastre legate de felul

in care ar trebui sa fie si sa se comporte un adult. Fiecare abordare ofera idei care te pot ajuta sa intelegi sentimentele si provocarile cu care te confrunti, in drumul tau prin viata adulta.

Varsta adulta vazuta prin teoria crizelor a lui Erik Erikson.

Este un lucru obisnuit sa vezi dezvoltarea ca si pe o serie de stadii prin care oamenii trec, de la o etapa de varsta la alta. V-am prezentat una din cele mai celebre teorii a stadiilor din dezvoltarea de-a lungul vietii, in capitolele de inceput: Teoria Dezvoltarii Sociale, a lui Erik Erikson( Erikson & Kivnik, 1986). Adolescenta este o perioada in care oamenii se confrunta, cu cel de-al 5-lea stadiu de dezvoltare a lui Erikson: identitate versus confundarea cu rolul. Adolescentii pun la indoiala convingerile politice si religioase ale genitorilor lor, si trec prin etape de formare a propriilor lor convingeri. Pe masura ce cauta un set de valori care sa le ghideze existenta, isi dau seama ca viitorul lor sine, va avea o identitate sexuala si un rol in societate. Procesul dobandirii identitatii de sine, reprezinta procesul identificarii cu valori specifice si cu oameni dintr-un univers de valori posibile si de oameni. Perioada adulta tanara, mai plaseaza provocarea suuplimentara a celui de-al 6-lea stadiu al dezvoltarii psiho-sociale: intimitate versus izolare. Intre 19 si 49 de ani, adultii formeaza relatii semnificative, sau sufera de o lipsa a legaturilor. Erikson considera ca persoanele care nu au dobandit un sens al identitatii adaptativ, vor fugi de intimitate, si vor avea parte de relatii superficiale. Pe de alta parte, credea ca identitatea femeilor este mai strans legata de relatii, si ele isi vor completa identitatea pe masura ce reteaua lor sociala se extinde. Desi aceasta distinctie poate parea vetusta, ea reflecta rolul istoric al casatoriei in viata femeilor. Chiar si astazi, unii psihologi considera ca femeile au o tendinta mai pronuntata decat barbatii de a integra relatiile identitatii lor. (Gilligan, 1991; Gilmond, 2006). Majoritatea anilor adulti, intre 40 si 65, sunt cuprinsi in cel de-al 7-lea stadiu din dezvoltare: generativitate versus absorbtia sinelui si stagnare.Dupa ce isi definesc identitatea si formeaza relatii intime, adultii se indreapta spre cei dragi lor, ai invata si pe ceilalti ceea ce au invatat ei, si ajuta la progresul societatii. Adultii de mijloc sunt preocupati cu productivitatea, care poate include cresterea copiiilor, a fi un model pentru colegii de munca mai tineri, si manifestarea interesului fata de chestiuni sociale mai extinse. Virtutea care isi face aparitia in cadrul acestui stadiu este preocuparea; procesul de extindere a intereselor dincolo de sine si de

a deveni parte a societatii. La niveluri oscilante, oamenii carora le lipseste generativitatea devin absorbiti de sine si au sentimentul stagnarii. Axarea lui Erikson pe limba, are limitarile sale. De exemplu, accentul pus pe chestiuni legate de munca, mai degraba decat pe etapele vietii de familie, ar putea sa nu fie foarte relevant pentru viata femeilor, pentru ca interesul femeii de a se schimba atunci cand intra, paraseste, sau revine in campul muncii, este mai mare decat cel al barbatului, pentru ca vrea sa se adapteze si la nevoile familiei.(Barnett & Baruth, 1978). De asemenea, varste specifice s-ar putea sa nu fie strans legate de probleme specifice de viata, in zilele noastre, cand multi oameni se casatoresc mai tarziu, au copii mai tarziu, si ies la pensie fie mai devreme, fie mai tarziu, decat la vremea cand Erikson si-a lansat teoriile sale. Vor reusi stadiile lui Erikson sa faca fata schimbarilor culturale care introduc tot mai multa diversitate in timingul evenimentelor de viata majore? Numai timpul ne poate spune asta. Insa teoria lui, pare sa ne descrie felul in care se desfasura viata in trecut. Cand o echipa de cercetatori le-a cerut oamenilor mai in varsta sa-si aduca aminte 3 evenimente din fiecare decada a vietii lor, cresterea si scaderea temelor lui Erikson, au urmat acest model: Problemele de identitate au atins culmea in adolescenta, dar a continuat sa-i tulbure pe parcursul tineretii, povestile despre intimitate erau cel mai adesea asociate cu perioada adulta tanara, iar problemele legate de productie, au facut parte din etapa adultului de mijloc. Rezultatele arata ca exista oscilatii, dar si ca oamenii se confrunta cu teme multiple de-a lungul vietii.

Anotimpurile vietii ale lui Daniel Levinson

Pentru ca este posibil sa se adapteze la situatiile de viata, fara a progresa de la comportament mai putin matur, la cel matur, varsta adulta poate fi considerata un progres care implica castiguri si pierderi. Acest lucru il propune psihologul Daniel Levinson, in conceptul lui de anotimpuri ale adolescentei.Din rezultatele interviurilor cu barbati de 35 si 40 de ani, Levinson a dezvoltat ideea de structura a vietii, care reprezinta designul de la baza vietii individuale, care este definita prin relatiile cu ceilalti oameni, locuri de munca, si caracteristici ale mediului fizic(Levinson, 1990). Schimbarile sunt des intalnite pe parcursul vietii adulte, pentru ca varsta este cea care aduce aceste schimbari in relatiile noastre, in locul de munca si in mediul fizic. Aceste schimbari duc in m od inevitabil la diferite faze ale vietii, pe care Levinson le explica in cartea sa, Anotimpurile vietii unui om, (1978). Levinson a descris viata in etape de cate 25 de ani, cu 5 pana la 8

ani, in fiecare dintre acestea. In aceste ere, oamenii au parte de experiente mai putin impactante, pe masura ce isi evalueaza periodic structura vietii lor si fac reajustari. De exemplu, perioada adulta tanara( intre 17 si 45 de ani), se incheie cu o trecere la perioada adulta de mijloc, pe masura ce oamenii reflecteaza asupra a ceea ce au realizat de-a lungul vietii, si isi reevalueaza angajamentele din relatiile actuale, din carierele si din stilul de viata. Aproape de sfarsitul vietii sale, Levinson si-a extins rezultatele intervievand femeile. Rezultatele publicate in Anotimpurile vietii unei femei(1996), care au confirmat unele din rezultatele anterioare, dar nu pe toate. Unul din punctele tari al abordarii lui Levinson este accentul pus pe diversitatea umana: Este foarte evident ca la nivelul evenimentelor specifice de viata, rolurile, sau personalitatea, vietile individuale evolueaza intr-o mie de feluri., a explicat el. Nu exista foarte multa ordine in cursul individual concret al vietii.(1990, pg 43). Totusi Levinson crede ca perioadele de stabilitate si tranzitiile sunt o trasatura definitorie a varstei adulte in toate culturile.

Modelul timpului de producere al evenimentelor

Am intrebat un student din anul 5 de colegiu, cum s-a simtit dupa ce prietenii lui au absolvit si si-au gasit locuri de munca. Te simti ca si cum ai fi lasat in urma, mi-a explicat el. Simti ca viata trece pe langa tine de parca zboara si toata lumea s-a urcat in autobuz, numai tu ai ramas inca in statia de autobuz, si nici macar nu stii cand va veni urmatorul autobuz. Acest comentariu ilustreaza cat de semnificative sunt evenimentele de viata, cum ar fi absolvirea liceului, sau nasterea unui copil si cum influenteaza perceptia noastra asupra dezvoltarii. Intrucat schimbarea rolurilor sociale ai determina pe oameni sa intampine o serie de tranzitii, are mai mult sens sa construim teoriile varstei adulte in jurul acestor evenimente, mai degraba decat a varstei. Modelul timpului evenimentelor, initiat de psihologul social, Bernice Neugarten, face tocmai acest lucru. Neugarten a inceput cu ideea ca oamenii sunt diferiti de copii pentru ca se gandesc la trecutul si la viitorul lor, si pentru ca isi compara viata cu a celorlalti indivizi. Spre deosebire de copii, adultii sunt constienti de ceasul social: asteptarile societatii pentru timpul la care au loc evenimentele de viata. Conform acestui model, oamenii trec prin crize, nu din cauza varstei, ci din cauza evenimentelor care nu pot fi prevazute, sau se

situeaza in afara programului stabilit.(Neugarten 1969, 1976). De exemplu, ne asteptam ca studentii sa aiba un plan de cariera pe cand se pregatesc sa absolveasca colegiul, asa ca studentii ca si Antonio se simt iesiti din ritm, cu colegii lor de scoala. Teoriile stadiale, ale lui Erikson si ale lui Levinson, ofera o vedere foarte bine structurata asupra dezvoltarii, dar ar putea sa para suprasimplificate, pentru ca, dupa cum am mentionat mai devreme, timingul pentru evenimente de viata nu are un pattern regulat, ca si in trecut(Neugarten 1979, Neugarten & Neugarten, 1987). Astazi, din ce in ce mai multi oameni isi construiesc o cariera inainte de casatorie, au primul copil dupa 35 de ani, si incep de la capat cu familii si cariere noi la varsta de mijloc. Ca urmare, multe preocupari psihologice apar si reapar de-a lungul vietii noastre. Cu toate astea, oamenii care isi asuma mai multe roluri sociale la timp, se simt mai bine fata de cei care incep mai tarziu.(Hoerwicz et al 1992). Un punct forte al modelului timpului evenimentelor, este realizarea faptului ca oamenii din diferite grupuri si culturi, experimenteaza asteptari diferite, si prin urmare, au cursuri de viata diferite. De exemplu, femeile din medii sociale inalte, amana nasterea primului copil, pana cand isi construiesc o cariera, lucru care se poate intampla la 30 de ani, in timp ce femeile din medii sociale joase, au primul lor copil la 20 de ani, sau chiar mai devreme. Asadar, varsta mamei in sine, nu dicteaza daca un copil a aparut la timpul potrivit sau nu.

Teoria controlului pe parcursul vietii

O alta modalitate de a analiza dezvoltarea adulta este sa te axezi pe alegerile dificile pe care oamenii le fac uneori, drumurile pe care merg sau nu, si felul in care aceste alegeri le influenteaza cursul dezvoltarii(Heckhausen, 1999; Lerner, 2002).Teoria controlului pe parcursul vietii a psihologului cercetator Jutta Heckhausen si a lui Richard Schule, se axeaza pe faptul ca oamenii sunt foarte motivati sa stapaneasca mediul, si sa se simt groaznic cand nu reusesc sa faca asta(Heckhausen&Schulz, 1993, 1995). Scopul teoriei este de a explica cum alegem activitatile prin care sa ne urmarim si sa infruntam consecintele de-a lungul vietii noastre. O asumptie centrala a prefera controlul primar, nevoile si cu dorintele lor. implinim scopurile. Uneori abandonam noi, pentru ca acestei teorii, este ca oamenii din toate culturile care implica actiuni care sa se potriveasca cu Insa este un fapt cunoscut ca adesea nu ne eforturile esueaza, in timp ce de alte dati este imposibil sa obtinem totul intr-o singura

viata. Oamenii folosesc controlul secundar, pentru a face fata esecului si pentru a justifica cursul unei actiuni in detrimentul alteia. Spre deosebire de controlul primar( un comportament indreptat spre mediul extern), oamenii folosesc controlul secundar pentru a-si schimba convingerile si credintele. De exemplu, folosim controlul primar atunci cand invatam pentru un examen, si controlul secundar atunci cand faci fata faptului ca am luat o nota mica la examen, concluzionand ca te-ai simtit prea rau ca sa poti invata. Oamenii prefera strategiile de control primar pe tot parcursul vietii lor, insa creste utilizarea strategiilor de control secundar in perioada adulta tarzie, cand oamenii incep sa gestioneze declinele legate de varsta, si posibilitatile reduse de a-si reinventa vietile(Schulz &Heckhausen, 1998). In alta ordine de idei, adultii mai in varsta sunt mai predispusi nevoii de a face fata esecurilor si cu reactiile emotionale la situatii, decat sa incerce sa influenteze mediul(Heckhausen &Schulz, 1995). Teoria controlului pe parcursul vietii, incurajeaza oamenii de stiinta sa studieze esenta a ceea ce inseamna sa fii adult: cum facem alegeri dificile si cum gestionam raspunsurile. Ideea de alegeri duce la o intrebare interesanta: Ce spun adultii in varsta ca ar face diferit, daca si-ar putea lua vietile de la capat? Pentru o analiza intriganta la greselile pe care le fac adultii, cititi tema: Nu va lasati pacaliti-Psihologia regretului. Deciziile pe care oamenii le regreta imediat, nu sunt intotdeauna cele pe care le regreta pe termen lung. Cand adultii se uita inapoi la vietile lor, in general regreta ceea ce nu au facut, decat ceea ce au facut. Cand te confrunti cu decizii de viata dificile, intreaba-te cum te-ai putea simti multi ani de-acum inainte, nu cum te-ai putea simti maine.

Psihologia regretului
Cand privesti inapoi la trecutul tau, regreti mai mult ce ai facut, sau ce nu ai facut? Pentru a te ajuta sa te gandesti mai mult la asta, ia in considerare urmatoarele situatii(Kahneman&Tversky, 1982): Paul detine actiuni in compania A. In cursul anului trecut, el s-a gandit sa investeasca in compania B, dar s-a razgandit pe urma. Acum se gandeste ca i-ar fi for mult mai bine, daca ar fi schimbat companiile. George detine actiuni in compania B. In cursul ultimului an, el a schimbat companiile, trecand la compania A. Acum se gandeste ca i-ar fi fost mai bine daca ar fi ramas la compania A, deoarece ar fi iesit in lpus cu 1200 $.

Cine simte mai putin regret? 92% din adulti cred ca George, care a pierdut bani pentru ca a actionat, va simti mai mare regret. Probabil ca au dreptate, dar pe termen scurt. Imediat dupa un eveniment negativ, oamenii simt mai mult regret, daca au facut ceva care a cauzat situatia negativa.(Gilovich& Medvec, 1994). Dar se mentine acest rezultat pe termen lung? Cercetatorii in decizie, Thomas Gilovich si Victoria Medvec, au adunat date dintr-o varietate de surse pentru a raspunde la aceasta intrebare. Raspunsurile au fost clare: Adultii regreta actiunile mai mult decat nonactiunile, pe termen scurt, dar pe termen lung, noi oamenii simtim mai mult regret daca nu am actionat. Ganditi-va la un grup de oameni de la care ne-am astepta sa ia deczii excelente, intelectualii talentati- termitele lui Terman; Cercetatorii au inregistrat raspunsurile date de acestia, femei si barbati, la intrebarea: Ce ai face diferit daca ti-ai putea trai viata din nou?(Hattiangadi, Medvec&Gilovich, 1995). Unele raspunsuri nu au fost nici actiuni, nici inactiuni, dar peste 80% sunt lucruri pe care si-ar fi dorit sa le faca. De exemplu, acesti oameni exceptionali, si-ar fi dorit sa obtina mai multa educatie, sa fi muncit mai mult pentru a-si dezvolta carierele, si sa-si fi luat mai mult timp pentru familie si prieteni, adica exact acele chestiuni ce tin de intimitate si generativitate pe care Erikson le-a mentionat ca fiind specifice acestei grupe de varsta. Multe studii au aratat ca oamenii sunt mai tulburati de decizia de a accepta o stare de fapt(Status quo), decat de ideea de schimbare. (Kinnier&Metha, 1989). Chiar si in China, unde initiativa individuala nu este la fel de valorizata ca si in America, adultii au mentionat pe lista regretelor esecul de a actiona. In mod similar, adultii din Japonia si Rusia, au dat raspunsuri foarte asemanatoare cu cele ale americanilor.(Gilovich et al 2003). Aceste rezultate inseamna ca ar trebui sa nu mai fim prudenti, sa traim clipa, si pur si simplu sa mergem pe mana sortii? Nu in mod necesar. Dupa cum au aratat Gilovich si Medvec, poate fi adaptativ sa ramai fixat de o radacina, deoarece, dintr-o perspectiva evolutionista, rut te-a tinut in viata pana acum. De exemplu, sa iti investesti toti banii intr-o noua cariera poate fi un dezastru, daca la capatul liniei nu exista locuri de munca in domeniul acela. Insa unele riscuri pot avea consecinte minime. De exemplu, s-ar putea sa va simtiti prost daca veti spune cuiva ca il placeti, daca sentimentele nu sunt reciproce, insa viata va merge inainte. Pe termen lung, cel mai probabil durerea provocata de respimgere, s-ar putea sa nu dureze la fel de mult, ca

si regretul pentru faptul de a nu va fi exprimat sentimentele. Cercetarea pe regret ne determina sa ne punem o noua intrebare, atunci cand infruntam decizii de viata dificile: Cum ma voi simti in 20 de ani de-acum?.