Bioetica

Termenul ”bioetica” provine din latinescul bios, care inseamna viata si grecescul ethikos, dar si latinescul
ethicus, care inseamna moral.
Acest termen a fost folosit pentru prima data in medicina, in SUA, de catre un oncolog american – care a
considerat bioetica o disciplina noua.
In literatutra de specialitate se afirma ca bioetica are o dubla dimensiune: speculativa si
prescriptiva/normativa (cea din urma are la baza conceptia lui Max Weber privind morala responsabilitatii si
morala convingerilor.

 Morala responsabilitatii – fiecare persoana este responsabila de alegerea sa, iar legea nu poate
interveni decat atunci cand se creeaza un prejudiciu unui tert.

 Morala convingerilor – provine din religie, aceasta interzice avortul, eutanasia, avand in vedere
dreptul la viata al fiecarei fiinte umane.

Ambele tipuri de morala pun problemna consimtamantului persoanei.

Bioetica pune in centru conceptul de demnitate umana, care se bazeaza si pe principii religioase.
Bioetica isi gaseste fundamentul juridic in Codul de la Nuremberg din 1947, care a izvorat din necesitatea de a
controla experientele pe om, avand in vedere crimele comise de regimul nazist. In baza acestui Cod a fost
adoptata si Conventia Internationala a Asociatiei Medicale Mondiale (1964) – la Helsinki. In anii urmatori,
1975 si 1980 au fost adoptate si alte acte internationale care au sustinut aceeasi idee-directoare (omul nu poate
fi obiect al experimentelor stiintifice), pentru ca in 1997 sa se adopte Conventia pentru protectia drepturilor
omului si a demnitatii fiintei umane in privinta biologiei si medicinei – Oviedo, SPANIA.

1. Curente privitoare la bioetica

IN LITERATURA DE SPECIALITATE, tinand cont de faptul ca bioetica trebuie sa respecte granita dintre
permis si interzis, au aparut 2 curente privitoare la bioetica:
 Curentul constructivist – se bazeaza pe o etica imanenta. Normele bioetice isi au sursa in interiorul
societatii, acestea tinand cont de istoria societatii respective

Libertatea de alegere presupune autonomie si consimtamant – adica dreptul subiectiv al persoanei

vazut ca
- facultatea/posibilitatea de a actiona in baza propriilor sale alegeri, dar si ca
- obligatia corelativa a intregii societati de a se abtine sa intervina in alegerile facute de individ
in viata lui privata.
Exista o singura limita a libertatii de alegere, si anume: sa nu se creeze un prejudiciu altuia
Care este rolul dreptului fata de aceasta libertate a individului?
R: dreptul trebuie sa garanteze aceasta libertate de alegere fiecaruia dintre noi
 Curentul esentialist – se bazeaza pe o etica transcedenta, pe dreptul natural.
 Intreaga conceptie se bazeaza pe elementul religios (pentru a conferi legitimitate normei morale si celei
de drept, dar si pe conceptia lui Aristotel (cetatea este anterioara individului)
Viata este valoarea suprema, astfel ca nu pot fi acceptate experimentele pe embrioni umani sau
clonajul terapeutic. Aceste experimente facute de biomedicina in numele stiintei reprezinta „o crima
impotriva demnitatii de a fi om”

Rolul dreptului este din ce in ce mai dificil in epoca noastra. B. Edelman sustine ca acest lucru se
intampla din cauza ca omul este convins ca poate stapani orice, ca poate fabrica orice: animale, plante,
inteligenta, memorie etc.

Astfel, exista mai multe situatii noi pentru stiinta dreptului, carora aceasta este chemata sa le faca fata.

2. Provocari juridice ale bioeticii

In zilele noastre, bioetica creeaza adevarate provocari pentru stiinta dreptului, punand probleme care in urma cu
cateva zeci de ani erau de neconceput.
La ora actuala, dreptul este chemat sa analizeze o serie de probleme noi, precum:
 ingrijirea paliativa si sfarsitul vietii
 daca exista un drept la moarte al cetateanului sau de a muri in demnitate (eutanasia, suicidul asistat)
 conceptul de mama purtatoare
 conceptul de mama-donatoare
 dreptul de a fi parinte inclusiv prin mijloacele biomedicinei
 dreptul de a nu naste un copil cu handicap
De asemenea, dreptul este chemat sa redefineasca alte concepte, precum:
 consimtamantul in domeniul medical
 confidentialitatea actului medical
 transplantul de organe si tesuturi umane
 testele genetice etc.
Potrivit doctrinei, dreptul are misiunea de a opri abuzurile stiintei si de a reglementa granita dintre permis si
interzis. Astfel, trebuie facuta o conciliere intre cele 2 curente, cel constructivist si cel esentialist. Aceasta
conciliere are rolul de a gasi anumite solutii juridice care sa nu duca la distrugerea societatii, la bulversarea
acesteia.
In concluzie, dreptul trebuie sa defineasca limitele bioeticii, in asa fel incat societatea sa nu isi piarda reperele
morale sau spirituale, pentru a nu se pierde.
Legitimitatea dreptului este fundamentata pe faptul ca el apara un sistem de valori pe care societatea noastra s-a
construit, valori care si-au probat in timp perenitatea.