Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Conservarea pieselor de
muzeu
1
Cuprins
2
Conservarea
îi revine sarcina să
concentreze multiple
.
pentru
3
În compoziţia atmosferei sălilor de expoziţie şi ale depozitului sunt
prezente particule de praf ce pot acţiona fizic sau chimic, dar pot constitui
în aceeaşi vreme surse de infecţii cu agenţi biologici (spori de
ciuperci,ouă de insecte, agenţi în stare latentă).
În cazul unui atac al insectelor se determină insecta după degradările
produse obiectului şi după prezenţa larvelor, ouălor şi a indivizilor adulţi.
Microclimatul se urmăreşte cu ajutorul unor mijloace tehnice cum ar
fi: temperatura (termometrul), umiditatea (higrometrul), compoziţia
chimică a aerului (reacţii chimice).
În depozit conservarea preventivă mai constă: în organizarea
depozitării pe materiale, dimensiuni şi tipuri, moduli corespunzători.
Aceste probleme vor fi discutate în cadrul cursului, la capitolele
respective.
a diferitelor materiale constă în factorii de
mediu cu emanaţii acide. Acest fap este valabil atunci când muzeele din
centrele urbane sunt expuse agresiunii chimice.
4
Atât în muzeu cât şi în depozit trebuie asigurat un microclimat
adecvat (prin izolarea termică, un regim continuu de încălzire).
De asemenea este necesar, să se asigure un sistem de evidenţă clar, iar
în clădirea muzeului este indispensabil sistemul antifurt.
În cadrul păstrării patrimoniului mai există şi o conservare aplicată
care solicită activităţi în laboratorul de profil. Aceste operaţii sunt
realizate de către restautatorii specialişti (ex.: neutralizarea acidităţii
hârtiei).
5
Temperatura
- .
.
6
Conductivitatea termică a materialelor creşte odată cu ridicarea
temperaturii.
2) este transmiterea de căldură macroscopică.
7
Există pe lângă praful depus în mod curent şi un praf în suspensie,
care migrează aproape permanent. Specialiştii definesc migrarea
particolelor de praf în suspensie sub influenţa temperaturii ca
.
8
Poluarea
: , ,
.
9
Lumina
, .
numite: sau .
10
Deci
.
specificul său.
. Ea nu se poate combina
Iluminatul natural
Lumina naturală în condiţii normale de iluminat asigură o bună
percepţie. Ea scuteşte muzeul de cheltuieli întrucât este gratuită. Dar
iluminatul natural nu asigură un nivel de iluminare egal din toate punctele
sălii deoarece intensitatea luminii scade cu pătratul distanţei. Menţionăm
că lumina naturală este cea mai puternică sursă de degradare, distrugând
piesele de muzeu.
asigură o percepţie vizuală de bună calitate.
11
- : corpuri de iluminat, cu fascicol luminos
direcţionat.
12
Umiditatea
Deci
. Această
.
,
13
Oscilaţiile microclimatice aduc cele mai mari pagube pieselor de
patrimoniu. Este de preferat în privinţa colecţiilor păstrate fie într-un
spaţiu mai umed, fie mai uscat, având însă valori constante fără oscilaţii
microclimatice.
şi .
14
Conservarea preventivă şi transportul descoperirilor
arheologice
15
metalele (bronz şi fier). Mai rar apar în săpături obiecte de natură
organică: os, lemn, piele, textile.
Încă de la apariţia lor obirctele sunt supuse unei lente şi continue
deteriorări, datorate procesului natural de îmbătrânire a materialului din
care sunt confecţionate, eventuale defecte tehnologice, uzurii funcţionale
(nici un obiect nefiind făurit ca scop în sine, ci pentru a servi unui scop) şi
acţiunii factorilor de mediu.
Ajunse la suprafaţa pământului obiectele suferă un prim şoc al
schimbării mediului. Noile condiţii de mediu vor determina în majoritatea
cazurilor bruscă accelerare a deteriorării lente în care se aflau deja
obiectele respective.
În momentul depistării unui obiect în pământ se trece la dezvelirea
lui, adică la îndepărtarea straturilor de pământ care acoperă piesa.
Dacă decopertarea completă a piesei impune o durată mai îndelungată
de timp este necesar ca porţiunea din pământ dezvelită să fie acoperită cu
o folie de polietilină sau o pânză umedă.
În funcţie de tipul de sol, uscat sau umed, în funcţie de reacţia bazică
sau acidă a acestuia , obiectele vor suferi degradări specifice fiecărui
şi .
16
Dacă piesa respectivă necesită lucrări mai îndelungate de decopertare
vor fi acoperite zonele degajate cu material umed textil.
La fel, în zona în care se lucrează la dezvelirea unui obiect se poate
monta o prelată protectoare care să asigure umbra.
Dacă umiditatea trebuie menţinută în piesa decopertată ea va fi
imediat expediată la laboratorul de restaurare (situaţie aplicabilă pentru
cele de natură organică care sunt foarte fragile). Se recomandă pentru
obiectele friabile, în cazul în care nu pot fi trimise imediat la laboratorul
de restaurare. să fie extrase cu casete de pământ sau ceară. Mai pot fi
folosite mase plastice care înlesnesc manevrarea şi transportul. De obicei
aceste procedee vor fi realizate de către specialişti (restauratori) chemaţi
la faţa locului.
Obiectele fragile, după cum menţionam, trebuie trimise la laboratoare
de restaurare, imediat ce sunt descoperite.
Obiectele depozitate în camera dinainte pregătită, vor fi sortate după
conţinutul lor de umiditate:
- obiecte cărora trebuie să li se păstreze umiditatea;
- obiecte care trebuiesc păstrate într-un mediu uscat, după ce au fost
deshidratate;
- obiecte care urmează ca umezeala lor să se echilibreze cu umezeală
relativă.
O primă şi urgentă măsură de conservare o constitue păstrarea
umidităţii pieselor în momentul scoaterii lor din sol şi trecerea treptată la
un conţinut de umiditate corespunzător.
În general pentru piesele descoperite s-a observat că influenţa noului
mediu ambient se transmite asupra lor, noul mediu ambiental regăsindu-
se în umiditatea relativă, temperatură, radiaţii. La acestea se adaugă
oxigenul şi sporii de mucegai.
Ambalajul are două funcţii esenţiale:
- izolează obiectul de mediu
- protejează obiectul contra uno evenimente şocuri.
Totuşi obiectele nu trebuie să rămână mult timp în aceste ambalaje,
ele urmând ca imediat ce piesele sunt transportate la muzeu să fie duse la
laboratorul de restaurare.
. În acest caz ambalajul va izola obiectul
17
Pentru fiecare tip morfologic ambalajul este bine să fie în concordanţă
cu forma, dimensiunile şi masa obiectului.
Pe fiecare ambalaj se va indica poziţia obiectului (printr-un anumit
semn).
În final se întocmeşte o listă cu obiectele care urmează să fie
transportate. Transportul materialelor descoperite va fi însoţit de o
persoană competentă. Acesta se va face lin, fără bruscări pe teren.
La sosire, la muzeu, se va trece la dezambalarea pieselor.
18
Organizarea expoziţiei permanente
şi .
apă, aerul mai cuprinde şi unele emanaţii gazoase nocive atât pentru om
cât şi pentru materiale. În cazul depăşirii concentraţiei de noxe admise
sau de gaze toxice se pune problema purificării aerului în spaţiu
expoziţional.
19
. Un muzeu modern cunoaşte următoarele tipuri de
20
,
.
21
expunerea tapiţeriilor şi a scoarţelor, lucrarea respectivă se dublează pe
spate cu o pânză rezistentă mai moale decât textila – piesa de muzeu.
Textila va fi asigurată, pe dos cu un sistem-manşon de prindere. Acest
tip de expunere este valabil atunci când pieasa este etalată pe plan
vertical. Când piesa este etalată pe plan orizontal, planul de expunere ca
dimensiuni trebuie să depăşească.
La obiectele din piatră sau teracotă se folosesc ştifturile cu adeziv
elastic (clei de peşte sau prenlandez).
În expoziţii pot fi expuse şi hărţi, dacă acestea au o stare bună de
conservare. Înainte de a fi introduse în muzeu, vor fi dezinfectate şi
dezinsectizate.
Umiditatea relativă va fi menţinută între 50-65% evitându-se variaţiile
mari de temperatură.
Tabloul expus trebuie să fie înrămat, iar rama poartă numărul de
inventar al lucrării. Tabloul şi rama dacă este originală formează un
ansamblu care nu trebuie disociat.
Tabloul se suspendă de verigi fixate în ramă prin două şuruburi şi
niciodată cu cuie.
sunt mai sensibile la curenţii de aer şi de aceea vor fi
22
- o persoană trebuie să supravegheze cel mult trei săli, aceasta fiind în
permanentă mişcare, supraveghind spaţiul muzeistic pe care-l are în grijă;
- supraveghetoarele au datoria să urmărească şi tentativele de
vandalism;
- dimineaţa la sosire şi seara la plecare înainte de închiderea
muzeului, supraveghetoarele sunt datoare să verifice sălile, pentru a
observa dacă toate obiectele sunt la locul lor.
23
Depozitul muzeal. Criterii de constituire şi conservarea
obiectelor
: ,
.
.
24
va fi executată din materiale pe care nu se
25
În final, după proiectarea şi execuţia modulilor sunt create condiţiile
necesare de depozitare: iluminat, microclimat, mediu ambiant.
Sunt verificate instalaţiile sanitare şi cele electrice în conformitate cu
normele P.C.I. (paza contra incendiilor).
Se trece la aşezarea pieselor în moduli după criteriile de bază stabilite
şi se realizează evidenţa necesară pentru regăsirea rapidă a bunurilor (pe
bază de liste, în funcţie de moduli). De asemenea se va întocmi o evidenţă
clară pentru fiecare piesă în parte, în legatură cu circulaţia acesteia.
Când se pune problema fotografierii obiectelor existente în depozit,
această operaţie va fi executată într-un spaţiu special amenajat în afara
depozitului.
Operaţia de asigurare a obiectelor, evidenţa acestora precum şi modul
lor de manipulare vor fi asigurate de către conservatorii specializaţi pe
aceste probleme.
În continuare ne propunem să discutăm modalităţile de conservare a
diferitelor categorii de materiale.
A. (icoane) alcătuită din suportul de
un spaţiu mare vor fi rulate pe un tub din tablă, material plastic rigid sau
carton presat. Tubul se îmbracă într-o pânză (o husă) deasă. Rulourile vor
fi suspendate pe stative la distanţa de 3-4cm.
26
Costumele se deteriorează pe manechine, sau în rafturi ori sertare,
fiind bine întinse. Ele mai pot fi aşezate pe umeraşe, îmbrăcate în
materiale plastice. Între costume se lasă un spaţiu liber pentru
manipularea lor.
Pe lângă păstrarea în dulapuri a ţesăturilor se recomandă şi
posibilitatea ţinerii acestora în containere etanşe, într-o atmosferă filtrată
şi purificată sau atmosferă de azot.
Protejarea ţesăturilor împotriva microorganismelor se face în pachete
aerate.
Piesele foarte fragile pot fi plasate între două plachete de plexiglas
dacă dimensiunile lor o permit.
sunt deteriorate de lumină, umiditate,
uscăciune, căldură.
Tapiseriile şi covoarele se pot răsuci, pe un rulou care se suspendă.
nu trebuie să rămână mult timp pliată deoarece este acţiune
nefastă.
se păstrează la adăpost de praf, cu insecticid contra
moliilor în interior.
27
o singură mapă, pentru ca piesele să nu fie presate; casetele vor fi
introduse în sertare, dispuse pe orizontală.
Documentele rare, de înlocuit trebuie mânuite cu o grijă
extraordinară. În momentul intrărilor în patrimoniul muzeal ele trebuiesc
examinate foarte atent.
Durata vietii documentelor se poate prelungi prin protejarea lor
împotriva căldurii, luminii, gazelor acide şi a mucegaiurilor, prin
păstrarea în învelitor de hârtie dezacidificată în cutii rezistente şi în
încăperi ferite de foc. Documentele îndoite, trebuie să fie depliate şi
netezite cu multă atenţie, reducându-se mult pericolul de degradare
datorat îndoirii la mijloc de prevenire şi diminuare a uzurii şi distrugerii
acestora, se recomandă microfilmarea lor.
În funcţie de condiţiile de mediu hârtia poate fi deteriorată de căldură
şi uscăciune, de lumina solară şi lunară, de excesul de umiditate, de praf,
insecte, rozătoare, microorganisme, agenţi atmosferici, produse chimice.
Pe cât posibil, se va evita plierea afişelor şi a documentelor de mari
dimensiuni.
Atât colecţia de grafică precum şi cea de documente suferă de
degradări lente în faza iniţială. Din această cauză riscă să scape unor
examinări superficiale.
În primul rând sunt ciupercile care descompun celuloza, afectează
legăturile, deteriorează cleiurile, atacă fierul, cernelurile. Infestarea se
produce printr-o pigmentare în pete galbene, negre ori brune. Odată cu
apariţia celor mai lejere urme trebuie verificată umiditatea şi temperatura.
.
îngălbeneşte.
duc la îngălbenirea hârtiei. Creşterea
28
documentelor, măsurile de salvagradare contra calamităţilor naturale
precum şi a directivelor au fost stabilite de Consiliul Internaţional al
Arhivelor.
Documentele vor fi puse pe stelaje din material neinflamabile.
B) are caracteristici deosebite prin aceea că deţin coperţi
din piele sau pergament, mai mari decât foile şi sunt mai groase. Din
aceste motive ele nu vor fi aşezate vertical ci orizontal (2-3 cărţi unele
peste altele).
Locurile de depozitare vor fi curate.
Cărţilor, ca şi în cazul celorlalte obiecte muzeale, trebuie să le fie
asigurate condiţiile de microclimat.
29
In cazut unui incendiu să se facă în prealabil, un instructaj cu
personalul muzeului, existând şi un plan al muzeului afişat în caz de
urgenţă.
UZURA FUNCŢIONALǍ
SPAŢIUL MUZEAL
30
BIBLIOGRAFIE
1979.
Bârcă Ana,
nr.8,
1978, p.49-55.
Brăileanu Maria,
în “
“,1, Muzeul Naţional
de Istorie Bucureşti, 1881, p. 121- 127.
Capotă Raluca Iulia ,
! "
#
$ % % &
p.10- 19.
Cojocaru Lucia, '
.
" #
$ % % &
p.29-
36.
Diaconu Roxana,
#
261.
Florescu Radu, Bazele muzeografiei, ediţia a II-a, Ministerul Culturii, Centrul
de Pregătire şi Formarea Personalului din Instituţiile de Cultură,
Bucureşti, 1998.
Gheorghiţă F., , în nr 1967, )
*
+
p.328- 332.
Logan Levis l., La climatisation des museés, “Museum”, nr.2,1957, p.80-
96.
31
Lupu Claudia,
" #
p.25-27. $ % % &
1968, p.213-226.
Moldoveanu Aurel .Compatibilitate şi
Moldoveanu Aurel,
în “ ” nr. 8, 1980,
p.19-27.
Moldoveanu Aurel, Ministerul
# #
1988, p.33.
Opriş Ioan, , Editura Oscar Print, ed.II, 2003.
, în
“
32