S-a născut în anul 1700, în localitatea Jupânești, din Gorj.

Și a murit în anii 1740, din păcate, în

Caransebeș, parte a Imperiul Habsburgic, de două ori din păcate. Numele său a fost Radu Ursan din
Jupânești, un haiduc oltean din secolul al XVIII-lea, un român care-a băgat spaima-n austrieci și le-a
luat gologanii și viața. Ceata lui, alături de cetele lui Lotru și Papură, a participat la marea lovitură
dată austriecilor de la Drăgășani, în anul 1726, când haiducii români au jefuit o mare caravană
compusă din peste 20 de căruțe cu pereți metalici, fiecare trasă de câte opt perechi de cai. Caravana
cotropitorilor austrieci strânsese taxele din Ungaria, Croația și Ardeal și venise să facă acest lucru și
în Oltenia, ca mai apoi să se întoarcă de unde au plecat.

Deși a fost un mare viteaz și un mare patriot, deoarece putea să aleagă calea altor trădători și să fie
mercenar pentru austrieci, Radu Ursan este renumit mai ales pentru felul în care îi batjocorea pe
soldații imperiali austrieci. Aceștia erau dezbrăcați și puși să joace piese de teatru în pielea goală și
cu măști pe față, spre hazul mesenilor haiduci, sau simpli oameni din popor, țări autentici, care se
adunau ca la teatru cu mic cu mare ca să vadă comediile. Prizonierii erau puși să joace povești
populare românești. Descrierea este făcută și de către contele Maxim Von Bindewald, care fusese
trimis să cerceteze furtul, dar a fost luat prizonier de către viteazul și glumețul Ursan, ca mai apoi
Ursan să-l pună pe conte să joace rolul unui ied. Poate că Ursan s-a gândit că acest conte a fost destul
timp țap, așa că a vrut să-l întinerească. Poveștile românești erau adesea modificate, erau mai mulți
lupi sau iezi, pentru că erau mai mulți prizonieri care trebuiau să joace. Tot contele povestește că
Ursan avea obiceiul să țină mai multe zile prizonierii care vorbeau cât de cât limba română, deoarece
ei erau foarte utili la dialogurile din piese. Radu Ursan nu a fost prins de către austriecii imperialiști,
dar a murit într-o luptă cu turcii, câțiva ani mai târziu, tocmai la Caransebeș. Așa a dispărut unicul
haiduc „regizor”, despre care știm, bineînțeles.

Mai puțin știut este faptul că, în urma furtului taxelor strânse de către funcționarii imperiali, în care
au fost implicate cetele de haiduci ale lui Radu Ursan, Pavel Lotru și Neagu Papură, în anul 1726
administrația austriacă l-a destituit pe Gheorghe Cantacuzino, Banul Craiovei, moment în care boierii
din Craiova au început acțiunile de împotrivire față de administrația habsburgică