Geografia transporturilor

Capitolul 3 (IV)
Evoluția sistemelor de transport
Evoluția sistemelor de transport
▪ Perioada preindustrială

▪ Perioada revoluției industriale

▪ Epoca modernă

▪ Perioada dezvoltării industriei producătoare de

autovehicule

▪ Perioada mondializării/globalizării
3.4. Transporturile în epoca modernă (1870 - 1920)

• La sfârșitul secolului XIX, transporturile internaționale au intrat într-o nouă

perioada de evoluție, în special datorată specializării tehnicii motoarelor termice
(și trecerii de la alimentarea cu cărbune la cea cu petrol).
• Dacă în 1870, 85% din fluxurile de mărfuri în transportul maritim erau preluate de
nave cu pânze, în 1910 doar 14% din mărfuri se mai transportau cu aceste tipuri
de nave.
• Constuirea canalelor Suez și Panama a contribuit la creșterea accesibilității multor
porturi și la formarea unor noi rute de transport maritim.
3.4. Transporturile în epoca modernă (1870 - 1920)

Rute comerciale, 1912

Rute ale navelor cu motoare cu abur

Rute ale navelor cu pânze

U.S. Hydrographic Chart #1262, 1912. W.S. Morison.

https://people.hofstra.edu/geotrans/eng/ch2en/conc2en/world_trade_routes_1912.html
3.4. Transporturile în epoca modernă (1870 - 1920)

• Deși petrolul era cunoscut de secole pentru proprietățile sale, de-abia la sfârșitul
secolului XIX acesta a început să prezinte interes comercial datorite utilizării lui
pentru alimentarea motoarelor cu ardere internă.
• Utilizarea motoarelor alimentate cu petrol a permis construcția unor nave cu
capacități mai mari, capabile să se deplaseze cu viteze mai mari. Duratele
transporturilor maritime se puteau reduce și datorită eliminării escalelor pentru
alimentarea rezervoarelor cu cărbune.
• Capacitatea navelor a crescut de la 3.800 tone (în 1871) la 47.000 tone (în 1914).

• Din anii 1880, marile porturi erau conectate prin serviciide linie, care asigurau
principalul mod de satisfacere a cererii de deplasare a persoanelor la nivel
internațional.
Această situație s-a menținut până în anii 1950, când a început dezvoltarea
serviciilor de transport aerian.
3.4. Transporturile în epoca modernă (1870 - 1920)

• Creșterea capacității de transport a navelor a determinat realizarea investițiilor în

infrastructuri portuare, care să permită operarea lor, dar și integrarea activităților
de producție.
3.4. Transporturile în epoca modernă (1870 - 1920)

• Epoca modernă a fost marcată și de extinderea masivă a rețelelor de cale ferată și

de specializarea serviciilor de transport de persoane și, separat, de mărfuri.
• Transportul feroviar constituia principalul mod de transport terestru. La începutul
secolului XX s-a atins maximul lungimii rețelelor feroviare.
• În multe țări europene se înregistrau creșteri demografice și începea fenomenul de
urbanizare, factori care au contribuit la începerea formării sistemelor de transport
public urban: mai întâi cu tramvaie trase de cai și apoi cu tramvaie electrice.
• Aceste sisteme de transport au contribuit la formarea unor structuri urbane, în care
se diferențiau zone cu funcții economice (producție, comerciale) și sociale
(locuințe).
3.5. Periada dezvoltării industriei producătoare de
autoturisme (1920-1970)
• Această perioadă a fost marcată și de
perfecționarea motoarelor cu ardere
internă, utilizate la vehicule rutiere:
autoturisme, autobuze, camioane.
• În 1913, Ford a pus în funcțiune prima
linie de producție a autoturismelor.
• Între 1913 și 1927, au fost produse
aprox. 15 mil. De autoturisme Ford
Model T.
• Producția în masă a acestora a permis
scăderea prețului autoturismelor, astfel
că ele au început să devină accesibile Ford T Coupe, unul dintre primele modele fabricate
unor segmente din ce în ce mai largi de în masă
populație.
3.5. Periada dezvoltării industriei producătoare de
autoturisme (1920-1970)
• Intensificarea producerii autoturismelor a condus la creșterea cererii de
petrol, oțel, cauciuc.

1942: petrolier T2, lungime 150 m, capacitate 16.000 tone.

1975: petrolier VLCC (Very Large Crude Carrier), lungime 305, capacitate 150.000 – 300.000 tone
https://people.hofstra.edu/geotrans/eng/ch2en/conc2en/tankers4275.html
3.5. Periada dezvoltării industriei producătoare de
autoturisme (1920-1970)
• În 1919 a fost realizat primul serviciu de transport aerian comercial între
Anglia și Franța, dar era marcat de dezavantaje legate de capacitate și
întindere.

• În anii 1920 – 1930 s-au extins servicii de transport aerian în Europa și

S.U.A.

• După al doilea Război Mondial a început dezvoltarea sistemelor de

transport aerian. Primele succese comerciale au fost obținute după
introducerea utilizării navelor Boeing 707, în 1958, pe linii de transport
transoceanice.
3.5. Periada dezvoltării industriei producătoare de
autoturisme (1920-1970)
• O caracteristică importantă a acestei perioade a fost începutul utilizării pe
scară largă a autoturismelor, cauzate de producții de masă a acestora. A
început astfel dezvoltarea rețelelor de autostrăzi.
• Modul de viață al oamenilor s-a modificat, structurile orașelor s-au
schimbat, în special în țările dezvoltate. Orașele au început să se extindă ca
arie, s-au format zone suburbane, s-au format metropole și megalopolisuri,
cu rețele urbane interconectate.
3.6. Periada globalizării (după 1970)

Principalele caracteristici care au determinat modificarea sistemelor de

transport după anii 1970 au fost:
• Dezvoltarea telecomunicațiilor
• Globalizarea sistemelor economice (fragmentarea producției, dezvoltarea
sistemelor logistice integrate).

Transportul maritim a devenit principalul mod utilizat în comerţul internaţional.

Conform statisticilor din anul 2000, la nivel mondial 70% din mărfuri s-au transportat
utilizând transportul maritim. Similar cu celelalte moduri de transport (terestre sau
aerian), transportul maritim se realizează în spaţiul geografic, caracterizat de atribute
spaţiale, zone strategice şi atribute comerciale.

În timp ce caracteristicile spaţiului geografic tind să fie constante în timp,

caracteristicile strategice şi comerciale au devenit dinamice.
3.6. Periada globalizării (după 1970)

Importanţa şi configuraţia liniilor maritime s-a modificat de-a lungul timpului în funcţie
de dezvoltarea ecoomică mondială şi de progresele tehnice realizate. Inceputul utilizării
containerelor a contribuit la modificarea rutelor de transport. Înaintea acestei perioade,
operaţiile de încărcare/descărcare a navelor erau costisitoare şi durau mult, astfel încât,
deseori, navele staţionau în porturi mai mult decât duratele necesare navigării.
❑ Transportul în containere a
permis creșterea flexibilității
transporturilor de mărfuri, în
principal prin reducerea
costurilor de manipulare și a
timpilor de imobilizare a
vehiculelor. Containerele au fost
introduse de antreprenorul
american Malcolm McLean în
transportul terestru și apoi în Prima navă portcontainer, Ideal-X, 1956
transportul maritim. http://contships-management.com/Container%20Ships%20History.pdf
3.7. Periada globalizării (după 1970)

Dezvoltarea transportului containerizat

Total fluxuri mărfuri transportate în

Total capacități (Mii TEUs)

containere (Mil. Tone)

Fluxuri globale mf. in de containere Totalul capacităților navelor portcontainer

http://contships-management.com/Container%20Ships%20History.pdf
3.7. Periada globalizării (după 1970)

Ca urmare a introducerii transportului în containere şi a reducerii duratelor de manipulare s-a

intensificat realizarea rutelor pendulare. Serviciile maritime pendulare implică servirea secvenţială a
unui set de porturi, pe un circuit care poate include rute transoceanice. Ele permit servirea
porturilor cu frecvenţe mai mari.
3.7. Periada globalizării (după 1970)

Cele mai complexe serviciile pendulare sunt cele numite „rute în jurul lumii”, aplicate iniţial de
companiile maritime taivaneze. Recent s-a dezvoltat un nou tip de structuri de rute, cu linii
locale de colectare, care converg în porturi principale (hub) şi în care se concentrează mărfurile
destinate unei zone. Rutele pendulare se stabilesc între aceste porturi principale, eliminându-se
astfel abaterile de la liniile maritime principale.
3.7. Periada globalizării (după 1970)

Cantităţile de mărfuri transportate maritim au crescut considerabil în

ultimele decade, în special în Oceanul Pacific. Creşterea sistematică a
cantităţilor de mărfuri transportate maritim a fost determinată de
următorii factori:

❑ creşterea cererii de combustibili şi minereuri cauzată de dezvoltarea

economică a Americii de Nord, a ţărilor europene şi din Asia de Sud-Est.
❑ diviziunea internaţională a producţiei şi liberalizarea comerţului;
❑ progresul tehnic, care a contribuit la evoluţia construcţiei navelor şi la
dezvoltarea instalaţiilor portuare.