VORBIRE DIRECTA/VORBIRE INDIRECTA

Trecerea din vorbirea directă in vorbirea indirectă

VORBIRE DIRECTA = TEXT DIALOGAT

Ex.: Dar vocea de dincolo adaogă:

- Coniţă! Uite Ionel! Vrea să-mi răstoarne maşina!…

Astâmpără-te, că te arzi!

- Ionel! Strigă iar madam Popescu; Ionel vin’ la mama!

- Sări, coniţă! Varsă spirtul ! s-aprinde!

- Ionel! Strigă iar mama, şi se scoală repede să meargă după

el.

VORBIRE INDIRECTA=TEXT NARATIV

Ex. Vocea de dincolo(servitoarea) o strigă insistent pe

doamna, adaugand că Ionel vrea să-i răstoarne maşina, apoi îi
spune lui Ionel să se astâmpere, pentru că se va arde.

Madam Popescu îl cheamă pe Ionel să vină la ea.

Si mai ingrijorata, slujnica o roagă pe stapana să îi sară

în ajutor, fiindcă Ionel varsă spirtul şi se poate aprinde ceva.

Mama îl strigă iar pe Ionel şi se ridica repede să

meargă după el.
MODIFICARI SURVENITE:

► eliminarea liniei de dialog;

► transformarea persoanei I
şi a-II-a a verbelor şi a
pronumelor în persoana a
III-a;

► semnalarea replicilor prin

verbe care exprimă
acţiunea de “a spune”;

► plasarea, după aceste

verbe, a unor cuvinte
precum: că, să , ca să,
dacă, unde, când, care etc.
(elemente de
subordonare in fraza);

► reproducerea cât mai

exactă a cuvintelor
vorbitorului, transpunand
narativ marcile
afectivitatii;

► transformarea modului
imperativ în conjunctiv;

► transformarea cazului V în
Ac sau D;

► eliminarea exclamaţiilor,
interogatiilor,
interjectiilor
Vorbirea directă și vorbirea indirectă
Vorbirea directă și vorbirea indirectă sunt două modalități de a reda spusele unei
persoane. Comunicarea cuiva poate fi reprodusă (citată) întocmai ca autorului sau
conținutul cuiva poate fi redat, povestit, de vorbitor prin cuvintele lui.

Vorbirea directă

Vorbirea directă este atunci când reproducem întocmai cuvintele celor care au
spus ceva.
Exemplu de vorbire directă:
Soră-mea Catrina zice atunci cu mirare:
– I-auzi, bădiță? Doamne, cum sunt uniia de năpăstuiesc omul chiar pe sfânta
dreptate!
– Mai așa, surioară!… Dar în gândul meu: „Când ați ști voi câte a pătimit, sireaca, din
pricina mea, și eu din pricina ei, i-ați plânge de milă”!
(Fragment din Amintiri din Copilărie de Ion Crangă)
Începutul vorbirii fiecărei persoane care ia parte la discuție se marchează prin linia
de dialog.

Vorbirea indirectă

Vorbirea indirectă este atunci când redăm, povestind, cele spuse de alții.
Exemplu vorbire indirectă:
Sora mea Catrina îmi zice atunci cu mirare că sunt unii de năpăstuiesc omul chiar pe
sfânta treime.
Eram eu recunoscut că-i așa, dar mă gândeam că dacă ar ști ei câte a pătimit,
săraca, din pricina mea și eu din pricina ei, i-ar plânge de milă.
Nu se folosesște linia de dialog, semnele citării și nici două puncte.
Trecerea de la vorbirea directă la vorbirea indirectă se face astfel:
– cuvintele rostite de fiecare vorbitor se introduc prin verbele a spune, a zice, a
răspunde, a întreba, a anunța, a mărturisi etc.:
Vorbira directă:
I-am spus:
– Vino.
El a zis:
– Aș pleca la mare!
Vorbirea indirectă:
I-am spus să vină.
A zis că dorește să plece la mare.