0

 Se scrie mi-au ( vezi explicația de la ortograma s-a): Mi-

au dat un cadou foarte frumos.
„Mi” este pronumele personal, persoana I, singular (mie/îmi,
mi), iar „au” verb auxiliar , persoana III, plural, care
ajută la formarea timpului perfect-compus.
 Se scrie miau atunci când este o onomatopee ( cuvânt care
imită un sunet din natura, de animal etc) : Pisica face miau, iar
cățelul ham-ham.

„Dea” se scrie legat atunci când este verb la modul conjunctiv,

timpul prezent, persoana a III-a singular și plural: el să dea, ei să
dea.
„De-a” se scrie dezlegat atunci când cratima marchează rostirea
într-o singură silabă a două părți de vorbire diferite, respectiv
prepoziția „de” și auxiliarul „a” care intră în componența verbelor
la infinitiv.
Exemple:
A trecut pe la noi ca să ne dea de veste că Ioana se întorce mâine în
oraș.
Hai să ne jucăm de-a v-ați ascunselea.

De-a fi să vină pe la noi, te vom anunța.

„Căi” se scrie legat atunci când este substantiv comun, numărul

plural. Sinonime pentru acest cuvânt sunt „metode”, „drumuri”,
„artere de circulație” etc., în funcție de contextul în care utilizați
acest cuvânt. De asemenea, cuvântul „căi” se scrie legat atunci când
este verb  – „a se căi” (care are înțelesul de a-i părea rău, a regreta).
„Că-i” se scrie dezlegat atunci când cratima marchează două părți
de vorbire diferite, respectiv prepoziția „că” și forma nearticulată a
verbului „ a fi” la timpul prezent, respectiv: este = îi. În structura
„că-i”, cratima marchează și elidarea vocalei „î”. Această expresie
nu este una literară.
 Exemple:
A apucat-o pe căi greșite.
Se căi amarnic când văzu ce făcu.
Nu cunosc alte căi de acces.
Lasă-l în pace, că-i supărat tare.

Propozitii cu decat si de cat

1. Nu am decât 10 lei în portofel.
2. Decât să mă plictisesc stând degeaba, mai bine citesc o carte
interesantă.
3. A preferat să iasă la o plimbare decât să te aștepte ore înșir în
casă.
1. De cât timp locuiești în acest bloc?
2. Nici nu mai țin minte de cât timp am fost plecați din țară.
3. Să îmi spui de cât zahăr ai nevoie pentru prepararea dulceței.
Propoziții cu „mii” și „mi-i

1. Aseară la concert au fost mii de oameni veniți să asculte muzica

celebrului artist.
2. A câștigat la tragerea la sorți vreo două mii de lei.
3.  Acest mare poet a scris sute, poate mii de poezii.
4. Ia acești bani și când poți mi-i dai înapoi.
5. Ce frumoși sunt acești cercei. Nu mi-i dai mie?
Atenție!

„mii” este pluralul de la „mie” (numeral)

„mi-i” este compus din două părți de vorbire: mi (mie, îmi, -mi) –
pronume personal, pers. I, sg. și „-i” (ei, îi, -i) – pronume personal,
pers. a III-a, pl. „Mi-i” este practic varianta de masculin, plural
pentru „mi le” ( Ia aceste cărți și la sfârșitul lunii mi le dai înapoi.).

1
„veți” se scrie mereu legat, NICIODATĂ cu cratimă. Acest auxiliar
ajută la formarea viitorului la persoana a II-a, plural (veți merge,
veți citi, veți oferi etc.).

Când mai vii pe la mine, am să fac o prăjitură foarte bună.

2. Eu plec, iar tu vii. Mereu suntem în contratimp.
3. Când voi avea toți banii, vi-i dau înapoi.
4. Vi-i cer acum, pentru că mâine sigur uit.
Pentru „vi-i” este aceeași situație ca îm cazul „mi-i”.

Va/v-a

Se scrie v-a deoarece cratima marchează rostirea într-o singură

silabă a două părți de vorbire diferite: ”v” – pronume personal,
forma neaccentuată, pers. a II-a, pl., ”a” – verb auxiliar, pers. a III-
a, sg.
El v-a spus că trebuie să mergeți în vizită la bunici, dar nu l-ați
ascultat.
2. Se scrie va atunci când este verbul auxiliar (pers. a III-a, sg.) care
ajută la formarea timpului viitor.
Elena va merge cu noi la mare.

Se scrie ce-a întrucât cratima marchează rostirea într-o singură

silabă a două părți de vorbire diferite: ce – pronume relativ, iar a –
verb auxiliar (ajută la formarea timpului perfect-compus); ce poate
fi și pronume interogativ.
Ce-a spus atunci când te-a văzut? – ”ce” este pronume interogativ
Am fost surprinsă de ce-a făcut. – ”ce” este pronume relativ
2. Se scrie cea atunci când cuvântul este un pronume demonstrativ
(forma scurtă ; alte pronume demonstrative: acesta, aceștia, aceasta,
acela,asta, ăsta, cel etc.); de asemenea, poate fi și o interjecție.
Cea care m-a sunat a fost sora mea.
Cea, căluțule!

2
CEL/CE-L

1. Se scrie ce-l întrucât cratima marchează rostirea într-o singură

silabă a două părți de vorbire diferite: ce – pronume
relativ sau interogativ, -l – pronume personal persoana a III-a,
singular.
De ce-l tot cerți? – ”ce” este pronume interogativ
Nu tot ce-l deranjează pe el mă deranjează și pe mine. – ”ce” este
pronume demonstrativ
2. Se scrie cel atunci când este pronume demonstrativ, articol
demonstrativ sau când este folosit ca pronume relativ compus,
alături de ”ce” (cel ce).
Cel (acela) de acolo este fratele Ioanei. – pronume demonstrativ
Omul cel bun este plăcut de toți prietenii. – articol demonstrativ
Cel ce o caută cu lumânarea, se va arde. – pronume relativ compus

N.B. Aceeși situație este și în cazul ortogramelor ”ce-i” și ”cei”.

Ce-i pasă lui ce cred eu? – ”ce” este pronume interogativ

Mi-a spus ce-i place să mănânce. – ”ce” este pronume interogativ
Cei de acolo sunt frații Ioanei. –  pronume demonstrativ
Oamenii cei buni sunt plăcuți de toți prietenii. – articol
demonstrativ
Cei ce o caută cu lumânarea, se vor arde. – pronume relativ compus
VAR/V-AR
Se scrie v-ar deoarece cratima marchează rostirea într-o singură
silabă a două părți de vorbire diferite: v – pronume personal, ar –
verb auxiliar care ajută la formarea modului condițional-optativ.
(El/Ei) V-ar ajuta dacă ar putea.
2. Se scrie var atunci când este substantiv.
VAR1 s. n. Oxid de calciu obținut prin calcinarea rocilor calcaroase
(și prin hidratarea lor), folosit ca liant în construcții, ca materie

3
primă în industria chimică etc. ♦ Lapte de var (v. lapte) folosit
pentru spoitul pereților caselor. – Din sl. varŭ.
VAR2 s. m. (Fiz.) Unitate de măsură pentru puterea reactivă. –
Din fr., engl. var.
(Sursa: http://dexonline.ro/definitie/var)
Am dat cu var de culoare albastră pe pereții din camera mea.

4
Mihai Eminescu (născut Mihail Eminovici; n. 15 ianuarie 1850, Botoșani – d. 15 iunie
1889, București) a fost un poet, prozator și jurnalist român, socotit de cititorii români și
de critica literară postumă drept cea mai importantă voce poetică din literatura română.

Eminescu a fost activ în societatea politico-literară Junimea, și a lucrat ca redactor la

Timpul, ziarul oficial al Partidului Conservator. A publicat primul său poem la vârsta de
16 ani, iar la 19 ani a plecat să studieze la Viena. 

George Bacovia ( pronunția română:  [ˈd͡ʒe̯ord͡ʒe baˈkovi.a] ; numele de scris al lui Gheorghe

Vasiliu [vasiˈli.u] ; 17 septembrie [ OS 04 septembrie] 1881-1822 luna mai 1957)fost
un român simbolist poet . În timp ce a aparținut inițial mișcării simboliste locale , lansată ca poet
de Al. Macedonski cu poezia și colecția de poezie  Plumb  [ ro ] („ Plumb ”), poezia sa a ajuns să
fie văzută ca un precursor al modernismului românesc și l-a stabilit în cele din urmă în stimă
critică alături de Tudor Arghezi , Lucian Blaga , Ion Pillat și Ion Barbu sau Octavian Gogaca unul
dintre cei mai importanți poeți români interbelici. În anii 1950, a scris poezia „ Cogito ” care
este testamentul său poetic 

5
 Decembre - George Bacovia

Te uită cum ninge decembre...
Spre geamuri, iubito, priveşte -
Mai spune s-aducă jăratec
Şi focul s-aud cum trosneşte.

Şi mână fotoliul spre sobă,

La horn să ascult vijelia,
Sau zilele mele - totuna -
Aş vrea să le-nvăţ simfonia.

Mai spune s-aducă şi ceaiul,

Şi vino şi tu mai aproape, -
Citeşte-mi ceva de la poluri,
Şi ningă... zăpada ne-ngroape.

Ce cald e aicea la tine,

Şi toate din casă mi-s sfinte, -
Te uită cum ninge decembre...
Nu râde... citeşte nainte.

E ziuă şi ce întuneric...
Mai spune s-aducă şi lampa -
Te uită, zăpada-i cât gardul,

6
Şi-a prins promoroacă şi clampa.

Eu nu mă mai duc azi acasă...

Potop e-napoi şi nainte,
Te uită cum ninge decembre...
Nu râde... citeşte nainte.

Furtună - George Bacovia

Prin codrii Bacăului
Vâjâie vântul
Şi-ntunecă lumea
Un cer ca pământul
Şi codru pe codru
Se umple de clocot,
Iar toamna în hohot
Le cântă prohodul...
Şi parcă mă cheamă,
De crengi atârnând,
Avesalomi gemând
Cu plete-ncâlcite...
De spaimă mă prind
Priviri rătăcite,
Şi mintea, de zgomot,
Nimic nu înţelege...
Şi-aş vrea ca să mor
Ca Romulus rege,
Uitat, legendar...
Cuprins de-o furtună,
Pierdut să dispar
Prin codrii Bacăului...

Liceu George bacovia

Liceu, - cimitir
Al tinereţii mele -
Pedanţi profesori
Şi examene grele...
Şi azi mă-nfiori
Liceu, - cimitir
Al tinereţii mele!

Liceu, - cimitir
Cu lungi coridoare -
Azi nu mai sunt eu
Şi mintea mă doare...
Nimic nu mai vreu -
Liceu, - cimitir
Cu lungi coridoare...

Liceu, - cimitir

7
 Al tinereţii mele -
În lume m-ai dat
În vâltorile grele,
Atât de blazat...
Liceu, - cimitir
Al tinereţii mele!

Nervi de toamnă - George Bacovia

E toamnă, e foşnet, e somn...

Copacii, pe stradă, oftează;
E tuse, e plânset, e gol...
Şi-i frig, şi burează.

Amanţii, mai bolnavi, mai trişti,

Pe drumuri fac gesturi ciudate -
Iar frunze, de veşnicul somn,
Cad grele, udate.

Eu stau, şi mă duc, şi mă-ntorc,

Şi-amanţii profund mă-ntristează -
Îmi vine să râd fără sens,
Şi-i frig, şi burează.

Noapte de vară - George Bacovia


Noaptea-ncet, ticnit se lasă -
Poezie, sau destin -
Luna urcă, somnoroasă, -
Vino, vin!

Este linişte, răcoare,

Codrul e de farmec plin -
Pe sub teii încă-n floare, -
Poezie, sau destin.

8
În suavele parfume
Poezie, sau destin -
Ori pe unde-ai fi în lume, -
Vino, vin!

Îngerii deasupra noastră

Vor cânta un imn divin -
Ah, ce clară noapte-albastră, -
Poezie, sau destin.

Diateza pasiva
 
Modul indicativ

Prezent
 
eu sunt laudat (a)
tu esti laudat (a)
el/ea este laudat (a)
noi suntem laudati (e)
voi sunteti laudati (e)

9
ei/ele sunt laudati (e)
 
Imperfect
 
eu eram laudat (a)
tu erai laudat (a)
el/ea era laudat (a)
noi eram laudati (e)
voi erati laudati (e)
ei/ele erau laudati (e)
 
Perfect simplu
 
eu fui (fusei) laudat (a)
tu fusi (fusesi) laudat (a)
el/ea fu (fuse) laudat (a)
noi furam (fuseram,
fusem) laudati (e)
voi furati (fuserati,
fuseti) laudati (e)
ei/ele fura (fusera)
laudati (e)
 
Perfect compus
 
eu am fost laudat (a)
tu ai fost laudat (a)
el/ea a fost laudat (a)
noi am fost laudati (e)
voi ati fost laudati (e)
ei/ele au fost laudati (e)
 
Viitor anterior
 
eu voi fi fost laudat (a)
tu vei fi fost laudat (a)
el/ea va fi fost laudat (a)
noi vom fi fost laudati (e)
voi veti fi fost laudati (e)
ei/ele vor fi fost laudati (e)
 
Mai mult ca perfect
 
eu fusesem laudat (a)
tu fusesesi laudat (a)
el/ea fusese laudat (a)
noi fuseseram laudati (e)
voi fuseserati laudati (e)
ei/ele fusesera laudati (e)
 
Viitor
 
eu voi fi laudat (a)
tu vei fi laudat (a)
el/ea va fi laudat (a)
noi vom fi laudati (e)
voi veti fi laudati (e)

10
ei/ele vor fi laudati (e)
 
Modul conjunctiv 
 
Prezent
 
eu sa fiu laudat (a)
tu sa fii laudat (a)
el/ea sa fie laudat (a)
noi sa fim laudati (e)
voi sa fiti laudati (e)
ei/ele sa fie laudati (e)
 
Perfect
 
eu sa fi fost laudat (a)
tu sa fi fost laudat (a)
el/ea sa fi fost laudat (a)
noi sa fi fost laudati (e)
voi sa fi fost laudati (e)
ei/ele sa fi fost laudati (e)
 
Modul infinitiv
 
A fi laudat (a)
 
Modul gerunziu
 
Fiind laudat (a)

Modul conditional-optativ
 
Prezent
 
eu as fi laudat (a)
tu ai fi laudat (a)
el/ea ar fi laudat (a)
noi am fi laudati (e)
voi ati fi laudati (e)
ei/ele ar fi laudati (e)
 
Perfect
 
eu as fi fost laudat (a)
tu ai fi fost laudat (a)
el/ea ar fi fost laudat (a)
noi am fi fost laudati (e)
voi ati fi fost laudati (e)
ei/ele ar fi fost laudati (e)
 
Modul imperativ

Pozitiv
 
fii laudat (a)
fiti laudati (e)
 

11
Negativ
 
Nu fi laudat (a)
Nu fiti laudati (e)
 
Functiile sintactice ale verbului
 
1. PREDICAT, daca verbul este la:
l INDICATIV: Am pregatit o surpriza pentru mama.
l IMPERATIV: Pregateste caietul de tema!
l CONJUNCTIV: Sa ne pregatim de sarbatori!
l CONDITIONAL oPTATIV: M-as fi pregatit pentru concurs.
2. SUBIECT, daca verbul este la:
l INFINITIV: A se pregati este o datorie a fiecaruia.
l GERUNZIU: Se aude pregatindu-se de ploaie.
l SUPIN: E usor de pregatit un spectacol?
3. NUME PREDICATIV, daca verbul este la:
l INFINITIV: Sarcina lui era de a se pregati continuu.
l SUPIN: Lectiile sunt de pregatit.
4. ATRIBUT, daca verbul este la:
l INFINITIV: obiceiul de a se pregati incet o costa.
l GERUNZIU: Vad elevi pregatindu-se de ora.
l SUPIN: Tema de pregatit pentru maine e grea.
5. COMPLEMENT DIRECT, daca verbul este la:
l INFINITIV: Nu pot pregati atatea masti.
l GERUNZIU: Am auzit pregatindu-se nunta.
l SUPIN: Am de pregatit un proiect.
6. COMPLEMENT INDIRECT, daca verbul este la:
l INFINITIV: S-a plictisit a se pregati zilnic.
l GERUNZIU: M-am plictisit pregatindu-ma singur.
l SUPIN: M-am saturat de pregatit atatea hartii.
7. COMPLEMENT CIRCUMSTANTIAL DE TIMP, daca verbul este la:
l INFINITIV: A venit inainte de a se pregati.
l GERUNZIU: S-a impiedicat, pregatindu-se de cursa.
8. CoMPLEMENT CIRCUMSTANtIAL DE MoD, daca verbul este la:
l INFINITIV: A venit fara a se pregati suficient.
l GERUNZIU: Teza a trecut , pregatindu-se constant.

EXERCITII VERB

Niciun copil, niciodată, nu ajunsese până la corabia din marele golf de dincolo de dig. Îi auziseră doar
pe părinţi vorbind, când se adunau mai multe rubedenii în jurul mesei. […] Aşa că, în cele din urmă,
băiatul se hotărî să meargă singur. Singur însemna cu Frits, de care Maarten era nedespărţit. Mai

12
erau câteva zile până la Sintaclaas când băiatul – să tot fi avut atunci vreo doisprezece ani – plecă de-
acasă cu gândul ca, fie ce-o fi, să ajungă până la corabie. O luă, păşind stângaci pe patine, pe uliţă,
prin spatele bisericii, depăşi prăvălia ce mirosea a cârnaţi cu ghimber şi coborî spre iazu-ngheţat. Nu
ninsese de două zile şi gheaţa era limpede, de culoarea fisticului. Un rac mare şi negru era prins în
gheaţă, chiar la mal, încurcat în ierburi de apă. Sacul din spinarea copilului atârna mai greu ca de
obicei, căci Maarten luase pâine, brânză şi cârnat cu şorici pentru două zile. […] Pe măsură ce, cu
Frits zupăind după el şi lătrând la ciori, băiatul se depărta de sat – depăşise iazul şi intra pe râu, care
dădea curând în altă burtă de gheaţă verzuie – oamenii deveneau mai rari şi singurătatea mai vastă.
Orizontul era foarte jos.

Copacii ieşeau parcă de sub pământ, ca şi rarele pâlcuri de acoperişuri. Îşi auzea răsuflarea, îşi vedea
picioarele în nădragi albaştri şi ghetele cu şireturi înşirate strâmb, vedea încleştat în gheaţă câte un
peşte îndoit, cu coada aproape atingându-i capul. Ajunse la salcie încă pe lumina lăptoasă dinainte
de prânz. Se aşeză pe desagă, după ce scoase din ea toate cele trebuincioase pentru masă. Împărţi
tot cu Frits, până la ultima firimitură. Mestecând, privea cerul nesfârşit de înalt, mai înalt decât
oriunde pe lume. Norii cei mai de jos lingeau gheaţa, ca nişte fumuri mereu destrămate de vânt. Cei
de deasupra erau mai vârtoşi şi păreau încremeniţi, dar dacă-i priveai multă vreme vedeai că şi ei
sunt în schimbare continuă de forme şi luminozitate, şi micul Maarten se-ntrebă nu fără temei cum
putea Dumnezeu, fără ştirea şi voinţa căruia nimic nu clintea pe pământ, să controleze capricioasele
şi contradictoriile mişcări ale norilor

Identifica verbele si la fiecare precizeaza, modul, timpul, persoana, diateza, functia

✿ Imaginea vizuală - reprezintă un peisaj sau un obiect ce îl poţi vedea

Exemplu: ,,Spre umbra negrului castel" - Mihai Eminescu, Luceafărul
✿ Imaginea dinamică - reprezintă o acţiune
Exemplu: ,,Când ale apei valuri trec" - Mihai Eminescu, Luceafărul
✿ Imaginea auditivă - reprezintă un sunet, ceva ce se poate auzi
Exemplu: ,,S-aud cum apa sună-ncetișor" - Mihai Eminescu, Fiind băiet
păduri cutreieram
✿ Imaginea olfactivă - reprezintă un miros, ceva ce se poate mirosi
Exemplu: ,,Și un miros venea adormitor" - Mihai Eminescu, Fiind băiet
păduri cutreieram
✿ Imaginea tactilă - reprezintă ceva pe care îl poţi atinge sau simţi
Exemplu: ,,I-atinge mâinile pe piept" - Mihai Eminescu, Luceafărul

13
✿ Imaginea gustativă - reprezintă un gust (dulce, amar, sărat, acru etc.)
Exemplu: "Frunză de pelin" Nichita Stănescu, Emoție de Toamnă

I. Figuri de stil fonetice

1. Aliteratia este figura de stil care cobsta in repetitia unei consoabe sau a unyi grup
de consoane, cu scopul obtinerii unui efect imitativ, armonic.
Ex: „Vajaind ca vijelia si ca plesnetul de ploaie”

2. Asonanta este figura de stil care consta in repetitia aceleiasi/acelorasi vocale

accentuate
in interiorul unui vers sau in mai multe versuri,  pentru a se obtine un efect muzical,
eufonic.
Ex: „Iata craiul, socru mare”

II. Figuri de stil semantice

1. Epitetul este figura de stil care consta in evidentierea insusirilor deosebite ale

obiectelor, fiintelor sau fenomenelor in stare de a emotiona pe cititor.
a) epitet cromatic (evidentiaza culori)
Ex: „flori albastre tremur ude”
b) epitete ornante (au grad mic de expresivitate)
Ex: „soarele rotund”
c) epitet cu rol personificator (atribuie o trasatura specifica fiintelor vii obiectelor sau
fenomenelor)
Ex: „codrii se zvarcoleau neputinciosi”
d) epitet cu rol hiperbolizator (sugereaza o exagerare)
Ex: „gigantica poart-o cupola pe frunte”
e) epitet cu rol metaforic
Ex: „feti frumosi cu par de aur”
Obs: Epitetele pot fi exprimate prin adjective, substantive insotite de prepozitii,
adverbe de mod si rareori verbe la moduri nepersonale.

2. Comparatia este figura de stil care consta in evidentierea trasaturilor a doi

termeni, in scop expresiv.
Ex: „ca un glob de aur luna stralucea”
Obs: Comparatia are intotdeauna doi termeni (comparat si comparant), uniti cu
ajutorul prepozitiilor „ca”, „precum”, „cat”, „asemenea”, sau cu ajutorul verbelor „a
parea”, „a semana” sau „a se asemana”.

3. Personificarea este figura de stil care consta in atribuirea de trasaturi specifice

fiintelor vii obiectelor, fenomenelor, sau in atribuirea de trasaturi specific umane 
animalelor, pasarilor, insectelor etc.
Ex: „Doar izvoarele suspina
Pe cand codrul negru tace”

14
Obs: Personificarea, spre deosebire de epitetul personificator, are obligatoriu in
componenta un verb, de regula la mod personal.

4. Metafora este figura de stil care consta in inlocuirea unui termen cu sens propriu
cu unul cu sens figurat, mai expresiv, cei doi termeni avand insusiri comune.
Obs: Metafora mai este numita o comparatie subinteleasa, o comparatie prescurtata
sau o comparatie din care lipseste primul termen.
a) metafora explicita (sunt prezenti ambii termeni, atat cel cu sens propriu, cat si cel
cu sens figurat)
Ez: „Luna, tu, stapana marii, pe a lumii bolta luneci.”
b) metafora implicita (este prezent numai termenul cu sens figurat)
Ex: „Parea ca printre nouri s-a fost deschis o poarta
Prin care trece alba regina noptii moarta”

5. Hiperbola este figura de stil care consta in exagerarea dimensiunilor unui obiect,

ale unei fiinte sau ale unui fenomen, cu scopul obtinerii unui efect expresiv.
Ex: „In turbarea ei caniculara, arsita miezului inflacarat al zilelor de Iuliu musca cu
dinti de foc de pretutindeni”

6. Alegoria

III. Figuri de stil sintactice

1. Enumeratia este figura de stil care consta in insiruirea mai multor termeni, cel
putin doi.
Ex: „Aici stejarii, brazii si fagii trufasi inalta capul lor spre cer.”

2. Repetitia este figura de stil care consta in repetarea unor cuvinte sau constructii
pentru a se obtine un efect expresiv.
Ex: „Ziua ninge, noaptea ninge; dimineata ninge iar”

3. Inversiunea este figura de stil care consta in topica inversata a cuvintelor; de

obicei, inversiunea are in componenta un adjectiv asezat in fata substantivului pentru
a se accentua trasatura evidentiata de adjectiv.
Ex: „Vesela verde campie acu-i trista, vestejita”

4. Antiteza este figura de stil care consta in folosirea alaturata a doi termeni cu

inteles opus, pe tru a se sublinia o anumita idee.
Ex: „Viata ori moarte, striga toti”

5. Interogatia retorica este figura de stil care consta in adresarea unei intrebari unei
persoane de la care nu se asteapta raspuns.
Ex: „Cine-o sa vie, trupul tau de-afara,
Sa-l caute si in jur sa sufle cald?”

6. Exclamatia retorica este figura de stil care consta in exprimarea unor sentimente

de admiratie, pretuire etc. in cadrul unor structuri exclamative.

15
Ex: „Cat te iubesc, frumoasa mea albina,
Ca sarcina chemarii te-a ucis!”

7. Invocatia retorica este figura de stil care consta in adresarea unei chemari unor
persoane de la care nu se asteapta raspuns.
Ex: „Priviti, marete umbre, Mihai, Stefan, Corvine”

16