Proiect Literatura pentru copii:

I.Eseu - poezia „O furnică” de Tudor Arghezi

II.Posibilitați de prezentare/predare a poeziei la o oră de Limba și literatura română,
clasa a III-a

I.

O furnică
de Tudor Arghezi

Poetul Tudor Arghezi (1880-1967) este unul dintre cei mai mari scriitori români ai
secolului al douăzecilea, alături de Mihail Sadoveanu.
A publicat primul volum de versuri, ,,Cuvinte potrivite’’, în anul 1927, la o distanță
destul de mare în timp față de adevăratul său debut în revista ,,Linia dreaptă’’, în anul 1904.
Volumul de debut se deschide cu poezia ,,Testament’’, despre care Nicolae Manolescu
spunea, în ,,Istoria critică a Literaturii române’’ , că este ,,cea mai faimoasă și, de ce nu,
genială artă poetică din întreaga noastră literatură” .
Volumul ,,Cărticica de seară’’, apărut în anul 1935, este o culegere de scrieri pentru
copii. Multe dintre acestea se regăsesc în manualele de Limba şi literatura română. Unele sunt
fabule, cu morală glumeață, altele povești sau legende. Există și unele cu aspect de ghicitoare.
Toate se petrec într-un cadru domestic, făpturile din lucrările lui Arghezi sunt albinele,
furnicile, iezii, câinii, pisicile. Acțiunea se petrece în ogradă sau în livadă, Arghezi preluând
optica animistă a copiilor asupra prietenilor din ,,lumea celor cari nu cuvântă”.
Poetul este unic în literatura română prin maniera în care abordează universul micilor
viețuitoare. Animalele, păsările, gâzele, devin pentru poet un prilej de admirație și uimire în
fața miracolului alcătuirii și împlinirii rostului lor, fapt ce explică de ce Arghezi a fost numit
„poet al boabei și-al fărâmei”, după cum el însuși se descria.
Acest microunivers apare înfățișat în poezia „O furnică”, o creație lirică în versuri din
categoria poeziei despre natură și viețuitoare. Poetul pornește de la un fapt real, în aparență
banal: o furnică, în căutare de hrană, se rătăcește pe piciorul său.
Titlul poeziei este chiar numele de specie al protagonistei, în prima strofă fiind
dezvăluit momentul în care se petrece întâmplarea pe care poetul o relatează cu ajutorul
cuvintelor ,,ieri”, „la prânz”. Poetul are un puternic sentiment de afecțiune față de mica
făptură, arătându-ne cât de firavă și de slabă este această vietate folosind repetiția „mică,
mică”.
Furnica este descrisă folosindu-se o gamă variată de procedee artistice, menite să facă
poezia accesibilă copiilor, înțelegerea modului de a se comporta al furnicii atrăgând atenția
asupra mediului ei specific de viață.

1
 În antiteză cu dimensiunea „mică, mică”, furnica este îndrăzneață, însușire sugerată de
epitetul „înfiptă”. Arghezi simulează naivitatea, exagerând voit în imaginile plastice
spunându-ne că aceasta i-a confundat picioarele cu niște „crăci”. Arghezi individualizează
personajul, atribuindu-i totodată trăsături pozitive: harnică, prevăzătoare, cumpătată. Ea are
grijă de mica gospodărie, pregătindu-se pentru iarna grea ce o sa vie. Imaginea folosită de
autor pentru a accentua hărnicia furnicii este una dinamică: „Duse, harnică, la gură”.
În cea de a treia strofă, autorul folosește adresarea directă. În imaginatul dialog din
gândul poetului, „mâhnit” că mica viețuitoare are de parcurs un itinerar accidentat (,,două
dealuri și-o bărbie”), furnica este îndemnată să ia „drumul îndărăt”.
Sentimentele de grijă și dragoste părintească față de mica făptură sunt evidențiate de
adresarea cu cuvântul „tată” iar pentru a accentua confuzia furnicii, poetul a folosit imagini
dinamice: „Un’te duci așa degrabă?”, „și-ai rătăcit”, „te-ai suit”, „să-ți arăt”.
Să o ferească pe furnică de necunoscut este cel mai îndatoritor gest uman al poetului.
Furnica aparține lumii ei, furnicarului, și de aceea truda ei de a urca „două dealuri și-o
bărbie” reprezintă o mare încercare dar și o zădărnicie.
Poetul o consideră pe furnică o făptură a propriului său univers, întrebarea „Unde
dormi?”, fiind, de fapt, pretextul transfigurării vieții în creație, „într-o pagină de carte”,
„virgulă târzie/Într-un op de poezie”. Acest dialog este totodată și un pretext de a vedea
lumea dintr-un alt unghi, personificată, așa cum place micilor cititori.
Arghezi este îngrijorat de soarta furnicii dar si de neliniștea „stareței
furnică”(personificată, la rândul ei). Prin acest fapt, poetul transmite cititorilor mesajul că
fiecare trebuie să ramână în propriul său mediu, fără să depășească firescul existenței speciei,
cazul furnicii care se rătăcește fiind foarte asemănător cu acela în care părinții își așteaptă
grijulii copiii care întârzie nemotivat.
În poezia „O furnică”, figura de stil centrală este personificarea, autorul prezentând
lumea furnicilor ca pe o copie în miniatură a lumii oamenilor. Transformarea furnicii intr-o
virgulă este posibilă datorită fanteziei autorului. Universul mărunt e prezentat prin trăsăturile
esențiale, pe care Arghezi le-a observat prea bine. Atribuindu-i comportamente umane, el
apropie acest univers de sufletul și de înțelegerea copilului.
La nivel lexical sunt folosite atât cuvinte cu sens propriu(furnică, vișin, crăci, magazie,
merinde, drumul, poezie, furnicar etc.), cât și cuvinte cu sens figurat(„gândul meu mâhnit”,
„virgulă târzie” etc).
Pentru a crea o atmosferă familiară, caldă, poetul recurge la cuvinte, forme populare,
expresii(„va să zică”, „o să vie”, „o să zică”, „o lipsi”, „iei drumul îndărăt”), la omiterea unor
sunete(„Un’te duci?”), la adresarea directă, prin verbe la persoana a doua(„te-ai lămurit”, „ai
rătăcit”, „dormi”, „s-ajungi”).
Compozițional, poezia conține cinci strofe inegale, dar aranjate simetric: primele două
și ultimele două alcătuite din câte șase versuri, iar a treia din zece versuri.
Tonul este cald, nuanțat(propozițiile interogative), îngăduitor pentru mica vietate
expusă necunoscutului, aidoma melcului din poemul lui Ion Barbu.

2
 Descrierea, personificarea, limbajul accesibil și structura versului sunt calități ce
recomandă poezia „O furnică” pentru a fi prezentată copiilor. Nu uităm, deasemenea, nici
valorile ei educative.
Greierele și furnica sunt două personaje des întâlnite în scrierile autorilor români și
străini. Fabula „Greierele și furnica” scrisă de La Fontaine a fost tradusă în limba română de
Grigore Alexandrescu, Pompiliu Eliade, Aurel Tita etc. Printre cei care au publicat versiuni
ale fabulei se numără și Tudor Arghezi sau Alecu Donici.
Întâlnim în literatura română și alte poezii în care personajele principale sunt aceste
mici insecte, cum ar fi: „Balada unui greier mic” de George Topârceanu sau „Gospodina” de
Otilia Cazimir.

II.Prezentarea poeziei „O furnică” de Tudor Arghezi, la ora de Limba și literatura română,

clasa a treia
La începutul orei voi afișa în clasă, pe tablă, imagini care reprezintă furnica si mediul
ei de viață și voi prezenta copiilor un scurt filmuleț despre aceste insecte. Voi folosi în timpul
lecției și o mascotă, o jucărie de pluș furnică. Le voi spune apoi elevilor că tema lecției este
„Furnica-personaj în operele literare ale unor scriitori”. Îi voi ruga să iși amintească de o
poezie, un cântec sau o povestire pe care o stiu din anii trecuți.
După o trecere în revistă a lucrurilor pe care le știu copiii, vom trece la lectura poeziei
„O furnică” de Tudor Arghezi. Voi citi poezia cu intonație, pe un ton adecvat, însoțind lectura
cu gesturi și mimica potrivite, care le va concentra atenția asupra textului. Le voi spune
copiilor că și mascota Furnicuța iși dorește să afle lucruri noi.
Invit apoi câțiva copii să citească, pe rând, cu voce tare, poezia.
Prezint succint fișa de scriitor după care mascota lecției le cere copiilor să răspundă la
câteva întrebări:
-Cum se numește poezia?
-Cine a scris-o?
-Unde se petrece acțiunea?
-Cine participă la acțiune?
-Când se petrece acțiunea?
-Câte strofe sunt în poezie?
Identificăm împreună câteva cuvinte noi și copiii completează fișa cu sensuri
asemănătoare pentru acestea.
Discutăm apoi despre însușirile furnicii, încercând să explicăm sensul expresiei „mică,
mică/Dar înfiptă”.
Le voi cere copiilor să își spună părerea despre ce cred ei că sugerează cele două
„dealuri” pe care furnica le are de urcat de la bărbie până la chelie.

3
 Terminăm de completat Harta poeziei, fiecare notând care crede că este mesajul
poeziei.
Încheiem lecția cu rubrica „Știați că?”, rubrică în care vom afla lucruri inedite despre
furnici, cum ar fi acela că poate căra o greutate de 50 de ori mai mare decât greutatea ei.
Mascota Furnicuța le va aprecia participarea la oră și îi va ruga să noteze pentru data
viitore, ca temă, încă doi autori care au scris despre furnici și să numească titlul acestor
poezii, povești sau legende. Vor mai avea de alcătuit un dialog imaginar între ei și o furnică
sau o altă vietate din „lumea necuvântătoarelor”.
Se mai poate realiza, în orele viitoare, un proiect comun al elevilor, proiect ce se va
numi „Marea carte a furnicuței”, proiect în care se vor regăsi desene, noi informații, versuri
propri ale copiilor care au înclinația de a scrie poezie, proverbe și ghicitori care au ca subiect
furnicile.
Vom folosi in timpul lecției diverse materiale auxiliare, cum ar fi: tabla, markere,
videoproiector, fișe de lucru, planșe, mascota lecției- Furnica, fișa de scriitor.

Bibliografie:
-Volum de versuri
-Programa școlară pentru disciplina Limba și literatura română clasele a III-a și a IV-a,
Anexa nr.2 la O.M.E.N nr. 5003/02.12.2014
-Istoria critică a Literaturii române, Nicolae Manolescu, ed. Paralela 45
-Manual de Limba și literatura română, clasa a III-a, M.E.N., ed. Intuitext, 2016
-Dicționar explicativ al limbii române