Părţile componente ale nitului sunt prezentate în figura:

1- capul iniţial
2- tija
3- capul de închidere

Avantajele asamblărilor prin nituire sunt:

 prezintă siguranţă în exploatare, superioară asamblărilor sudate, la construcţii supuse la
sarcini dinamice după direcţii variabile (ex.: poduri, nave marine/fluviale sau aeronave
etc.)
 tehnologie de execuţie simplă
 control accesibil al calităţii îmbinării
 se pot îmbina piese din materiale nesudabile, sau la care temperatura necesară
procedeului de sudare ar diminua efectul tratamentelor termice sau al acoperirilor de
protecţie sau elastice
Dezavantajele asamblărilor prin nituire sunt:
 un consum mai mare de material şi de manoperă
 condiţii de lucru mai incomode din cauza producerii de zgomot
 corodarea niturilor în timp scade siguranţa în exploatare
 se micşorează rezistenţa pieselor în secţiune
 productivitate scăzută
 se diminuează etanşeitatea construcţiei realizate
Metoda de nituire manuală este prezentată în figura 5:
1 – introducerea nitului în gaură şi aşezarea lui cu capul iniţial pe contracăpuitor
2 – strângerea pieselor cu trăgătorul
3 – retezarea unei porţiuni din tijă dacă aceasta este prea lungă
4,5 – refularea capătului tijei nitului prin batere cu ciocanul, prin lovituri axiale şi radiale pentru
a obţine capul de închidere de formă bombată
6 – montarea căpuitorului pe capul de închidere şi lovire cu ciocanul pentru obţinerea unei
forme fasonate a capului de închidere
7 – forma finală a asamblării nituite