Considerat creaţia reprezentativă pentru opera literară a lui Jane Austen, romanul „Mândrie şi

prejudecată” este una dintre capodoperele literaturii victoriene. Scriitoarea reuşeşte să creeze
o critică subtilă la adresa mecanismelor societăţii britanice, luând în derâdere însăşi baza
relaţiilor sociale – eticheta şi rangul ierarhic. Aceasta prezintă cu mult umor, îmbrăcat în haina
ironiei fine, realităţi nedrepte ale acelei societăţi: modul în care trebuia să aibă loc succesiunea
ereditară şi condiţia femeii, crescută cu scopul precis de a fi măritată, iar, mai apoi, de a-şi
mărita fetele, fără vreun drept asupra averii soţului sau tatălui, în lipsa unui moştenitor de sex
masculin.

,,Mândrie şi prejudecată” este o poveste care, dincolo de idealul dragostei pentru dragoste,
aduce în discuţie condiţia femeii într-o societate masculină prin excelenţă, căsătoria de
convenienţă şi incapacitatea de a trece graniţele unor clase sociale prestabilite prin naştere şi
etichetă.

Romanul înfăţişează viaţa familiei Benett, o familie cu cinci fete şi fără nici un băiat, având în
centru două poveşti de iubire: aceea dintre Jane şi Bingley, ce izbucneşte, năvalnică, încă din
primele pagini ale romanului şi cea dintre Elisabeth si Darcy, marcată de mândria şi prejudecata
ce au dat titlul romanului. Cei din urmă sunt protagoniştii acestui roman de dragoste.

Cartea este scrisă într-un stil simplu, aparent obiectiv, dar presărat cu maxime şi cugetări
ironice ale scriitoarei. Personajele sunt construite admirabil şi puternic individualizate, de la
cele secundare şi până la caracterele complexe ale lui Elisabeth şi Darcy. Elisabeth Benett îşi
depăşeşte mult condiţia socială, fiind o tânără cultivată, inteligentă, ce se lasă însă orbită de
prejudecăţi, iar domnul Darcy este un om mândru, orgolios, perfect conştient de poziţia şi
rangul pe care le are. Bineînţeles, soluţia dată de Jane Austen este una romantică, iar “happy
ending-ul” îşi trăieşte triumful, tocmai pentru că este inexistent în realitatea epocii.

Jane Austen devine, prin acest roman, o avangardistă în vremurile sale, cu o mentalitate
modernă, care, deşi respectă regulile scriiturii victoriene, transmite idei progresiste, în
încercarea de a demitiza realitatea – de altfel, toate romanele sale au un final fericit, probabil în
contrast cu viaţa sa şi a majorităţii femeilor din perioada aceea.